209 matches
-
alții, umoristul moldovean va fi admonestat însă mai tîrziu - la rubrica „Revista revistelor“ - pentru „compromisurile” sale. Relațiile (și interesele) politico-literare ale lui Vinea au, adeseori, un cuvînt greu de spus în alegerea colaboratorilor. Prin paginile Contimporanului se perindă și numeroși versificatori veleitari, fără personalitate - de la St.I. Nenițescu și Petre Boldur la Vasile Savel și Horia Robeanu -, omagiind stîngaci marotele publicației (prezența „ortodoxistului” Nenițescu poate fi explicată prin faptul că era curatorul unui muzeu de artă din cadrul Librăriei Hasefer, unde expuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
zâmbitor și înjurîndu-i fulgerător printre dinți. Depășind Piața Victoriei, hărăbaia se înscrise pe un binecunoscut și liniștitor segment al Căii Victoriei. Șoferul își abandonă tărăboanța într-o delectabilă viteză de croazieră. - Mare pișichier! Pehlivan nepereche al întregii nații române și versificator șef al nădragilor mei!!... își reînnodă Ho diábolos comentariile, înlocuindu-și cu bruschețe masca gravă și trecând cu repeziciune dintr-o stare în alta. Încolăcindu-se, descolăcindu-se și iar încrețindu-se într-un imens hohot de râs. Desfăcând, fără
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
hrăpărețului canar: Zoica, urmată de Îndată de un cuvînt ce traduce starea psihică a stihuitorului: mor. Poetul se hotărăște, așadar, să dea pe față lucrurile și să privească de aproape ceea ce pînă acum refuzase: obiectul pasiunii. Însă Zoica, din pricina căreia versificatorul este pe punctul de a muri, rămîne În continuare o ființă abstractă, indeterminată și neatinsă ca marile simboluri medievale: „Zilele ce oi fi viu vrednic aș vrea ca să fiu, Oftînd, ca să te slăvesc, dar cum poci să Îndrăznesc? Iscusit aș
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și un personaj ideal, altul decît cel care vorbește: personajul absent, obiect de adorație și de tortură. Acesta Întrunește, după Alecu Văcărescu, următoarele Însușiri: frumușele, Înțelepciune, vorbă, duh și isteciune. Concentrate, virtuțile modelului sînt două: frumusețea și istețimea (Înțelepciunea). Însă versificatorul nu prea vorbește de ele. Îi place să vorbească mai ales despre sine. Nici o Încercare de a da corporalitate acestui arhetip al iubirii, de a-l „coborî” În poezie. Femeia rămîne În zona de sus a firii, ca În poezia
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cea mai importantă. Pann face parte și el din familia poeților Întemeietori, dar În linie morală. Hristoitie sau școala moralului (o prelucrare) este o carte delicioasă. Alții vor să scrie o gramatică, o retorică, inventează un limbaj pentru poezie, Pann, versificator iscusit, vrea să dea un cod al bunei purtări. Asta convine talentului său de moralist și gustului său de a cîrti. Autorul Povestei vorbei este, În fond, un ironist, un poet integral ironist, primul la noi de asemenea proporții. Sfaturile
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
N-o puteai cunoaște cînd e mulțămită, Că ea-n toată vremea era necăjită.” Încerc să desprind din aceste istorii colorate un demers liric, o strategie față de obiect. Maliția indică o Înstrăinare, umorul o conciliere, abundența și isteața facilitate a versificatorului arată un spirit poetic fără complexe. Toate poemele lasă să se vadă plăcerea lui Pann de a petrece cu vorbe, proverbe, zicători, apoftegme... Un vers din O șezătoare la țară: „Ca să pritocesc În minte mii de spuneri de folos”... spune
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
petrece același lucru ca și cu miturile homerice devenite plasma kenon, „vorbă goală” . 5. Lipsită de caracterul ei sacru, poezia devine un instrument derizoriu În mâna sofiștilor, un mijloc de seducție și de manipulare. Textul lui Plutarh atestă existența unor versificatori În preajma sanctuarelor, care culegeau răspunsurile transmise În proză și le „Încătușau” În metri și În ritmurile versurilor. Poezia devine, așadar, un soi de meserie. Asemenea lui Simonide, primul care a Început să-și vândă versurile, poetul pierde conștiința misiunii divine
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
imputându-li-se că sunt, În materie de divinație, simple evadări și refugii specialaranjate pentru cel ce rostea oracolul, Îngăduindu-i să se retragă și să se ascundă În caz de eșec. Puteai să auzi multă lume zicând că unii versificatori se aciuaseră pe lângă sanctuarele profetice. Ei aflau răspunsurile șZeuluiț, le preluau și, aplecându-se asupra lor, de Îndată, Începeau să improvizeze, țesând În jurul lor, parcă pentru a le Încătușa, o rețea de metri și de ritmuri ale versurilor. Ce rol
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
