10,085 matches
-
mult decât atât, să fiu citit cu plăcere. Este ambiția criticului de a trăi pe cont propriu, nu în funcție (sau, mai corect, nu numai) de obiectul analizei sale. Am câteva exemple: Maiorescu, Lovinescu, G. Călinescu. Ei au scris o veritabilă proză de idei care rezistă. Chiar și atunci când judecățile lor estetice nu mai rezistă. Aceasta este, repet, marea miză a criticului. Am făcut odată (pe la sfârșitul anilor ’70) un pariu cu mine însumi: să scriu o carte despre niște autori
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
de început care au inventat, o dată cu arta de a iubi, arta de a scrie poezie în limba română. Îmi amintesc cu câtă bucurie am descoperit umbreluța ca obiect erotic, ca simbol al unei mari pasiuni erotice, chinuite în versurile acestor veritabili logotheți... Cartea se chema Dimineața poeților și a avut succes. Mi-am reconsiderat atitudinea față de Văcărești, Conachi... Nu mă mai obsedează nici întrebările incomode despre versurile lor. Acum știu bine ce-a scris Alecu, un personaj fabulos... El moare, nebunește
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
intim, adică de o literatură nonfictivă care nu este acceptată în salonul mare al literaturii. Ambiția mea a fost să dovedesc că această nonficțiune care respinge programatic toate convențiile literaturii devine, de la un anumit grad de profunzime a expresiei, literatură veritabilă. Așadar: ficțiunea nonficțiunii. Am citit sute, mii de jurnale, articole... și am încercat să definesc o poetică a spontaneității. Am lăsat critica de întâmpinare deoparte. Stimulat și de viața noastră literară dominată de pamflete, injurii colorate, demascări mânioase, demitizări vesele
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
artistice din România... Dacă abandonăm privirea generală, vedem fragmente, observăm cîte un liman inventat, cîte o insulă pentru fiecare dintre noi. Propria insulă pare să fie singura modalitate posibilă de supraviețuire în aceste vremuri... Vedem pe unele dintre aceste insule veritabile arsuri ale autenticului, gesturi mai puțin cunoscute și expuse privirii generale, dar pline de vitalitate. Găsim încercări îndrăznețe, rezultate în urma unor îndelungi perioade de reflecție, răspunsuri foarte personale, refuzuri clare de a mai fi victimele inerției. În acest context, merită
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
replicilor deocheate au fost emise în împrejurări publice, adică atunci când dl. Năstase avea un auditoriu însetat de astfel de perle de regulă, „activul de partid" pesedist. Mișcarea psihologică din spatele acestor jalnice manifestări lingvistice e limpede: premierul își scoate la suprafață veritabilele date ale caracterului atunci când se simte tare, protejat, îndreptățit să-și arate adevărata față adică atunci când se află în mijlocul alor săi. Asemeni șefului militar primitiv, el emite sunete bizare și face gesturi deochiate atât pentru a-și intimida adversarii, cât
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
în el. Dar dacă astăzi sîntem creștini grație unei apartenențe statistice obținute prin actul botezului, dar un act lipsit de o trăire însoțitoare care să îndreptățească statutul lui de taină, în trecut aderarea la creștinism se făcea deseori printr-o veritabilă convertire. Trebuia să te convertești ca să fii botezat și trebuia să fii pregătit ca să primești botezul. În această privință, un caz spectaculos de convertire creștină este cel al lui Augustin. Indiferent că îl numim "Sfîntul Augustin" ori "Fericitul Augustin", sau
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
un personaj total lipsit de scrupule, care făcuse avere jefuind casa de bani a primăriei, însușindu-și cu forța sau prin înșelăciune loturile de pădure ale sătenilor și folosindu-se de munca țăranilor săraci. Din relatările supraviețuitorilor reiese imaginea unui veritabil psihopat: Șușman se distra obligându-i pe oameni să-l care în spate, plătindu-i pe cei care îl înjurau mai bine (considera că înjurăturile îi poartă noroc) și declarând că după moarte vrea să fie aruncat într-o râpă
