15,817 matches
-
organic identificat cu destinația Ființei umane către atotcuprinzătorul infinit divin, atunci cu certitudine că omenirea va descoperi într-o bună zi circumstanța favorabilă de a așeza în coordonate absolute, exhaustiv, fără vreo urmă de eroare interpretativă definiția plurivalentă a problematicului verb „a fi” - cheia și lăcata, de fapt, a spațiului teluric concret, dar și a celui de dincolo de bornele topografice efemere ale lumii de aici. Destinația „plus infinit” va trebui să rămână de acum înainte singura cale coincidentă cu Lumina a
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_noua_conjugar_magdalena_albu_1389785006.html [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
pungă, tocmai pentru că viermelui fidel al putreziciunii nu i se poate cumpăra în niciun fel serviciile individuale și bunăvoința. Unii nu găsesc o viață sensul auxiliarului “a fi”. Alții, în schimb, adaugă zilnic o nouă conotație personală semanticii stricte a verbului „a avea”, căruia au ajuns să i se închine cu servilism, aidoma unui zeu păgân, cu toată ființa lor stearpă și golită de duh. Mulțimea de obiecte care înconjoară acum Creația divină nu poate fi încadrată decât în acel tipar
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_noua_conjugar_magdalena_albu_1389785006.html [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
fioroase cu trăsături categoric antiumane ale atât de tulburatului timp actual. Așa cum scriam în paragraful anterior, o singură forță mai poate așeza Ființa lui Dumnezeu pe treapta sa de lumină binemeritată: credința - unicul antidot de a anula noua conjugare a verbului „a fi” la timpul prezent al antivalorii și de a reveni, astfel, din catacombele existenței sumbre la marea operă literară eminesciană și la muzica lui Johan Sebastian Bach. Magdalena ALBU 7 ianuarie 2014 Soborul Sf. Ioan Botezătorul Referință Bibliografică: Magdalena
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_noua_conjugar_magdalena_albu_1389785006.html [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
prezent al antivalorii și de a reveni, astfel, din catacombele existenței sumbre la marea operă literară eminesciană și la muzica lui Johan Sebastian Bach. Magdalena ALBU 7 ianuarie 2014 Soborul Sf. Ioan Botezătorul Referință Bibliografică: Magdalena ALBU - NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII / Magdalena Albu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1111, Anul IV, 15 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Magdalena Albu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_noua_conjugar_magdalena_albu_1389785006.html [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
Tot, ca spațiu existențial în ipostaza lirică de „Albastru-Infinit„ este configurată , în viziunea poetei, prin coordonata timp, de la un timp subiectiv, uman, „clipa„ care trece , la un timp spiritual, cosmic „dimineți eterne„ , în cele trei trepte -„ne apropiem...„, „îmbrațișăm...„ , „prefacem...„ , verbe la persoana întâi plural, incluzând eului liric ideea de umanitate , ca întreg. Albastru - Infinit este un simbol pentru starea pură a emoției estetice în fața Întregului, a Marelui Tot, este starea de grație a identității cu o culoare a acestui Întreg
VIVIANA MILIVOIEVICI ȘI LIRISMUL CUANTIC ÎN UNIVERSUL ALBASTRU-INFINIT de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 by http://confluente.ro/florica_patan_1486806169.html [Corola-blog/BlogPost/368793_a_370122]
-
în care o să se trezească, iar eu nu o să mai fiu acolo. "O să mai fii aici, când mă trezesc?" Nu-i nimic mai frumos decât o declarație în care s-au adunat ciorchine adjectivele și care nu mai contabilizează frecvența verbelor. "O sa mai fii aici...?" E strigătul tăcut al inimii către aceia pe care îi iubim, implorarea cu nădejdi oblojitoare, negarea plină de cumințenie a singurătății. Și a dorului. Din dimineața aceea în care ne vom trezi; dar ei vor fi
SLALOM PRINTRE DECLARAȚII DE DRAGOSTE de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 by http://confluente.ro/carmen_laiu_1483209738.html [Corola-blog/BlogPost/359469_a_360798]
-
