279 matches
-
Cruce de Aur, pe Golden Dawn, pe Roza-Crucea Catolică a Templului și a Graalului, pe Steaua Dimineții, pe Astrum Argentinum și pe Thelema, pe Vril și pe Thule, pe orice antic și mistic uzurpator al numelui Marii Frățietăți Albe, pe Veghetorii Templului, pe orice Colegiu și Priorat din Sion sau din Galii!“ „Să fie anatema!“ „Oricine care, din naivitate, ordin, prozelitism, calcul sau rea-credință, a fost inițiat În lojă, colegiu, priorat, capitul, ordin ce În mod nepermis se reclamă de la supunerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
unui neam sau loc. El plutește peste toată Creația Sa și o învăluie, așa cum plutește Cerul. E dincolo de cele pieritoare ale existenței, întrun plan deasupra tuturor închipuirilor existenței, închipuit doar prin cuvântul Ceruri... Este unic, al tuturor acolo în Cerurile Veghetoare.... Tatăl nostru...” ”Sfințească-se numele Tău” Se rugă bătrânul Iorgu... ”- Roagă-te, roagă-te cu bunăștiință, omule, pentru toți, măcar în clipa rugăciunii!” îi șoptit gândul. ”Tatăl nostru carele ești în Ceruri... ” Continuă Iorgu să se roage... ”- Dumnezeu este al tuturor, nu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
unui neam sau loc. El plutește peste toată Creația Sa și o învăluie, așa cum plutește Cerul. E dincolo de cele pieritoare ale existenței, întrun plan deasupra tuturor închipuirilor existenței, închipuit doar prin cuvântul Ceruri... Este unic, al tuturor acolo în Cerurile Veghetoare... Tatăl nostru...” ”Sfintească-se numele Tău” Se rugă bătrânul Iorgu... ”- Numele lui Dumnezeu e sfânt și fără noi. Îi șopti gândul. Îi cerem doar îngăduința să-l sfințim și noi pre pământ împreună cu cei ce zi și noapte cântă în Cer: ”Sfânt
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
averea domnișoarei pe care ai văzut-o și care e fata lui vitregă, din a doua căsătorie. - Delicioasă fată, caracteriză doctorul pe Otilia, păcat! - Mă silesc, zise Pascalopol, ca pentru el, să-i fac binele,fără s-o jignesc. Ceata veghetorilor nu mai avu veselia de data trecută și păziră pe bătrân în tăcere și fără să doarmă. A doua zi dimineața, văzând că bătrânul trăiește destul de liniștit, în patul lui, Aglae găsi că era obositor să străjuiască toată casa. Lăsând
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
confesiuni (cum ar fi Monseniorul Vladimir Ghyka, anglicanul A.M. Allchin sau protestantul J. Moltmann), P. Stăniloae n-a resimțit niciodată emoțiile mediocre ale teologilor „de meserie”. Convertit fiind 2 la adevărata slujire în „Duh și adevăr”, dovedindu-se pretutindeni om „veghetor, înțelept, cuviincios, iubitor de străini, destoinic să învețe pe alții” (1Tim. 3,2), Dumitru Stăniloae a fost, nu doar prin scris, ci, în primă și ultimă instanță, adică în persoană, un teolog de vocație, iar nu de meserie. O viață
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
prelungite, reprobându-se orice metode de represiune (cătușe, butuci, imobilizarea prin funii etc.). Pe lângă remediile farmaceutice, se vor utiliza, ca metodă de cură, muzica, gimnastica și diferite "ocupațiuni" (ergoterapie). Personalul medical se compune din medici primari., medici secundari, interni, farmaciști, "veghetori" și infirmieri. Fiecare categorie a acestor salariați are obligații deosebite. Medicii primari "prescriu bolnavilor tratamentul medical și regimul dietetic consultându-se cu colegii lor în cazurile grele sau îndoielnice. Ei indică, zilnic, dieta fizică și morală a fiecărui bolnav. Medicul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