O altă față a luptei împotriva comunismului by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10408_a_11733]
-
deceniu, acest fapt s-a datorat influenței lui Paul Gherasim și programului galeriei Catacomba. În peisajul picturii noastre contemporane, Paul Gherasim are, cel puțin pentru gruparea de factură spiritualistă din cadrul grupului Prolog și, mai apoi, din ambianța Catacombei, autoriatea unui veritabil patriarh. Subiect al unor mitologii ad-hoc, amestec ciudat de rafinament, discreție, omniprezență și dogmatism, teoretician al umilinței și al smereniei, dar, deseori, practician al unui orgoliu surd și al unei vehemențe abia șoptite, el este cunoscut mai mult prin autoritatea
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
intuia cu siguranță de mult: că oricît ar părea de mari și de îngrijorătoare aceste date, ele se încadrează totuși în limite normale, și asta grație unei singure științe: medicina. Fără ea, statisticile privind mortalitatea umană ar atinge cifrele unui veritabil progrom. Am dispărea căsăpiți fără milă de niște adversari cărora nu ne-am putea în nici un fel împotrivi: virusuri, bacterii, ciuperci, noxele din mediul înconjurător, alimentația aberantă sau mutațiile genetice din propriul nostru organism. Acești dușmani cu care împărțim același
Pseudocunoașterea medicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10413_a_11738]
-
adevărat, cu o jumătate de secol în urmă, sosit la București în fruntea unei delegații de compozitori sovietici, spre stupoarea unei asistențe din elita de atunci, instituționalizată, a compozitorilor de la noi, un vârstnic muzician sosit de la Moscova a emis un veritabil statement menționând că nivelul, calitatea vieții muzicale a unei colectivități, depinde în importantă măsură de numărul cvartetelor de coarde ce activează în spațiul muzical artistic dat. Intuiam acest lucru. în adevăr, și astăzi ca și ieri, în cele câteva mari
Spațiul cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10418_a_11743]
-
muzicală mondială îl omagiază în acest an cu prilejul împlinirii a 125 de ani de la nașterea acestui mare artist al secolului trecut, un apropiat prieten al vieții muzicale românești. Unitatea de acțiune, acordajul interior al membrilor formației constituiți într-un veritabil organism, balansul sensibil reglat al planurilor sonore dar mai ales motivația actului artistic, combustia în planul expresiei sunt aspectele de bază ale realizărilor tinerilor muzicieni londonezi. Sunetul însuși dispune de o viață interioară cu sens propriu, aspect corelat structurii mari
Spațiul cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10418_a_11743]
-
a poeziei române" (Octavian Soviany). Asemenea evaluări critice par să fi fost făcute într-o stare de transă, ori să se refere la un alt autor decât cel al inepțiilor de mai sus. Nici măcar tradiționalismul Carolinei Ilica nu este unul veritabil, cu scufundarea în humusul Patriei, materializarea viziunii și echivalarea țăranului român cu un Hristos contemporan, ca la Ion Gheorghe. Autoarea improvizează pe diferite partituri lirice (Eminescu și Blaga, în primul rând, apoi Coșbuc), preluând mimetic imagini din fondul consacrat (obrazul
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
alte palavre, care de care mai comice. Adevărul e că problemele învățământului nu-l depășesc doar pe Hărdău. Europa însăși contemplă neputincioasă starea deplorabilă a educației. Arborând mereu steagul "reînnoirii" și lancea boantă a "modernizării" s-a ajuns la o veritabilă catastrofă didactică. Imbecila înțelegere de la Bologna, când o mână de birocrați - care au cu învățământul cam cât are binecunoscutul cuvânt din patru litere cu prefectura - au hotărât să "modernizeze" ceea ce era oricum lichidat, a pus capac oricărei șanse de a
