411 matches
-
cum se spune, ci un semn că specia își poate (re) dobândi vitalitate într-o vreme când poveștile horror dacă nu ar fi de tot caraghioase, cu Dracula, domină cărți de gen. Paul Leibovici semnează, ca prozator, un pact al verosimilității, lasă, adică, adevărul istoric în seama celui care îl caută prin colbul arhivelor și al cronicelor bătrâne, încercând să afle, în trecutul îndepărtat al Ashkelonului, omul în tot adevărul firii lui, cum îi zicea J.J. Rousseau. Apoi, prozatorul învață că
VISUL ARHEOLOGULUI de IOAN HOLBAN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379064_a_380393]
-
unei peșteri, „...aska...”, ba chiar stau ca mărturii unele table de lut pe care le-a scris guvernatorul orașului către regele Egiptului faraon. Aici sunt romani, evrei, sumerieni, apoi, arabi. Paul Leibovici face incursiuni în istoria îndepărtată, păstrând, mereu, pactul verosimilității; Iehuda rabinul, prin Alexandros și mai adânc, în trecut, în vreme Patriarhilor, reconstituind o lume și o sumă de mentalități care pot contraria pe omul de azi, agresat de tot felul de idei extremiste; cum să se citească, de pildă
VISUL ARHEOLOGULUI de IOAN HOLBAN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379064_a_380393]
-
sărăcie maladivă, are ceva din verva și truculența soresciană. O deosebire îi așează, totuși, pe cei doi poeți în loje diferite: Sorescu sugera, forțâmd ingenuitatea limbajului, o mentalitate și o psihologie, teatralismul poeziei sale fiind mai degrabă o expresie a verosimilității, iar nu o convenție.Sorin Grecu, dimpotrivă se folosește de instrumentele reportericești și oralitatea exprimării pentru a sugera, prin deriziunea verbozității, precaritatea realului. Descoperim în aceste poezii înclinația poetului spre relatare și trăire, elemente ce trădează ziaristul, reporterul de televiziune
SORIN GRECU-POETUL FERICIRILOR APOCRIFE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348360_a_349689]
-
reciproce. Asemenea gramatici urmăresc (adesea) amplitudinea (cuprinzînd toate narațiunile și delimitîndu-le de non-narațiuni), limpezimea (indicînd, cu un minimum de interpretare lăsată la voia partenerilor, cum se poate produce și/sau înțelege o narațiune utilizînd un set specific de reguli) și verosimilitatea empirică (acordîndu-se cu ceea ce se știe despre determinanții cognitivi și sociali). O gramatică a narațiunii s-ar putea să consiste, în ultimă instanță, din următoarele părți legate între ele: (1) un număr finit de REGULI (ALE RESCRIERII) generînd MACROși MICROSTRUCTURI
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
depinzînd de gradul în care se conformează la ceea ce se întîmplă în realitate și la ceea ce o tradiție generică anumită îi conferă statutul de adecvat sau previzibil. ¶Culler 1975; Genette 1968 [1978]; Todorov 1981. Vezi și MOTIVAȚIE, NATURALIZARE, COD REFERENȚIAL. verosimilitate. Vezi VERIDICITATE. viteză [speed]. Relația între durata NARATULUI cantitatea (aproximativă) de timp (presupus a fi) acoperit de situațiile și evenimentele povestite și lungimea narațiunii (în cuvinte, rînduri sau pagini, de ex.). ¶Viteza narativă poate varia considerabil, iar formele sale canonice
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și individuale ale copiilor etc. Avantajelor utilizării mijloacelor de învățământ (prezentate implicit prin înseși funcțiile acestora vezi supra) le sunt opuse, în literatura de specialitate, și o serie de dezavantaje, precum: riscul de a denatura elementele redate, așadar minusuri în ceea ce privește verosimilitatea situațiilor de valorificare a anumitor mijloace de învățământ; existența posibilității de a schematiza excesiv anumite conținuturi și de a uniformiza, astfel, receptarea și chiar interpretarea lor de către copii; riscul de a nu-i implica activ pe copii în derularea activității
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
