1,741 matches
-
III și anul IV, am fost pentru prima oară, după refugiu, în Basarabia, în Fundurii Vechi, sat în care se născuse taică-meu. Era fabulos! Toți umblau îmbibați de smahoncă, un fel de rachiu tare, bestial, vînăt, fabricat din sfeclă. Verișoarele mele pieptoase și curoase mîncau prune, delicat, din farfurie, cu furculița, și se hlizeau erotic. Apoi se luau de talie și, pășind mărunțel, cîntau melodii înflăcărate și triste... Fratele tatei păzea o suprafață infinită, plină de dovleci imenși. Acolo, pe
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
cunoaște romanele din burta romanului. Timpul e scurt, un an de școală, cum spuneam, povestea, însă, e mult mai lungă. Caiete păstrate, jurnale, răzbunări de hîrtie, rețete (adolescentul trebuie să se îndrăgostească, fiindcă altfel, halal best-seller...), sugestii frivole, date de verișoare citind La Medeleni. Nu va putea, e clar, împăca pe toată lumea, dar "romanul trebuie scris". Mi-e necunoscut cît mai visează adolescenții de azi la piatra filosofală, însă dorința de a ieși în evidență, pe căi mai superficiale, poate, s-
Ochelarii altcuiva by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9668_a_10993]
-
altădată o centură roz, de care purtau fetele și multe altele care-l cam mirau pe băiatul ce abia primea câte zece lei la o lună, cam cât o jumătate de buchet de flori. De cele mai multe ori era trimis la „verișoara” sa, Lenuța Matei, cea mai frumoasă fată din școală, să-i dea o carte, un caiet, un pliant În care era și un bilețel. La Început, pedagogul Îi preciza: Mergi la nepoata mea și dă-i această carte fără să
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
era și un bilețel. La Început, pedagogul Îi preciza: Mergi la nepoata mea și dă-i această carte fără să te vadă cineva. Mare grijă să n-o pierzi sau să o zărească cineva. Toată lumea trebuie să știe că este verișoara ta ... de-a treia. Nimeni să nu afle și să nu te vadă, vrei să mă servești? Ai Înțeles? Da, tovarășe pedagog! Ai uitat? Numai tu ai voie să-mi spui Ben! Ia spunemi! Am Înțeles, Ben! Deci, se poate
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Înțeles, Ben! Deci, se poate! Da! Cu cartea sau cu revista sub haină, așa Își purtau elevii-ucenici cărțile și caietele, făcea un semn către „nepoata” care părea că Îl aștepta, apoi spunea scurt, fără a se uita În ochii ei: Verișoară, iată cartea ... De la „dumnealui”? Da, de la „dumnealui”. Bine! La revedere! Pleca bucuros că Ben are Încredere În el, din care cauză băieții răi din anul trei Îl lăsau În pace, iar cei din anul doi Îi căutau prietenia. Ben, era
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
sfârșituri de săptămână, În camera pedagogului, (fiecare din cei trei pedagogi aveau câte o cameră modestă, cu un pat, dulap, măsuță și cuier, camera În care ei locuiau În cursul anului școlar și pe care o țineau Încuiată mereu), venea ... „verișoara” sa Lenuța și că de cele mai multe ori pleca tocmai duminică seara, spunând colegelor că a fost acasă la Sascut, arăta chiar și biletul de voie semnat de un alt pedagog. Adesea, Rică bătea În ușă după formula 2-1-3 ciocănituri pentru
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
lor și ajungând pe coridor se asigură că nu este nimeni, nu avea voie nici un elev să circule prin fața camerii pedagogului decât dacă era trimis special. Descuie ușa cu grijă, o Închise după el, o Încuie și o privi pe „verișoara” lui Întrebând-o din ochi unde să pună punga. Tuți făcu un semn de regină și-i arătă patul pe care stătea cu picioarele sub ea. Se pregătea să plece și chiar se Îndreptă către ușă când fata făcu un
