378 matches
-
sau cu localizări mai puțin însemnate”; Transilvania îl conservă „sub forma, probabil, a unui colind de doliu, care se cânta acolo unde a murit o tânără nevastă, lăsând copil mic în urma ei”, acesta fiind „întâiul stadiu cunoscut în evoluția textului versificat”; Meșterul Manole „este expresia artistică cea mai elevată a mitului european al construcției, mit cu adânci rădăcini în substratul geto-traco-dacic”. Comentând versiunile balcanice, etnologul constată că există un schelet epic axat pe trei motive: nestatornicia zidurilor, necesitatea de a fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290040_a_291369]
-
se împarte gratuit broșura Tuberculoza; duminică, 14 august (sală plină), este reprezentată piesa Ovidiu Șicană, în care joacă tineri din sat, se recită versuri, se discută programul Căminului; luni 29 august (sala plină) se citește povestirea Dănilă Prepeleac și basmul versificat Înșir’te, Mărgărite, se joacă piesa Legământ, se discută despre rosturile bibliotecii; duminică, 4 septembrie (iarăși sală plină), se citesc bucăți de lectură în legătură cu beția, profesorul V. Arnăutu vorbește despre „Alcoolism” și explică cele 20 tablouri proiectate pe pânză, în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
Unirii Principatelor Române, despre latinitatea poporului român, despre originea glorioasă, despre istoria sa eroică. Autoarea cultivă un istorism moderat, știind că producțiile populare nu rivalizează cu cronicile, cu toate că poezia populară dezvăluie „un admirabil sentiment al realității”. Aprecierile sale asupra eposului versificat au contribuit la cunoașterea acestui compartiment, studiul circulând în publicațiile vremii. Astfel, după părerea sa Miorița este o creație profundă, „o capodoperă”, o mărturie a unei sensibilități profunde, iar în balade descoperă ardoarea, impetuozitatea sentimentelor, a pasiunii chiar. Descrierea pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286833_a_288162]
-
fiecare oră petrecută în această mănăstire păgână - din care creștinii se inspiră, mi se pare, în mai multe privințe? Philodemos din Gadara este și autorul unor epigrame care ne informează asupra naturii acestui epicurism în carne și oase. Exercițiul poetic versificat are constrângerile sale, desigur, iar unii își imaginează numărul de picioare metrice ca fiind mai constrângător decât ideea. Poetica filosofului dovedește însă că fondul și forma trebuie să se echilibreze. Nici vorbă ca unul dintre cele două elemente să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dacă prostia este categoric incriminată, viclenia și istețimea stau la loc de frunte: monna Tessa, „isteață foc și înțeleaptă”212, iscusită bucătăreasă - „dânsa pregătise din vreme doi claponi de soi”213, excelează mai ales în scornirea diferitelor rugăciuni și descântece versificate, cu dezinvoltură și un fin simț al umorului, pentru alungarea stafiilor, care nu erau decât zgomotele produse de ibovnicul ei. Tot un prototip al inteligenței feminine este și văduva Piccarda (VIII, 4), care reușește să scape de avansurile unui canonic
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
1821 este, în viziunea cronicarului, însoțit de devastări apocaliptice provocate de oamenii lui Alexandru Ipsilanti, ce jefuiesc țara, distrug bibliotecile boierilor, răspândesc diversiunea și îl ucid „cu ficleșug” pe Tudor Vladimirescu. O alegorie politică, compusă înainte de 1821, este Dăslușire, „tragodie” versificată, inspirată și de Dimitrie Cantemir, în care personajele animaliere - Mistrețul (Românul), Leul (Turcul), Vulpea (Grecul), Lupul (Neamțul) și Ursul (Muscalul) - reprezintă forțele ce au condiționat istoria românilor între 1711 și 1812. Bun cunoscător al contextului istoric în care s-au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
