2,248 matches
-
dovedește prin urmare indispensabilă sănătății. Revolta, ca revitalizare a reacției individuale: un sport de echipă ce trebuie practicat aproape voluntar, nu daor din cosntrângere. Revolta devine la propriu ,,o problemă de igienă fizică și mentală" (Marcuse). 11.,,Revoluția trădată", acest viclean și lăcrămos sentimentalism postdecembrist, incubator al perpetuei demobilizări! Ideea ripostei unice (miraculoase, în unicitatea sa!), care - se putea mai rău? - nu e alta decât cea irosită, nu face decât să preia din mers funcțiile propagandei comuniste. Dar idealurile din '89
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
Meșteșugitele și pline de osîrdie isprăvi ale iscusitului Zăpodie dau la iveală, pe lîngă spectacolul lingvistic, un remarcabil spirit ludic și o extraordinară inventivitate atunci cînd este vorba de a născoci creaturi fantastice, animale desprinse parcă din bestiariile medievale, știme viclene, dulfi procleți, caloieni, moroi, baba-cloanțe, gheșperițe, toate existînd - mai e nevoie să o spunem? - în și prin limbaj: "Și Zăpodie urcă îmbrîncind hulubi de fel mîncătot/ hărpii măgăoaie cîte-un nătîicot/ pajeri cu trei ciocuri ulii cocoșați/ vulturi suri cu rîvnă
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
al celor liberi din născare, părând a fi legați ca niște sclavi de propriile lor opreliști de castă, orgolioasele caste îngrădind cursul viu și întortocheat al vieții, cum este ea, nici sclavă, nici liberă: viața, pur și simplu, capricioasă, parșivă, vicleană, măturând orice înjghebare, fie ea cât de semeață în aparența ei de nezdruncinat. Fiindcă, asta era - realitatea, jertfită pe altarul mincinos al aparenței... Fusese o idee de sclav. O răzbunare de sclav, eliberat în fine... Asta rumega în sinea lui
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
adeziuni ideologice, în-tr-o manieră însă ce proba, fie și într-o zonă distorsionată, alienată, nevoia proprie oricărei civilizații de a-și recunoaște și susține structura intelectuală. Or ce se petrece în proaspăta noastră, atît de prosperă pentru unii, democratură? Reflectoarele viclean orientate ale făcătorilor de mass-media, ca și răsplata materială consistentă îi ocolește pe creatori, pe indivizii trudei spiritului și a minții, îndreptîndu-se spre cu totul alte categorii, într-o bizară armonizare cu ceea ce semnifica, sub regimul totalitar, ofensiva împotriva culturii
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
prea tînăr ca să se considere că-l merita. Descoperirea a reprezentat, cel puțin pentru mine, o revelație. Publicam eu însumi de cîțiva ani cronici literare și mi-am identificat brusc în Pompiliu Constantinescu principalul precursor. În afară de Perpessicius, în a cărui vicleană amenințare, nu mă puteam recunoaște, ceilalți critici interbelici practicaseră cronica destul de neregulat și nu în ritmul hebdomadar care mi se părea mie obligatoriu. Era evident pentru mine că Pompiliu Constantinescu era cronicarul prin vocație al generației lui. Nici n-a
Criticul fără însușiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16153_a_17478]
-
aromele vesperale din prunduri. Laudă bîrnelor/ pe care se trece în partea cealaltă a rîurilor -/ și buruienilor crescute peste gorganele de cutii de conserve,/ de anvelope și de fiare ruginite, de la marginea orașelor./ Ah, cîtă prospețime, în această lume,/ de la vicleana frumusețe a fetelor. Și rîsetele lor:/ ce minunate jerbe! Laudă ție, Doamne, pentru toate acestea/ și pentru multe altele: de la bulbii luminoși ai narciselor/ de pe mormîntul din inima lumii, la stelele căzătoare/ ale nopții pe care o bem, adesea, din
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
Ori: "Alexandru George, fără îndoială, e îndrăgostit de București, un îndrăgostit de multe ori supărat, bănuitor, mînios, dezamăgit, ca orice îndrăgostit autentic". Ori: "Eminescu e înghețatul iritat Hyperion, Veronica Micle e Cătălina cea flușturatică, iar Caragiale ori cine știe care altul e vicleanul Cătălin. Scurt și explicit, pre înțelesul tuturor deștepților și spre deplina satisfacție a soborului țațelor, ahtiat de asemenea picanterii și nebun de fericire cînd îi sînt oferite de criticii și istoricii literari pe tava de argint a clevetelii erudite". Cu
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
banalitate a răului" (Hannah Arendt). Dacă Răul e crunt de banal, Binele nu poate fi niciodată banal: e doar simplu. * Un vizionar: de pe-acum măsoară versurile cu tona și tablourile cu kilometrul pătrat. * Cînd ai de-aface cu un individ viclean, nu îți e tocmai ușor să rămîi tu însuți, deoarece te simți suspectat, măsurat fără rușine cu măsurile duplicității, ca și cum ai fi de-o teapă cu interlocutorul tău. * Paradisul gîndurilor care nu s-au născut sau al celor ce-au
