1,202 matches
-
2005 INTRODUCERE Decăderea culturii. 1. Pledoarie pentru lectura cărților. Înainte de a intra în subiectul propus - analiza tendințelor culturii actuale -, cred că e bine să precizez din capul locului că orice încercare de a face o radiografie cât mai pertinentă și veridică a societății românești (inclusiv sub raportul culturii) ar putea fi sortită eșecului pentru că un punct de vedere personal poate să nu fie acceptat de către toți cititorii. Aflată într-o permanentă schimbare, accentuată de tranziția noastră spre capitalism, această societate nu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Îmi tamponam ochii cu marginea pernei și ziceam spre publicu: — Așa c-am făcut tot posibilul ca ei să mă iubească. Evie se uita în gol și zicea: — O, căcat! O, căcat! Și jocul ei, dicția ei erau atât de veridice încât mă eclipsa de-a dreptul. — Mda, ziceam. El nu trebuia să facă nimic. Era așa ușor. Ajungea să fie tot ars și brăzdat de cicatrice și capta toată atenția. Evie îmi fura prim-planul și zicea: — Și unde-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
dolar, dar hainele ei costă o avere, uite cât e de realistă. Poți cumpăra circa patru sute de mici obiecte vestimentare separate care se combină și se asortează pentru a crea trei costumații elegante. În felul ăsta, păpușa e incredibil de veridică. Îți dă chiar fiori. Sofonda Peters a avut ideea. A inventat-o pe Katty Kathy, a făcut prototipul, a vândut păpușa și-a încheiat toate afacerile. Totuși, Sofonda e ca și cum ar fi căsătorită cu Kitty și Vivian și are destui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
oarecare Igelet - Despre organizația Mâna neagră - din sursă austriacă, cam tendențioasă, sentimentalistă, oricum, bizară. Cartea regilor și a nebunilor va fi, În primă fază, concepută ca eseu, ceea ce‑i va lăsa urme vizibile. Intenția mea era să expun succint substratul veridic și fantastic, „Incredibil de fantastic“, al istoriei apariției Protocolului Înțelepților Sionului, influența absolut dementă a acestuia asupra generațiilor de cititori, ca și consecințele tragice pe care le‑a provocat; chestiunea care mă va acapara ani de zile, de altfel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vorbelor sale, rostite cu disperarea omului aflat la capătul răbdării, nu se poate să fim cu toții o apă și-un pământ. Nu-i drept, nu-i uman, să bolborosim egal în același cazan de smoală. Tot ce spuneți ar fi veridic, ar fi perfect adevărat, dacă ne-ați prezenta și partea cealaltă, care trebuie să existe, antidotul mocirlei de care avem nevoie. Păi, așa, n-ar mai exista speranță, înțelegeți? Dacă mi-ați spune că este cineva, unul singur măcar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gingășia de fildeș a oceanelor siderale ce este - curios lucru! - tot albastru. Alina Tonigaru, clasa a VIII-a C VII. CONCLUZII Lucrarea de față cuprinde un vast material, cules în urma unui îndelungat experiment, dispus în așa fel încât să oglindească veridic și concludent modul cum s-au născut în munca autoarei ipotezele de lucru, cauzele reale care au anticipat sau au impus anumite metode de lucru, temeiurile practice care i-au permis să fundamenteze teoretic elementele metodice preconizate în predarea lecțiilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ca lespedea, murdară de noroi și chiștoace, toate constituiau decorul tridimensional al scenei. Dincolo de realitatea ficțiunii, suprarealitatea era pura realitate a tenebrelor. Animalele umane ardeau pasional, iubeau înfocat și exprimau paginile scrise în afara lor, ca niște mari actori care întruchipează veridic personaje reale. Adevărul reieșea din credința jocului, a rulării pe scenă a filmului existenței, într-un fel era joc, pentru că se păstra respectul replicii partenerului, nu se interpunea nimeni în fața cuiva, pentru a obtura vederea celorlalți, cu toții își expuneau partitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
deși era o mumie vie. Și o pisică, singura care nu știa ce este. Doar instinctele care îi trasau volutele printre picioarele de masă. În Epilog încap toți interpreții din toate straturile realității și, deși toate au fost teribil de veridice, teribil de trăite cu pasiuni teribile, toate par o teribilă ficțiune. Creatorul Epilogului își permite oarecari înflorituri, transfigurând transfigurarea a ceea ce a fost. În apele înșelătoare ale reflectării se mai pot picura câteva exagerări. Niscaiva eroisme și presupuse înțelepciuni. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a unei femei vicioase, convertită la mesajul evanghelic de către Isus, și cea up to date, a soției legitime a lui Dumnezeu, care este cea adevărată? Există în textele înseși ale Scripturii elemente clarificatoare sau măcar indicii pentru constituirea unui portret veridic, apropiat de realitate, al personajului respectiv? Din capul locului trebuie să afirm că nici imaginea „tradițională”, nici, cu atât mai puțin, cea „hyperdulică” nu cadrează cu informațiile Noului Testament. Totuși, așa cum voi arăta pe parcursul primei părți, există câteva aluzii și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mesajului crucial al evangheliei” (funcție mistică). Aparent, biblista olandeză a ieșit învingătoare din lupta cu criteriile propuse de Charlesworth. Zic doar aparent, întrucât soluția ei nu trece de stadiul supoziției. Până la Maria Magdalena s-au propus nenumărate alte soluții, la fel de „veridice”, nici una însă validată integral: Ioan Botezătorul, un ucenic al lui Ioan Botezătorul, un fariseu, Lazăr, chiar Pilat din Pont, Andrei etc. Cititorul va găsi de unul singur contraargumente sănătoase la toate explicațiile lui De Boer. Cele mai fragile sunt punctele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
e una adevărată, trăită și nu născocită. Autorul insistă asupra traseului zbuciumat parcurs de acești oameni reali - În carne și oase, adică - din două principale motive, care se justifică prin actul creației În sine: portretizarea cât mai completă și mai veridică a personajelor și menținerea În memoria cititorilor de toate vârstele a unui timp istoric În care destinul neamului românesc s-a zbătut Între viață și moarte, Între a mai fi și a nu mai fi. Și nu este vorba doar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
susține, în schimb, că, în cazul de față, aceasta este numai una cu totul și cu totul anapoda și deloc atinsă de adevăr. Iar lucrul acesta l-am afirmat într-atât de categoric, întrucât Șerban - adevăratul erou al povestirii mele veridice - se găsea pe deplin la antipodul felului mamei sale de a fi. Deși aparențele poate că l-ar fi dat oarecum de gol - căci se poate spune că ținea la imaginea lui într-o măsură apreciabilă -, el, totuși, nu era
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
tuturor condeielor în fața pericolului comun și apărarea unui patrimoniu, care, deși-n litigiu, totuși nu excludea pe nimeni de la beneficii. Protestanți, catolici, ortodocși și evrei chiar, și-au ascuțit condeiele, ca să pună-n concordanță inextricabilele afirmațiuni biblice, cu noile și veridicele descoperiri științifice. Și acordul s-a realizat, biserica, cedând științei, vaste terenuri de-nfăptuiri practice, deși nu fără oare care părere de rău. Secolul al XIX-lea a fost deci, pentru biserica creștină trezirea spre o altă viață și dezmeticirea atâtor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pentru vini mai mult decât discutabile, orice delațiune putea transforma un om nevinovat într-un „dușman al poporului” sau agent al imperialismului american. Netrăind epoca respectivă nu pot să știu care dintre cele două chipuri ale „obsedantului deceniu” este mai veridic sau mai reprezentativ pentru spiritul timpului. Trebuie să recunosc însă că Sorin Antohi și Virgil Nemoianu reușesc să tulbure serios imaginea clasicizată despre anii de început ai comunismului românesc. Pe marginea multor alte afirmații ale lui Virgil Nemoianu privind istoria
Radiografia unui dezastru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7016_a_8341]
-
incredibil a apărut în presa britanică, bazându-se pe un video, un expert în citirea pe buze a explicat că este un fals, fiind un colaj din imagini mai vechi. Filmarea ar fi uluitoare. Nu se știe încă dacă este veridică sau nu. Însă, felul cum au fost umiliți jucătorii din echipa națională a Coreei de Nord, în fața a 400 de oameni ar întări varianta expertului. După înfrângerile în grupe- 1-2 cu Brazilia, 0-7 cu Portugalia și 0-3 contra Coastei de
CM 2014. Kim Jong Un, video incredibil. Ce au văzut nord-coreenii la TV by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/73750_a_75075]
-
Hilariopolis (într-o listă de exemple de substantive proprii cu formă de plural). Nu numai autohtonul bucur- avea această soartă, ci și rădăcina slavă rad- (cu sens apropiat). Codru Drăgușanu, într-o conferință despre locurile natale, din 1870 ("O umorescă veridică"), traduce numele Radu prin Ilariu: "agerului și străduitorului său străbun Ilariu, vulgo Radul Codru-Drăgușanu"). Rădăcinile bucur-, hilar- și rad- erau percepute deopotrivă ca exprimînd ideea de "bucurie, veselie". În limba veche hilar sau ilar (DOOM 2005 admite ambele variante, cu
Hilariopolis by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7913_a_9238]
-
aceasta, verdictul. Ce mă interesează e că personajul conturat din pretențiunile lui Mureșan (ce pare să împrumute chipul și asemănarea lui Andy Kaufman, protagonistul filmului Man on the Moon, în regia lui Milos Forman) are, undeva în Istorie, un corespondent veridic. E vorba despre Horia Stamatu (1912 - 1989), a cărui caracterizare, departe de aceea făcută de Călinescu, începe astfel: "El face gestul caracteristic de a întrerupe poemul de teamă să nu spună ceva: ŤVoi sfârși al treilea catren/ de teamă să
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