Alexandru Ivasiuc, D. R. Popescu, Sorin Titel, D. Țepeneag, Petru Popescu, George Bălăiță ș.a.), intră, observă criticul, în polemică implicită cu proza schematică și conformistă a anilor ’50. Remarcându-le modernitatea, comentatorul constată că acești autori se dezinteresează de stricta „verosimilitate”, au capacitate de sinteză, preferă adesea reprezentările metaforice și simbolice, deconstrucția, tehnica sugestiei, retragerea în parabolă și vizionarism, eseismul. Ei refac legăturile cu marea proză interbelică. În acest volum, cronicile sunt organizate pe baza unor idei structurante (Realismul complex, social
DIMISIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286771_a_288100]
-
însuși s-a dedat exercițiului critic), C. conturează un tablou cu mult mai multe umbre decât lumini al scenei românești, sufocată de un duium de localizări și prelucrări, invadată de găunoase montări de „mare spectacol”, străine de orice nuanță de verosimilitate. Din repertoriul dramatic original, ignorându-l cu intenție pe V. Alecsandri, selectează doar piesa Răzvan și Vidra a lui B.P. Hasdeu. Față de actor, se situează pe o poziție ambiguă: când îi cere o febrilitate de posedat, în stare să răscolească
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
doar prin simpla purtare a aceluiași nume. Rezultă o tipologie a mahalalei îmburghezite, agrementată cu elemente ale legendarului, așadar o mitologie socială. Uzând de tehnicile epice tradiționale, C. introduce în roman personaje și locuri istorice la care adaugă, pentru sporirea verosimilității, documente de epocă, citate din presa vremii, glose folcloristice din Bărăgan. C. asociază „amurgul levantinilor” (al unei mentalități fanariote, mai degrabă) cu organizarea statului român după modele europene, relatarea autorului, ironică și îngroșată cu picanterii, evocări bufe și parodice, amintind
CONSTANTINESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
sau verbal (inclusiv fotografii sau articole de ziar) menit să satureze orizontul unei convingeri. Termenul de mit (în sens restrâns) a fost discreditat de Epoca Luminilor și mai apoi de scientism. Totuși, ceea ce azi numim politică de imagine (orizont al verosimilității istorice) este însă, la limită, tot un câmp structurat mitic. În fapt, discreditarea termenului de mit a fost posibilă în urma unei separații specifice operate de lumea occidentală între logos și mythos. Această separație nu există în mod efectiv la Platon
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
imaginilor în orizontul „roiului de galaxii Argus” este tot o poveste, un mit cotidianizat. Inducând exemplarități, imaginea „educă” axiologic cetățeanul, care rămâne pentru spațiul politicului o țintă. Electoratul judecă prestația politică prin raportare la anumite repere preluate din orizontul de verosimilități plasate de administratorii câmpului mediatic al imaginii. E adevărat că imago-mitologia și-a pierdut poate strălucirea și farmecul prin devitalizare în spațiul mediocrității. Dar dincolo de „coaja” superficială a acestui imago semnificant, ochiul interior mai poate și trebuie să recupereze Ideea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și a publicului. Subiectul, pierderea identității, se preta unor dezvoltări pirandelliene, dar autorul preferă satira mecanicității la care ajung instituții și categorii sociale, în al căror angrenaj absurd individul e cât pe ce să sucombe. Demonstrației i se sacrifică întrucâtva verosimilitatea și concizia, dar multe scene relevă o vervă aparte, iar unele tipuri (medicul psihiatru și polițistul) sunt bine conturate, chiar cu mijloace din expresionism. Concesiile făcute gustului comun sunt mai mari în actul Haidem la teatru, pe care nu îl
MARDARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288010_a_289339]
-