Lancea boantă a modernizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10447_a_11772]
-
străină a Irakului se apropie, cu sau fără intervențiile intempestive ale unor politicieni români, de sfârșit. Faptul că, la spartul târgului, unii dintre ei își imaginează că pot interveni intempestiv pe tabla jocurilor pentru putere nu face decât să arate veritabila, meschina dimensiune a mizelor. Neinspirat, prost sfătuit, indus în eroare, Călin Popescu-Tăriceanu a reușit, totuși, un lucru: să pună în evidență nemulțumirile profunde existente în partid față de felul în care înțelege să aplice politica liberală. Când ai reușit să-ți
Schisme și cinisme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10466_a_11791]
-
petrecut acest om cercetînd, scormonind și copiind documentele, articolele de presă sau edițiile princeps ale cărților aflate în arhivele acestei instituții. Și pentru că selecția culturală operează continuu, însușirile de editor ale lui Marin Diaconu l-au preschimbat astăzi într-un veritabil specialist în materie de resuscitare a publicațiilor interbelice. Căci Marin Diaconu asta face, resuscită la propriu lumea literelor de atunci, trezindu-le la viață și dîndu-le chipul nou al edițiilor din zilele noastre. Ciudățenia este că textele cărora Diaconu le
O lucrare de referință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10456_a_11781]
-
avem în față o mostră de gîndire filozofică în forma ei cea mai nepervertită. Iar în cazul lui Dragomir, o astfel de gîndire se desfășoară în patru etape: prin izolare, prin înșurubare, prin cristalizare și prin recurență. Toate aceste etape, veritabile procedee de analiză a unei probleme filozofice, sînt parcurse de Dragomir într-o înlănțuire strictă. Să le luăm pe rînd: Cînd se apleacă asupra unei probleme legate de timp - de pildă, momentele timpului (prezent, trecut, viitor), relația conștiinței cu "acum
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
și în viața de cuplu, care a reușit o trecere plină de succes a afacerii în mâinile urmașei de tot acest scandal? Cu puțină înțelepciune, poate c-ar fi făcut uitate împrejurările în care a devenit, peste noapte, stăpânul unui veritabil imperiu financiar. Sfătuit de cineva cu adevărat inteligent, Voiculescu s-ar fi dat demult de-o parte și ar fi profitat în liniște de ceea ce un sistem al ticăloșiei - la cel comunist mă refer -, conexiunile sale secrete și, evident, propria
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]
-
bravură alternează cu intervențiile grupului de jazz alcătuit din Garbis Dedeian și Cătălin Milea/saxofoane, Laurențiu Moise/trompetă, Pedro Negrescu/contrabas, Claudiu Purcărin/baterie, Juan Carlos/percuție. World Saxophone Quartet din Statele Unite au reprezentat punctul culminant al festivalului. Cei patru veritabili campioni ai instrumentelor respective - David Murray/s.tenor, clarinet-bas, Oliver Lake/s.alto, Jorge Sylvester/s.alto & sopran, Hamiet Bluiett/ s.bariton - au adus un tumultuos omagiu lui Jimi Hendrix. Deși un element cheie al reformulării din unghi jazzistic a
Încă o săptămână de jazz la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/10523_a_11848]
-
absentat de la Sibiu (mă refer la trombonistul Craig Harris), ceilalți doi companioni adăugați cvartetului au dat o necesară deschidere solicitantului demers muzical: Jamaaladeen Tacuma, cu a sa locvacitate funky-expresionistă pe ghitara-bas și incansabilul baterist Lee Pearson (25 de ani, o veritabilă forță a naturii cu alură de Elvin Jones). Seara dedicată jazzului din Luxemburg - cu, între alții, pianistul Marc Mangen, trompetistul Carlo Nardozza și bateristul Jeff Herr - a fost agreabilă și amicală, având în vedere că Sibiul și zona din care
Încă o săptămână de jazz la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/10523_a_11848]
