828 matches
-
putrezit De praful cretei degradante? Cît despre ochi, de la trei metri Nu aș mai recunoaște-o nici chiar pe mama. Dac’ am pățit ceva? Ce s-a-ntâmplat? - Nimic. Mi i-am distrus făcând ore de clasă: Lumina proastă, soarele, Veninoasa lună mizerabilă. Și la ce bun? Ca să câștig o pâine fără nici o scuză, Împietrită cum e și chipul burghezului Cu gust și cu miros de sânge. De ce ne-om fi născut ca oameni Dacă ne dau o moarte de animale
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
autorul dispare „în propria vreme”, pentru ca poezia să se scrie în timpul coautorului, al lui altcineva, primul își pierde speranța, Celălalt o regăsește, poetului - „mumia vie” - rămînîndu-i șansa de a fi solidar cu altcineva pentru a fi „fericiți în afara vremii noastre veninoase”. Tema alterității structurează cartea lui Nicolae Prelipceanu, aproape fiecare poem adunîndu-se în jurul figurilor celor mai diverse care marchează prezența stăruitoare în absență a Celuilalt; cel din oglindă sau din spatele ei („în spatele oglinzii e chipul meu al tău al ei al
Sufletul mărunțit pe un tocător by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4559_a_5884]
-
Arvunescu Victor Ironia sorții pentru o reptilă veninoasă. A avut parte de același tratament din partea unui fermier din Nepal care s-a apărat, mușcându-l în mod repetat până ce a murit. Un fermier din Nepal care a fost mușcat de un șarpe cobra a reușit să ucidă animalul
Un șarpe a murit după ce a fost mușcat de un om by Arvunescu Victor () [Corola-journal/Journalistic/57685_a_59010]
-
legătură cu trecutul. Omul nou al proiectelor utopic-politice ale secolului al XX- lea a triumfat și glasul lui se aude tunător: „trecutul nu are să ne învețe nimic interesant.” Plasat cu fața spre viitor, omul mileniului trei nu simte că pumnalul veninos al ignoranței i s-a împlântat mortal în spate. Constatările lui Tony Judt definesc cu limpezime această formulă a superficialității păguboase: „Scriind în anii ’90 și apoi după 11 septembrie 2001, am fost adeseori izbit de insistența perversă a contemporaneității
Brave old world (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5663_a_6988]
-
în poemele de învățătură către neștiutul urmaș („Îți scriu neștiutule/ această misivă/ poate o vei citi cândva/ nu mă demoniza excesiv/ dacă îți las în seamă/ toată volbura temerilor mele// nu intra în râul/ în care șarpele își leapădă/ limbile veninoase/ ține-te departe/ de buza prăpastiei/ din sufletul meu// traversează-mă pe podul acesta / de cuvinte/ fără să privești în jos!”). Complementar, apar poemele pe temă socială, precum „Caierul de vorbe vane”, „Viața cu amenințările ei” („... amenințările ei care iată
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]
-
și ferește-te ca de ciumă să te expui mult la soare”. Plin de afecțiune față de fratele său, Emil Cioran este mai degrabă rece cu cei mai mulți dintre contemporani, când nu e mobilizat de antipatii față de unii. Atunci e caustic, chiar veninos, șfichiuitor și suspectarea de mizantropie nu ne apare chiar fără nicio bază. Îl supără vizitele, mai ales ale românilor, printre altele și pentru faptul că îl forțează să vorbească românește („Sunt iarăși invadat de compatrioți. E un chin să vorbești
Cioraniene by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3596_a_4921]
-
într-o încercare aș zice stângace de a-l psihanaliza pe versatilul regizor sau mai bine zis de a-l psychoanaliza. Într-adevăr, filmul la care lucrează regizorul în încercarea de a se reinventa, săgetat de o replică malițioasă, profund veninoasă și eficace a unui reporter privitoare la etatea sa și prudența unei retrageri în glorie, pare să fie depozitarul tuturor anxietăților sale eliberate cathartic abia la montaj. Psihodrama o aduce în scenă nu doar pe tovarășa de viață regizorală, Alma
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]
-
unui copac trăsnit/ la complicate și elegante ceremonii rîd în hohote/ și recit cîntecele stupide.// Cu viclenie s-a năpustit frumusețea asupra mea -/ ademenitoare sînt regulile puterii/ în rest se poate vorbi de plictis./ Hei cum vom mai întinde lațul veninos/ în splendidele grădini ale aurului.// Piară fiecare în averea lui -/ mesele sobre două trei fructe exotice pe platoul argintat/ și tot atîtea bucurii și tot atîtea cuvinte/ mișcările ridicole ale tacîmurilor în aerul închis/ și cuvintele încăpățînate care nu se
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
tocmai pe detalii de o anume intimitate, necunoscute sau foarte puțin cunoscute până acum. În final intră în orizontul atenției, nici nu se putea altfel (!), și Fanny, pe care Ilderim Rebreanu o fixează chiar de la început, într-un insectar al veninoșilor:„Spirit aventuros, destul de impulsivă și nechibzuită în tinerețe (...) Nu putem spune că erai o frumusețe: scunduță, cu fundul cam mare și umeri înguști, cu părul șaten închis spre negru, fața smeadă și ochii întunecați, aduceai mai degrabă cu o țigăncușă