B.P. Hasdeu, prețuiește literatura populară, susține campania pentru culegerea și valorizarea ei, apreciază virtuțile modelului folcloric pentru literatura cultă. În calitate de cronicar dramatic, se arată deopotrivă preocupat de repertoriu, de interpretarea actoricească sau de gustul spectatorului, dar, folosind drept criteriu realismul, verosimilitatea, găsește o acoperire insuficientă pentru glosele lui, adesea mult prea binevoitoare, prea generoase. Când scrie el însuși teatru, I.-G. improvizează: Liceul Țepeluș-Vodă. Real? Vechi? Clasic? Modern? (1904), Șezătoarea Ștefan-Vodă (1904). În 1882, localizase, sub titlul Nea Frățilă și în
IONNESCU-GION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287597_a_288926]
-
bibliografie, G. trece în revistă mai întâi modelele și ideile care i-au inculcat scriitoarei „funcțiile cognitive și educative ale actului creator”. Tranziția de la poetica realistă, „dorică”, prezentă în nuvelistica timpurie și în roman și construită așadar pe „principiile autenticității, verosimilității și finalității”, va avansa în direcția modelului „corintic”. Comentariile sunt convingătoare și, în unele laturi, conțin și un netăgăduit aport de originalitate. În acest sens, trebuie amintite inserțiile comparatiste, cu toate că al doilea termen adus în discuție, literatura lui G. Călinescu
GEAMBASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287208_a_288537]
-
largă asupra domeniului, face aprecieri cu privire la direcțiile în care evoluează teatrul european și încearcă încadrări corecte ale pieselor comentate în curente estetice sau ideologice. După o judecată de ansamblu a unui text, ca structură dramatică adecvată reprezentării scenice, F. evaluează verosimilitatea, firescul subiectului, intențiile și calitățile morale, măsura în care faptele, personajele sunt motivate de logica internă a textului, procedând la analiza, scenă cu scenă, a desfășurării acțiunii. E pentru el un bun prilej de a face considerații despre existența umană
FAGURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
din viața conjugală. Urmărit de patosul și grandilocvența personajelor, îndeosebi tragice, pe care le întruchipa pe scenă (Nero, Lear, Othello, Karl Moor), el are ambiția de a compune drame și tragedii. Mai puțin preocupat de adevărul istoric și chiar de verosimilitatea celor înfățișate, mizează pe efecte menite să impresioneze și să zguduie. Astfel, eroul din Ion Vodă cel Cumplit (piesă jucată în 1896) amintește oarecum de Ivan cel Groaznic. Traian și Andrada, concepută (și publicată) în 1893 împreună cu Grigore Ventura, plasează
LEONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287779_a_289108]
-
slujitorii ortodoxiei din Statele Unite. Impresiile sale sunt ale unei furnici care a trecut printr-o pădure de cedri. Unilaterală, reprezentarea lui este totuși verosimilă, ca una printre altele. însă - trebuie să o repetăm - valoarea cărții constă în altceva decât în verosimilitate și anume în plasticitatea portretisticii și în comicul de situații. Autorul știe să vadă absurdul în viața cotidiană și să-l evidențieze cu fervoare, transformând totul într-un bâlci al deșertăciunilor. Chiar și de pe crucea pe care își închipuie - cu
O CARTE DE SCANDAL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17120_a_18445]
-
operează cu concepte ori cu idei - cum le califică chiar el - „vaporoase”, pe care le circumscrie cu infinite disocieri și relativizări, cu efecte de „refracție” ș.a.m.d., cum se întâmplă când e vorba despre problemele spinoase ale autenticității, sincerității, verosimilității, și se confruntă, după caz, cu prefăcătoria, poza, bovarismul, histrionismul, chiar cu „excesul” de sinceritate (altă formă de ficțiune, în fond) a diariștilor. Delicată, deloc ușoară postură pentru comentator. Și totuși, se vădește că asedierea minuțioasă, din diferite unghiuri apropiate
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
intervine mitul dragonului. Timuș întruchipează monstrul căruia i se dau jertfă fecioarele, iar Bogdănuț este un alt Perseu, salvator al Andromedei. Cu conștiința unor asemenea analogii, S. traduce sugestiile lor în amănuntele realiste ale narațiunii, fără să îi trădeze nicăieri verosimilitatea. Trimiterea la arhetipuri nu dă, ca urmare, impresia de act deliberat, pare naturală, fabulosul e captat în istorie, căreia îi transferă semnificații tainice, tâlcuri. Ciclul Frații Jderi, alcătuit din Ucenicia lui Ionuț, Izvorul Alb și Oamenii Măriei Sale, încorporează într-o
