209 matches
-
polemice, formulate pe un ton detașat-ironic. Potrivit lui Dan Mănucă, în cazul lui Dosoftei nu poate fi vorba de o anticipare a postmodernismului, așa cum socotește Eugen Negrici, tot astfel cum nu se pune în nici un caz problema includerii lui Ioan Prale (versificator original sau/și caz patologic) în aceeași categorie cu promotorii textualismului: "Cu și mai mare amuzament întristat - scrie criticul -, îmi amintesc că am citit o afirmație a lui Mircea Cărtărescu, după care Prale este... postmodern. Aferim!" (p. 53) Se non
Critica criticii by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/7503_a_8828]
-
După explozia cu fragmentație a tinerei poezii la începutul anilor 2000, ultima perioadă marchează un vizibil recul. Apar în continuare autori noi, abia ieșiți de pe băncile Facultății ori încă studenți; dar, cu câteva excepții, ei nu depășesc nivelul unor simpli versificatori. Și nici versuri, baremi formal, nu prea se scriu, căci producătorii de astăzi au deprins deja lecția lenei artistice și a comodității discursive. Acolo unde poeții adevărați, tensionați și reformatori căutau o transgresare a genului liric, o mutație la nivelul
Căminul liric by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8399_a_9724]
-
să vedem cum arăta juvenilul Coșbuc înainte de a deveni poetul din Balade și idile. Antologia lui C. Catalano e în măsură să ne dea o imagine edificatoare a elevului poet. Sunt mai multe categorii de texte poetice, mărturisind disponibilitatea de versificator a foarte tânărului autor. O primă categorie ar fi compozițiile pe teme biblice, mitologice sau legendare: Stâncile strig´Amin, Sfântul Augustin, Îngerul păzitor, David și Goliat și nu prea multe altele, unele traduceri sau prelucrări. Poemul Îngerul morții pare să
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
comunistă, o autocritică pentru producția anterioară ("o mare rușine mă cuprinde cînd mă gîndesc la poemele mele scrise fără nici un rost"), fibra sa artistică nu sucombă în fața "comenzii sociale", aflîndu-și resursele unei rezistențe. Poetul nu devine un agitator calp, un versificator de lozinci, aidoma barzilor "realismului socialiast". Pus "în situația, nu tocmai comodă, de a împăca încă o dată exigențele de principiu ale angajării politice cu cele ale unui program poetic novator", după cum arată Ion Pop în minuțioasa Prefață a cărții de
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
cînd e vorba de editarea lor pentru publicul de la noi, precumpănește criteriul comercial. Dr. Vasile Sporici își păstrează decent amărăciunea, dar nouă ni se pare inadmisibil ca, în condițiile în care se obțin subvenții și pentru te miri ce veleitar versificator sau romancier diletant, studiul lui Fondane să nu-și poată găsi un editor în România. Pentru cele cîteva mii de cărturari și studenți preocupați de filosofie ("se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge?"), eseul lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17116_a_18441]
-
curtezan e exploatată, tot pe filieră Coșbuc, o slăbiciune prea omenească a unui rege. Care nu e, numaidecât, strănutul... În genere neglijent cu genurile pe care le abordează, Caragiale n-a putut fi consecvent nici în poezie. Cariera lui de versificator e rodul întâmplării și al ocaziei. Dacă n-ar fi fost provocat, luat pe sus de evenimente, de bună seamă că muza poeziei nu l-ar fi ispitit. Așa, întregind profilul unui autor cum nu se poate mai complet, în
Poeziile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4713_a_6038]
-
nivel scriptural: "nu e cu putință să afli ceva nou, nu e cu putință să spui o poveste nouă... zic unii că e foarte important să fii autentic chiar și atunci când repeți același lucru... că autenticitatea e cheia originalității... deconstructiviști, versificatori, povestași, mitomani, esteți, militanți... dincolo de mode și curente, de forme, rămâne acel bătrân sâmbure epuizat, care încă palpită imprevizibil, învelit în pojghița uscată a cuvintelor... paradoxuri pocnesc ca niște fructe răscoapte, exotice, savuroase..". Doar în Lumină pe sub ușă motivele "conflictului
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
deprins și de frazat. În genere la forme recognoscibile, neșocante și complezente” (p. 25). Dacă în privința target-ului poeziei proletcultiste și a modalităților eficiente de persuasiune lucrurile sînt oarecum previzibile, ceva mai greu de explicat pare a fi situația emitenților. Lista versificatorilor care și-au pus semnătura pe abominabilele creații poetice publicate între 1948 și 1953 este lungă și conține nume de calibre diferite: Ion Caraion, D. Corbea, Nina Cassian, Magda Isanos, Eugen Jebeleanu, Mihail Cruceanu, Ștefan Roll, A. Toma, Dan Deșliu
