406 matches
-
drept, cu o audiție enormă și extrem de benefică. (Ulterior, am renunțat la această condiție care ar fi trebuit să asigure participarea doar a scriitorilor profesioniști; o Uniune de breaslă, o știam, este amenințată În primul rând de impostori și de veleitari; și nu numai În țară! La cenaclul dlui Mămăligă, de altfel, nu rareori discuțiile erau susținute cu aplomb și violență critică tocmai de simpaticii veleitari, profesori, medici, ingineri, arhitecți etc., cărora li se părea, la Paris fiind și lucrând acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o Uniune de breaslă, o știam, este amenințată În primul rând de impostori și de veleitari; și nu numai În țară! La cenaclul dlui Mămăligă, de altfel, nu rareori discuțiile erau susținute cu aplomb și violență critică tocmai de simpaticii veleitari, profesori, medici, ingineri, arhitecți etc., cărora li se părea, la Paris fiind și lucrând acolo, În libertate, că pot confunda criteriile politice sau civice cu cele estetice, În dauna acestora din urmă. O tendință care, după revoluție, am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Nini” și Matei. Existau, cum sper că există și azi, grupări, grupuri de tineri, care se adună după afinități nu totdeauna clare, având în centru, în permanență, literatura și dorința de a publica. Am mai spus-o, există și tineri veleitari singurateci, dar e un fenomen mai rar, pentru un reușit debut literar e nevoie de curaj și ajutor; curaj moral, curajul consecvenței pentru a aborda o profesiune atipică, cu o evoluție de ani și de decenii, curaj dat, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cum o apreciază unii, de a mai „spune o dată” ceea ce s-a mai spus și încă de voci enorm autorizate. Nu mai țin minte - n-o știam cu precizie nici atunci, în ’58 - alte grupuri literare, vorbesc de cele ale veleitarilor, ce „mișună” încă în „subsolul social” deoarece, după debut și în plină afirmare, grupurile de afinități și interese sunt mai mult sau mai puțin publice. Pe un singur astfel de grup, ce trăia oarecum „paralel” cu al nostru, îl rețin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
model pe care-l are în față ca o formă perfectă, spunea mai mult în acei ani, în acea „tensiune”, decât metaforele și „ticurile” sale de gândire și stilistice. Da, beam cu toții, așa cum beau și cele câteva zeci de tineri veleitari, în București și în marile centre culturale ale țării, unde se pregăteau „cazanele” noii promoții artistice și literare, dar numai unul dintre noi s-a îmbolnăvit cu adevărat de „boala alcoolului”, dipsomania: Grigore. Lui i s-a adăugat și Nicolae
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
face ca unii să niveleze, să amalgameze, să treacă cu tăvălugul peste aceste „nuanțe”, esențiale pentru a înțelege epoca și scriitorii ei. Dacă o fac unii scriitori expatriați care nu au cunoscut brutalele reguli și presiuni ale stalinismului sau unii veleitari de azi care, în graba de a-și face un nume în literatură, vor să arunce la coșul de gunoi al istoriei întreaga creație, bună-rea, de o jumătate de secol a unui popor aflat în plină efervescență națională și culturală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vecine aflate sub jug comunist, România a ivit personalități și opere remarcabile, încă neegalate după mai bine de 15 ani de libertate politică și socială. Eugen Ionescu, marele dramaturg și cercul din jurul său, fiica sa Marie-France și soții Ierunca, precum și veleitarii care le cântau în strună, nu au crezut la fel: au „absolutizat răul”, cum o spuneam mai sus, și, intrând într-o justă luptă contra camarilei ceaușiste, au „aruncat copilul cu apa din căldare”, nu au fost capabili de calm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mei, din grupul meu literar, să „creadă” în mine, așa cum și eu „credeam” în talentul și vocația lor - trei poeți și un critic! -, deși nici un semn „exterior”, social, major, nu ne conforta în opiniile noastre. Am mai spus-o, tinerii veleitari, debutanții - cei până la prima sau a doua carte! - se sprijină peste tot între ei la modul instinctiv, exagerându-și meritele și dovedind blândețe critică față de limitele inerente, mai mult sau mai puțin. În primele ore ale prieteniei noastre, în vara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și, sunt aproape convins, dacă Nichita ar mai fi viu și azi, ar răspunde la fel! Sigur, a trebuit să „aruncăm lest” să ne maculăm primele scrieri, să ne „falsificăm”, măcar în parte, la primele volume, fapt pe care unii veleitari sau „radicali” de azi (precum un Grigurcu!