a regula cele de cuviință pentru bolnavii nou-sosiți sau cei care ar avea trebuință de ajutorul medical, precum și a observa dacă se păzesc acolo regulele prescrise"84. Internii sunt salariați pentru "a se obișnui în cursul stagiului... cu practica medicală". "Veghetorii" sunt o verigă intermediară, similari cu infirmierele medicale de astăzi. Munca de îngrijire fizică a bolnavilor revine tot infirmierilor. În sarcinile lor intră grija de "a supraveghea în permanență asupra alienaților" și "de a nu se sfădi cu alienații și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
frizează disperarea: Unde și când găsi-voi singurul cuvânt/ în cercul nopții să te-ncânt?..." Însă nu de singurul cuvânt e vorba aici, ci de cuvântul eminamente propriu, atotcuprinzător, suprapus limbajului tocit, așezat ori copleșit de ambiguități. Ceea ce așteaptă întrebătorul, veghetor descurajat de polivalența sensurilor, e o certitudine ultimă, un suflu inițiind în dialectica internă a realităților, în insolitul cosmo-sacral; din păcate cuvântul nu revelează, ci ascunde sacrul. Vizând esența ultimă, adică absolutul, cuvântul năzuit de Blaga în excepționala-i Ardere
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
timp", moare, iar posesorul stă de veghe trei zile ca să vadă "cum continuă să-i crească părul și unghiile" (Cu spatele). II Practicant dezinvolt al versului liber, "anecdotistul" cu mască neclintită, totdeauna calmă, era în fond un moralist reținut, un veghetor perspicace la care lumea-spectacol însemna Timp, Viziune, Perspectivă în alternanțe repetabile. Puse în clar, în notații directe, vehiculate în rostire sistematic-colocvială, pretextele poetice tipice obiective câștigă prin voioșie și montaj. Linia frazeologică intenționat naivă, repetarea serială a ideii-nucleu, discursul în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
un dat funciar, structural, dimensiune personală imuabilă, de unde o izbitoare succesiune de re-începuturi, vizibile de la un volum la altul. Solitudine, Plâns, Moarte, în agregări psihice neistovite, traduc, îmbinate, sentimentul tragic al Eului anxios, Eu programat nu numai pe explorarea Sinelui veghetor dar și pe cea a condiției umane în totul. Cu altă filozofie a existenței, divinul Dante slăvise Paradisul ca revers radical al Infernului; Ileana Mălăncioiu, statornic instalată în funerar, acționează unidirecțional, exorcizând în modul său particular, adică transferând realul în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
locul unde stăteai de pază, treaba devenea comică; pentru noi, dincolo de vizor, a fost o frumoasă secvență tragică, mulțumesc. (Salută.) Cortina.” JEAN GENET, Maximă supraveghere, Gallimard, „Folio théâtre”, 2006, p. 122. Preambultc "Preambul" „Spectatorul este un paznic de noapte, un veghetor” - cu această propoziție îmi încheiam o carte de acum douăzeci de ani, Memoria teatrului. În cuvântul „a veghea” există o conotație de bunăvoință și de normalitate: nimic excesiv! Desigur, nu îi este străină preocuparea securitară, dar aceasta nu are nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
și, implicit, sancționate. Supravegherea este agitată și iscoditoare - mai totdeauna polițienească. Ea se exercită pornind de la o postură ierarhic superioară, dar subterană, disimulată, ba chiar perversă. Prin intensificarea „vegherii”, actul de „supraveghere”, deși înrudit, își schimbă statutul și natura. Astfel, veghetorii de noapte pitiți în sală devin „supraveghetori”, ca și cum, în cazul lor, am asista la o întețire a „vegherii”. „Veghetorul” e atent la teatru, la trecutul lui care vibrează încă, la memoria lui care reînvie uneori și la jocurile ce se
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
