1,426 matches
-
corpului sau a mediului înconjurător, fiind însoțită de tulburări de echilibru. Poate fi o senzație de rotire, dar poate fi și o senzație de balans. Se manifestă în cazul unor afecțiuni ale urechii interne, ale nervului vestibular sau ale nucleilor vestibulari din trunchiul cerebral, care sunt implicați în simțul echilibrului (Martin, 2005). VOCAȚIE (< fr. vocation, cf. lat. vocatio, -onis) - Aptitudine, înclinare specială pentru o anumită activitate sau profesie, clădită pe conștiința propriilor calități și pe asumarea răspunderii privind valorificarea ei. După
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
mucoasa orală, sunt: - peretele anterior - format din buza superioară și buza inferioară unite la extremități prin două comisuri simetrice dreapta - stânga; -peretele posterior care este incomplet închis, prezentând istmul faringian; -peretele superior - reprezentat de bolta palatină și fundul de sac vestibular maxilar; -peretele inferior - este format din planșeul cavității orale pe care se sprijină în repaus limba complectat cu fundul de sac vestibular mandibular; -pereții laterali ai cavității orale sunt simetrici stânga-dreapta și sunt reprezentați de obraji; Conținutul cavității orale este
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
posterior care este incomplet închis, prezentând istmul faringian; -peretele superior - reprezentat de bolta palatină și fundul de sac vestibular maxilar; -peretele inferior - este format din planșeul cavității orale pe care se sprijină în repaus limba complectat cu fundul de sac vestibular mandibular; -pereții laterali ai cavității orale sunt simetrici stânga-dreapta și sunt reprezentați de obraji; Conținutul cavității orale este reprezentat de limbă și de arcadele dento-alveolare. 2.2. Arcadele dento-alveolare reprezintă înșiruirea dinților și elementelor lor de susținere într-o arhitectonică
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
caracterul delimitativ se tulbură, ajungându-se ca în edentație extinsă, atrofia crestei edentate să modifice definitiv această demarcație. Această separare a interiorului cavității orale are importanță mai mult descriptivă. Toate elementele morfo-structurale situate în vestibulul oral vor primi denumirea de “vestibulare”: fețele vestibulare ale dinților, versanții vestibulari ai apofizelor dento-alveolare, respectiv ai crestelor edentate. În nominalizarea suprafețelor opuse celor vestibulare, respectiv situate spre cavitatea orală propriu-zisă, vom utiliza termenul “oral”, mai precis palatinat pentru maxilar și lingual pentru mandibulă. Celelalte suprafețe
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
se tulbură, ajungându-se ca în edentație extinsă, atrofia crestei edentate să modifice definitiv această demarcație. Această separare a interiorului cavității orale are importanță mai mult descriptivă. Toate elementele morfo-structurale situate în vestibulul oral vor primi denumirea de “vestibulare”: fețele vestibulare ale dinților, versanții vestibulari ai apofizelor dento-alveolare, respectiv ai crestelor edentate. În nominalizarea suprafețelor opuse celor vestibulare, respectiv situate spre cavitatea orală propriu-zisă, vom utiliza termenul “oral”, mai precis palatinat pentru maxilar și lingual pentru mandibulă. Celelalte suprafețe orientate spre
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
ca în edentație extinsă, atrofia crestei edentate să modifice definitiv această demarcație. Această separare a interiorului cavității orale are importanță mai mult descriptivă. Toate elementele morfo-structurale situate în vestibulul oral vor primi denumirea de “vestibulare”: fețele vestibulare ale dinților, versanții vestibulari ai apofizelor dento-alveolare, respectiv ai crestelor edentate. În nominalizarea suprafețelor opuse celor vestibulare, respectiv situate spre cavitatea orală propriu-zisă, vom utiliza termenul “oral”, mai precis palatinat pentru maxilar și lingual pentru mandibulă. Celelalte suprafețe orientate spre linia mediană sau spre
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