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
național, care nu este întemeiat să susțină persoanele, care alcătuiesc acum comitetul național, ci are chemarea să propage programul național și să susțină principiul solidarității naționale pe temeiul acelui program. Excluderea criticii obiective înseamnă oprirea mortiferă a progresului, înseamnă neacțiunea veninoasă, înăbușirea luminii și a avântului. Departe să fie de la mine astfel de spirit ticălos: apage satanas 2! Știam eu, d[omnu]le Cioflec, că vom avea parte de lovituri. Nici nu se poate altfel. Ori pe d[omnul] Iorga nu
Romulus Cioflec și ziarul „Românul“. Noi contribuții by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3420_a_4745]
-
alte nimicuri 5. treceam prin oraș cum aș trece printre propriile mele amintiri lepădate constructe ciudate de plasme și vis eu treceam printr-un oraș ce n-a fost nicicînd un oraș născut mort ce îl purtam sub piele pulsînd veninos un oraș de amintiri deșucheate treceam cu pasul ușor poate căutam benzinăria poate el mă aștepta acolo în salopeta lui spălăcită așa cum l-am zărit odată într-o poză decupată din news poate intram și eu printre rînduri - rînduri
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
în minte acel vers din Mallarmé: Toute je l'évoquais lustrale... Adevărul este că doamna S. este o minte subtilă - mătușa mea, ca să zic așa, era numai senzație, sentiment... În timpul vieții sale nu ar fi izbutit niciodată să pareze săgețile veninoase ale teribilei doamne S. Dar atunci, la doamna S. acasă, cea care cîștigă partida fu Atena!" O revăd pe doamna S. strîngînd tare pleoapele în timp ce lăsa capul în jos. Înainte ca Barbu Varnali să se ridice să plece, am surprins
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
în țară și din nestatornicia vremurilor, precum cele mai multe familii vechi boierești, au căzut; ba, încă, multe nici nu se pot nimeri în ce opinci s-au mistuit; au căzut și acesta, însă tot ființează între boieri unii din ei." Un veninos compătimitor... Paharnicul Sion își încheie lista, incompletă, cu paharnicul Hristache, neam de Juvara. De la unul la altul circulă, în cuprinsul unei cărți nici subțiri, nici groase, cupe cu spumă de voroavă. Un stil protocolar, fie jucat, fie asumat de un
Neam de neamul lor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10659_a_11984]
-
socotesc că e cazul de convenții, de cutume, de clișee, scriind, împotriva "interesului" lor imediat, despre compromis, duplicitate, minciună, manifestate inclusiv la "case mari", riscă a fi marginalizați, trecuți sub tăcere, dacă nu chemați la ordine, nu o dată prin răstălmăciri veninoase, prin atacuri neloiale. în această situație se găsește unul dintre cei mai lucizi și mai cutezători critici tineri, Laszlo Alexandru. Stilul d-sale direct, lipsit de menajamente, atît de dezagreabil pruderiei de largă circulație, i-a făcut, firește, destui adversari
Un spirit independent by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10618_a_11943]
-
următoare". G. Călinescu are parte de un portret eminamente negativ pentru că fusese foarte sever cu romanul Tinerețe. îl vede ca pe ,un om scund, urât și negru, cu o privire plină de furie". Acea cronică ar fi fost așa de veninoasă pentru a-l combate pe rivalul său E. Lovinescu și totodată, chipurile, fiind invidios pe G. M. Zamfirescu, iubitul ireal al tinerei scriitoare. Ce mai, în viziunea ei, G. Călinescu e un fel de geniu al răului. Un alt portret
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10908_a_12233]
-
îi contesta aptitudinile metafizice și B. Munteanu încheia, răcorindu-se cu o înjurătură: "Eu zic să-l dăm dracului." Blaga, la rândul lui, repeta înjurătura pe ardelenește ("Trebuie să-l calce toți dracii") și-i schița în fugă o caricatură veninoasă: ,N. Iorga e numele colectiv al unui considerabil număr de monștri." Marele polihistor va reacționa la fel de nemulțumit cu ocazia discursului de recepție la Academie, al lui Blaga, în 1937, când Regele Carol II, în răspunsul său luase atitudine, printre altele
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
următoare". G. Călinescu are parte de un portret eminamente negativ pentru că fusese foarte sever cu romanul Tinerețe. îl vede ca pe "un om scund, urât și negru, cu o privire plină de furie". Acea cronică ar fi fost așa de veninoasă pentru a-l combate pe rivalul său E. Lovinescu și totodată, chipurile, fiind invidios pe G. M. Zamfirescu, iubitul ireal al tinerei scriitoare. Ce mai, în viziunea ei, G. Călinescu e un fel de geniu al răului. Un alt portret
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]
-
