172 matches
-
cînta un cuc, tristețea. Pe sub nuci rotați se strecurau cărări iar, cînd soarele cobora în asfințit, răsufla din văi întunericul cu iz de mlaștină și răcnet de broaște. Luna vărsa lumină printre crengi. Lătra un cîine. Din liliacul înflorit picura viersul unei privighetori. Înfiorat, mă opream în loc. Case cu poteci sub iarbă se tupilau pe margini. Adia slab parfumul florilor de păr. Clătinîndu-se în aer, petalele lor îmi mureau pe umeri. Urma, după livadă, o pajiște; odată cu amețitorul val al amintirilor
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Pagini medicale bârlădene”, cu foarte mulți colaboratori din ța ră și de peste hotare. Enumerăm din opera sa volumele: „La ceas de veghe”, eseuri (2000), „Chemarea depărtărilor”, versuri (2000) , „Reverii în amurg” (2000). ÎNCHINARE MAMEI Mă‐nchin la tine mamă Cu viersul dulcei ciocârlii Dorind să fii printre cei vii Nu doar o poză prinsă‐n ramă Mă‐ nchin la tine mamă, Icoană zămislită‐ n amintiri Chemând acum, de bună seamă Iluzia. Primește un braț de trandafiri. Mă‐ nchin la tine, biruit
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
un lung traseu până a fi substantivul „doina” de astăzi, cântând dorul, bucuria, iubirea și ura, suferința și întristarea, ea fiind cântecul suferințelor sufletului românesc. Doina e poezia însingurării și a dorului, e glas de jale și de dor, e viers cu foc, e un dor al despărțirilor și al îndepărtării, iar rădăcinile ei stau la temelia dăinuirii noastre neîntrerupte pe aceste meleaguri. În spiritul celor scrise anterior ca fiind judecăți de valoare ale autorului, îmi permit să adaug subiectiv că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
sonor prin ogradă și tropotind pe treptele care duceau pe prispă (sau cerdac - sau chiar calidor); și după aceea tropotind Îndelung, șușotind tare În dreptul unei ferestre - În sfârșit, Întrebând: - Primiți colindători? Nu mai așteptau răspunsul din casă, Întrebarea fiind primul viers din colindă - și colindau colinda-de-la-fereastră (În care era vorba de fereastră). După care gazda deschidea larg ușa: - Da intraț’! Da veniț’ cu Vestea! Și intrau, cu Vestea și o mai vesteau o dată, În casă, prin colinda-din-casă - și Vestea aceea vesteà
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ale gândurilor ei. Cât de diafană și de curată era cenușa pe care Ruby o râcâia zilnic, scoțând-o pe făraș și amestecând-o cu praful; era ușoară și diafană și curată ca moartea. Pasărea continua să-și cânte afară viersul elegiac, acut - „cocoșul furtunii“ obișnuia să-i spună Alan. El iubea păsările. Alex se îndreptă spre fereastră și privi în grădină. Cădea o ploaie subțire, ca o beteală de argint în lumina rece. Acoperișul de țiglă verde al casei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
afla Copilul Sfânt, cu Măicuța Sa, Fecioara Maria și cu Bătrânul Iosif, ea a luminat-o, precum și toată câmpia din jur. La Nașterea Domnului a contribuit întreg Cosmosul: „În această Noapte Sfântă Îngerii din Ceruri cântă, Cîntă-ntregul Univers, Galaxiile dau viers. Cântă Cerul și Pământul, Munții, codrii, marea, vântul, Toate Îl slăvesc în cor Pe Împăratul tuturor.” „Vedeți voi, dragii bunicii, Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos în Betleem ne arată cât de mult ne-a iubit Dumnezeu pe noi. Pruncul Iisus nu
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
senină C-o stea de lumină. Ș-avea trei ficiori Ca și trei bujori Vara-nfloritori. Frunzuliță tei, Da din ei tustrei Cine-mi era, cine Cu ochi de lumine, Cu statura naltă Ca dalia-nvoaltă, Gingaș de mijloc Și cu viers de foc? Îmi era Arghir Cel de trandafir Cu părul de fir. Și-mpăratu avea Lângă curtea sa: O mândră grădină, De miroase plină Și roiuri d-albine, Prin florile dalbe De naramze albe, Grădină de flori Din pomi roditori Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
drumului, doar ici și colo străpuns de câte o rază de soare. Nu-mi era frică de bandiți, căci drumul era mărginaș, o împărăție a fluturilor și a veverițelor. În timp ce animalele își vedeau de treaba lor, tovarăși îmi erau doar viersul cucului, răpăitul ciocănitoarei și praful fin stârnit de sandalele mele. Am văzut un cerb cu coarne lungi, îndepărtându-se. Am dat de niște excremente de urs și de lup în iarba unui șanț, dar mi s-au sfărâmat între degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la surprize neplăcute, a precizat. Ceea ce s-a și adeverit, problemele începând să apară cincisprezece zile mai târziu. Izolarea ce ni se impunea pentru siguranța noastră devenea tot mai mult o adevărată detenție și, sătui de a asculta la nesfârșit viersul mierlei pe acoperișuri, doream să ne-ntoarcem cât mai curând la Pavia. Când a sosit de la Bizanț solul imperial cu confirmarea alegerii și porunca de a-și da acordul scris pentru edictul Ektesis al patriarhului monotelist Sergiu, Severino a refuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