separare a interiorului cavității orale are importanță mai mult descriptivă. Toate elementele morfo-structurale situate în vestibulul oral vor primi denumirea de “vestibulare”: fețele vestibulare ale dinților, versanții vestibulari ai apofizelor dento-alveolare, respectiv ai crestelor edentate. În nominalizarea suprafețelor opuse celor vestibulare, respectiv situate spre cavitatea orală propriu-zisă, vom utiliza termenul “oral”, mai precis palatinat pentru maxilar și lingual pentru mandibulă. Celelalte suprafețe orientate spre linia mediană sau spre limita posterioara a arcadelor dento-alveolare se vor denumi cu termenul general de suprafețe
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
dentar în zona cervicală, de care aderă prin fibre gingivo-cementare. În continuarea gingiei aderente, înconjurând dinții ca un guleraș la colet, se găsește gingia marginală, care se împarte în gingia marginală liberă și gingia interdentară. Gingia marginală liberă este situată vestibular și oral de dinte. Pe secțiune are un aspect triunghiular, laturile triunghiului constituind versantele intern și respectiv extern ale gingiei libere. Versantul intern constituie peretele moale (extern) al sulcusului gingival. Gingia interdentară este partea interdentară a gingiei marginale, formând langheta
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
gingiei marginale, formând langheta gingivală situată între doi dinți vecini. Constituie peretele moale al sulcusului gingival la nivel interdentar. Păstrează aceleași caracteristici morfo-structurale ca și la nivelul gingiei libere și închide astfel sulcusul gingival. Langheta gingivală este formată din papila vestibulară și orală, unite între ele printr-un col, ceea ce-i conferă formă de clepsidră culcată. Papila interdentară are formă de piramidă triunghiulară cu un versant oral, respectiv vestibular, și două versante proximale concave (mezial și distal) în raport cu dinții limitrofi papilei
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
libere și închide astfel sulcusul gingival. Langheta gingivală este formată din papila vestibulară și orală, unite între ele printr-un col, ceea ce-i conferă formă de clepsidră culcată. Papila interdentară are formă de piramidă triunghiulară cu un versant oral, respectiv vestibular, și două versante proximale concave (mezial și distal) în raport cu dinții limitrofi papilei. Sub mucoasă există un sept fibros de consolidare, identic cu cel al gingiei libere. Sulcusul gingival (Fig.16) este un șanț cu o adâncime variabilă (media = 1,8
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
mare diversitate în structurarea individuală a detaliilor morfologice corono-radiculare, de arcadă și de ocluzie încât se pot individualiza ca amprentele digitale. Se utilizează aceiași termeni de orientare spațială: - în sens vertical: ocluzal, incizal, cervical, apical; - în sens orizontal - transversal stânga-dreapta: vestibular, oral; - în sens sagital, mezial, distal. Dacă dorim să precizăm localizarea detaliului pe coroană, rădăcină sau porțiunea corono-radiculară a dintelui, putem utiliza fracțiunile matematice (doimea, treimea, șeptimea etc.) din volumul respectiv, de exemplu - fața vestibulară în treimea mezio-ocluzală, fața mezială
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
în sens orizontal - transversal stânga-dreapta: vestibular, oral; - în sens sagital, mezial, distal. Dacă dorim să precizăm localizarea detaliului pe coroană, rădăcină sau porțiunea corono-radiculară a dintelui, putem utiliza fracțiunile matematice (doimea, treimea, șeptimea etc.) din volumul respectiv, de exemplu - fața vestibulară în treimea mezio-ocluzală, fața mezială în treimea ocluzo-vestibulară. Dimensiunile tuturor dinților se pot exprima în milimetri, fracții sau procente ale lungimilor, lățimilor, înălțimilor, diametrelor, circumferințelor și în grade ale înclinărilor. Atât la dinții temporari, cât și la cei permanenți, se
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
