12,295 matches
-
aștepta să îi piară de sub priviri, ca un duh. Avea o măiestrie regală în felul cum era desenat, de aceea, când făcea zgomote, fornăind pe nări ori mișcându-și coama, Omar tresărea stânjenit din amorțeala lui somnoroasă. Într-o dimineață, Veterinara o pusese pe Belle în șa și fetița scotea țipete ascuțite de spaimă și încântare. Omar ieși în ușa garajului, căci lucra, și se uită în plin soare la grupul lor: chipul Veterinarei era concentrat ca al unei dresoare, iar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
din amorțeala lui somnoroasă. Într-o dimineață, Veterinara o pusese pe Belle în șa și fetița scotea țipete ascuțite de spaimă și încântare. Omar ieși în ușa garajului, căci lucra, și se uită în plin soare la grupul lor: chipul Veterinarei era concentrat ca al unei dresoare, iar Zet mergea ca un acrobat care poartă un ou. Altă dată văzuse ceva cu totul uluitor și întâmplarea îl descumpănise ca atunci când Eleonor nu mâncase peștele. Zet era priponit într-o îngrăditură din
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
încă o dată, gândind că veninul și acul au să-i țâșnească în cerul gurii, însă armăsarul rămase placid ca un rege cu glezne fine și grumazul de sticlă mată, în care o insectă se pecetluise de vie. Cu alte cuvinte, Veterinara și calul veneau spre el dintr-o stare nelămurită a lucrurilor. Dar dacă el nu era decât un smintit care se încăpățâna ca detaliile să-i trimită mesaje de descifrat? Se întinse pe-o parte, în locul de unde privise, și tot
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se încăpățâna ca detaliile să-i trimită mesaje de descifrat? Se întinse pe-o parte, în locul de unde privise, și tot împrejurul, cu cotețele fermei, cu stupii pe care Godun tocmai îi pregătea, i se arătase deodată de o plictiseală istovitoare. Veterinara isca spectacol în nepăsarea câmpiei și a marginii de oraș și în așteptarea crispată a exilului său de înstrăinat. Abadan era un puț cu benzină. Când Omar a pus talpa în port, locul arăta mai degrabă ca o pată de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
estompare a culorii. Se întoarse acasă mai liniștit și îi povesti lui Godun, care nu pricepu mare lucru, dar trată chestiunea în stilul lui: — Ei, cel mult o să ai niște ochelari. De cal! Ai să fii din specia favorită a Veterinarei! Nu găsi ușurința să se distreze. Era preocupat și adormi mult mai repede ca de obicei, dar se trezi după miezul nopții și rămase cu ochii deschiși pân’ la ziuă. Ochii! Deveniseră parcă unicul terminal al mașinăriei numite corp și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
unic și sacru al unei identități care nu mai conta. Și parcă cine mai era Omar ăsta, căruia, zece ani, îi spuseseră în fel și chip? Homer și Homar, Teroristul, Harapul ori Circumcisul, Bin Laden sau Omar Kalif? Nici chiar Veterinara, care credea, ca și el, că armoniile lumii sunt alcătuite din amănunte nu ajunsese să știe, în acești zece ani, că numele lui, care le părea tuturor atât de arabizat, pornise cândva de la numele lui Omar Khayyam. Cât trăise, maică
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dar cumpărăturile lor plătite cu bani erau alterabile: trebuia tot timpul schimbat ceea ce cumpărasei, altfel mirosul de vechi te scotea din joc și în scenă apăreau alții. — La un moment dat, voi fi orb și voi uita astea, îi spusese Veterinarei. N-am să-l știu pe Zet ca mârțoagă, nici pe tine o femeie neînconjurată de atâția bărbați. — Ce tot spui, Homare? se mânia doctorița, însă își vedea mai departe de misterele ei, își țesea secretele migălos, precum o femelă-păianjen
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
încurcături și necazuri dacă Zet apărea prin preajmă când aveau treburi. Omar se-ntrista, fiindcă el îndrăgea armăsarul și, alături de mâța Eleonor, îi părea un spirit al lanurilor, al „grădinii arabului“ și al întinsului cvartal de case. — Smintiți superstițioși! spunea Veterinara, priponindu-l sub nuc, tocmai ca nici cârnățarul, nici antreprenorul de morți să nu-l aibă sub ochi. Godun, în schimb, care se îndârjea să ajungă primar, făcuse din el o emblemă electorală și-l pusese în orice afiș, în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un sugar! Unde a dispărut omul ăsta? Copiii l-au căutat pretutindeni, iar vilegiaturiștii de weekend, care încercau să găsească ieșirea din labirint, au spus că nu l-au văzut nicăieri. La amiază a plouat și a fost vijelie, iar Veterinara și-a dus calul la adăpost, apoi l-a așteptat pe Omar în bucătăria de jos, până a adormit cu o carte în mână. Femeia în casă a învelit-o cu o pătură și nici când Godun s-a întors