Fericirea trecută poate consola și întări. Pentru mine așa stau lucrurile. Bolile, trădările, dezamăgirile, slăbiciunea nu izbutesc să-mi alunge dragostea de viață și accesele copilărești de fericire”, spune părintele Nicolae de la Rohia la întrebarea: „Cu ce sentimente priviți dv. Verbul a muri? - pusă de Nicolae Băciuț, după ce-l citează pe Daniel Turcea cu inspiratul vers: „Știu, vom muri, dar câtă splendoare”. În privința conceptului de moralist - Nicolae Steinhardt dă următoarea explicație: „-- Scriitorul nu are a fi moralist. Ferească-l Dumnezeu de
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) by http://confluente.ro/Centenar_steinhardt_nicolae_steinhardt_cezarina_adamescu_1342592826.html [Corola-blog/BlogPost/355966_a_357295]
-
Franța, bunăoară, să poată înfrânge armata Germaniei. Nicolae Dan Cetină ne-a îmbogățit cu astfel de cărți, nouă trimițându-ne ca mesaj etern rugămintea, venind din cuvintele poetului: Pe mine nu mă îmbogățiți, acoperiți-mă cu a iubi-iubire! Îi dăruim verbul acesta care ține lumea în echilibru și îl ține pe om măcar într-o picătură de demnitate, luându-i din lutul ființei, al vrăjmășiilor, apropiidu-l de inefabil prin repetarea unui sublim semn de exclamare: Luminează-te și vei fi, voiește
Comemorarea lui Nicolae Dan Cetină la PUNTI DE LUMINA by http://uzp.org.ro/comemorarea-lui-nicolae-dan-cetina-la-punti-de-lumina/ [Corola-blog/BlogPost/93194_a_94486]
-
un însingurat în epoca această stresantă, ,,pășește singur printre versurile sale” ca în poemul Era Poetului (pag.27): Pășește singur printre versurile sale - pulbere de stele./ Poetul. I-a cerut muntelui magica putere a sunetelor/ De la răscruci de piatră. Adăpostind verbele grele, / Ale izvoarelor, în noaptea-mireasă din pridvorul cuvintelor./ Și-a legat visul de cifra opt la adăpost de stâncă/ Prin limbajul strămoșilor. “Și-a legat visul de cifra opt” - așadar de cifra echilibrului cosmic, un simbol al echilibrului central, devenită
VERONICA BALAJ RELAŢIA POETULUI CU TIMPUL de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1412775067.html [Corola-blog/BlogPost/353037_a_354366]
-
să le numeri. Un duh de iubire circula în sânge Vedem mânăstirea terminată în iubirea de eroi, Fiul Omului pe cruce nu plânge Doar sufletul Lui îl auzim în noi. Materia luminoasă Particule rupte din fraze intrate-n implozie, Doar verbul fierbe într-un abur invizibil. Undeva pe marginea buzei universului Strigă conștiința materiei ceva ilizibil. Așteaptă!Respiră mirosul tăcerii, Culoarea adjectivului el n-are cum s-o înțeleagă Dacă ora e împărțită între nuanța sevei și-a mierii. Undeva prin
MÂNĂSTIREA DIN BOBOTA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Manastirea_din_bobota.html [Corola-blog/BlogPost/357280_a_358609]
-
tot ciobani au fost! Ce cați aici? Iar am pus aparatul meu în funcție. Îmi dădea cuvântul “cați-cațe”, adică femeninul de la cățele, formă prescurtată și la sens conotativ “Țață, damă care bârfește” Apoi a venit altă explicație “Formă prescurtată de la verbul a căuta”. Voiam “să mă dau mare”, știam mai multe , puteam destule, așa că: - Ce-ai dori pentru când vei fi mare? - Nițică minte, ca să ajung preș la cap. Am simțit că mă caută ai mei. Nu voiam să mă fac
PARADOXUL MODERNITATII IN CONTEXT RURAL de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Paradoxul_modernitatii_in_context_rural.html [Corola-blog/BlogPost/357197_a_358526]
-
când bobul de grâu plesnește în lutul cu străluciri solare. Când mănânc pâinea,urcă până la mine neamurile noastre toate, seva înțelepciunii adusă până la noi de limba ce o vorbesc. Patria îmi este Limba Română în ea bobul de grâu germinează verbele poemelor eminesciene. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Înțelepciunea Limbii Române, poem de Al.Florin Țene / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 972, Anul III, 29 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al Florin Țene : Toate Drepturile
ÎNŢELEPCIUNEA LIMBII ROMÂNE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 by http://confluente.ro/Intelepciunea_limbii_romane_al_florin_tene_1377747938.html [Corola-blog/BlogPost/364396_a_365725]
-
