406 matches
-
o suită de inedite. Cartea are și un prefațator de lux, cunoscutul critic și istoric literar Eugen Simion, academician, care, în mod curios, adoptă în comentariul său un ton solemn, ca și cum ar fi vorba de un poet, nu de un veleitar cu aplomb: "Shaul Carmel este un poet mai conceptualizant, dialogul lui este, aproape în exclusivitate, cu un Dumnezeu pe care îl inventează în fiecare zi pentru că, fără neliniștile și rugile sale, Dumnezeu ar muri..." În realitate, mai probabil este că
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6857_a_8182]
-
de inferioritate, pe care timpul și împrejurările n-au izbutit să-l vindece, dar i-au conferit aparența contrară; în realitate, „suferindul de complexul puterii nu este un puternic, nu e un Hercule politic, ci mult mai des un distrofic veleitar" 7. Doi ziarișit francezi (Caroline Laurent și François Marot) scriau în ianuarie 1990, sub proaspăta impresie a evenimentelor din România: „Hotărît lucru, ratații sînt nenorocirea popoarelor. Hitler s-a lansat în politică pentru că dăduse greș în pictură. Ceaușescu ar fi
Țarul și emulii săi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/6750_a_8075]
-
fiindcă are altă scară de valori decît cea uzuală: în sinea ei își raportează munca la o instanță în a cărei rază nu încap onorurile publice și răsplățile obișnuite. Pe scurt, e o apariție neobișnuită într-o lume dominată de veleitari cu patalama. În ultima vreme, filozoful asupra căruia Dora Mezdrea s-a aplecat cu gîndul de a-l reda integral publicului este primul traducător român al Criticii rațiunii practice, Dumitru Cristian Amzăr. Ca mulți dintre intelectualii care au îngroșat rîndurile
Cărturarul din exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7538_a_8863]
-
în scenă, cu umor, o serie de mirări: "Nu pricep nici astăzi ce a găsit la mine Constantin Noica, de vreme ce m-a asumat, când eram foarte tânăr, ca pe un interlocutor plauzibil. Vă asigur că n-o meritam: eram pompos, veleitar, insuficient școlit, de o maturitate mai curând presenilă decât adultă cu adevărat. M-am simțit supraapreciat și de profesorul Ion Frunzetti ș...ț Mai puțin obișnuit e ceea ce pățesc acum, când, la 60 de ani, primesc încurajarea unora cu mult
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7329_a_8654]
-
imaginației istorice, în testimoniile lor denaturate, din loc în loc, numai cât s-a dovedit necesar. Mai ales că, nefiind - la peste un veac de la apariția instituției scriitorului - un profesionist al scrisului, autorul nu e nici, ca atâția alții, un simplu veleitar. E mult dichis cultural în sinceritatea lui Florescu. Dacă, de pildă, titlul se vrea o pastișă inteligentă după De Quincey (Confesiunile unui opioman), începutul face cu ochiul în direcția lui Laurence Sterne (Viața și opiniunile lui Tristram Shandy, Gentleman): "Dimineața
La mica înțelegere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7614_a_8939]
-
și s-a consacrat cu toate forțele scopului ales. Propria-i biografie a fost marea lui realizare. Romanul de debut și improvizatul volumaș Fără titlu (1883) ne arătau un tînăr de 25 de ani care scrie fără nici un haz. Eforturile veleitarului încrezător în steaua lui se consumau însă pe alte planuri: după ce îi făcuse curte eficace lui Macedonski, pentru ca acesta să-i patroneze debutul poetic (fapt petrecut în 1880), își părăsește rapid nașul literar imediat ce „Literatorul“ și directorul său încep să
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
seamă (și la mămicile acestora, desigur), care se vor prințese, cosânzene ș.a.m.d., refuzând să joace în Cenușăreasa (care are, totuși, happyend). Neputând face diferența dintre realitate și ficțiune, copiii (ca și destui maturi, de altfel) sunt, de obicei, veleitari, visându-se vedete și campioni. Mici cabotini, de obicei, își caută postùri flatante, distribuindu-se,-ndeobște, pe ei înșiși în roluri nobile sau, doar, avantajoase. Faceți o anchetă, bunăoară, întrebându-i câți ar vrea să fie distribuiți în Prinț(ul
