1,301 matches
-
noi perioade de extincție masivă, i s-a părut o explicație prin excelență ad hoc, inacceptabilă pentru o minte impregnată de exigențe mai severe ale spiritului științific. Existența unor forme intermediare între esofagul unor pești de apă dulce și plămânii vertebratelor sugerează că cele din urmă au luate naștere din primele printr-un mod de a opera care seamănă în mod izbitor cu cel al bricoleurului. „A fabrica un plămân dintr-o bucată de esofag - scria Jacob - seamănă mult cu a
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
progresivă. Stephen J. Gould a insistat în mod deosebit asupra acestui caracter cu totul accidental al direcției pe care a căpătat-o evoluția speciilor. Dacă, de pildă, anumiți pești nu ar fi ajuns pe uscat, nu ar fi apărut nici vertebratele terestre. Diversificarea și evoluția mamiferelor așa cum le cunoaștem noi nu ar fi fost posibile fără dispariția dinozaurilor acum aproximativ 65 de milioane de ani. Dacă unele specii de ființe protoumane nu ar fi supraviețuit în savanele Africii, atunci homo sapiens
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
care o generează ele poate fi cooptată pentru schimbări adaptative ale fenotipului. Gould apreciază însă drept deosebit de importantă constatarea că mecanisme genetice care reglementează dezvoltarea anatomică a multor specii, mecanisme ce au evoluat independent (de exemplu la insecte și la vertebrate), nu au nici un rol adaptativ și scapă, prin urmare, acțiunii selecției naturale. Cercetătorii evoluției sunt astăzi, în genere, de acord că „derivele genetice“, ca și comportarea altruistă a indivizilor anumitor specii, limitează capacitatea selecției naturale de a promova caracteristici adaptative
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
anumite trăsături a organismelor și explicarea originii ei istorice. Penele, de pildă, sunt trăsături ale organismelor pe care selecția naturală le-a promovat datorită avantajelor pe care le oferă în termoreglare, dar apoi ele au devenit utile pentru zbor. Oasele vertebratelor par să fi reprezentat inițial o adaptare utilă pentru depunerea unei cantități mărite de fosfați necesari metabolismului, pentru a deveni ulterior suport pentru mișcare. Și într-un caz, și în celălalt, o anumită caracteristică morfologică majoră a fost inițial „construită
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
produce sisteme noi, de cele mai multe ori de o mai mare complexitate. „Nimic nu seamănă atât de mult cu ochiul nostru ca ochiul caracatiței. Amândoi funcționează aproape în același fel. La moluște, celulele care receptează lumina sunt îndreptate spre lumină, la vertebrate în sens invers. Printre toate soluțiile găsite problemei receptorilor luminii, acestea două seamănă, fără a fi identice. În fiecare caz, selecția naturală face ceea ce poate cu mijloacele care îi stau la dispoziție.“ Cum ar putea fi prevăzută varietatea practic nelimitată
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Freund și Ruchert în 1930, citați de Wittenberger în 1971, susține că mușchiul tetanic este pe un nivel evolutiv mai ridicat decât cel tonic. Autorii se referă la vârsta filogenetică a mușchiului: cu cât acesta este mai vechi în seria vertebratelor cu atât este mai perfecționat (adică are caracter tetanic). Vertebratele superioare moștenesc mușchi deja perfrecționați iar pe cei creați recent (cum sunt diafragma și mușchii urechii medii) îi conduc spre perfecționare funcțională. Conform ipotezei lui Kolloss (1963), citat de Wittenberger
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
susține că mușchiul tetanic este pe un nivel evolutiv mai ridicat decât cel tonic. Autorii se referă la vârsta filogenetică a mușchiului: cu cât acesta este mai vechi în seria vertebratelor cu atât este mai perfecționat (adică are caracter tetanic). Vertebratele superioare moștenesc mușchi deja perfrecționați iar pe cei creați recent (cum sunt diafragma și mușchii urechii medii) îi conduc spre perfecționare funcțională. Conform ipotezei lui Kolloss (1963), citat de Wittenberger în 1971, se disting trei linii de evoluție, spre tipul