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îi stătea la masă, îi stăruia în gând când lucra la garaj și noaptea dormea cu el în mansardă. Mai întâi, nu știa dacă îl întâlnise în bâlci sau visase, însă nu putea vorbi despre asta. Doar se frământa și Veterinara fusese prima care zgândărise rana cu unghia: — Dacă n-ai de gând să vorbești, s- ar putea să fie degeaba atunci când te hotărăști. Ce te arde? — Îmi trebuie vești de la Teheran. Dar vești despre care n-am să pot niciodată
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fost contrariat. Începu să trăiască pândind status-ul fiului său, de pe o rețea de socializare, doar că, în curând, nu mai desluși literele, iar fotografiile îi păreau ca niște ferestre albite de ceață. — Mi-a răspuns? o mai întreba pe Veterinara. Trecuse aproape un an și ea tot mai găsea răbdarea de a se loga în rețea, deși rezultatul era același. Kurdul care transporta bani până la Istanbul, de unde îi prelua un pielar ca să-i dea lui Armin, îi spusese că Facebook-ul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
făcu semne prietenești pasagerilor. Doar Godun spuse morocănos: — De acum, ni s-a încheiat liniștea!... Nu era nicio clipă adevărat: viața lor se lipise de tren ca o pernă de ceafa unui om care doarme. Fiindcă Zet devenise un senior, Veterinara o cumpără pe Duchesse, o iapă căreia îi plăcea numai iarba de pe lângă calea ferată. Școlarii din curți, pe care îi aduna zi de zi un school bus, știau că nu vor întârzia dacă ajungeau la barieră înaintea locomotivei. Zidarii și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îmbătrânea, și a plătit o sumă uriașă antreprenorului pentru cripta de marmură, cu ghirlande și un epitaf auriu, precum un blazon nobiliar. Arti a conceput o arteziană încadrată de îngeri priapici, care tulburau pocăința atâtor morminte din jur. Pe chipul Veterinarei nu dibuise o urmă de plâns, în schimb se cernise în voaluri care făceau din negrul de doliu o plasă de fluturi pentru bărbați. Era o femeie înfricoșată, care împlinea patruzeci de ani. Toți veniseră în mașini somptuoase, pe care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu toartele de argint, alese cu grijă de Maradona, adia miresme de scorțișoară? Că fața dentistului arăta netedă și atât de bine compusă la loc, ca a unui mire în așteptare? Că Godun părea suplu și tânăr, în doliu, iar Veterinara, încă frumoasă? Că mezelarul era un învingător, iar Artimon - cinstit ca o lacrimă? Omar era oarba zi de duminică, despre care nu se vorbea, fiindcă norocul și ghinionul în a șaptea zi se opreau și zeii se odihniseră. Shahla își
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
puțin înainte de a orbi, cu pisica Eleonor după el, mergându-i în față, precum un ac de cusut care-și trage ața, fusese nu într-o copie, ci într-o lucrare originală, singura, pe care i-o făcuse cadou chiar Veterinara. Era compoziția unui pictor modern, cu o ușă galbenă, care avea o clanță de cupru, roșiatică și ornamentată, în forma unei labe de leu, și atât, cam ăsta era tot tabloul. Eleonor se-mbulzise prima să-și facă loc, ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o boabă de fosfor pe un fundal, iar cealaltă îmbrăcată în negru, dar cu părul lăsat pe umeri în cascade întunecate și greu ca o revărsare a nopții peste lumină. Amândouă aveau părul la fel, iar Omar îi recunoscu nudul Veterinarei, pe când corpul soției lui, pe sub ascunzișurile unui chador, îl făcu să ezite: era sau nu chiar Ghazal, mama fiului său, ori era o străină? Le strigă pe fiecare în parte, dar niciuna nu se întoarse, deși erau vii, căci mâncau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dușmănos, iar verii ei erau jenați, ca și cum ar fi fost bolnavă; mai mult, Alina îi și spusese: - Eu cred că ești și însărcinată la cât a pompat țiganul ăla la tine! Viki, băiatul cel mare al Alinei, era student la Veterinară. Giulia se uita la el ca la Dumnezeu din cer, dar nu-i venea să-l întrebe ce să facă. Spera s-o-ntrebe el într-o zi nu cumva ești însărcinată, Giulia, dragă? Dar băiatul habar n-avea. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