largul hotarelor românești, visate și nădăjduite de-atâtea generații de români, visate de dânsul o viață întreagă, acum unde Limba românească, mândra și frumoasa limbă, căreia i-a consacrat toate sforțările vieții lui întregi, răsuna liber, acolo unde doina cu viers de foc, povestește la tot pasul suferințele unui neam întreg și răscoala acestuia pentru a frânge lanțurile asupritorului, acolo, în întinderea tuturor ținuturilor românești, Hamangiu a voit să facă, ca, fiii aceluiași neam, să fie supuș i acelorași legi. Pentru
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Îți lipsesc ochi la judecata, jupîneasa? Vin' peste gîrla, Bessy, la mine. BUFONUL: Barca-i are o crăpătura, Ea nu poate da din gură De ce nu cutează la tine să treacă. EDGAR: Necuratul vrăjmaș îl urmărește pe bietul Tom cu viers de privighetoare. Hopdanț țipă în burtă lui Tom după doi heringi albi. Nu croncani, înger negru, n-am mîncare pentru tine. KENT: Cum te simți, șir? Nu stă așa buimac; Vrei să te-așezi și odihnești pe perne? LEAR: Procesul
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
reflectă în construcția personajului ales. Modelul 2 Filiera teoretică - Profilul umanist; Filiera vocațională - Profilul pedagogic SUBIECTUL I (30 de puncte) Citește următorul text: VI Noi stam cântând în noapte în turnul fermecat Ceși nalță fruntea sură din negrile ruine, Iar viersurile noastre, ciudate și streine, Deși voiau să râdă, plângeau un vechi păcat. Stam singuri, și cum cerul greoi șintunecat Părea o carte veche cu taine sibiline, Noi glasul ridicarăm în cântece senine Chemând uitarea sfântă în tragicul palat. Bătând din
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
vie; în pofida refrenelor tragice, nici o notă macabră! Scepticismul lui Cezar Ivănescu subțiindu-se, sfârșește într-un cânt despovărător. O frază esențială din Jeu d'amour (Melodie-a-infinirii) rezumă crezul unui creator harismatic: Ce eu nu știu, ce tu nu știi, Acela, Viersul știe. Intransigent, polemic și dezinvolt, neliniștitul Cezar Ivănescu e poet de mărimea întâi, unul dintre cei mai valoroși ai acestor ani. ANA BLANDIANATRANSPARENȚE ȘI MISTER Patru decenii de creație!... Poezie, povestiri (Proiecte din trecut), un roman (Sertarul cu aplauze), eseistică
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
aur, / Te-i duce la ursitorul meu..."68 sau "Răsai, soare, / Frățioare, / Nu peste cârduri de oi, / Nici peste cârduri de boi, / Ci peste ochișorii mei, / Și peste statul meu, / Și peste sfatul meu, / Și peste mersul meu, / Și peste viersul meu; / Cum îi soarele luminos și frumos / Așa să fiu și eu."69 În descântecele "de ursită", focul este "un slujitor" care ascultă de porunca stăpânei descântătoare: "Foc, focușor, eu m-oi culca ș-oi adormi, tu sî nu ti
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
reflectă în construcția personajului ales. Modelul 2 Filiera teoretică - Profilul umanist; Filiera vocațională - Profilul pedagogic SUBIECTUL I (30 de puncte) Citește următorul text: VI Noi stam cântând în noapte în turnul fermecat Ceși nalță fruntea sură din negrile ruine, Iar viersurile noastre, ciudate și streine, Deși voiau să râdă, plângeau un vechi păcat. Stam singuri, și cum cerul greoi șintunecat Părea o carte veche cu taine sibiline, Noi glasul ridicarăm în cântece senine Chemând uitarea sfântă în tragicul palat. Bătând din
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ș-ale vieții, Chiar din zorii tinereții. Nu urmați gîndirei mele: Căci noianu-i de greșele, Urmărind prin întuneric Visul vieți-mi cel chimeric. Neavând învăț și normă, Fantazia fără formă Rătăcit-a vai! cu mersul: Negru-i gândul, șchiop e viersul. Și idei, ce altfel împle, Ard în frunte, bat sub tîmple: Eu le-am dat îmbrăcăminte Prea bogată, fără minte. Ele samănă, hibride, Egiptenei piramide: Un mormânt de piatr-în munte Cu icoanele cărunte, Și de sfinxuri lungi alee, Monoliți și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o secundă, pe urmă reluă cu glas nostalgic: Ție îți zic, Albert, neștiutul meu frate: strămoșii mei cei din stele, rătăciți fără de întoarcere, au izvodit cândva o rostire astfel de concis alcătuită, încât împărtășește, cu iscusință de pravilă și cu viers de descântec, nevăzuta legătură dintre miezul lucrului și spiritul său. Un fulger