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Viteazul și Iancu de Hunedoara. Tema istorică va fi dezvoltată până la nivelul unei biografii romanțate în romanul Lunga veghe de la Cozia (1981), unde protagonist este Mircea cel Bătrân. La o intrigă de o asemenea amploare, calitățile prozei rămân aceleași: echilibru, verosimilitate, atmosferă, încercare de a configura un portret interior. Parte din piesele de teatru, reunite în volumul Fulger în prag de veac (2002), au aceeași sursă de inspirație ca și nuvelele sau romanul. Drama Dacia Felix are în vedere ultimele zile
SERBANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289638_a_290967]
-
de convingătoare, două mari instanțe vorbesc pe rând ori împletindu-și rostirea: o instanță vitală, a vieții mature, clocotitoare, triumfătoare în însăși nepăsarea afirmării propriilor ritmuri, pe de o parte, iar pe de altă parte, cu șanse egale în ordinea verosimilității, dar încă mai fecundă în ordine artistică, o instanță a sensibilității sfâșiate, dureros interogativă și tragică, suspectând și chiar contestând afirmarea nepăsătoare a instinctului vital, a ritmurilor naturale, a ciclurilor fatale. LUCIAN RAICU Sorin Titel a avut har. Nu fac
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
din codri, este excesiv îndatorată narațiunilor cu subiect cinegetic ale lui Mihail Sadoveanu (care figurează și ca personaj, istorisindu-i-se o peripeție vânătorească), cu deosebirea că U. are tendința de a înghesui întâmplările în calapodul prea strâmt al unei verosimilități convenționale, deși o oarecare iscusință de povestitor, care se lasă simțită, ar fi promis mai mult. Povestirile reunite aici îl au ca protagonist pe Moșu Gheorghe, replică palidă a eroului sadovenian, tip de țăran hâtru, spirit lumesc și legat prin
ULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290326_a_291655]
-
public 212 - nu numai datorită caracterului „senzaționalist”, în care este reînviat mitul „marelui complot de subjugare economică și politică a lumii”, ci și talentului aparte al autorului de a însăila cu pricepere fapte disparate, conferindu-le, pe ansamblu, o uimitoare verosimilitate, o aparență de „realitate obiectivă” ce a sedus mulți consumatori de „cultură de masă”. Totuși, nu este vorba decât despre un policier conceput ingenios. Kah susține că educația globală nu este decât o componentă a marii conspirații de instaurare a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
slăbiciune comună - îmbrățișarea prietenesc-afectuoasă a servitoarei Elena - pentru ca întregul eșafodaj sistemic, ridicat către altitudinile rarefiate și omenesc intangibile ale ideilor, să se prăbușească. Ceea ce lipsește, încă din intenția declarată a scriitorului, personajelor dramatice de referință ale lui P. este tocmai verosimilitatea, impresia de trăire universal valabilă („contradictorie”), provenită din sinuozitatea psihologică și exteriorizarea dramatică a îndoielilor și nehotărârii. Aflate într-o stare de permanentă halucinație, ele se situează la limita ordinii umanului - sau, cum scrie Călinescu, „ideile nu sunt întrupate în
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
la un nou personaj feminin, doctorița Nora Păun, pune în scenă o confesiune reciprocă a celor două femei, în cursul unei călătorii Paris - București. Cum renunță și la dorința de a demonstra cvasididactic teza referitoare la condiția femeii, câștigul în verosimilitate este cert. Din păcate, scriitoarea cedează din nou presiunilor ideologice, complicând situația protagonistei, devenită fără să vrea „transfug”, „trădătoare” de țară, și făcând din Nora Păun un personaj ostentativ și totalmente „pozitiv”. SCRIERI: Fapt divers, cu gravuri de Ion Anestin
PETRESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288786_a_290115]