cât și de starea de sănătate a sistemului stomatognat. Indicii clinico-biologici de interpretare a acestor doi parametrii se însușesc la disciplinele clinice. Coroanele dentare prezintă mai multe suprafețe: -comune la toți dinții sunt fețele verticale, denumite după orientare (mezial, distal, vestibular și orale - palatinal sau lingual); -diferite sunt fețele orizontale care: la grupele premolari, molari, sunt suprafețe - denumite suprafețe ocluzale, la grupul frontal (incisivo-canin) aceste fețe sunt reduse la dimensiunea unei margini și de aceea se numesc margini incizale. Suprafețele cu
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
ocluzală, sunt: -margini incizale ale dinților frontali, înguste (1/6 din diametrul maxim vestibulo-oral) și care au întotdeauna traiect mezio-distal. Dacă se împarte diametrul maxim vestibulo-oral coronar în șase părți egale, marginea incizală se plasează în a doua șesime dinspre vestibular (Fig. 28). -suprafețe ocluzale ale dinților laterali (premolari și molari) reprezintă extremitatea lor liberă. Privită în sens ocluzal, toată suprafața dentară vizibilă și care este delimitată de ecuatorul anatomic se definește ca “arie ocluzală totală”. O linie care unește vârful
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
Fig. 30) și 85% din diametrul mezio-distal maxim (Fig. 31). Pentru inițiere se propune regula celor șapte șeptimi (Fig. 29 b). Se împarte dintele în sensul diametrului vestibulo-oral în șapte părți egale, și anume: -pe o șeptime se desfășoară versantul vestibular al cuspidului V; -pe două șeptimi - versantul ocluzal al cuspidului vestibular; -pe două șeptimi - versantul ocluzal al cuspidului palatinal; -pe două șeptimi - versantul oral al cuspidului palatinal. În concluzie, fața ocluzală ocupă patru șeptimi din suprafața ocluzală totală, rămânând trei
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
inițiere se propune regula celor șapte șeptimi (Fig. 29 b). Se împarte dintele în sensul diametrului vestibulo-oral în șapte părți egale, și anume: -pe o șeptime se desfășoară versantul vestibular al cuspidului V; -pe două șeptimi - versantul ocluzal al cuspidului vestibular; -pe două șeptimi - versantul ocluzal al cuspidului palatinal; -pe două șeptimi - versantul oral al cuspidului palatinal. În concluzie, fața ocluzală ocupă patru șeptimi din suprafața ocluzală totală, rămânând trei șeptimi pentru fața ocluzală externă. Diferența de gabarit a cuspizilor vestibulari
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
vestibular; -pe două șeptimi - versantul ocluzal al cuspidului palatinal; -pe două șeptimi - versantul oral al cuspidului palatinal. În concluzie, fața ocluzală ocupă patru șeptimi din suprafața ocluzală totală, rămânând trei șeptimi pentru fața ocluzală externă. Diferența de gabarit a cuspizilor vestibulari și orali deplasează spre vestibular cu o șeptime fața ocluzală. Reliefurile coroanei dentare Coroana dentară are pe suprafața ei un relief format din proeminențe (pozitiv) și depresiuni (negativ) care, împreună cu convexitățile suprafețelor verticale, realizează o arhitectonică perfect adaptată la solicitările
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
ocluzal al cuspidului palatinal; -pe două șeptimi - versantul oral al cuspidului palatinal. În concluzie, fața ocluzală ocupă patru șeptimi din suprafața ocluzală totală, rămânând trei șeptimi pentru fața ocluzală externă. Diferența de gabarit a cuspizilor vestibulari și orali deplasează spre vestibular cu o șeptime fața ocluzală. Reliefurile coroanei dentare Coroana dentară are pe suprafața ei un relief format din proeminențe (pozitiv) și depresiuni (negativ) care, împreună cu convexitățile suprafețelor verticale, realizează o arhitectonică perfect adaptată la solicitările funcționale ale dinților (Fig. 32
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
cu patru laturi și vârful circumscris în bază. După numărul cuspizilor, dinții pot fi: monocuspidați (canin), pluricuspidați (premolari, molari). La dinții pluricuspidați, fiecare cuspid se identifică prin poziția pe care o ocupă pe fața ocluzală. La bicuspidați (premolari) sunt cuspizii vestibulari și orali, la tetracuspidați sunt doi cuspizi vestibulari și doi orali, iar la molarii cu cinci cuspizi (molarul I mandibular) sunt trei cuspizi vestibulari și doi orali (vestibulo-meziali, central și distal, oral mezial și distal). b) Lobul dentar - unitate morfogenetică