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
și acceptă cartele American Express - la fel ca peste tot - nu mai are trecut. E Anul Zero. Dar, nu-i deloc adevărat." (p. 220) Suprapersonajul cărții este însă Stalin, dictatorul pe jumătate nebun, obsedat de putere și sânge, răzbunător și viclean, dictatorul ce asculta la gramofon urlete de câini, care desena capete fioroase de lupi, ucigașul propriei familii și a încă 40-60 milioane de ruși, un dictator încă neexorcizat și regretat de 1 din 6 ruși... Personajele cărții, majoritatea lor reale
Spectacolul lui Stalin by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16572_a_17897]
-
ar putea-o capăta, neînghițită, chipurile, de cercurile intelectuale subțiri, Franzen comentează răutăcios decizia vedetei de televiziune, deși, pe seama ei, vânzările i-au crescut vertiginos. Romanul e, însă, cu adevărat fabulos, s-ar fi vândut oricum, pentru că reușește să capteze, viclean, cititori de nivele diferite, are o largă adresabilitate, ca și romanele lui Eco, bunăoară. E un amestec excelent dozat între un megaroman postmodern și o saga de familie victoriană, o îmbinare fericită între tehnica momentului și subiectul și construcția romanului
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
lungul a șapte volume chipuri, măști, își mărturisește, după sclipirile de extaz, oboseala ("strig țară/ m-ai orbit țară/ Lume m-ai sleit lume/ mă torn în cubul mic/ al unui zar/ să mă odihnesc" (Cursa ) între lucruri bolborositoare și viclene oglinzi, se pierde și se recucerește, cu matură melancolie, ades ironic și câteodată placid, într-o neostoită spunere. Istoricul literar, apreciindu-i echilibrul și puterea, l-ar situa în continuarea înnoitorilor interbelici, cu vagi răsunete din Blaga și Arghezi, aflându
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
Își poate oricine închipui dezamăgirea, dezumflarea, pleoștirea celor 22 la plecarea de la CC. Cât de mult se pregătiseră pentru marele asalt și cu ce puțin s-au ales! De fapt cu nimic, cel mult cu darea aramei pe față înaintea vicleanului Ceaușescu.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11921_a_13246]
-
neschimbată până în zilele noastre. Postul în viziunea ortodoxă este un mijloc de elevație sufletească, de dominare a sufletu¬lui asupra patimilor trupești. Postul îl debarasează și-l ușurează pe creș¬tin de toate ispitele, de balastul și povara uneltirilor celui viclean care aduc “întunecare gândurilor și tulburare cugetelor”. El este o jertfă bineplăcută lui Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, un act de cult, este un act de pocăință pentru păcatele săvârșite și un exercițiu care pune început virtuților de tot felul
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
a oferit prilejul ideal de a-și asigura și propriile bătrâneți. Nimeni nu-l va mai putea acuza c-a urmărit prosperitatea personală, cât timp haloul de lumină regal pune în umbră prea-proletarele mișmașuri ale fiului de ilegalist din Oltenița! Vicleană gândire, vicleană acțiune! Păcat doar că pentru o pensie atât de măruntă ni s-a risipit o iluzie mare cât Casa Regală!
Idilă cu un Rege by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16124_a_17449]
-
prilejul ideal de a-și asigura și propriile bătrâneți. Nimeni nu-l va mai putea acuza c-a urmărit prosperitatea personală, cât timp haloul de lumină regal pune în umbră prea-proletarele mișmașuri ale fiului de ilegalist din Oltenița! Vicleană gândire, vicleană acțiune! Păcat doar că pentru o pensie atât de măruntă ni s-a risipit o iluzie mare cât Casa Regală!
Idilă cu un Rege by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16124_a_17449]
-
vădit superioară celei a concurenților tineri. Un lucru e limpede: cultura generală, umanioarele și arta reprezintă punctele vulnerabile ale generațiilor noi. Dascălii cu pricina au toate motivele să roșească. P.S.: În editorialul de săptămîna trecută, o îngrozitoare eroare de tipar: vicleană amenințare în loc de vicleană amenitate. Mă consolează faptul că sintagma greșită, referitoare la Perpessicius, n-are nici un sens. Fac totuși cuvenita îndreptare. (N.M.)
Jocuri și concursuri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16138_a_17463]
-
a concurenților tineri. Un lucru e limpede: cultura generală, umanioarele și arta reprezintă punctele vulnerabile ale generațiilor noi. Dascălii cu pricina au toate motivele să roșească. P.S.: În editorialul de săptămîna trecută, o îngrozitoare eroare de tipar: vicleană amenințare în loc de vicleană amenitate. Mă consolează faptul că sintagma greșită, referitoare la Perpessicius, n-are nici un sens. Fac totuși cuvenita îndreptare. (N.M.)