Sebastian Lăzăroiu îi atacă pe candidații ARD la alegerile parlamentare, Mihai Răzvan Ungureanu și Adrian Papahagi.Motivul: s-au lepădat de Traian Băsescu, omul care i-a promovat. Oricum, Lăzăroiu este obligat de Actul Coabitării să se abțină de la comentarii veninoase la adresa USL, așa că era obligat să ”atace” pe Facebook, fie și pe foștii aliați, doar ca să nu rămână fără obiectul muncii. "MRU promovat Ministru de Externe, șef SIE, premier. De Traian Băsescu. Papahagi urcat pe scena de acelasi Traian Băsescu
Lăzăroiu: MRU și Papahagi sunt două virgule în politică by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/39934_a_41259]
-
conștiința slăbiciunilor și a ignoranței noastre. Din momentul în care cel informat, cel puternic și cel înstărit își subestimează partea de ignoranță, infirmitate sau sărăcie, din clipa în care ei și le simt fără să și le conștientizeze, devin răi, veninoși, necruțători. Neputințele pe care le observ la semenii mei, dar care nu sunt și ale mele, nu mă fac neapărat insensibil la nenorocirile lor. În schimb, mă anesteziază total infirmitățile de care fără să știu sufăr și eu. Ca și când - lucru
André Gide și portarul lui: un dialog social by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/4137_a_5462]
-
care i-am citat mai sus, cu propriile cuvinte, reproduse de autorul însuși, îl convinge să dea cartea la tipar. Odată apărută, va scrie laudativ despre ea și Paul Georgescu, primul care o citise, și Ov. S. Crohmălniceanu. O cronică veninoasă a publicat J. Popper, de mult uitatul critic circumstanțial. De admirat la Marin Preda, să spicuiesc iarăși din acest mic epistolar, este dezarmarea într-o confruntare directă, aproape polemică, a unor politruci notorii ai epocii, ca Nicolae Moraru, care țineau
Marin Preda, îndrăgostit by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10045_a_11370]
-
lumii), puteri ce se hărțuiau și se suspectau reciproc. Mircea Moraru trece de la tractorist la activist și se simte pregătit, pentru că în el răzbătea veninul specific familiei sale, iar ,Veninul ca atare era căutat, era prețuit. A fi om rău, veninos, însemna a fi un adevărat comunist, un om de fier, un om în stare să facă treabă". Sau: ,Orice adevăr rostit la plenară, de-acum nu-ți mai aparține, ci aparține partidului, automat devine mare secret de stat". Critic în privința
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
să difuzeze televiziunile românești... este odios, dragul meu prieten, este... oh... este mai mult decât trecerea mea prin această lume poate îndura. Cele câteva imagini mute care mi s-au zgâriat aseară pe retină au înfipt, dragă Horia, un pumnal veninos în creierul meu inocent. Au înfipt în creierul meu... adevărul. Iar adevărul, dragul meu, este că această țară este pierdută definitiv, iremediabil, ireparabil și ire... HORIA Și irefutabil, dragă Gabriel, știu. Irefutabil, inextricabil, inexpungnabil și indimenticabil. Veracitatea spuselor tale mă
Carnea roz a sufletului lui Gabriel şi zgâlţâirile fiinţei lui Horia by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19420_a_20745]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > VENIN DE IUNIE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 520 din 03 iunie 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache ies din cercul veninos al gurilor cu o mie de forme. cuvintele mi se împletesc șerpi în jurul gâtului cresc odată cu fiecare respirație, cu fiecare gest neterminat, cu fiecare minciună culeasă din gaura pământului, în care toți, laudă nimicul... Ave nimicule! pleci fruntea maestuos și
VENIN DE IUNIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358263_a_359592]
-
fruntea maestuos și scoți pe nări zgomotul neîmplinirii. orice animal poate face așa. nu mă privești. nu ai cum. te-am aruncat demult în groapa propriilor minciuni. ai săpat prin brațele altor ființe... obosit de atâta lene, adormi. prin cercul veninos al prostiei, te răsucești neliniștit. patul îți este plin de noduri. nu ai ales frunzele potrivite. ai uitat mărăcinii. îți place să fii victimă, să acuzi... nimeni, nimicule, nimeni nu te ceartă că porți nume de om. aruncă-ți nodurile
VENIN DE IUNIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358263_a_359592]
-
suntem bandiți și trădători”, povestește el. Verile toride le aduceau moartea bătrânilor bolnavi de inimă, iar iernile făceau victime în rândurile copiilor. „Apa avea gust și miros de gaz, oamenii se îmbolnăveau de enterocolite și hepatite; mureau primii deportați, miriapode veninoase umpleau așternuturile din bordeie și șobolanii rodeau restul proviziilor”, își răscolește Todos tristele amintirile. Îmi povestește despre cele două dăscălițe „tinere și frumoase ca soarele”, primele care au murit, răpuse de febră tifoidă. Apoi stabilizarea monetară le-a răpit și
Agenda2005-26-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283871_a_285200]