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
m-au precedat). Și cum, vorba lui Nietzsche, nu există decît interpretări, devine că ea e decisivă, vitală pentru literatură; literatura atîrnă, la modul cît se poate de literal, de critică. - Cum credeți că ar putea fi descurajată avalanșa de veleitari care publică nestingheriți, an de an, maldăre de cărți fără importanță sau valoare? - În nici un fel. Nici măcar cu un sistem de amenzi drastice. Nu mai puneți la inimă, e un fenomen de neoprit, ca și expansiunea universului. - Sîntem, în comparație cu ambianța
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
Amfiteatru a Teatrului Național din București pentru a alege noul președinte al USR. Spre deosebire de conferințele trecute, candidații s-au înscris în cursă pe baza unui program managerial făcut public cu o lună înainte. Măsură, evident, menită să-i descurajeze pe veleitarii spontani și să stimuleze concentrarea asupra problemelor de real interes ale Uniunii. Așa cum presa (culturală și nu numai) a consemnat, uneori prin ample grupaje din proiectele acestora, cei cinci candidați au fost: criticul literar Nicolae Manolescu (președinte al USR în
Alegeri la Uniunea Scriitorilor by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/6684_a_8009]
-
dispar odată cu purtătorii în neant. *** ... Sadoveanu vorbea puțin. Cu Rebreanu, te plictiseai. Bacovia bâiguia. Blaga, - mut ca o lebădă. Tăria lumii interioare, fascinația realului, ca și a ficțiunilor anulează oralitatea. De unde și simplitatea aparentă a operelor, ca și vorbite. Contrar veleitarilor vorbăreți, al căror scris căznit pretențios pare o vorbire în dodii, artificială, nefirească, simplistă, nu simplă. *** Un critic tânăr apusean analizează literatura cu procedee tehnice moderne. Roboții lucrează de zor. Capodoperele universale, treierate, dau la iuțeală verdicte care te îngheață
Scriitoricești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6624_a_7949]
-
de către respectivul grupuleț a adevărului absolut. N-a fost defel dificil să presupunem urmările unei asemenea "filosofii" aplicate la viața societății noastre. În literatură - unde, lucru cert, majoritatea membrilor Uniunii Scriitorilor (colhoz inventat de partidul comunist din urss!) sunt fie veleitari, fie grafomani sadea ( primirea în numita uniune se face pe bază de cărți, și poți edita orice elucubrații dacă ai bani să plătești tiparul și lucrătorii editurii!) - a început o nouă ierarhizare a valorilor (necesară, de alt fel, dar nu
Cadoul incolor, inodor și insipid by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6637_a_7962]
-
nu este imună la tentația narcisismului și a exhibiționismului. Memoriile și autobiografiile tuturor celor care au consemnat cu talent și probitate experiențe de viață semnificative au construit, întreținut și întregit, de la Iulius Cezar încoace, cunoașterea de sine a omenirii. Atâția veleitari, atâția nechemați și atâția impostori kitch-izează însă genul, încât lista categoriilor de autodescrieri și mărturisiri întocmită de Ben Yagoda este și lungă și pitorească. Părinți abuzivi și copii abuzați, mame și tați dezamăgiți de progeniturile lor (și viceversa) sau mândri
Eu, naratorul și tot eu, protagonistul by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6459_a_7784]
-