la alde Soporan. Adică nu le aducea el, le tocmea milițianul. Veneau alea, de ce să nu vină. Mai de frică, mai de curiozitate, mai de plăcere. La unele cică le dădea și basmale, din alea de cașmir. Era una, Sița, veterinara, care până la urmă l-a luat la ea să... Cum se zice p’aici să-i facă manejul complet. Satul știa, da’ tăcea, că era o frică... Tremura și frunza dudului! Câte nu mai povestea tata, de la colectivizare, cum i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
De era zi de sec, lua cocoșul viu și-l duce preotesei. Stiva cu oasele goale, curățate la mare profesionalism, rânduite după tipic aștepta în farfuria din stânga. Lângă clondirul cu rubiniu umplut a treia oară de fătuca aceea durdulie a veterinarei. Fătuca era, de fapt, femeie împlinită. Trecuse din unul în altul și rămăsese nemăritată. Înaltă, reavănă, carne zdravănă, se spunea că frângea bărbații. De-asta îi și spuneau jangolița. Parcă nici nu avea alt nume. O urmărea cum tot se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
carne zdravănă, se spunea că frângea bărbații. De-asta îi și spuneau jangolița. Parcă nici nu avea alt nume. O urmărea cum tot se învârte în jurul lui. „Anul trecut, tot așa în răsărit de toamnă, am dus-o și pe veterinară în deal, la cimitir“, gândea popa așteptând să se potolească toate și să-l cheme să-i arate filmulețul acela. Se plictise de așteptare. Dar nici nu mai vroia să plece. Picotea, fără gând. Se chinuia doar să nu uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
e cazul, dar să nu mă prostiți că nu-l găsiți! Am venit să-l petrec pă nenea Ghibirdic și n-o să mă las furat de jalea lui. Popa își mai turnă un pahar. Rămăsese aproape singur la masă. Fătuca veterinarei se apropie și, aplecată peste umărul lui, îi șopti: „Mai vă aduc ceva părinte? Am pus și pentru coana preuteasă niște mizilic și o gâscă în pachet la frigider.“ Popa o trase, cu mâna dreaptă strângând-o de șoldul pietros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Da’ nu spui de unde ți-ai început tu drumul? Cum veneai la mine și mă puneai să fur de la tata grâu să-l vinzi la achiziții și să-ți ții curvele? Asta n-o spui?! Cât grâu ți-a mâncat veterinara? Popa se încruntă. Fata dădu să sară, să se repeadă spre cei din bucătărie. - Asta-i Marinela, șopti popa, făcându-i semn să se așeze. Îl gelozește pe Emilian de când era fată de liceu. Credea c-o să se mărite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
toate? Și-apoi, de mă-ta, de ce să nu zică? Toți știa că Milică îi dădea bani. Cu banii d-ăia te-a crescut pă tine, dacă te arde să știi. - Ce zici, bre? Cu care bani? se repezi fata veterinarei. Adică mata crezi că mama a făcut ce spui c-a făcut? Ți-a luat Dumnezeu mințile de la butoiul ăla, de nu te-a omorât cum trebuia și-acu vă bateți joc de mama. Neam de calici și de hoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să mai spună ceva, fata luă farfuria cu oasele din fața popii și i-o aruncă în față bărbatului acela. Din ușa bucătăriei de vară Geta, nevasta de-a doua a lui Sighirtău, văzu ce se-ntâmplă. Se repezi spre fata veterinarei. Mai să-l zvârle din scaun pe popă, se aruncă la gâtul ei: - Ce-ai ghiolbano, nu mai ai stare? Bei cu părintele și te dai de doamnă?! Ai făcut toată Turcia și te dai de fată mare? Păi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ceva ca la Revoluția de la Județeană. Și taica părinte știe, da are legământul de taina spovedaniei și nu poate spune, că... Popa Băncilă își făcu grăbit cruce și întinse automat mâna spre pahar. Geta mai să o sugrume pe fata veterinarei. Gâfâia: - Și mai dai și în omul ăsta? Și tu ce stai, Stoiene. Ce mai aștepți, să te curăț io de oasele alea? Tu n-ai oase în tine? Bărbatul încerca să arunce mizeria de pe el. Le privi nedumerit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]