Ă îl decupează cu răutăcioasă satisfacție, iar alții importă falsa teorie a „esteticului”. Pentru aceștia supremația eticului lua asemenea valori încât ele urmau să înăbușe orice vocație publicitară într-un regim care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a vâna greșeli reale sau imaginare, aruncând săgeți de la distanță sau folosind pe „unii” în rol de berbece - precum un Goma, care a fost apoi îndepărtat (nu am zis aruncat!Ă după folosință, pe unii tineri sau mai puțin tineri veleitari din țară, propagând „ideologia vinei” tuturor acelora care au avut „succes” și au publicat „sub comuniști”, foști membri sau ne-membri de partid, în totala ignorare a valorii actelor și textelor lor majore. Da, am luptat și eu, și, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
au adus partidului în anii terorii celei mai brutale, când închisorile gemeau de elita administrativă, financiară sau culturală a României, iar din programele școlare erau extirpate numele cele mai prestigioase ale clasicității și modernității literare, un loc larg ocupându-l veleitari penibili, descoperiți și umflați valoric peste noapte sau unii dintre noii și vechii oportuniști ai literelor române, de la Stancu (țineți minte acel titlu gros din Gazeta literară - „N-am auzit de Pasternak”, când partidul bolșevic al URSS l-a obligat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
primă sau ultimă a celui Unic! Sensul vieții?! Unde se află acesta, dacă... el, ca o măruntă și sâcâitoare zeitate, veșnic ridiculizată, dar insuportabil de prezentă în momentele cele mai surprinzătoare, dacă... el există? Capitolul IV (Luptele literareă Când unii veleitari sau oportuniști, frustrați dintr-un motiv sau altul pentru o ambiție nesatisfăcută a propriului lor destin sau mânați de simpla și josnica invidie contra unor creatori care și în vremuri de restriște - sau, mai știi, poate tocmai atunci! și-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și pe mulți tineri, crezând în „geniul” literaturii române și manifestând totdeauna - spre deosebire de Monica Lovinescu și Marie-France Ionesco - o atitudine nuanțată, obiectivă în măsura posibilului, neimpregnată de spiritul sectar care-i anima pe unii „vechi emigranți”, în marea lor majoritate veleitari literari, aducând în bagajele lor nu puține „credințe” de dinainte de război sau judecând după viziunea îngustă a cercului pe care îl frecventau. Dar despre „viața pariziană” a anilor ’70 și ’80, mai încolo!...Ă Mai ales Preda și Jebeleanu erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
prin Gând și Sentiment, dar și prin exemplaritatea, prin „statuia” propriei lor existențe. Astfel, un Shakespeare, un Goethe, un Victor Hugo sau un Cantemir ori Eminescu sunt ceea ce unii dintre noi simțim, adică: „poeți naționali” - sintagmă ce irită pe unii veleitari sau ignari de azi! -, adică prin arta și existența lor depășesc fruntariile, oricât de largi, de expresive ale artei lor și devin simboluri! Iar națiunile au nevoie, ca de aer sau de pâine, de copii sau de strămoși, de aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
orice artă care-și declara primatul estetic. Și, cum o mai spuneam, lupta noastră nu a fost nici pe departe atât de simplificată cum au văzut-o - și au vrut neapărat s-o vadă - unii din exil sau unii tineri, veleitari sau nu, de azi, refractari la orice informație sau mărturie venită din partea noastră, a celor care am trăit și am făcut posibilă această „răsturnare a criteriilor”!, o parte a energiilor noastre se consuma și în lupta cu o „generație” deja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de fapt, e să nu minți în felul tău de a fi și să nu fii egolatru. E greu! Dar politicienii noștri n-ar avea decât de câștigat, dacă ar înțelege că politica nu e o treabă ușoară, la îndemâna oricărui veleitar lacom (de putere și privilegii). Azilul planetar Deunăzi, mi-a căzut în mână un document stupe fiant. Dacă este autentic - și după verifică rile pe care le-am făcut este - ne aflăm dinaintea unei probe dezesperante de sminteală instituționalizată. E
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
E un ticălos somnambulic. Mai mult decât indignare, stârnește uimire și o resemnată bună dispoziție... Toți cei de mai sus sunt ticăloși secunzi, de mâna a doua. Ticălosul adevărat, ticălosul model, ticălosul de vocație e infinit mai spectaculos. Mediocru și veleitar, uleios ca o delațiune și călău ca un abur toxic, deopotrivă umil și obraznic, înzestrat prin naștere să lingă, să pupe și să scuipe după cum e cazul, el nu gândește, ci combină oportun, nu acționează, ci se strecoară convenabil, nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