la românul „Veniți, priveghetoarea cântă...! (Viața scriitorului Alexandru Macedonski între realitate și poveste)”, autor Al.Florin Țene. După această analiză literară Antonia Bodea menționează: „Prin românul sau, Al. Florin Țene întregește paginile de istorie literară prin străfulgerări de suflet, prin verbul a ceea ce s-ar putea numi „o altfel de istorie a literaturii române”, mai ales că romancierul are în lucru o altă carte de același gen dedicată lui Ion Minulescu”. Traversând sumarul revistei Constelații Diamantine ne întâlnim cu scriitorii/prozatorii
APRILIE 2017, EDIȚIE DEDICATĂ SFINTELOR SĂRBĂTORI CREȘTINE ȘI NU NUMAI… de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 by http://confluente.ro/galina_martea_1492460486.html [Corola-blog/BlogPost/374017_a_375346]
-
orice îndrăgostit. pasărea iubirii noastre spânzurat-a fost de vânt, a căzut în zări albastre și-a rămas doar în cuvânt. te iubeam și te uram, veneai pe cărări divine, când ades’ te căutam, tu făceai parte din mine, alergau verbe nebune după tine prin ninsori și-ți puneam mii de cunune din steluțe și din flori. dar s-a dus pasărea noastră, bântuită de blestem vine rar pe la fereastră când adesea eu te chem, vine-n amintiri și-n vise
PASĂREA IUBIRII NOASTRE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1419507593.html [Corola-blog/BlogPost/367893_a_369222]
-
sfărămate, valurile trec A rămas în urma flacăra tăcerii Undele albastre, soarta ne-o petrec. Înfloresc castanii, plopii fără soț Trec pe rănd iubiții, cum și noi am fost Se scriu iar poeme, cărțile-s deschise Visele frumoase nu sunt interzise. Verbul a iubi se conjugă rar, Unii sunt sărmani, nici nu au habar Leșul iernii pleacă, căntă ciocărlia Și-n decor reintră iarăși bucuria ! foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Am fost / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1191
AM FOST de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Camelia_cristea_1396709266.html [Corola-blog/BlogPost/347732_a_349061]
-
textul pomenit cineva a uitat limba română zâmbește cu mult venin în gura lătăreață acordurile îi sunt într-un perfect dezacord al a al a tralala iubitule iubito scârț miau poc trosc și gata poezia...uf la final bineînțeles bietul verb a iubi agonizează noroc de el de rezonanța lui salvează de multe ori textele în fine acum tac râde pântecul rotund al cuvântului între beta și alfa se strecoară un i timid uite și punctul alătur un alt i apoi
O MIE DE MÂŢE ÎN PLIN ACORDAJ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/O_mie_de_mate_in_plin_acord_anne_marie_bejliu_1383390367.html [Corola-blog/BlogPost/347203_a_348532]
-
și tu pleci să cauți iar și iar vrăbiile. nu mai întreb de întoarceri. vin ele odată cu rostul lor nevăzut neauzit doar trăit. poete când... Anne Marie Bejliu, 23 noiembrie 2015 ---------------------------------------------------------- căutări călătorii între visele inimii și realitate se plimbă verbul ”a fi”, ca un pitic dintr- o istorie uneori prea grea să răzbată pragurile pe care mintea i le impune, contra unei singurătăți materiale. de câte ori mă trezesc, simt durere în fiecare celulă a corpului fizic. neputințele reîncep să-și arate
CĂUTĂRI CĂLĂTORII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1448440742.html [Corola-blog/BlogPost/382920_a_384249]
-
pentru a nu-mi mai fi eu însămi mie adevăr? piticul își continuă călătoria, ținând la braț antenele melcului plictisit adesea să-și mai poarte cochilia prin întuneric fără ca el, piticul, să aprindă candela în timp ce se roagă Domnului pentru un verb ”a fi” mai clar. Anne Marie Bejliu, 24 noiembrie 2015 Referință Bibliografică: între somn și trezie - sufletul - căutări călătorii / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1790, Anul V, 25 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anne
CĂUTĂRI CĂLĂTORII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1448440742.html [Corola-blog/BlogPost/382920_a_384249]
-
care știe să transforme relatarea în veritabil poem, cum face în „Yaffo. O zi. Cu soare”, în care se îndepărtează de narativitate, în favoarea expresiilor nominale. El procedează aici urmând parcă îndemnul lui Gottfried Benn ce recomanda poeților să renunțe la verbe și să comaseze totul în jurul unui substantiv. Indiscutabil, așa cum remarca un fin comentator, Zoltan Terner, Roni Căciularu e un reporter din familia lui Geo Bogza, inclusiv prin tendința lui de a hiperboliza, de a privi totul prin lupa impresiilor și