superioară, dar subterană, disimulată, ba chiar perversă. Prin intensificarea „vegherii”, actul de „supraveghere”, deși înrudit, își schimbă statutul și natura. Astfel, veghetorii de noapte pitiți în sală devin „supraveghetori”, ca și cum, în cazul lor, am asista la o întețire a „vegherii”. „Veghetorul” e atent la teatru, la trecutul lui care vibrează încă, la memoria lui care reînvie uneori și la jocurile ce se desfășoară; „supraveghetorul”, și el cufundat în întuneric, spionează ființele, le cântărește, le judecă, dar mai ales dublează, cu propria
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
la minciună, în fața ochilor săi „suprainformați”. Această carte este marcată de o experiență și poartă amprenta unei descoperiri: scena este supravegheată. Din sală, dar, mai mult decât atât, chiar și din inima ficțiunii, unde se regăsesc dispozitive de supraveghere, cărora „veghetorul de noapte” se delectează să le descopere mecanismele și să le urmărească efectele. Lucrul acesta îi face plăcere în măsura în care beneficiază, de fiecare dată, de un surplus de informație ce îi permite să privească de sus evenimentele și să le urmărească
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Cel ce „veghează” îndeplinește o misiune cu conotații materne pe lângă ființa pe care ține să o ocrotească, pe când cel ce „supraveghează” vede în această ființă un potențial inamic, un suspect care trebuie spionat, urmărit, ținut permanent sub control. Pentru un „veghetor”, iminența pericolului va fi întotdeauna mai mică decât pentru un „supraveghetor”, care interiorizează pericolul și acționează în numele unei eventuale „deviații” a „supravegheatului”. Pe un veghetor ni-l putem imagina moțăind, pe un supraveghetor niciodată. Veghetorul își păstrează, conform statutului său
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
un potențial inamic, un suspect care trebuie spionat, urmărit, ținut permanent sub control. Pentru un „veghetor”, iminența pericolului va fi întotdeauna mai mică decât pentru un „supraveghetor”, care interiorizează pericolul și acționează în numele unei eventuale „deviații” a „supravegheatului”. Pe un veghetor ni-l putem imagina moțăind, pe un supraveghetor niciodată. Veghetorul își păstrează, conform statutului său, un caracter diletant, amator; supraveghetorul, perspicace și intransigent, format pentru misiuni de culegere de informații, va fi, de cele mai multe ori, un „profesionist”. Astfel, toate virtuțile
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
permanent sub control. Pentru un „veghetor”, iminența pericolului va fi întotdeauna mai mică decât pentru un „supraveghetor”, care interiorizează pericolul și acționează în numele unei eventuale „deviații” a „supravegheatului”. Pe un veghetor ni-l putem imagina moțăind, pe un supraveghetor niciodată. Veghetorul își păstrează, conform statutului său, un caracter diletant, amator; supraveghetorul, perspicace și intransigent, format pentru misiuni de culegere de informații, va fi, de cele mai multe ori, un „profesionist”. Astfel, toate virtuțile „veghei” se degradează, se preschimbă în contrariul lor în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
să contemple în tăcere acest univers straniu care o absoarbe cu desăvârșire. El e cel care pândește, care spionează scena. Iar scena - scena occidentală, căci despre destinul ei este vorba - nu are decât de câștigat de pe urma acestei supravegheri. Supravegherea spectatorului. Veghetor de noapte, supraveghetor de proximitate. Adevărul se află în privirea lui. Regizorul și supravegherea de parcurstc "Regizorul și supravegherea de parcurs" Că ne place sau nu, că ne întristează lucrul acesta sau, dimpotrivă, ne bucură, nici un spectacol, prin însăși natura
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