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cu toc, asortat la culoarea ghipsului și a cârjei. Rochia de tafta - și ea oranj - are o despicătură foarte adâncă pe partea ghipsului. Într-un cuvânt, Liliane e ridicolă. A mai îmbrăcat această rochie o singură dată, la nunta unei verișoare din Vesoul, iar despicătura și-a făcut-o singură, în această după-masă. Poartă mănuși negre, care-i acoperă brațele. Și în brațe - pe Robespierre. Despre Robespierre Robespierre e un cățel bun. Însă, așa cum o arată și numele, e foarte radical
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
dragostea pe care o manifesta fiind una sinceră și altruistă: „... bunica mea mai mult a fost apropiată de mine, dar ce am apreciat enorm de mult la ea a fost faptul că nu a făcut niciodată diferențe Între mine și verișoara cealaltă... Întotdeauna ce Îmi dădea mie, Îi dădea și ei, Îi punea deoparte și când venea, când se Întâlneau... totul era la fel. Bunica a fost genul de persoană foarte sufletistă și foarte săritoare...”. Fata afirmă În repetate rânduri că
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
față de altele, aici nu suntem obligate să ieșim cu clientul și să ne prostituăm pentru câțiva bani... Subiectul nr. 4 Karina 18 ani Bârlad „Voi folosi numele de scenă, Karina, pentru că mi-a plăcut mie foarte mult numele ăsta... de la verișoara mea. Am 18 ani, În aprilie Împlinesc 19... M-am născut În [...], Într un mic orășel, la 100 km de Iași. Părinții mei, când m-au născut, m-au născut din dragoste... s-au căsătorit după 8 luni În care
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
foarte fricoasă. Când bunelul pleca la țară, ea nu suporta să rămână singură, și eu cum... deci surorile mamei mele... sunt două surori În Bârlad, adică mama și Încă o soră și una este la Vaslui, care are o fetiță verișoara mea. Ei... și bunica mea mai mult a fost apropiată de mine, dar ce am apreciat enorm de mult la ea a fost faptul că nu a făcut niciodată diferențe Între mine și verișoara cealaltă, chiar dacă pe ea nu o
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
la Vaslui, care are o fetiță verișoara mea. Ei... și bunica mea mai mult a fost apropiată de mine, dar ce am apreciat enorm de mult la ea a fost faptul că nu a făcut niciodată diferențe Între mine și verișoara cealaltă, chiar dacă pe ea nu o vedea decât de 3-4 ori pe an, cam așa, dar Întotdeauna ce Îmi dădea mie, Îi dădea și ei, Îi punea deoparte și când venea, când se Întâlneau... totul era la fel. Bunica a
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
lună și jumătate, Simona trăi în sânul familiei zile de neuitat. Dormea dimineața până târziu, lua micul dejun și apoi făcea un tur prin oraș. Seara, toți trei, tată, mamă și fiică, se așezau la povești. Mai veneau uneori și verișoare sau verișori care se interesau de noua ei viață, dacă profesoratul îi procura satisfacțiile așteptate, unii dintre ei fiind tentați să îmbrățișeze și ei ramura didactică. Simona le dezvăluia cu sinceritate părțile colorate și unele mai cenușii ale acestei profesii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
îi mai spuseră: Cum ajungi, să ne dai un telefon, ai auzit? El confirmă că a înțeles mesajul lor și porni pe drumul de întoarcere, mai întunecat de cum venise. Nu știa ce să creadă. * În acest timp, Doina, găzduită de verișoara ei Natalia, la doar două case de locuința ei, avea sub observație orice mișcare din preajmă. Descifră din întreaga comportare a lui Teo o neliniște exprimată în gesturi, în crispări, în izbirea dușmănoasă a portbagajului mașinii... Era răvășit. ,,Oare unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cameră la toate hotelurile din oraș. Era un simpozion și toate locurile erau ocupate. Se Întunecase de-a binelea și eu hoinăream pe străzi. Umblam fără țintă, obosită, flămândă și dezamăgită. Și tot mergând, mi-am amintit de adresa unei verișoare. Întrebând din om În om despre strada respectivă, am reușit s-o găsesc. Nu-mi trebuia absolut nimic, decât un colț unde să-mi așez capul și sămi adun gândurile. A doua zi, după Întâlnirea cu d-l Director B.
