2,153 matches
-
a fost faptul că aici poetul apare cu vesta asortată cu haina. Astfel, coroborând datele din articolul citat cu elemente din această ilustrată, am constatat că putem avansa o explicație plauzibilă privind geneza faimoasei fotografii în care poetul apare cu vesta asortată cu haina. Pentru a fi și convingători, ne-am canalizat cercetările numai în direcția identificării și a celorlalte două "edițiuni fotografice", și rezultatele nu s-au lăsat prea mult așteptate, ba, dimpotrivă, au fost chiar surprinzătoare. Astfel, în fondurile
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
de Brand, este ceva mai mare, de 6,5 x 10,5 cm. Fotograful praghez a lucrat în sepia, o culoare ștearsă, fără contrast, în timp ce fotograful ieșean a lucrat în alb-negru, păstrând întocmai proporțiile și fizionomia poetului, dar schimbând culoarea vestei, pentru a obține un contrast mai mare. Aici albul imaculat al cămășii este ca un blitz, în centrul imaginii, peste care se răsfață papionul, asortat și el la culoarea hainei. La Tomá�, portretul ocupă aproape întreaga suprafață de hârtie fotografică
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
extremitățile fotografiei, iar la Brand, umbra este mai accentuată, apare ca o aureolă în jurul capului. La Tomá�, bustul se termină într-un degrade, până la baza hârtiei fotografice, urcând în diagonală, în sus, încât umărul stâng este abia perceptibil, iar la vestă se distinge doar nasturele de sus, în timp ce la Brand, portretul se termină într-un semicerc pierdut în jos, cu umărul stâng bine conturat, iar la vestă se văd foarte bine doi nasturi. Și, în sfârșit, originalul este semnat în dreapta, discret
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
fotografice, urcând în diagonală, în sus, încât umărul stâng este abia perceptibil, iar la vestă se distinge doar nasturele de sus, în timp ce la Brand, portretul se termină într-un semicerc pierdut în jos, cu umărul stâng bine conturat, iar la vestă se văd foarte bine doi nasturi. Și, în sfârșit, originalul este semnat în dreapta, discret "J. TOMÁ�", iar la variantă, alături de numele întreg, fotograful adaugă și localitatea "BERNHARD BRAND - JASSY". În ceea ce privește cea de a treia "edițiune fotografică" realizată de Bernhard Brand
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
ilustrată (foto. 2a), aici se păstrează și inscripția "M. Eminescu de 19 ani". De asemenea, spre deosebire de fotografia prezentată mai sus (foto. 3a), pe care o reproduce identic, acum portretul este încadrat într-un medalion, iar de la nasturele de sus al vestei, iarăși această buclucașă vestă, coboară o linie albă ce poate fi interpretată ca fiind lanțul de la ceasul de buzunar al poetului, amănunt ce lipsește în celelalte două "edițiuni". De observat că Ion Scurtu, îngrijitorul volumului, Geniu pustiu, atrage atenția că
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
se păstrează și inscripția "M. Eminescu de 19 ani". De asemenea, spre deosebire de fotografia prezentată mai sus (foto. 3a), pe care o reproduce identic, acum portretul este încadrat într-un medalion, iar de la nasturele de sus al vestei, iarăși această buclucașă vestă, coboară o linie albă ce poate fi interpretată ca fiind lanțul de la ceasul de buzunar al poetului, amănunt ce lipsește în celelalte două "edițiuni". De observat că Ion Scurtu, îngrijitorul volumului, Geniu pustiu, atrage atenția că, în broșura Portretele lui
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
pe care nu a putut-o reproduce pentru că nu cunoștea adresa Corneliei Emilian, posesoarea originalului acelei fotografii, iar "un clișeu bun după copia făcută prin editorii Șaraga fiind cu neputință" (foto. 5)9. Deci, Ion Scurtu cunoștea fotografia originală (cu vesta albă) prin intermediul volumului Scrisori către Cornelia Emilian și fiica sa Cornelia, editat de Frații Șaraga din Iași, unde portretul poetului este alături de acela al surorii sale, Henriette, dar nu comentează nici încadrarea portretului în medalionul oval și nici culoarea vestei
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
vesta albă) prin intermediul volumului Scrisori către Cornelia Emilian și fiica sa Cornelia, editat de Frații Șaraga din Iași, unde portretul poetului este alături de acela al surorii sale, Henriette, dar nu comentează nici încadrarea portretului în medalionul oval și nici culoarea vestei, asortată cu haina, de la fotografia pe care o reproduce el în fruntea romanul Geniu pustiu. Revenind, amintim că fotografiile executate de Bernhard Brand 10, s-au răspândit pe mai multe căi. Dincolo de acel concert, pentru care au fost făcute, inițial