Jocuri și concursuri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16138_a_17463]
-
cu seamă ducându-și traiul așa cum poftesc dirigenții ei. În realitate, spre a face obiectul unor experimente socio-politice mascând o surdă, acerbă luptă pentru putere între întemeietorul obștei, nonagenarul senil - oare? - Rinu Arvunescu, insezisabilul magician în orele sale Miru Rozeta, vicleanul guvernator Răzvan Patriciu și pofticiosul de putere viceguvernator Grigore Plagamat, urzitor de intrigi pe canavaua unui spațiu și a unui timp care se răsfrâng adesea în fantastic. Tonul este ludic, ironic. Tatăl, bunăoară, al lui Plagamat, studiase societățile tribale, mama
Un roman al hipersimțurilor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16119_a_17444]
-
Stanišic a creat un sat din limbaj, un caleidoscop, un univers cu multiple voci, culori acustice, jargoane, lumea în mic, ținută laolaltă în chip miraculos de un narator colectiv care e de-al locului, un narator care e isteț și viclean și deștept și un pic înțelept”. În fine, cel de-al treilea premiu, pentru non-ficțiune, a fost adjudecat de Helmut Lethen, pentru eseul Der Schatten des Fotografen. Bilder und ihre Wirklichkeit („Umbra fotografului: imaginile și adevărul lor”). Scriitori români la
La Leipzig, cu ochii către Est by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2704_a_4029]
-
între Nistru și Milcov. Și pe cît de lucid e în descrierea metehnelor din care se hrănea etosul moldovenesc, pe atît de rezervat e în a recunoaște aceluiaș etos un număr minim de virtuți. Pentru grec, moldovenii sînt ușuratici și vicleni, cu o fire nestatornică și iubitoare de plăceri, corupți fără leac și lipsiți de cel mai elementar ideal. Și dacă plebea suferă de astfel de racile, cu atît mai mult protipendada e atinsă de flagelul lor, ruptă cum e între
Prevaricatorul Emerit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2598_a_3923]
-
N-am avut-o și de altfel nu vedeam cu ce m-aș fi putut înălța. În vederea unui profit? Nu eram făcut să-mi exploatez poziția; dimpotrivă ea a dăunat tot timpul intereselor mele.“ (p. 355) Mărturisire precistă de spirit viclean. Scris în franceză, idiom a cărui eleganță împrumută frazelor o tentă unsă, de sintaxă legănată, textul place la lectură, cu atît mai mult cu cît traducătoarea Georgeta Filitti găsește corespondențe cu miez calofil, cum se întîmplă, de pildă, în cazul
Prevaricatorul Emerit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2598_a_3923]
-
ca toată lumea. Un băiețel de unsprezece ani ar fi drăguț să-l duc la circ la zoo. L-aș dresa rapid. Cu el a fost mai ușor decât cu Sylvie. Ea mi-a dat multă bătaie de cap molâie și vicleană ca râma asta de Albert. Vai! Nu-i port pică biata de ea toți o montau împotriva mea și ea era la vârsta când fetițele își urăsc mama chestia asta e numită ambivalență dar e vorba de ură. Încă unul
Simone de Beauvoir - Femeia sfâșiată by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/2754_a_4079]
-
consistente de a găsi măcar o parte din răspunsuri”. Oare, ce ar putea fi mai „consistent” decât... credința? Acolo unde este, dacă este?!? Unde altundeva găsim mântuirea? „Și nu ne duce pe noi in ispită, ci ne izbăvește de cel viclean!” Nu întâmplător cartea se deschide cu un pasaj din Biblie: „La miezul nopții, un popor se clatină și piere. Nu este nici întuneric, nici umbră a morții, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea” (Iov, 34: 20, 22
O carte pentru Nobel: „Ispita izbăvirii” de Mihai Sin [Corola-blog/BlogPost/92535_a_93827]
-
Țara, încercând să-i distrugă ca neam. A trecut prin infernul regimului bolșevic și Toader Penteleiciuc, reușind să supraviețuiască calvarului stalinist. „Atunci i-au distrus pe români prin masacre, deportări, întemnițări, iar acum se folosesc alte metode, mai moderne, mai viclene și tot încă suntem sub talpa fratelui mai mare”. A trăit cu această durere și cu amarul tragicului sfârșit al tatălui său, Petrea, și doar acum, ajuns la orizontul vieții, Toader Penteleiciuc se mângâie cu gândul că n-a ținut
„ Se caută noi metode pentru a ni se distruge neamul” [Corola-blog/BlogPost/92672_a_93964]
-
ce plânge. Sau poate-o gură de crăiasă, Amirosind aroma dulce, Sărută boaba cea aleasă Când merge seara să se culce La dragul său cel drag pe brață Iar gura-i șerpuiește-alene Pe trupul reavăn, gât și față În sărutările viclene. În sânii, cupe de fetească, În corpul ei de fină doamnă Are-o aromă-mpărătească De vie, de amor, de toamnă... Pictură ÎN VIN de Simona Stanciu Referință Bibliografică: TOAMNA, ÎN VIE / Eugenia Mihu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2096
TOAMNA, ÎN VIE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381663_a_382992]