Eminescu ca subiect de dispută, evocarea lui Teodor Vârgolici la 80 de ani, intitulată „Om de carte", semnată de Gabriel Dimisianu, proza lui Augustin Cupșa, ca și opiniile exprimate de Adrian Popescu pe o temă de actualitate „Uniunea Scriitorilor și veleitarii". În sfârșit, se cuvine să fie menționată ancheta care-și propune să stabilească revistele și cărțile cele mai bune ale anului trecut, dar și să ofere răspunsuri la întrebarea: Ce-i lipsește, în momentul de față, vieții noastre literare? Iată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6475_a_7800]
-
reperele conflictului meu cu Traian Băsescu, care durează de peste 6 ani. Nu am cu acest om nici o miză personală. Am văzut însă, printre primii, cât de nociv este un astfel de președinte, cât rău poate aduce acestei națiuni un aventurier veleitar fără mi-nime repere istorice, culturale și politice. Și, pentru că «nu-mi mai trebuia nimic» pe plan personal, mi-am asumat această luptă publică pe care alții, cărora, poate, încă le mai trebuia ceva, nu puteau să și-o asume
Dan Voiculescu: Am greșit când am ales să susțin guvernul PNL-PD. Încă nu cunoșteam adevărata față a lui Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/47424_a_48749]
-
aproape 400 de milioane de adepți ai twitterului din întreaga lume trebuie să-i înțelegem: mulți nu au pretenția de a fi considerați scriitori. Dar pe Marquez ori pe Murakami, cum să- i înțelegi când se vor amestecați cu toți veleitarii? I-am citit cartea de memorii a lui Pivot și am comentat- o în această pagină: e scrisă fără talent. Om de televiziune, Pivot preferă twitter-ul hârtiei tocmai fiindcă nu se simte în stare să-i facă față acesteia din
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4443_a_5768]
-
narcisistă. N. B.: Am răspuns oarecum la această întrebare, când am amintit de romanul meu încă nepublicat, ce poartă titlul Singura cale și în care am încercat o foarte largă variantă a ceea ce dumneavoastră numiți ficțiune narcisistă. Când eram tinerel și veleitar, crispat și extrem de stângaci în primele mele scrieri, speriat de vremurile brutale staliniste în care clasa mea, cea burgheză, dar și a dumneavoastră, domnule profesor, cea a harnicilor agricultori, erau puse la stâlpul infamiei, dar mai ales speriat de incapacitatea
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
opoziția, atât câtă este, se confundă cu o criză acută de lider? V.I.: Nu cred că opoziția se confundă cu o „criză de lider”. Slăbiciunea ei constă mai degrabă într-o competiție vinovată de rivalități și patimi cel mai adesea veleitare. M.I.: Presa de opoziție este șicanată pas cu pas, cu ademeniri ori cu amenințări, chemată la ordin(e) prin birourile senatoriale. Oare puterii îi este chiar frică de ea? M.L.: Libertatea presei este una dintre rarele achiziții reale după ‘89
„Am ratat ceea ce cehii au numit lustrația ...“ un dialog din anul 1995 cu Monica Lovinescu și Virgil Ierunca () [Corola-journal/Journalistic/5558_a_6883]
-
nu poate fi vorba de așa ceva. Dumneata nu trebuie să scrii nimic care să fie inaccrochable. N-ai voie, asta nu duce la nimic. E o eroare și e în același timp o prostie. Nimeni nu-l mai atacase astfel. Veleitară, ea vrea să fie publicată într-una din marile reviste ale vremii, fiind convinsă că va reuși să devină într-o zi o mare scriitoare... Pe când Hemingway, după ea, nu-i un scriitor atât de bun încât să ajungă până
Madame Stein by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5655_a_6980]
-
de publicități inepte, care să înjosească în final o atmosferă curată, de respect față de idei și de superioară dezbatere! Lipsiți de fireasca aderență la dignitatea culturii, pe care se cade s-o apere și s-o impună un post național, veleitarii strecurați de peste 10 ani - nu se știe cum! - prin confortabile fotolii directoriale, dispun discreționar de acest vast teritoriu ce ar trebui să le fie sfînt, - căci este de neînlocuit în identificarea profilului sufletesc și a nevoilor unui întreg popor. Mai