UN MAESTRU AL REPORTAJULUI – RONI CĂCIULARU de ION CRISTOFOR în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 by http://confluente.ro/Ion_cristofor_1404382362.html [Corola-blog/BlogPost/374355_a_375684]
-
au să se ferească Și poate toată spița românească S-ar aduna în jurul lăncii sale. Parfumul slovei lui nu-l avea nimeni: El depășea lumina și culoarea, Cuvintele-i se înfrățeau cu marea Într-un fior nemaisimțit de inemi. Iar verbul lui frigea ca o văpaie Și cauteriza în lifte răul, Păzea hotarul țării cu stiloul, Că o pândeau și-atunci dușmani - o droaie. Dar mai presus de-orice iubea poporul Și își dorea o Dacie unită, O țară-ntre hotare
EMINESCIANA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1484151084.html [Corola-blog/BlogPost/375847_a_377176]
-
februarie, 2012 I. în viață ar trebui doar să iubim în viață n-ar trebui să ne urâm în viață ar trebui să dăruim multe flori în viață n-ar trebui să cunoaștem strânsori în viață ar trebui să conjugăm verbul a iubi în viață n-ar trebui să existe verbul a urî în viață ar trebui să fin doar fericiți în viață n-ar trebui să ne trezim îmbătrâniți în viață ar trebui să ne respectăm în viață n-ar
POEME (LUNI, MARŢI, MIERCURI, JOI, VINERI, SÂMBĂTĂ, DUMINICĂ) de VASILE BELE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 by http://confluente.ro/7_poeme_luni_marti_miercuri_joi_vasile_bele_1331769083.html [Corola-blog/BlogPost/348343_a_349672]
-
în viață n-ar trebui să ne urâm în viață ar trebui să dăruim multe flori în viață n-ar trebui să cunoaștem strânsori în viață ar trebui să conjugăm verbul a iubi în viață n-ar trebui să existe verbul a urî în viață ar trebui să fin doar fericiți în viață n-ar trebui să ne trezim îmbătrâniți în viață ar trebui să ne respectăm în viață n-ar trebui să ne alungăm în viață ar trebui să vedem
POEME (LUNI, MARŢI, MIERCURI, JOI, VINERI, SÂMBĂTĂ, DUMINICĂ) de VASILE BELE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 by http://confluente.ro/7_poeme_luni_marti_miercuri_joi_vasile_bele_1331769083.html [Corola-blog/BlogPost/348343_a_349672]
-
să ne mai mințim în viață ar trebui să fim toți unul cu altul cinstiți în viață n-ar trebui să fim și nesăbuiți. II. în viață ar trebui toți cu toți să ne ajutăm în viață n-ar trebui verbul a urî să-l mai conjugăm în viață ar trebui să-l iubim pe poet în viață n-ar trebui să trăim cu regret în viață ar trebui mult să zâmbim în viață n-ar trebui să ne tot dușmănim
POEME (LUNI, MARŢI, MIERCURI, JOI, VINERI, SÂMBĂTĂ, DUMINICĂ) de VASILE BELE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 by http://confluente.ro/7_poeme_luni_marti_miercuri_joi_vasile_bele_1331769083.html [Corola-blog/BlogPost/348343_a_349672]
-
să ne uităm doar la arginți în viață ar trebui totul să fie frumos și civilizat în viață n-ar trebui vecinul să fie uitat în viață ar trebui să nu ne știm urî în viață n-ar trebui conjugat verbul a nu trăi în viață ar trebui poemul sfințit în viață n-ar trebui omul să fie mințit în viață ar trebui poetul să fie respectat în viață n-ar trebui poemul să fie trădat în viață ar trebui de
POEME (LUNI, MARŢI, MIERCURI, JOI, VINERI, SÂMBĂTĂ, DUMINICĂ) de VASILE BELE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 by http://confluente.ro/7_poeme_luni_marti_miercuri_joi_vasile_bele_1331769083.html [Corola-blog/BlogPost/348343_a_349672]
-
magică artă/ goliți de cuvinte prea dulci prea amare/ curcubeu aruncat peste mare” (Pietrele soarelui). Suficient de departe de orice fel de intenție analitică, doar de astă dată, desigur, voiesc aducerea în ecuație a plăcerii de a remarca. Astfel, deci. Verbul este fixat încât să nu lase loc nicivreunei disimulări. Visele se produc închinându-se unei treziri inefabile, fără a fura din vălul absolut incredibil prin toate senzațiile posibile. Să lași trandafirii pentru spinii lor care să mai fie și roșii
DANIEL MARIAN DESPRE ANGELA CRISTEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1466793513.html [Corola-blog/BlogPost/373671_a_375000]