precum și, la nivel formal, păstrarea versurilor în cadrul creației dramatice, aceasta din urmă fiind argumentată prin caracterul muzical pe care îl imprimă și care ține de o afinitate umană, în general, și prin faptul că învingerea dificultăților privind redarea în forma versificată va duce în final la o superioritate a expresiei mult mai mult apreciată.134 Toate aceste aspecte ale gândirii critice ale lui Voltaire duc la supraviețuirea doctrinei clasice în plin secol al XVIII-lea, demonstrând eclectismul acelei epoci care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
pe cei vizați în studiul maiorescian. Răspunsul cuprinde o violentă contestare a poeziei lui Eminescu, ca și a întregii mișcări junimiste, acuzată de cosmopolitism și „admirațiune mutuală”. În „Revista contimporană” a publicat și un studiu (O cronică inedită) despre cronica versificată a lui Zilot Românul. SCRIERI: O noapte pe ruinele Târgoviștei sau Umbra lui Mihai Viteazul, București, 1857; „Convorbiri literare” și „Revista contimporană”, [București], [1873]. Traduceri: N.V. Gogol, Revizorul general, București, 1874. Repere bibliografice: Maiorescu, Critice, I, 179-180, 278-292; Mihai Eminescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287325_a_288654]
-
pe pericopele evanghelice ale liturghiei, cartea este un strălucit exemplu de proză oratorică, în care Scriptura furnizează un conținut semantic, concomitent cu o normă literară. Un alt moldovean, mitropolitul Dosoftei, amplifică la maximum iradiația literară a Bibliei, făcând din traducerea versificată a Psaltirii (Psaltirea în versuri, 1673), unul dintre primele monumente ale artei poetice românești. Impulsionată de psaltirea versificată a umanistului polonez Jan Kochanowski, realizarea lui Dosoftei a avut o evoluție literară paradoxală. Traducerea nu a fost omologată de Biserică (din cauza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
conținut semantic, concomitent cu o normă literară. Un alt moldovean, mitropolitul Dosoftei, amplifică la maximum iradiația literară a Bibliei, făcând din traducerea versificată a Psaltirii (Psaltirea în versuri, 1673), unul dintre primele monumente ale artei poetice românești. Impulsionată de psaltirea versificată a umanistului polonez Jan Kochanowski, realizarea lui Dosoftei a avut o evoluție literară paradoxală. Traducerea nu a fost omologată de Biserică (din cauza valențelor poetice originale, neadaptabile ritualului sacru), nefiind canonizată, de altfel, niciodată. A pătruns, cu toate acestea, adânc în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
Antearghezian sau, mai precis, nearghezian prin conținutul declamativ, dar și prin ținuta discursiv-expozitivă, episodul prozodic Tatălui meu116, inspirat numit de Alexandru George un "țipăt de sinceritate", deși lipsit de valoare poetică, are o deloc neglijabilă relevanță biografică: este un decupaj versificat al realității în care suferința și furia sunt comunicate tranzitiv ca, de pildă, în secvența discursivă: Ți-aduci aminte când, pe drum,/ Te-am întâlnit, cinci ani acum,/ Mi-ai zis să fug. Eu am fugit și după pâine-am
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ceas ales și sărbătoresc. Acolo este întîmpinată de trei juni curtenitori: unul îi cere măr din sîn (ea îl blestemă), celălalt îi cere inelul (i se răspunde îngăduitor, ca o urare: „petrece-te-ai printr-însul”, în acord cu formula versificată, „tras ca prin inel”); iar al treilea îi cere cununița, formă alegorică a nuntirii. Așa este ilustrată comunitatea respectivă de motive, urmărite de Petru Caraman în mai multe registre ale discursului său. Dumele care vehiculează alegoria înfățișează, în introducere, un
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