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
cu portretul încadrat în medalionul oval, după cartea poștală ilustrată, dar niciodată imaginea realizată de Tomá�. Acum, putem considera că întrebările puse mai sus și-au primit răspunsul așteptat, și, în concluzie, enigma fotografiei în care poetul apare îmbrăcat cu vesta de aceeași culoare cu haina, sub cele două forme, dreptunghilară sa cu portretul încadrat într-un medalion oval, ca fiind pe deplin dezlegată. Note 1 Un portret inedit al lui Eminescu?, 28 noiembrie 1968, în Șerban Cioculescu, Eminesciana, București, Editura
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
în substanță, capitole la care se cere un har al clasificării, dublat de visul galeș al fișierului. Nu neapărat și un punct de vedere. De altminteri pentru acesta nu e nevoie de nimic, nici măcar de cultura unui analist politic în vestă de piele. în adolescență, lumea în care mă formam, burgheză cu penetrații de la țară, conservatoare, deci tradiționalistă și oricum marcată de rezidii religioase, considera suicidul ca pe un păcat, gest reprobabil, generat de lașitate. Cu rare absolviri în cazuri specioase
Finis coronat opus by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9512_a_10837]
-
Caută să câștige popularitate! Crede el că o să conducă pușcăria! Se vede dictator!“. — Dă-ne să vedem și noi vechitura! spuse Pierre, dar ceasul era bine ancorat cu lanțul de argint - pe care mai erau agățate medalii și monede - de vesta primarului. Nu putea fi smuls de acolo. Așa că primarul răspunse cu un zâmbet încrezător acestei solicitări. Dar ziua aceea rămase pentru totdeauna însemnată în mintea primarului ca una dintre acele zile negre, încărcate de tensiune, ce alcătuiesc calendarul personal al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
aștepta să-și ia revanșa, dar avocatul se temea că ar putea pierde vreunul dintre însemnele care-i dovedeau statutul de gentleman, de om cu avere și poziție socială. Renunță să mai participe la jocul de cărți, deși câștigase o vestă căreia îi lipseau câțiva nasturi. Ceva mai târziu, după lăsarea întunericului, îi înapoiase vesta păgubașului, fapt care îl etichetase definitiv în ochii lor - nu era un jucător adevărat. Ceilalți nu-l condamnau. La ce te poți aștepta din partea unui avocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
dintre însemnele care-i dovedeau statutul de gentleman, de om cu avere și poziție socială. Renunță să mai participe la jocul de cărți, deși câștigase o vestă căreia îi lipseau câțiva nasturi. Ceva mai târziu, după lăsarea întunericului, îi înapoiase vesta păgubașului, fapt care îl etichetase definitiv în ochii lor - nu era un jucător adevărat. Ceilalți nu-l condamnau. La ce te poți aștepta din partea unui avocat? Nu exista oraș mai aglomerat decât celula lor și, de la o săptămână la alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nu era amenințat veni să-i întărească bănuiala că, întrucât era stăpânul timpului, el însuși avea să fie următoarea victimă. Se uită la fiecare dintre prizonieri pe rând și îl alese pe Chavel - poate pentru că era singurul care purta o vestă de care se putea atașa ceasul. Domnule Chavel, spuse el, vă rog să-mi țineți dumneavoastră ceasul, dacă se întâmplă cumva... Mai bine ați alege pe altcineva, răspunse Chavel. Eu nu sunt însurat. Funcționarul mai în vârstă interveni din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
trebui să o facem, închipuiți-vă cum va fi viața noastră aici dacă formăm o categorie privilegiată. Voi, toți ceilalți, ne veți urî. Vom ajunge să ne fie teamă... — Are dreptate, zise Pierre. Primarul își prinse din nou ceasul de vestă. —Faceți cum credeți, spuse el. Dar dacă taxele s-ar colecta în felul acesta... Făcu un gest de neputință. —Cum tragem la sorți? întrebă Krogh. —Cel mai rapid ar fi să tragem dintr-un pantof bilețele pe care să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
purtători de bijuterii. Unii erau dansatori, alții Își slujeau stăpânii ca sclavi, alții, sclavi aduși din Orient spre vânzare, erau la discreția doritorilor. Statutul bărbaților care se prostituau era același cu al femeilor. Preotesele romane prestau și ele sacerdoții pentru Vesta, veche divinitae a căminului și a focului domestic; vestalele erau educate În familii bune, rămâneau fecioare, erau alese prin tragere la sorți; prima vestală era amata, iubita, probabil veșnic tânăra protectoare a focului. Dacă Își Încălca jurământul era Îngropată de
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