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
După numărul cuspizilor, dinții pot fi: monocuspidați (canin), pluricuspidați (premolari, molari). La dinții pluricuspidați, fiecare cuspid se identifică prin poziția pe care o ocupă pe fața ocluzală. La bicuspidați (premolari) sunt cuspizii vestibulari și orali, la tetracuspidați sunt doi cuspizi vestibulari și doi orali, iar la molarii cu cinci cuspizi (molarul I mandibular) sunt trei cuspizi vestibulari și doi orali (vestibulo-meziali, central și distal, oral mezial și distal). b) Lobul dentar - unitate morfogenetică a coroanei dentare, la rândul lui fiind format
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
se identifică prin poziția pe care o ocupă pe fața ocluzală. La bicuspidați (premolari) sunt cuspizii vestibulari și orali, la tetracuspidați sunt doi cuspizi vestibulari și doi orali, iar la molarii cu cinci cuspizi (molarul I mandibular) sunt trei cuspizi vestibulari și doi orali (vestibulo-meziali, central și distal, oral mezial și distal). b) Lobul dentar - unitate morfogenetică a coroanei dentare, la rândul lui fiind format din lobuli separați prin șanțuri. c) Crestele sunt proeminențe alungite de smalț, cu diverse orientări și
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
Cele principale separă fețele piramidei cuspidiene și, după orientarea lor, sunt: creste sagitale (meziodistale) și crestele transversale (ocluzo-vestibulare). Crestele sagitale sunt angulate la vârful cuspidului și se compun din panta mezială și panta distală. Separă versanții cuspidieni ocluzali de cei vestibulari, respectiv orali, și, în extenso, fața ocluzală de fața ocluzală externă. Crestele transversale, vestibulo-orale, respectiv ocluzo-orale sunt angulate la vârful cuspizilor și separă versanții cuspidieni în meziali de cei distali. Creasta transversală este mai bine exprimată pe versantul ocluzal, de unde
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
angulate la vârful cuspizilor și separă versanții cuspidieni în meziali de cei distali. Creasta transversală este mai bine exprimată pe versantul ocluzal, de unde și denumirea de “esențială”, și după ce intersectează creasta sagitală în vârful cuspidului se termină pierdut pe versantul vestibular, respectiv oral al cuspidului. Crestele accesorii constituie extremitățile libere ale lobului. Se evidențiază uneori pe versanții ocluzali ai cuspidului, au un gabarit mai mic și se plasează mezial și distal de creasta esențială. În concluzie, crestele de smalț cuspidiene principale
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
cuspidului. Crestele accesorii constituie extremitățile libere ale lobului. Se evidențiază uneori pe versanții ocluzali ai cuspidului, au un gabarit mai mic și se plasează mezial și distal de creasta esențială. În concluzie, crestele de smalț cuspidiene principale împart un cuspid vestibular în 4 versanți bine exprimați - vestibulo-mezial și vestibulo-distal și doi versanți orali - ocluzo-mezial și ocluzo-distal; un cuspid oral în 2 versanți ocluzali - ocluzo-mezial și ocluzo-distal și doi versanți orali - oromezial și orodistal. Versanții ocluzali sunt mai bine exprimați decât cei
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
în 4 versanți bine exprimați - vestibulo-mezial și vestibulo-distal și doi versanți orali - ocluzo-mezial și ocluzo-distal; un cuspid oral în 2 versanți ocluzali - ocluzo-mezial și ocluzo-distal și doi versanți orali - oromezial și orodistal. Versanții ocluzali sunt mai bine exprimați decât cei vestibulari și orali (externi), fapt realizat de panta ocluzală a crestei transversale (esențiale). Crestele intercuspidiene unesc cuspizii între ei și sunt la rândul lor împărțite, după criteriile descrise, în creste transversale și creste oblice. Crestele transversale unesc doi cuspizi situați față
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]