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
Kolloss (1963), citat de Wittenberger în 1971, se disting trei linii de evoluție, spre tipul tonic, netonic și intermediar, ultimul devenind, în mod gradat, dominant. După Mina (1958), citat de Wittenberger în 1971, evoluția funcției musculare pornește de la multifuncționalitatea mușchiului vertebratelor inferioare, de unde diferențierea se realizează prin accentuarea unor funcții și reprimarea celorlalte. O linie evolutivă duce la musculatura striată a vertebratelor superioare, cu pierderea automatismului, iar cealaltă duce la miocard, cu accentuarea automatismului, pierderea capacității de tetanizare, scăderea labilității și
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
în mod gradat, dominant. După Mina (1958), citat de Wittenberger în 1971, evoluția funcției musculare pornește de la multifuncționalitatea mușchiului vertebratelor inferioare, de unde diferențierea se realizează prin accentuarea unor funcții și reprimarea celorlalte. O linie evolutivă duce la musculatura striată a vertebratelor superioare, cu pierderea automatismului, iar cealaltă duce la miocard, cu accentuarea automatismului, pierderea capacității de tetanizare, scăderea labilității și inversarea reactivității la acetilcolină. Mușchii striați se diferențiază în tonici și tetanici, capacitatea de contracție fazică perfecționându-se în cursul evoluției
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
În cursul filogenezei scad proprietățile tonice ale mușchilor striați și se accentuează mecanismul tonusului tetanic. Conform teoriei elaborate de Hanson și Lowy (1966), citați de Wittenberger în 1971, mușchiul primitiv este mușchiul neted, întâlnit atât la nevertebrate cât și la vertebrate, din care derivă prin specializare mușchiul striat al vertebratelor, în această categorie intrând și miocardul. Opinia mai recentă a lui Wittenberger (1971), susține că două mari linii ale evoluției mușchiului striat sunt vizibile la vertebrate. Prima este reprezentată de tipul
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
și se accentuează mecanismul tonusului tetanic. Conform teoriei elaborate de Hanson și Lowy (1966), citați de Wittenberger în 1971, mușchiul primitiv este mușchiul neted, întâlnit atât la nevertebrate cât și la vertebrate, din care derivă prin specializare mușchiul striat al vertebratelor, în această categorie intrând și miocardul. Opinia mai recentă a lui Wittenberger (1971), susține că două mari linii ale evoluției mușchiului striat sunt vizibile la vertebrate. Prima este reprezentată de tipul tonic, care nu este mult diferit de fibrele musculare
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
la nevertebrate cât și la vertebrate, din care derivă prin specializare mușchiul striat al vertebratelor, în această categorie intrând și miocardul. Opinia mai recentă a lui Wittenberger (1971), susține că două mari linii ale evoluției mușchiului striat sunt vizibile la vertebrate. Prima este reprezentată de tipul tonic, care nu este mult diferit de fibrele musculare primitive și chiar de cele netede. Cealaltă linie a apărut la vertebratele inferioare, în trecut; se bazează pe mecanisme mai costisitoare, ca impulsul propagat și pompa
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
Wittenberger (1971), susține că două mari linii ale evoluției mușchiului striat sunt vizibile la vertebrate. Prima este reprezentată de tipul tonic, care nu este mult diferit de fibrele musculare primitive și chiar de cele netede. Cealaltă linie a apărut la vertebratele inferioare, în trecut; se bazează pe mecanisme mai costisitoare, ca impulsul propagat și pompa de calciu dezvoltată, care asigură o abilitate mare a producerii de energie și o mare velocitate funcțională, precum și pe o subordonare nervoasă dezvoltată. Aceste caractere definesc