negru scăpără subit din ochi de Fată cu grumazul prelung, ferecat în inele de aramă. Fata privi câteva secunde spre Vânător cu infinită și neascunsă surprindere. Totuși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o culoare. Barem de notare: se acordă câte 1 punct pentru fiecare cerință corect rezolvată și 1 punct din oficiu. CAPITOLUL PERIOADA INTERBELICĂ - POEZIA Testul nr. 82 Rezolvă cerințele, cu privire la textul de mai jos: Lumină, soare și senin Vestesc în viers fermecător Acele cânturi ce ne vin Din depărtatul arzător. Acele păsări ce se duc Spre sud cu gândul călător. Lumină, soare și senin Îmi cere sufletul în dor - Nu vă mirați când mă vedeți Privind cocorii visător... Lumină, soare și
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
textele românești - dintre care unele traduse de el - la melodiile tradiționale bizantine. El a adaptat textul poetic la cel muzical: „Pentru aceasta și eu văzând cum că În fieștecare zi se cântă catavasiile... iar să Înțeleg foarte puțintei, cât numai viersul sunt ascultând iar nu și Înțelesul celor ce se cântă, tălmăcit-am pre a noastră de țară și de obște limbă toate catavasiile cu troparele“. Pe verso-ul foii de titlu se află portretul lui Constantin Brâncoveanu, desenat frumos În
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
lucrării de față. CAPITOLUL II Tradiții, datini, obiceiuri Motto: Cântecul ce-ades ți-l cînt Când te-adorm în fapt de seară, Puiule, e-un cântec sfânt, Vechi și simplu de la țară. Mama mi-l cânta și ea Și la viersul ei cel dulce Puiul ei se potolea Și-o lăsa frumos să-l culce. Azi te-adorm cu dânsul eu, Ieri - el m-adormea pe mine, Și-adormi pe tatăl meu Când era copil ca tine... Mâine când voi fi
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
loc cu lăutarii ei, cântă mulțimea de păsăret întrecându-se cu greierii și cu brotăceii luncilor. Și cu întreaga natură a Cârțișoarei cântă rapsozii, cântă poeții satului care nu-s puțini și care cu multă măestrie știu să prindă în viers, vers sau proză clipele frumoase, trecătoare ale veșniciei satului nostru. Mulți ori fi fost aceea care și-au făcut singuri cîntecele cu care să-și aline dorul și aleanul, dar numai câțiva au îndrăznit săși încredințeze efuziunile lor sufletești hârtiei
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de cleric, dar n-a avut cum să-i conteste valoarea estetică în sine, cât și meritele poetului în formarea limbii literare române". Aș! Iată încă un citat din Grama: "limba în nu puține privințe curioasă a lui Eminescu, sau viersurile lui, dintre care multe sunt tare rele, sau tropii lui, dintre care unii sunt monstruoși..." Am cules aceste citate dintr-un op onorabil, apărut la "Cartea Românească", semnat de lectorul bucureștean Iulian Costache. O lucrare serioasă documentată până-n exces, pusă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pronumele tu, din cuvântul Luceafărului, stă pentru substantivul Doamne, din același context. În versurile din poemul Călin (file din poveste): „Ea-l oprește-n loc cu ochii și c-o mult smerită rugă:/O rămâi, rămâi la mine, tu cu viers duios de foc,/Sburător cu plete negre, umbră fără de noroc.” (Idem, p. 80), conținutul semantic concret al pronumelui tu este fixat de substantivele pe care le reprezintă: sburător și umbră, în relație de apoziție. Pronumele el, ea înlocuiesc substantive, sintagme
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
timp afirmarea bucuriei. Ah! iată, bucuria este în sfârșit găsită”... Cu aceste cuvinte a marcat Beethoven în manuscrisul lucrării momentul solemn al apariției vocii omenești. Reluând recitativul expus la început de violoncelele, baritonul solist înalță o patetică chemare: ,,Prieteni, nu viersul acesta... haideți să cântăm un cântec plin de farmec, de foc înălțător”. Și iată că Oda bucuriei își întinde aripile: Corul, apoi soprana și tenorul solist, preiau tema solemnă, îi dau mai multă strălucire, o transformă, îi îmbogățesc expresia; toate
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
cu emoție "Psaltirea pre versuri tocmită" de mitropolitul luminat al Moldovei Dosoftei și parcă la zicerea poeziei lui aerul devine gros ca mierea, unduirile vocale premerg valurile ce tresaltă spre muzica ritmului perfect: "Cântați Domnului în strune,/ În cobuz de viersuri bune,/ Și din ferecate surle/ Viersurile de psalmi să urle./ Cu bucium de corn de bour, / Să răsune până-n nour". Cine spunea că prin versurile lui Dosoftei din Psaltire, într-o nouă epifanie, Elohim capătă dimensiuni carpato-zamolxiene avea dreptate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]