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
tristă amintire și, în plus, e nepotrivită, căci nu e vorba de o antologie Eminescu, ci de una cu 137 de poeți. în mod bizar, dacă la persoanele socotite a fi scris poezie care merită tradusă nu se face economie, versificatori de ocazie lăfăindu-se pe un spațiu de două ori mai mare decît poeți cu adevărat valoroși, cuprinsul e înghesuit atît de "economic" încît devine absolut inutilizabil: numele autorilor și titlurile poemelor sînt scrise la rînd, cu același corp de
Cum reușim să ne facem de rîs by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14949_a_16274]
-
datele deduse din Rime cu informațiile presărate în Viața nouă rezultă o diagramă a carierei lui Dante ca poet în noua limbă, italiana, de la începutul deceniului opt pînă la jumătatea celui următor. Îl vedem într-o primă fază legat de versificatori de formație „curteană” care, după cîte se poate presupune, se dedicau poeziei ca diletanți, ca într-un fel de joc intelectual. De această factură este primul sonet din Viața nouă însoțit de solicitarea de a-i fi interpretat visul. Genul
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
fi interpretat visul. Genul de compoziții cu enigmă, trimise mai multor poeți pentru a le provoca și solicita subtilitățile exegetice, se bucura atunci de multă trecere: Dante însuși răspunde unei cereri de tălmăcire a unui vis pusă în circulație de versificatorul Dante da Maiano, un sicilianizant întîrziat despre care știm prea puțin și cu care Dante schimbă alte două tențone. Lista celorlalți versificatori care au răspuns cererii ne ajută să ne formăm o idee despre ambianța poetică din jurul tînărului Dante; alături de
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
atunci de multă trecere: Dante însuși răspunde unei cereri de tălmăcire a unui vis pusă în circulație de versificatorul Dante da Maiano, un sicilianizant întîrziat despre care știm prea puțin și cu care Dante schimbă alte două tențone. Lista celorlalți versificatori care au răspuns cererii ne ajută să ne formăm o idee despre ambianța poetică din jurul tînărului Dante; alături de cei cîțiva poeți afirmați, și astăzi cunoscuți, ca florentinii Chiaro Davanzati și Guido Orlandi (cu primul dintre ei se pare că Dante
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
cadențe:/ Că poezia ține de esențe./ Eu însă, elev fiind, ca toți năucii,/ Îmi pierdusem - pe coridoare ori în săli - papucii/ Și-i căutam, deși era ora de fizică,/ Deși acuzat eram că nu mă dedau la metafizică/ De către ceilalți versificatori din urbe,/ Ci că tot umblam prin scaieți, prin grohotișuri și turbe” ș.a.m.d. (Poemul esențelor). Este foarte bine că avem, în sfârșit, o ediție de ținută a tuturor volumelor antume dimoviene. Ea va stimula, nu mă îndoiesc, interpretarea
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
stabilizarea monetară, îndeplinirea cifrelor de plan și se lichidau, în efigie, periculoșii dușmani de clasă, Nichita Stănescu modulează - cu concesiile de rigoare - un joc secund, mai pur: o lirică romantică în fond și neomodernistă în realizare. Poetul "șaizecist", un excepțional versificator, recuperează și reinterpretează modalități lirice anterioare, din interbelic și mult înapoi, până la preromantici. Ion Barbu, dar și Eminescu; Eminescu, dar și Văcăreștii. El restituie astfel poeziei de după al doilea război mondial tradiția sa, amputată sau pusă la index. O conectează
Aventuri lirice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9422_a_10747]
-
ispitească la exercițiul cititului și mai ales să-i motiveze pentru asta, propunîndu-le un patrimoniu de valori atractiv și credibil. În manualul de care vorbesc, Pantheonul național e alcătuit după criterii cînd aiuritoare, cînd obscure. El include generos un simplu versificator că Grigore Vieru, dar ignorează pe Mircea Ivănescu, pe Ileana Mălăncioiu, pe Gellu Naum sau pe Cezar Baltag, citînd la întîmplare. O notă emfatica marchează prezenta în palmares a lui Eugen Barbu, în pagubă lui Ștefan Bănulescu, înregistrat colateral, ca
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
să-l citească de la cap la cap, doar pe capitole, în ordinea în care i se cereau. Omul fără calități, alt roman tradus de el, nu i-a plăcut. Iar ca poet ? El nu știe ce e poezia, el e versificator, bricoleur, a scris la comanda lui Drăgănoiu, alții, Nichita Stănescu, Mircea Dinescu sunt mult mai buni. Chiar și Marin Sorescu, deși îl socotește poet de mâna a doua, e mult mai bun. Spunând ce spune despre superioritatea unor poeți, M.I.