anumită candoare. Nu poate fi luat prea în serios și, în general, nu face victime. În plus, rareori ajunge în poziții publice care să dea frâu liber unei pernicioase dilatații de sine. Cât despre târgovețul obișnuit (de la funcționă rime la veleitarii luptei politice), el își trăiește vanitatea mai degrabă ca lăcomie. Lă comie de bunuri, de însemne ale reușitei sociale, de privilegii. Intelectualul vanitos tră iește mai puțin în lăcomia de câștig, cât trăiește într-o desfigurantă lăcomie de sine. Atașat
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Dumnezeu Tatăl. Capitolul XI Propășirea Operei (1915-1930) Războiul Pe 28 iunie 1914, la Sarajevo a avut loc asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, moștenitorul la tronul Imperiului austro-ungar. Un pretext optim pentru Austria ca să pedepsească Serbia și să-și manifeste ambițiile sale veleitare de extindere a propriei influențe politice asupra unei mari părți a teritoriilor slave. Această crimă a aprins fitilul unui conflict ce mocnea de multă vreme în sânul popoarelor. Au fost implicate statele europene și Statele Unite ale Americii. Un an mai
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
literatura română spre optimismul obligatoriu, triumful socialismului și proslăvirea liderului în poeme care se regăseau, de obicei, pe prima pagină a revistelor literare. Putem afirma că acești activiști culturali au reprezentat principala frână în modernizarea culturii române. 3. Anonimii și veleitarii. Erau oameni provenind din diverse sectoare de activitate care vedeau în cultul lui Ceaușescu o ocazie de afirmare în spațiul literaturii. Ei au avantajul de a apărea lângă nume reprezentative tocmai din cauza uniformizării limbajului poetic, utilizării șabloanelor obligatorii, ceea ce, din
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
dimpotrivă. Atît de multe festivaluri de poezie ca acum n-au fost niciodată. Nu există oraș din România în care să nu existe unul, să nu se dea premii, ba chiar să se scoată și reviste care să acopere poftele veleitarilor locali. Deși în plină criză, inflația de astfel de manifestări este în floare. Astfel de inițiative apar dintr-un paralelism al unor inițiative, adică din dorința de imitație și de preluare a unor idei și proiecte în forme adaptate, forme
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de un juriu național și pentru că poeții care l-au primit sunt nume mari ale poeziei românești a devenit cel mai important și rîvnit premiu literar care se acordă în România. Pentru asta merită să lupți și să nu lași veleitarii să preia frîiele. A.B.Chiar daca s-ar putea sa fiți subiectiv, aș dori să vă întreb ce a însemnat și înseamnă revista "Hyperion" pentru cititor și, în special, pentru lumea literară românească. Ce viitor va avea această revistă. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
reviste în România care merită să existe, chiar dacă ploaia de reviste stă peste cerul literelor românești, cu tot felul de nori și intemperii. Nu este rău să existe multe reviste, rău este că foarte multe sunt proaste și dau drumul veleitarilor să iasă în lume și să atace pe toate căile și să-și ceară drepturile de creatori în vogă. Revista Hyperion este deschisă tuturor talentelor adevărate. Nu mai vrea să facă rabat și de aceea, pe plan local cel puțin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pic de abilitate (când coadă ursului nu se mai ajunge, e bine să o înnădești cu coadă vulpii), pe nesimțite, colegiul director a devenit "exclusiv responsabil" de refuzul promovării în revista a unor năzbâtii scrise de unii așa-ziși scriitori (veleitari notorii) sau de inși care se compromiseseră în regimul comunist, compunând, la comandă politică, ode și epode cuplului bicefal ceaușist. Lui Mircea Horia nu-I pasă deloc în acei ani că unii dintre ipochimenii respectivi îl agresau pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
respectabilă, căutată și apreciată în toate cercurile vieții literare. Târgovistea, încă fără nicio instituție profesionistă de cultură în 2000, avea totuși una, pe care însă nu a știut să o păstreze... Fără să fiu deloc drastic, încăput pe mâna unor veleitari de periferie, animați mai curând de resentimente decât de generozitate și altruism, cu un juriu de mică literatură, condus de Mihai Cimpoi (istoric literar stimabil, dar necunoscător al svungului literaturii române actuale), după 2003, Concursul a degenerat într-un fel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]