de severitatea penitenței, de voluntara și îndelungata zăbavă în fantastica Bibliotecă a vreunei abații. Sau, știindu-l călător dintre sacru și profan, părea că seamănă cu un misionar, în togă modernă, al învățăturii lui Francesco d'Assisi; ori - și mai veridic - avea chipul unui trubadur-intelectual, rătăcit în vânzoleala secolului XX - un Guittone trecut pe la Studium-ul din Arezzo, un Guinizzelli format la Universitatea bologneză, față-n față cu coloșii metalici ai civilizației moderne. Transfigurat de patima Cărții, supremă eucharistie, dar fiind nevoit
Marian Papahagi, critic literar by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7970_a_9295]
-
schimb, aduce a necuviință să afirmi că singurul criteriu de a despărți interpretările stă în gradul lor de plauzibilitate, dar în nici un caz în adevărul lor. Cu alte cuvinte, cît de verosimil este un scenariu are întîietate față de cît de veridic e el. Căci „verosimilul" se apropie de adevăr fără a-l substitui, în vreme ce „veridicul" uzurpează adevărul, înlocuindu-l. Verosimilul nu se împacă cu distincția între istorii adevărate și istorii false, ci doar cu aceea dintre istorii posibile și mai puțin
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
în gradul lor de plauzibilitate, dar în nici un caz în adevărul lor. Cu alte cuvinte, cît de verosimil este un scenariu are întîietate față de cît de veridic e el. Căci „verosimilul" se apropie de adevăr fără a-l substitui, în vreme ce „veridicul" uzurpează adevărul, înlocuindu-l. Verosimilul nu se împacă cu distincția între istorii adevărate și istorii false, ci doar cu aceea dintre istorii posibile și mai puțin posibile, în timp ce veridicul instaurează varianta singulară de întoarcere în trecut. Potrivit unghiului veridic de
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
Căci „verosimilul" se apropie de adevăr fără a-l substitui, în vreme ce „veridicul" uzurpează adevărul, înlocuindu-l. Verosimilul nu se împacă cu distincția între istorii adevărate și istorii false, ci doar cu aceea dintre istorii posibile și mai puțin posibile, în timp ce veridicul instaurează varianta singulară de întoarcere în trecut. Potrivit unghiului veridic de înțelegere a istoriei, se poate formula o unică interpretare, indiscutabilă și irefutabilă, cu putere de verdict universal. Iar acea interpretare va fi chiar adevărul istoric, adică istoria așa cum a
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
în vreme ce „veridicul" uzurpează adevărul, înlocuindu-l. Verosimilul nu se împacă cu distincția între istorii adevărate și istorii false, ci doar cu aceea dintre istorii posibile și mai puțin posibile, în timp ce veridicul instaurează varianta singulară de întoarcere în trecut. Potrivit unghiului veridic de înțelegere a istoriei, se poate formula o unică interpretare, indiscutabilă și irefutabilă, cu putere de verdict universal. Iar acea interpretare va fi chiar adevărul istoric, adică istoria așa cum a fost ea cu adevărat. Din păcate, adevărul așa cum a fost
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
nici măcar nu e împărat. Cine distruge microbii dătători de boală distruge cauza bolii, dar totodată înlătură patologia misterelor sordide, dătătoare de fiori, care emană din arcanele ei. Acesta e cazul druizilor: Brunaux, dedicat adevărului, devine inflexibil, respinge verosimilul și îmbrățișează veridicul, reducînd istoria la schema unei unice variante valabile. O variantă deprimant de mediocră, potrivit căreia druizii au fost niște filosofi care nu au scris nimic și care au dispărut din istorie înainte ca romanii să cucerească Galia. Acesta e adevărul
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
căror încheieri en fanfare puneau, malițios, după un algoritm dedus din text, intențiile private ale autorului la dispoziția tuturor. Nici atunci, nici acum, însemnătatea chestiunii nu mi s-a părut majoră. Catastrofismul tranziției, cu toată gama lui de nostalgii, era veridic și, cu aproximații firești, bine pus în pagină. E de mirare cum de comentatorii alarmați au preferat să uite, cu gândul la marota teoretică a romanului (ortografiată eventual, caragialesc, cu inițială triplă), că în proza lui scurtă, Dan Lungu investighează
Rrromanul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7516_a_8841]
-
fetiță, oricât de mult ne-ar plăcea să credem. De altfel, cu această mică rezervă ne situăm în miezul filmului lui Luc Jacquet care ne oferă o parabolă sau dacă termenul pare pretențios o fabulă, însă una cu un aer veridic care estompează adeseori frontierea dintre lumi. O relație imposibilă pe care regizorul o oferă ca posibilitate subliniază dimensiunea unei lumi pe care tindem s-o ignorăm cu excepția documentarelor de pe Discovery, Animal Planet sau clasicei plimbări la grădina zoologică, unde animalele
Cum visează vulpile fetițe cu chibrituri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7348_a_8673]