oralitate poate fi identificată o întreagă tipologie numenală cu funcție mitico-familială și estetică. Este suficientă simpla citare a numelui într-un text, ca individul căruia i se adresează să fie convențional avansat în sfera frumosului. Cînd în baladă apare formula versificată „Ana Ghiordănel,/Nume frumușel”, este vizată fata declarată disponibilă pentru măritiș. Numele Nechifor Lipan era o formă deschisă de identitate; același personaj, sub semnul Gheorghiță, era destinat să rămînă într-o familiaritate restrînsă. Investigația „polițienească” a Vitoriei este, în fapt
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
din circulație (Mărturii, Note din R.P. Ungară), iar cum majoritatea volumelor sunt și antologii din precedentele, sumarul tot mai rarefiat al ciclurilor reluate indică ultima grilă a „actualităților” partinice. Principala marcă „realistă” a reprezentat-o, timp de un deceniu, reportajul versificat, așa-numita lirică epică, pretinzând a capta „pulsul” vieții noi prin fabulații eroice. Atât temele zilei - priorități de partid în consolidarea regimului -, cât și modelele de vers admise - de la metrul baladei populare la catrenele cu rimă regulată - se pot inventaria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
pe care îl îmbracă în carnea frumuseții. Singura libertate personală ce și îngăduie e să-și înfunde vrăjmașii în infern și să-și strecoare prietenii în paradis. Încolo, Dante e poetul teolog și nu o dată cânturile lui sunt pură teologie versificată magistral. Aceasta se vede mai ales în Paradisul, unde „materia” inspirației fiind necorporală și pur spirituală, artistul a simțit nevoia s-o contureze cu ajutorul cerurilor aristotelice, al silogismelor scolastice și al simbolurilor mistice. Sunt aproape singurele elemente plastice care îi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
avar N / Daghestan (Rusia), Azerbaidjan, Kazakhstan, Turcia familia caucaziana de nord-est, grupul avar-andic; armonie vocalica; ergativă; SOV; adj. - subst. arabă modificată, latină modificată, chirilica 23. avestica LM , stă la baza vechii persane. Limba cărții sacre a zoroastrianismului, Avesta, cuprinzînd predici versificate (sec. VIII i.C.) atribuite lui Zoroastru și imnuri și indicații ritualice mai recente familia indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul iranian (apropiată de vedica), flexionara comparabilă cu greacă clasică și sanscrita avestica, provenită din alfabetul pahlevi 24. awadhi N / India, Nepal
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Soldat neadormit la telegraf / Primind pe fir direct orișice veste / Scandând pentru ce-a fost un epitaf / Și-un marș de drumuri lungi pentru ce este”. Paginile din Cardioglob sau Pe ce lume trăim (1982) par niște note de călătorie versificate (privind Africa și Mexicul), unde accentul cade pe pitoresc, pe descrierea unor muzee și pe evocarea unor personalități ale culturii universale (Tolstoi, Hemingway, Vermeer). Inima, ca simbol al sentimentelor, este declarată, emfatic, filtrul acestor impresii adunate de pretutindeni: „Inima-mi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289946_a_291275]
-
ilustrată”, „Tribuna”, „Tribuna poporului”. Nepot de soră al lui G. Coșbuc, B. tipărește, în două volume, Muza someșană (1892-1901), care are meritul de a pune în lumină, după colecțiile preponderent lirice ale lui Ioan Micu Moldovanu și Vasile Onișor, epica versificată transilvăneană dintr-o regiune nu prea bogată în acest fel de texte. Câteva balade (Savetcuța, Rusalina, Cetan, Șoimărel, Răzbunarea) sunt piese unice în literatura populară românească; dar cea mai importantă dintre ele este Bogița, culeasă din comuna Telciu, prima variantă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285918_a_287247]
-