șZeuluiț, le preluau și, aplecându-se asupra lor, de Îndată, Începeau să improvizeze, țesând În jurul lor, parcă pentru a le Încătușa, o rețea de metri și de ritmuri ale versurilor. Ce rol vor fi avut În materie de literatură oraculară versificatori de-alde Onomacritos, Prodicos sau Kinaithon, Învinuiți că ar fi imprimat oracolelor un stil tragic și emfatic, de care n-aveau nicidecum nevoie? Sunt lucruri pe care le voi trece cu vederea și nu le voi supune acum analizei 2
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
criticii și eminescologii noștri nu s-au simțit ofensați, n-au consemnat măcar blasfemia, iar „creatorul”, devenit deodată un adorator impenitent al lui Eminescu, promite să scrie și un al doilea volum. Nu mai pomenesc aici de marea armată de versificatori, plodiți parcă pe bandă rulantă, care se simt obligați să consacre „câteva versuri” lui Eminescu. Parcă îi văd cu ochii umezi, înroșiți de băutură, rostind câte un poem-dedicație lui „bădița Mihai”, că îți vine să intri în pământ de rușine
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
pleacă stânjenit privirea atunci când vârstnicii debitează enormități și prostii groase. Cum s-a întâmplat și în cadrul Simpozionului, unde s-a afirmat că tinerii scriu o poezie neocomunistă, că înțeleg procesul creației la fel ca generația lui Petru Cruceniuc (un jalnic versificator de partid), că iau importante premii literare deoarece sunt mediocri, că nu sunt suficient de patrioți și că optzecismul și postmodernismul basarabean este o diversiune regizată de KGB. Dar ce jenant e să auzi și să aprobi - prin faptul că
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
să acționeze în vreun fel, din moment ce postul de radio "Europa Liberă" este interzis. Practic, emisiunile Monicăi Lovinescu sunt ascultate clandestin, iar scriitorii fideli partidului trebuie să le discrediteze. Monica Lovinescu îi numește "scriitori de serviciu", "ucenici la minciuna de stat", versificator de Curte Nouă", guralivii stereotipului de partid cu mentalitate de lachei. În decembrie 1981, enumără în Jurnal atacurile din presa românească: "În Săptămâna, Eugen Barbu cu "Mămica Lovinescu"și alte găselnițe de Ferentari. [...] ne amenință cu "pensionarea"! [...] În România literară
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
L. A., 1969; "Echinox", Editura Albatros, 1972; "Poartă de pe Mara", Editura Eminescu, 1972; "Neodihna de-a fi om", Editura Eminescu, 1973; "Ceremonie în albastru", 1975, Editura Albatros. Despre Mihai Negulescu aflăm din comentariul critic al lui Alexandru Piru1 că este un versificator fără personalitate. Din cantitatea de volume publicate, culegerea "Echinox" adună ceea ce este mai reprezentativ în lirica lui. O reîntoarcere la anii tinereții și-ai jubilației apare în poemul "Câinele toamnei", unde îl descoperim pe Ion Barbu, care-l invocase pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Editura Cartea Românească., 1970; "Țara migrenelor", Editura Eminescu, 1970; "Sonete aeriene", Editura Cartea Românească, 1972; "Armura de sudoare", Editura Albatros, 1972; "Bazarul cu măști", Editura Eminescu, 1973; "Imnuri olimpice", Stadion, 1975; "Parfumul timpului", Albatros, 1975. Tudor George este un bun versificator; el vorbește egal și spectaculos despre trecerea timpului, despre nevoia de puritate, despre cortul fixat bine în pământ, despre Istria despre Cișmigiu și pelican, pretexte de a prezenta un flux de sentimente ce se revarsă tumultuos, sonor și plastic. De-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ale cărui versuri parvin rar la emoție. Ultimul mimează cultura, exprimând adeziunea la livresc, fără să-l poată lua în stăpânire pe deplin. Tot astfel, I. Crânguleanu, în ciuda emoției pe care o intuim în unele din poemele lui, rămâne un versificator, ca altădată Rusalin Mureșanu. Radu Cârneci se vrea un intelectual abisal, liric, un cântăreț al idealurilor umaniste, al miturilor, al genezei și al sfârșitului. Este tradiționalist și modern; el "face" poezie lucid și calculat. Anghel Dumbrăveanu nu ajunge la "un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
direct al vieții, spre o lume transfigurată sau spre un univers de selecție cu reliefuri multiple, evocatoare sau sugestive și te întrebi pe ce criterii a fost premiat în 1967, dacă nu ajunge la poezie. Gh. Tomozei este doar un versificator. Vasile Nicolescu "Enescu", suită lirică, E. S. P. L. A., 1958; "Poeme", E. P. L., 1963; "Parabola focului", E. P. L., 1967; "Clopotul nins", Editura Eminescu, 1971; "Secțiunea de aur", Editura Eminescu, 1973; Starea lirică", eseuri, Editura Eminescu, 1975. Formula poetică a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