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
impasul nu a oprit totuși pe medici ori cercetători de a realiza periodic un punct de vedere despre ansamblul realității (bio)logice potrivit principiului clasificării (tipo)logice: Regnul animal - despărțit în cinci încrengături, ce constituie cele cinci prototipuri de animale: vertebrate, articulate, moluște, radiate și protozoare (ultimele patru, reunite sub numele generic de nevertebrate); Regnul vegetal - împărțit în patru încrengături, ce constituie cele patru prototipuri de plante: phanerogame, cryptogame vasculare, muscinee și thalophyte (ultimele trei reunite sub numele generic de cryptogame
II. De la Hipocrate la Palade: o tipologie imposibilă. In: Fitoterapie clinică by Olga I. Botez, Vasile Bodnar () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2095]
-
arhitectură performanțe la îndemână. Există ceva emblematic în ierarhia regnurilor cucerite succesiv de imaginile sintetice: mineralul este perfect simulabil (a se vedea admirabilul Terminator 2); vegetalul, ceva mai puțin, iar animalul, mult mai puțin. Computerul tatonează în acest moment lanțul vertebratelor: știe să facă dinozauri, păsări, pești. Abordează mamiferele. Însă ființa umană sintetizată este mereu o marionetă, uneori un android, niciodată o privire. Nicio vorbire (cele două merg împreună). Chipul, în mai mare măsură decât vocea, se sustrage calculului (recunoașterea vizuală
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
formativ în devenirea ființei umane. Acestor opozanți ai empirismului care acordă primat experienței comune, ca izvor al cunoașterii nemijlocite, se asociază biologul Maximilian Lamarck (1744 - 1829), autor al termenului „biologie“, unul din întemeietorii evoluționismului, savantul care a împărțit animalele în vertebrate și nevertebrate. Teoria sa susține că rasele se diversifică în funcție de mediu și că trăsăturile dobândite pot deveni ereditare, deci se pot comunica descendenților. De aceste comenzi genetice la distanță, medicii se interesează în stabilirea unor diagnostice. Dacă principiul său „nefuncția
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Sinapsele axo-axonale Când terminația unui axon stabilește contact cu alt axon, se structurează o sinapsă axo-axonală. Aceasta este o sinapsă chimică și a fost descrisă de Gray (1962) în măduva spinării la mamifere, iar recent în sistemul nervos al numeroaselor vertebrate, la nivelul nucleului geniculat, în nucleii talamici, în substanța gelatinoasă, în nucleul trigemenului. Sinapsele axo-axonale sunt implicate în fenomenul de inhibiție presinaptică, întrucât acțiunea lor tinde să reducă din cantitatea neurotransmițătorului eliberat de axonul terminal postsinaptic. Uneori, sinapsele axo-axonale sunt
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fapt, aceste procese nodale reprezintă colaterale axonale scurte. Majoritatea sinapselor descrise până acum sunt chimice, deoarece ele funcționează prin intermediul unui transmițător sinaptic chimic. Tipul de sinapsă electrică este mai puțin frecvent la mamifere, dar este foarte des întâlnit la celelalte vertebrate, ca și la nevertebrate. În aceste sinapse elementele pre- și postsinaptice sunt legate prin joncțiuni gap, de rezistență electrică joasă, astfel că activitatea bioelectrică a unei celule se transmite imediat în celula următoare. În unele cazuri terminațiile axonale pot realiza
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cele două componente, pre- și postsinaptică apare simetrică, realizând o articulație strâmtă (3,5 mm) de tip gap junction între celulele pre- și postsinaptice. Distribuția și localizarea sinapselor electrice Sinapsele electrice au fost demonstrate atât la nevertebrate, cât și la vertebrate (anelide, pești, păsări, broască, șobolani, maimuță, pisică). În sistemul nervos al mamiferelor există puține regiuni în care au fost evidențiate sinapse electrice. Acestea sunt: nucleul lateral vestibular la șobolan, nucleul trigeminal mezencefalic la primate și în motoneuronii spinali la pisică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