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
în șantier nici o promisiune isteață care m-ar obliga să mă scol fără să mai fac vreun naz. Există zile când pot să citesc. Există și zile când sunt mai adânc. Atunci nu fac nimic. Îmi completez „teoria”. Cinci categorii: veleitarii, amatorii, diletanții, scriitorii buni, scriitorii mari. Primii simt un impuls autentic, dar n-au deloc talent. Din cauza intensității impulsului, sunt convinși că ce scriu e nemaipomenit. Îi urăsc pe toți cei care nu vor să recunoască, pe critici în primul
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3145_a_4470]
-
cititori, crește numărul cărților tipărite în condiții grafice remarcabile. Cum între valoarea conținutului și frumusețea obiectului nu e, adeseori, nicio legătură, se ajunge la situația paradoxală ca scriitori de prima mână să fie scoși în lume în condiții precare, pe când veleitari tenace să beneficieze de veșminte grafice de invidiat. Primesc adeseori (ba chiar din ce în ce mai des) cărți voluminoase, impecabile imprimate, mieros autografiate, ale unor veleitari incurabili. Diverse ca stiluri și genuri (amatorul nu iartă nimic: nici poezia, nici proza, nici eseul, nici
Cititorul, armă neconvențională by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3197_a_4522]
-
la situația paradoxală ca scriitori de prima mână să fie scoși în lume în condiții precare, pe când veleitari tenace să beneficieze de veșminte grafice de invidiat. Primesc adeseori (ba chiar din ce în ce mai des) cărți voluminoase, impecabile imprimate, mieros autografiate, ale unor veleitari incurabili. Diverse ca stiluri și genuri (amatorul nu iartă nimic: nici poezia, nici proza, nici eseul, nici aforismul), ele au ceva comun: pe copertă tronează, în postúri flatante - instantanee luate cu cincisprezecedouă zeci de ani înainte - fotografia Auctorelui... Prima reacție
Cititorul, armă neconvențională by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3197_a_4522]
-
de personaje - din lumea politică, din armată, din funcționărime etc. - își întretaie destinele cu cele ale descendenților paharnicului Manolache Cozianu, urmăriți în succesiunea generațiilor. Indivizii aparținînd unor tipologii - psihologice, temperamentale, morale - clasice (dintre care nelipsiți în fiecare generație sînt ambițioșii, veleitarii, setoșii de putere și de sex, ratații) constituie fauna balzaciană a acestui roman solid, scris în tehnica secolului trecut și în care conflictele sînt viabile și clar conturate, narațiunea nu e complicată și ambiguizată de schimbarea vocilor, de abundența episoadelor
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
soi de eteroclită ,fraternizare" cu ,paznicii" precum cea dintr-o celebră parabolă a lui Kafka, unde omul ce voiește să i se dezvăluie marea taină constată că i se oferă, consolator, un scăunel în fața porții veșnic închise: ,între Purcaru și veleitarul ce eram se rînduise cu timpul un soi de afecțiune aseptică, protocolară. în cazul cînd n-avea belele cu Ťconducereať (dacă-mi aduc aminte bine - autorul ŤGropiiť) sau cu colegii din redacție sau cu colaboratorii, mă primea cu afabilitate, întrețineam
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
ale unui climat extrem de familiar. Aceleași vanități și orgolii scriitoricești, partide, facțiuni și bisericuțe, gelozii și invidii, dificultăți de articulare a unor proiecte comune și de coagulare a unei minime solidarități intelectuale. Câțiva autori străluciți, înconjurați de un plancton de veleitari grafomani, publicând în reviste obscure (cât mai neaoșe cu putință) și la edituri pe care tot ei le administrează. Sunt relativ puțini aceia care, plecați la o anumită vârstă din țară, au reușit să se integreze cu adevărat într-o
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]