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o expresie de fericire, s-a închis în el ca miezul de nucă în coajă. Seamănă cu gorunul în care mi-am petrecut copilăria, seamănă cu bunica pe care o vedeam atât de frumoasă. Am fost șocată când una din verișoarele mele, orășence, văzând-o pentru prima oară, nu s-a putut abține să exclame: "Ea e muma pădurii?" Nu uit zâmbetul senin al bunicii uitându-se cumva drăgăstos spre ea și spunând: Da, eu sunt muma pădurii". Aceste vorbe au
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe oricine îi ieșea în cale. Lala, colegul și prietenul meu de zbenguieli și nebunii în natură, anterior venirii lor în căsoaia bunicii, n-a locuit la mama Coca, ci într-o casă naționalizată cu bunică-sa, mătușa Miți și verișoara Antoneta, dezmierdată Tuna. Nu degeaba, Lala, prin clasa X-a, în urma unor dubioase manifestări în timpul orelor, a fost trimis la un examen psihiatric, rezultatul confirmând o boală psihică ușoară, nevroză reactivă neagresivă, căci era un pic „tra-la-la”. Spre sfârșitul deceniului
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
sfârșitul deceniului VI, se lucra cu armata la șoseaua strategică de legătură între Ardeal, Bucovina și Moldova, șosea ce trecea prin centrul comunei noastre. Unul dintre militari, șofer și mecanic pe utilaje grele, numit Buciu, era în tandrețe cu o verișoară bună de-a lui Lala, în fapt viitoarea lui soție, așa că ne-am pomenit în cabina unui compresor, gigant pentru noi, dar care avea doar două manete, pentru înainte-înapoi, volan și frână, iar viteza maximă de 5 km/oră. După
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
noi, astfel că un timp nu s-au știut adevărații făptași și, oricum, nu mai avea importanță, căci prejudiciul fusese recuperat. Cu puțină sinceritate și diplomație, poți ieși din încurcături, adesea cu „hapy end”. La căsoaie venea des în vizită verișoara lui Lala, Antoneta, poreclită de noi Tuna, colegă de clasă cu sora mea, care ne aducea deseori necazuri, fiind o pârâcioasă ce-i spunea toate năzdrăvăniile mă-sii, Miți, o nemțoaică frumoasă de astă-dată, liberă de sarcini, dar pe care
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
științe politice Cernat Ion, profesoară de biologie Boca Rarița, profesor de educație fizică și sport Omania Petru și suplinitorii temporari, nesemnificativi. După bacalaureatul din iunie 1970, am fost dus imediat de tata în Iași, la tanti Corina Preda, nepoata de la verișoara sa Nora, soția profesorului universitar Preda Nicolae, șeful Catedrei de Rezistență a materialelor din Institutul Politehnic. Mătușa Corina, care a primit o educație aleasă, fiind singurul copil al inginerului silvic Bucevschi Dragoș din Bucovina, era o femeie casnică, condamnată să
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
era pe cântar Îl distra teribil fiindcă Îl vedea pe tata cum se chinuia să-i ia greutatea, iar el stătea În covățica aceea de plasă "ca un mâț plouat" (cum Îi spusese "mama mama", adică bunica după cum o botezase verișoara sa, Alexandra), cu boticul Încrețit a plâns. Cred că eram tare ușor, spuse el mai mult ca pentru sine, și cred că... Erai un plângăcios și un pișorcos, Îl alintă mama cu o falsă mustrare, iar el sări de gâtul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
câteva cuvinte otrăvite: Olga, ești o viperă, nu-ți ajunge un singur bărbat!? și o lăsase fără replică, în mijlocul holului înțesat de pacienți. Reînnodând firul de pe ghemul care se afla la Alex bănui că Gica probabil i se plânsese unei verișoare care lucra într-un birou al șantierului că ea îl ademenise pe Tony, și că din această cauză acesta o abandonase. Fata cu gura bogată de pe șantier, mușcată de șarpele bârfelii, răspândise veninul vorbelor, până acestea ajunseră la urechile șefului
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
la gâtul asemănător cu o lingură și la semnul gri-închis în formă de ochelari, care se deslușea mai sus de gât. Pe scurt, încă eram copil de țâță, când am fost pus în brațele doicii, care-i dădea piept și verișoarei mele primare, o stricată, viitoarea mea soție. Am fost crescut de mătușa mea, o matroană corpolentă, cu fruntea acoperită de un păr cenușiu ce atârna în dezordine. Locuiam în aceeași casă cu târfa asta, verișoara mea. Din ziua în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
care-i dădea piept și verișoarei mele primare, o stricată, viitoarea mea soție. Am fost crescut de mătușa mea, o matroană corpolentă, cu fruntea acoperită de un păr cenușiu ce atârna în dezordine. Locuiam în aceeași casă cu târfa asta, verișoara mea. Din ziua în care am avut un licăr de rațiune, am prețuit-o pe mătușa mea ca pe o mamă. Am început s-o iubesc cu atâta adorare, că, mai târziu, m-am căsătorit cu fiica ei, sora mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să recunosc. Dacă Iozefina, cu toate întâlnirile din bibliotecă, îmi era, pe măsură ce trecea timpul, tot mai necunoscută (ăsta să fi fost totuși, secretul?), despre Mona știam aproape totul, din prima clipă a întâlnirii. Era fata unei prietene de-a prietenei verișoarei mele care locuia în Zalău. Încă de când îmi vorbise verișoara mea de Mona la telefon:-Vezi că acolo în orașul unde te-au dus valurile, este o fată grozavă, profă suplinitoare de chimie, ai căror părinți stau tare bine...intuisem
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]