-
o acceptăm senin și firesc. Este măsura lipsei de prezență publică a laicatului, parcă anesteziat de recensăminte sau sondaje encomiastice. Corelativ cu această primă chestiune, vine a doua. Referința obsesivă la... Europa! Care „Europă“ devine în mâinile liberei cugetări o veritabilă bâtă pentru a mai tempera din fașă fie prezența prea puternică în spațiul public a Bisericii, fie vreo suspectă apropiere dintre aceasta și stat. Pericol, strigă aceștia! Așa ceva nu este european, glăsuiește ultragiată libera cugetare și dă aspru din deget
Despre cine suntem noi astăzi, cum (mai) suntem noi astăzi ortodocşi şi în ce (mai) credem noi, românii de astăzi – din perspectiva şi în viziunea sociologului român Dan Dungaciu… [Corola-blog/BlogPost/94287_a_95579]
-
biologice (colesterol, tensiune arterială etc) pentru a obține astfel creșterea numărului pacienților susceptibili a fi tratați”. Căci, conchide Winkler, „a-i face pe niște oameni perfect sănătoși să creadă că trebuie să se îngrijescă pe viață reprezintă pentru fabricanți o veritabilă rentă viageră”. Epidemia de marketing În best-seller-ul Die Krankheitserfinder (Inventatorii de boli), Jörg Blech, biochimist german, stabilit în America și corespondent pentru Der Spiegel, New Scientist și The Guardian, explică în ce mod industria farmaceutică în colaborare cu experții de marketing
Inventatorii de boli. Cum sunt TRANSFORMAȚI oamenii SĂNĂTOȘI în cumpărători de medicamente. [Corola-blog/BlogPost/94316_a_95608]
-
S-a vorbit și se vorbește, mereu, la Târgu-Mureș, despre multiculturalitate, ca emblemă a orașului, veritabilă componentă a cărții sale de identitate, făcând „diferența specifică” și dând sens și valoare acelui genius loci, spiritul creator local, deschis cu generozitate spre valorile europene, pregătit oricând să facă față provocărilor unui mediu din ce în ce mai globalizat și globalizator, în care
„PUNŢI DE LUMINĂ” – UN PROIECT CÂŞTIGĂTOR! [Corola-blog/BlogPost/94308_a_95600]
-
deplin (cu date concrete) sensurile acestei sintagme. Analiza lui - instrumentată cu o exemplară acribie - oferea, la vedere, măsura reală (și monstruoasă) a modului în care efectiv aveau loc așa-numitele prefaceri revoluționare inițiate de comuniști în anii ’50. Textul acestui veritabil studiu politic (apărut la rubrica de cronică culturală) poartă semnătura lui Iosif Moldoveanu (pseudonim al lui George Ciorănescu). Încă din titlul articolului esența a ceea ce urmează se deslușește cu o remarcabilă claritate: Sovietizarea culturii române!... Nu mai puțin semnificativă este
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
spirituală, specificul lor se concretiza în forme de manifestare capabile să contracareze efectele violentului proces de aculturație totalitară prin care se încerca distrugerea completă a culturii, a istoriei, a memoriei și a spiritualității unui întreg popor. Deosebit de semnificativ este un veritabil îndreptar al scrisului din exil, mărturisit în Cuvânt înainte din numărul 1 al revistei ,,Destin” (Madrid, iunie 1951), în care fenomenul emigrației este descris ca un proces de dezintegrare istorică și spirituală. Cât despre elitele intelectuale românești, aruncate de circumstanțele
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
remarcată) tentație pentru o mai accentuată modernizare a mesajului publicistic; dar și un anume gust pentru turnura filosofică a tratării și tematicilor abordate. Mircea Eliade va scrie despre Kirkegaard, George Uscătescu va publica eseul intitulat Ernst Jünger și esența nihilismului ( veritabilă radiografie a ideilor filosofice pornind de la Nietzsche, Heidegger și ajungând la Camus și Jünger), Titus Bărbulescu se preocupa de dimensiunea balcanică a lui Ion Barbu, iar I.Cristu va scrie elogios despre Rinocerii lui Eugen Ionescu. Dezbateri cu pronunțată alură
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]