funcție a soțului ei ajunsese repede și la farmacie. Colegele o tratară cu înțelegere. Îi evitau privirea din care lipseau doar lacrimile și o înconjurau cu grijă colegială. Acum, în seara aceasta, se gândi, se tot gândi și parcă noua veste i se răsuci din nou în rana deja arzând de durere. Teo era totuși soțul ei. Greșise, dar ar fi fost cumplit ca din această întâmplare tristă să se și îmbolnăvească. Adormi târziu. Dimineață nu-i sună ceasul și întârzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
lucru, dacă i se aducea toate cele necesare aproape de ea, pe o măsuță: spăla toate rufele, pregătea bucatele, curățea toate vasele. Vara, pregătea cele necesare pentru iarnă, diferite legume în borcane, magiunuri, verdețuri. Iarna, torcea lână, împletea pentru noi ciorapi, veste, fulare, mănuși, tot ce aveam nevoie pentru a nu suferi de frig. Pe noi, ne învăța să facem curat, să ne îngrijim puținele hăinuțe pe care le aveam, să ne aranjăm fiecare cărțile și manualele pe raftul nostru. Pe surorile
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
băieții de cartier cărora le dădeam lecții, și noaptea, la fotbal pe asfaltul străzii. Din hainele militare pe care nanu Mișu le înlocuia o dată la un an sau doi, mama, care se pricepea și la croitorie, mi-a confecționat pantaloni, veste și haine de culoare kaki, căci țesătura materialului era de o calitate impecabilă, ce nu se găsea nicăieri în comerțul popular, astfel că arătam îmbrăcat ca un copil de trupă. O singură persoană din casa proprietarului Aprihăneanu mi-a ținut
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
vârfurile tenișilor, astfel încât imaginea să fie încadrată între șireturi întocmai ca într-o fotografie. Alteori îți făceai un ochean dintr-o foaie de caiet și vedeai râul îndepărtându-se. Te aplecai peste pod ca să-l atingi, dar întotdeauna cămașa sau vesta ți se prindea în fierul ondulat și nu te puteai întinde mai tare. De multe ori, când atârnai așa peste parapet, îți cădeau tot felul de lucruri din buzunare, pe care le vedeai apoi plutind departe de maluri. Pixuri, hârtii
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nu ar fi fost geamantanul tatei gata pregătit și cu rotițele șterse de praf. Jacheta lui odihnea peste mânerul negru. Nici nu plecase și holul devenise mai mare, acum, că își strânsese haina și pardesiul, căciula, mănușile, fularul, puloverul și vesta. Le împăturise repede și trăsese fermoarul peste ele. Și dormitorul se lărgise de când fuseseră scoase cămășile și șosetele, iar polița de la oglinda din baie era aproape goală, în afară de rujul și peria mamei, nu mai rămăseseră decât cerculețele pe care stăteau
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mirosind a transpirație, pleoapele mi se îngreunau și mă pregăteam să mă abandonez neființei și nopții veșnice, toate amintirile mele șterse, toate angoasele îmi reînviau; teama de a nu vedea penele pernei mele transformându-se în lame de pumnal, nasturii vestei mele devenind la fel de mari ca pietrele de moară, pâinea spărgându-se ca paharul care cade pe pământ; teama că, dacă aș dormi, uleiul din lampă s-ar împrăștia pe jos, incendiind orașul; teama de a nu auzi picioarele câinelui răsunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mă superi, generale. Și el îi răspundea: Pe regina mea niciodată. De data aceasta, Epa era îmbrăcat cu pardesiul bej căptușit cu mesadă, pe care-l primise de ziua lui, în urmă cu vreo 30 de ani, cu cravată și vestă de efect, pe care aveai impresia că nu le dădea jos de pe el nici când dormea, cu o șapcă proletară - cum îl lua în răspăr soția făcând aluzie la faptul că până și el ar da bir cu fugiții, adică
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în partea dinspre fundul șopronului, în așa fel încât nu putea fi întredeschis cu vizibilitate spre unghiul acela. Mă mulțumeam însă cu imaginile auditive și cu frigul din bazin, pe care-l simțeam mai ales la spate, cu toate că aveam o vestă destul de groasă. Avantajul meu era că picioarele le aveam blindate cu cizme de cauciuc îmblănite. Se aude din nou portița. Cineva încearcă mânerul clanței de mai multe ori și mai apoi stigă la nesfârșit: “Alo, doamna! Alo, doamna! Alo, doamna
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o parte pătura, Pablo văzu că avea ambele picioare amputate deasupra genunchilor. Pantalonii erau Îndoiți pe fiecare bont și Înveliți cu niște capișoane de cauciuc. Pentru a se deplasa mai ușor, lăsase deoparte șuba, rămînÎnd Într-un pulover și o vestă din piele. Se aplecă mult În față, sprijinindu-se pe ambele mîini, ca și cum ar fi urmat să efectueze o figură acrobatică, iar În clipa următoare Își aruncă trunchiul Înainte, cu o Îndemînare care dovedea oarecare antrenament, mișcare Încheiată cu un
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]