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4311_a_5636]
-
cărți despre viața și concepția Tovarășului Nicolae Ceaușescu, carte care să fie introdusă pe vecie în Biblie, între cartea profetului Isaia și cartea profetului Ieremia." (pag. 241) Despre învoirea dată de Patriarhie și despre stagiul de monah petrecut de masivul versificator între aceleași ziduri ca și urmăritorii Ierbii Fiarelor nu mai are rost să pomenesc, din moment ce, oricum, mai toate căille interne ale acestui Cel mai bun roman al tutoror timpurilor se întâlnesc spectaculos. Până și rețeaua de drumuri subpământene care brăzdează
Cartea cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7949_a_9274]
-
ce veselie e în spălător dimineața! Ca într-un spălător de internat. Copiii iau apă în gură și se stropesc unii pe alții. Deocamdată încă nu știm de unde să luăm prosoape și ne ștergem pe față cu ce găsim." Un versificator de duzină relatează modul în care reușește să atragă un anumit public, în fața căruia își prezintă producțiile sale poetice: "în fiecare seară strâng de prin vecini toate persoanele disponibile și le citesc versuri. Persoanele sunt foarte receptive la poezie, dacă
Zile Marin Sorescu by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9860_a_11185]
-
spălătorul comun. Revine aici "moartea în veselie", pe care a expri-ma-t-o și Rilke: "Moartea e mare/ Ai ei suntem când gura zâmbește/ Și când viața în toi ni se pare/ în mijlocul nostru ea hohotește". în ceea ce privește textul al doilea, cel al versificatorului de duzină, aici intervenția lui Sorescu se reduce la operarea a numai patru substituții, pentru a obține poezia Capriciu: scaunele în loc de persoanele, așezi în loc de iei, murit în loc de dormit și sufletul în loc de copilul. Aceeași metodă, a relaxării, poate fi aplicată poeziilor
Zile Marin Sorescu by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9860_a_11185]
-
de agitație și propagandă (Editura Pro, 1995) - dublată, eventual, de lectura memoriilor Ninei Cassian, pentru o privire din interiorul fenomenului - risipește din fașă orice iluzie cu privire la vreo eventuală revelație este-tică, susceptibilă a fi produsă în post-moderni-tate de avânturile sta-hanoviste ale versificatorilor din anii de glorie ai "dictaturii proletariatului". Despre Emil Brumaru (n. 1939), unul dintre poeții de primă mână de azi, istoriile literare consemnează faptul că a publicat prima poezie în anul 1966 (în revista "Luceafărul") și că a debutat editorial
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
că, fără ajutorul îndrumătorilor, n-ar fi fost în stare să scrie o operă angajată, pe măsura cerințelor Partidului și Poporului” (p. 171). Publicarea de versuri proletcultiste în ziarul „Scînteia” reprezenta visul suprem, apogeul carierei oricărui poet proletcultist. Chiar și versificatorii cei mai rutinați așteptau cu teamă verdictul responsabililor de la gazeta partidului. Pentru că posibila publicare echivala cu un certificat de clasicitate, constituia proba armonizării perfecte dintre forma „artistică” și puritatea doctrinară. Firește, aceasta nu-l scutea pe cel cauză de o
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
aici, sentimentul de a fi trăit din copilărie în prezența familială a morții, devenită subtext obsesiv al scriitorului „fără însușiri”, ce se autodepreciază literar prin comparație cu „talentul” și succesul lui Mircea Dinescu, Marin Sorescu și Cezar Ivănescu, considerîndu-se un versificator manufacturier și un bricoleur ocazional, iar ca traducător - un executant de comenzi, inapt să-și situeze istoricește traducerile într-o istorie a literaturii sau a culturii. Apropo de camuflaj: filozoful e bulversat de considerațiile repetate ale lui M.I., care, la
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
mândru în catastiful ambiției zămislitoare. Transpirația e simptomul lipsei de talent, iar versul scremut e nonvers, poezia venind fără voia ta, din ceruri, din catapetesme și din aripi de duh. Un poet care se sacrifică pe altarul muncii e un versificator proletar de joasă condiție spirituală, care contrazice regula exaltării inspirate. În poezie, pofta nu vine mîncînd, iar talentul nu decurge din exercițiu. Am greși însă crezînd că poetul e un gîgă pasiv pescuind din eter șoapte divine, cînd de fapt
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
paragină, fără actualizarea posibilităților combinatorii și a latențelor expresive, sunt tratate acum la o mai înaltă temperatură existențial-artistică și aduse, de multe ori, la incandescență figurativă. Nimic forțat și forjat, în sensul poetizării dirijate, nici o reflexie de artificialitate și convenționalism versificator nu întâlnim în aceste Cântece eXcesive, distribuite în patru secțiuni și în tot atâtea roluri tematice ale micului și impertinentului păduche social. Love quarantine și, parțial, Drumul spre casă aproximează o ipostază casnică a turbulentului personaj, disputat între disprețul față de
Fratele păduche by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10783_a_12108]
-
și lumea formelor pure, lume din care, zice-se că am veni spre întrupare și din care am învăța, prin reamin tire (anamnesis, în greacă veche). 2. în ce măsură noțiunile de „Ființă”, „Lucru” chiar și cea de „Infinit” îi sunt clare „versificatorului” în rândurile: „Am tot încercat să perfecționez frunză/ Să storc marea din bobul de nisip/Să fac din ființă mea o zburătoare cu chip (...)/Degeaba vrei să perfecționezi lucrurile și chiar pe tine/...” (poemul „La infinit”). Despre „Ființă”, oricum ai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]