instrument de acțiune politică, slujind la realizarea unității naționale. Literatura populară trebuie culeasă așa cum circulă în popor, pentru a i se conserva originalitatea. Sub titlul general Poezii poporale din Ardeal se tipăresc cântece de cătănie, balade, doine, colinde, ghicitori, anecdote versificate, basme și povești culese de I. Pop-Reteganul, George Catană, Laurențiu Ciorbea, C. Giurgescu, Iulian Puteciu, Iuliu Tuducescu, I. Roșu al lui Marcu, N. Demenescu, Elena Georgescu. Cei mai mulți dintre acești culegători erau învățători în satele din Banat și din sudul Ardealului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287038_a_288367]
-
scene ale dramei religioase Irozii (Craii sau Magii), piesă în cinci variante, transcrise în 1837-1838. Dintre acestea, doar primele trei au fost reproduse integral de Elisabeta Nanu, în „Anuarul Arhivei de Folclor” (1942). Mironosițele (manuscris datat 1852) reprezintă un mister versificat, frecvent în Europa de Vest. Inițiativa de a pune în scenă o astfel de piesă într-o zonă folclorică cu puternice rădăcini tradiționale îl dezvăluie pe autor ca pe un creator conștient de interesul consătenilor pentru spectacolul dramatic. Deși e vorba de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288717_a_290046]
-
produsese, totuși, în deceniile de început ale secolului, o serioasă subminare a acestora, însoțită de o evidentă dislocare în mentalități, generând totodată și reacții nostalgice firești, ori simple iluzii țesute pe fondul convulsiv al împrejurărilor politice, de tipul celei exprimată, versificat, de dascălul ardelean al Seminarului de la Socola și al Academiei Mihăilene, Vasile Fabian-Bob, adus la Iași de Gheorghe Asachi: "S-au întors mașina lumei", constata el, în vădită contradicție cu tendințele încă retrograde ale epocii; S-au întors cu capu-
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
write from his Dictate " (E: 705). Că Blake se bucură 90 de compania unor oameni iluștri, gata întotdeauna să ofere sfaturi, este mai presus de orice îndoială. Într-o epistola către Flaxman, datata 12 septembrie 1800, artistul oferă o mărturisire versificata a întâlnirilor cu diverși poeți și mistici: "Now my lot în the Heavens is this; Milton loved me în childhood & shewd me his face / [...] Shakespeare în riper years gave me his hand / Paracelsus & Behmen appeard to me [...]" (E: 707). Nu
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
180 În privința rolului jucat de ideea de "revoluție" în imaginarul blakean, cf. Blake, Nation and Empire (2006), editata de Steve Clark și de David Worrall. 181 The Song of Los reprezintă, simultan, un prequel și un sequel ale celorlalte profeții versificate, America și Europe. 182 Behrendt continuă: " În aceste trei lucrări, Blake își pune în mișcare forțele verbale și vizuale pentru a prezenta [...] o istorie documentara care are ca scop să dezvăluie că evenimentele ultimilor ani ai secolului al XVIII-lea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
treia din Despre datorii: avem de-a face aici, cum observă Fontaine, cu un respect exagerat pentru reguli, care devine aproape represiv. în sfîrșit, ne-au mai rămas de la Isidor unsprezece scrisori și douăzeci și șapte de tituli, scurte inscripții versificate, aproape toate în distihuri elegiace, destinate, așa cum se obișnuia în poezia creștină încă din vremea lui Prudentius, descrierii unor locuri care aveau o semnificație religioasă particulară; așa cum se întîmpla deja de două secole, cunoștințele prozodice ale lui Isidor sînt destul de
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o cracă pe care se clădesc căpițele de fân), iar copiii, în culmea fericirii, participau la transportul târșului cu boii sau cu caii. Întregul proces de cultivare a grâului pe parcursul mai multor veacuri a dat naștere unei creații populare versificate. Amintim, în acest sens, „Plugușorul”, datină în care sunt prezentate toate fazele de lucru: aratul, semănatul, secerișul, treieratul, măcinatul, prepararea colacilor și oferirea acestora drept răsplată copiilor veniți să ureze la ferestrele caselor, în fiecare ajun de an nou. Mare
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]