știu să spună nu. Aveau chiar o "acoperire" (morală) deoarece acționau "sub semnul terorismului virtuții" (In hoc signo vinces...), devenit obsesional în discursului "societății socialiste multilateral dezvoltate", o lume paralelă cu hipertrofia erotismului proclamată pe stadioane prin vocea și textele Versificatorului Național dar și cu practicile lumii academicejjj. "Nebunia" lui consta mai ales în faptul că-și permitea să râdă, (intelectualii "rasați" zâmbesc subtil, à bon entendeur...), ceea ce intra în cadrele comportamentului disident. În anii când Elpi își săpa groapa pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de piatră (povestiri, cu o postfață de Nichita Danilov), Editura Junimea, Iași, 2004; Apocalipsa perpetuă (scenete, cu o prefață de Bogdan Ulmu), Editura Cronica, Iași, 2004. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Ștefan Amariței ar putea fi inclus în familia versificatorilor (neo)moderniști, vizionari, gnomici și ezoterici, cultivatori ai obscurității și ambiguității, ai figurilor de sunet și de construcție care să corporalizeze teme lirice dintre cele mai grave. Dragostea spiritualizată și moartea, obsesia timpului tiranic și a artei care să confere
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
las jertfit de-atâtea ori./ Emoții crude precum umbra-n ramă/ Ne regăsesc în tainicii fiori.// Se-aprinde bruma-n palme și-n orbire/ Pe trupul tău sfios se-ncheagă-un mire". În totul, prin urmare, un poet "din școala versificatorilor maratoniști, cu suflu atletic, dar și cu o bună stăpânire a verbului, dornici să performeze în execuții tehnice armonioase de cadențe și rime, din păcate lesne coruptibili spre comanda ocazională" (Cristian Livescu). În ultimul (până acum!) dintre momentele de respiro
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fi să asociez o sintagmă sonoră poeziei lui Valentin Talpalaru, aș opta pentru "singurătatea alergătorului de cursă lungă". Discret și cumpătat inclusiv în frecvența aparițiilor editoriale, indiferent la toate módele poetice mai mult sau mai puțin perisabile la care majoritatea versificatorilor aderă, desigur mimetic și neconvingător, Valentin Talpalaru își poartă, fără a sângera vizibil, "orgolioasele mele tristeți" (între care, probabil, și cea determinată de tratamentul injust al criticilor moldavi de prim rang, în ale căror grații cu siguranță nu se află
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cărui manifeste semnate de Marinetti, și în special Să ucidem clarul de lună, sunt subtil persiflate de excelentul cunoscător de poezie Mihai Ursachi, care s-a declarat în mai multe rânduri împotriva -ismelor de orice fel. Spre deosebire de cohorta nesfârșită de versificatori care și-au făcut, din contestarea acestor -isme, un blazon exhibat fără pic de pudoare, Mihai Ursachi a și avut suficiente motive care să-i permită delimitarea orgolioasă de tot ce a însemnat, atunci și acum, spirit gregar. Referințe critice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Roma” și care scot atât de bine În evidență frumusețea corpului feminin. Pe același ton admirativ, György scrie că trupul româncelor este „robust, Îndesat și puternic”, parcă anume făcut pentru „munca aspră” depusă. „Ele trăiesc natural - mai ține să precizeze versificatorul maghiar, la fel ca și confratele său Mátyasi - și nu sunt palide nici datorită modei, nici din cauza unei alimentații Încărcate”. În finalul poemului său, pe parcursul căruia arătase că sașii sunt harnici și gospodari, iar românii leneși și decăzuți, În timp ce aprecierea
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
că nici un român nu mănâncă pâine frumoasă. Totuși, dacă ar fi să aleagă - Își Încheie poemul György László XE "László" , cu o notă de umor -, el ar prefera bărbații sași, pentru hărnicie, și femeile românce, pentru frumusețe. În acest fel, versificatorul maghiar făcea loc (dar numai Într-un mod palid și formal) și raționalismului iluminist, care spunea că toți oamenii sunt egali sub raportul capacităților potențiale, iar etichetele aplicate În mod global unei națiuni nu reprezintă decât generalizări nefondate. În primul
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
avansată, chiar și o problemă de critică de texte sau de cercetarea surselor și influențelor, necesită mereu acte de apreciere. De exemplu, o afirmație ca "Pope derivă din Dryden" presupune nu numai actul alegerii lui Dryden și Pope dintre nenumărații versificatori ai timpurilor lor, dar necesită cunoașterea caracteristicilor lui Dryden și Pope și apoi o activitate constantă de cântărire, comparare și selecție care este esențialmente critică. 69 Problema colaborării dintre Beaumont și Fletcher poate fi rezolvată numai dacă admitem importantul principiu
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
poeți și descoperirea Europei luminători profesioniști, la oficialități, în presă și literatură. Toți vor să lumineze nația românească: Negura să depărteze Ci dimult se-au răspândit p'acest continent slăvit. Era convingerea naiv exprimată, dar autentică și adâncă, a unui versificator obscur, G. Stihi. Ea este însă a epocii, a curentului iluminist întreg, plin de admirație pentru luminata Europă, în cadrul căreia conștiințele românești înțeleg să se integreze și să acționeze. Nu cu ostentație, nici cu umilință, nici prin uitarea calității de
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]