bulbari: hipotensiunea consecutivă secțiunii transversale a măduvei cervicale, scăderea presiunii produsă de cocainizarea bulbului etc. La rândul său, șocul spinal produs de rahianestezia cu cocaină sau de distrugerea măduvei, relevă existența unei stări de tonus a centrilor vasomotori medulari. La vertebratele inferioare, ganglionii simpatici sunt și ei prevăzuți cu autonomie și tonus, proprietăți preluate la mamifere de centrii cerebrospinali. Conceptul de vagotonie și simpaticotonie, deși a intrat în practica curentă, conține suficiente necunoscute. II.2. REGLAREA CIRCULAȚIEI Ion HAULICĂ Starea de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
lor, mediatorii chimici: noradrenalina, dopamina și serotonina cresc secreția de STH ca urmare fie a stimulării factorului hipotalamic de eliberare, fie a inhibării somatostatinei. Hormonul melanotrop (melanocitostimulator, MSH) este tridecapeptid identic cu primii 13 aminoacizi ai ACTH, mai activ la vertebratele inferioare decât la mamifere. MSH provoacă creșterea activității tirozinhidroxilazei care oxidează tirozina transformând-o în dihidroxifenilalanină (DOPA) precursor al melaninei, pigment melanic. În afara creșterii și dispersiei stocului de melanină de la nivelul melanozomilor din piele și mucoase, MSH stimulează steroidogeneza corticosuprarenală
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
care le-ar putea avea în ceea ce privește drogurile, cerșetorii, terorismul sau drepturile infirmilor, ori despre receptarea paradoxală a unor oameni de cultură români, în țară și în afară, D. R. Popa o face într-o manieră suplă, lipsită de pedanterie, dar vertebrată, încheierea șirului de raționamente și păreri smulgând cititorului câte un zâmbet, fie el și amar. A la Caragiale, din partea aceasta! *Dumitru Radu Popa, Din partea cealaltă. Publicistică și eseuri, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2007, 130 p.
Un incomod agreabil by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8709_a_10034]
-
tot pe doftorul Bosnagi. Oare evreii sânt singurele elemente economicește și moralicește nesănătoase care se scurg la noi în urma extremului liberalism al instituțiilor noastre, care nu cer altă calitate pentru așezarea în țară decât ca cel venit să fie animal vertebrat biman și nimic mai mult? Evreii sânt elementul cel mai numeros, nu însă unic: diferiții bosnagii și redactori ai "Romînului" intră în aceeași categorie a elementelor nesănătoase scurse de aiurea în țară. Repetăm deci că, îndată ce e vorba de întîmpinări
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
teoria de "om și om" a fost pricepută la noi cu totul conform spiritului naturalist al secolului nostru, și nația a voit să trimeață un șir de specimine omenești dintre acelea cărora nu le lipsește, pentru a fi pure expresii vertebrate ale regnului respectiv, decât deosebirea unui fir de păr aruncat într-o cumpănă. Ecce homo... Darwini, omul redus la ultima, la cea mai simplă expresie cu putință. Dar ce să mai vorbim! Uh proverb turcesc zice că, pentru cel ce
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
României între 1866 și 1947. Concluzii: forjarea memoriei naționale. Construirea statalității române prin Unirea principatelor (1859), cimentată prin eliberarea națională obținută în urma Războiului de Independență (1878) și consolidată mai departe prin elevarea statului la rangul de regat dinastic (1881) au vertebrat evoluția politică a românilor în ultima parte a secolului al XIX-lea. În paralel cu aceste evoluții politice, autoritatea statală, devenită unitară și centralizată, a continuat procesul de transformare a școlii într-o "a doua biserică" (Melidon, 1874, p. VIII
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]