strășnicie în frâu. El se constituie într-o prezență de o natură aparte, superioară și străină, dar întotdeauna gata să intervină dacă e cazul. Kantor zămislește o lume căreia îi asigură o evoluție precis determinată, el este deopotrivă „genitor” și „veghetor”. Regizorul se înscrie ca atare în operă, iar aceasta nu poate nici să-l excludă, nici să-l marginalizeze. Prin dubla sa funcție, Kantor își depășește statutul și transformă supravegherea de parcurs, practică exterioară, în control exercitat din interior. Aici
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
este lipsită de dramatism iar pentru cititorul/ ascultătorul de texte sacre nu este deloc anodină deoarece interfera cu Sfânta Scriptură. 60 Mama era în așteptarea pruncului, undeva, spre miezul nopții (între orele 20-22)ll. Moașa uitase să le avertizeze pe veghetoare că nu trebuie s-o lase să adoarmă imediat, astfel încât acestea i-au îngăduit-o. Cum creierul era obosit, ea a început să aiureze. Toți credeau că va da ortul popii sau a înnebunit. *** Neașteptarea pruncului pare a fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
urmează spirala vertiginoasă a unei descoperiri a lumii prin intermediul unei alte limbi și a unei desprinderi de sine în beneficiul unui eu livresc, la rîndul său sfîrtecat, fragmentar, polifonic. A existat nihilistul subversiv care adora viața, femeile și vinul bun, veghetorul ateu al unei lumi în derivă, care considera că infernul este rugăciunea interzisă, a existat pătimașul adorator al sfintelor, apoi admiratorul gnosticilor și la urmă, așa-zisul înțelepțit, cititor asiduu al budismului. Cioran nu a dezmințit niciodată constantele meditațiilor sale
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lucruri. Dar, în fond, sunt parte a acestei Biserici și pot fi mâhnit de unele semne de nevrednicie, așa cum pot fi bucuros de vredniciile ei. Sunt și eu dintre "robii" care trebuie hrăniți de alți robi, chemați, "sezonier", la dregătorii veghetoare și slujitoare. Sunt îndreptățit deci să mă plâng când nu-mi primesc hrana "la timp" sau când primesc hrană nepotrivită. Am fost martor, în aceste zile, la aniversarea celor 60 de ani de viață ai Prea Fericitului Daniel, patriarhul creștinătății
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
mamă dăruit copilului. Ea este primul pedagog spre Hristos, primul învățător și preot al copilului ei. Mama creștină are o forță divină ce lucrează cu putere uimitoare în sufletul ei, a soțului și a copiilor. Femeia mamă, prin iubirea ei veghetoare și jetfelnică este cea care pătrunde cu iubirea, cu rugăciunea în sufletul bărbatului ei și al copiilor. Ea este cea care mângâie, alină și asigură pacea și armonia familiei. în familie se trăiește frumusețea copilăriei, am putea spune taina copilăriei
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
stingerea...". Situat, din această ultimă perspectivă critică, într-un punct de interferență a două scenarii mitice, personajul bătrânei trimite chiar la o "zeitate de tipul Marii Mame care ajunge până la noi, sărăcită de multe atribute, păstrând doar pe cel de veghetoare a germenilor de viață". Sara Iercoșan îi așază de la început eticheta de "înțelepciune ancestrală și conservatoare"; bătrâna emite doar "un avertisment pe care îl va repeta chiar în preziua catastrofei finale". Dintre atribute, criticul nu notează, în finalul studiului, decât
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Via Dolorosa) Precum izvorul, și el s-a dăruit „cu nfrigurare” (Cântec), pentru verticalitate. Că s-a ales pustia din tot și din toate... Asta e! Presărăm pe dalbu-ți drum multe regrete! Sângerânde regrete, iubite Poet! și-mpreună cu toți „veghetorii” tăi, șoptim duios și dureros: „Deșertăciuni sunt toate și deșertăciune...” (Porunca) La fine de an, în prag de-alese sărbători, cu inimile îmbujorate de speranță, să „tragem clopotele din nouri de pământ”, Vă „cuibărim cenușa în haosul din noi” (Clopotele
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]