1,691 matches
-
-mi îngădui un punct de vedere personal, nepervertit de Ťbebei și mâncăriciť, întâlnirea cu fiul meu, Tudor, m-a marcat cu totul altfel decât prezumă publicațiile discutate mai sus. Nu pot să îl asociez cu nimic omenesc: seamănă cu o vietate extraterestră sau cu un înger. Iubitor de comunicare și afabil cum mă aflu, nu găsesc între noi nici un cod. ŤPășesc ca pe o altă planetăť, vorba poetului. Pisica a vrut să-l miroasă. S-a ridicat pe marginea patului și
Un joc de societate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8116_a_9441]
-
despre Vlad III (Țepeș). Elizabeth Kostova: Colecționarul de istorie, Editura Rao, București, 2006. Preț: 59,99 lei. Construcția umană Plecând de la preceptele biblice, omul a fost făcut după ce mediul său înconjurător, cerul cu astrele și pământul cu apele, vegetația și vietățile fuseseră create. Criteriile de clasificare a tipologiilor umane (biotipul) au fost din ce în ce mai complete cuprinzând parametri cu conținut caracterizant din ce în ce mai evident. Studiul constituției umane este prezentat în această carte, unde se regăsesc și condițiile caracterizante ale modelelor zodiacale consacrate în literatură
Agenda2006-13-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284915_a_286244]
-
și fluviul dă impresia că fierbe. Aici este și Peștera Liliecilor, cu 1 600 de metri de galerii descoperite. Zona cuprinde 215 hectare de rezervație complexă, cu plante precum stânjenelul de stâncă, fagul oriental, alunul turcesc, stejarul pufos, dar și vietăți rar întâlnite în România: vipera cu corn, acvila, broasca țestoasă, scorpionul, râsul, vulturul egiptean. Pe Valea Mraconiei se deschide o stâncă uriașă, sculptată de meșteri locali pentru a reprezenta „Capul lui Decebal“. Turiștii au aici acces la camping, drumeții spre
Agenda2006-33-06-01-senzational 4 () [Corola-journal/Journalistic/285129_a_286458]
-
anul 1967, într-un „graphic novel” de amploare, Una balatta del mare salato / Balada mării sărate. Deși joacă un rol important în aventurile exotice desfășurate în Pacificul de Sud (lupte cu pirații, cu soldații germani din Primul Război Mondial, cu vietățile marine agresive și, în general, cu răutatea oamenilor) nu e singurul protagonist al albumului devenit, între timp, un reper al genului. Abia în 1970, când redacția săptămânalului Pif îi cere să demareze o serie de povestiri desenate, Hugo Pratt decide
Iubitele lui Corto Maltese (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4317_a_5642]
-
pagini mai tarziu, versurile „[...] your footstep/ is more frail than everything/ which lives, than everything which breathes/ în the earth and în the șea” (p. 24) sunt traduse, printr-o grosolană omisiune, astfel: „[...] pasul tău/ e mai fragil decât orice/ vietate din mare, de pe pământ” (p. 25), traducătorul mulțumindu-se să redea două sintagme diferite „which lives” (ceea ce trăiește) și „which breathes” (ceea ce respira), prin aceeași sintagma: vietate. În traducerea aceleiași poezii mai pot fi numărate încă patru omisiuni: „a skilfully
Camerele de tortură ale traducătorului by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4480_a_5805]
-
traduse, printr-o grosolană omisiune, astfel: „[...] pasul tău/ e mai fragil decât orice/ vietate din mare, de pe pământ” (p. 25), traducătorul mulțumindu-se să redea două sintagme diferite „which lives” (ceea ce trăiește) și „which breathes” (ceea ce respira), prin aceeași sintagma: vietate. În traducerea aceleiași poezii mai pot fi numărate încă patru omisiuni: „a skilfully and entirely moving dream” devine „iscusit vis mișcător”, „entirely” rămânând pe deplin netradus la fel ca și mai delicatul „scarcely” (abia), din versul „[...] touches/ me through the
Camerele de tortură ale traducătorului by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4480_a_5805]
-
Țipenie. Numai vântul care mișca totul. "Prea mult am stat îngropată în casă. Prea mult m-am temut să n-o supăr pe soacră-mea." Ieși pe poartă, în drum, și-ntorcând spatele orașului și casei, începu să adulmece ca o vietate slobodă, scăpată din țarc, apoi porni înainte spre foșnetele grele ale colinei ce urca sub apăsarea metalică a cerului către pădurea din deal. Mergea liniștită, atentă, cu pas egal, mai domoală-n mișcări ca vântul care-o cuprindea înfășurându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lui metalice după care, pământurile, respirând domolite, prin fânețele, grâiele, făgașele de ape secate, ogoarele de trifoi, floarea-soarelui și cartofi, arzând ninse sub lună, curgeau, înecate-n lunci grase, pe malul Siretului. Totul mișuna de exodul mărunt al lighioanelor și vietăților adunate în turme nesfârșite să-și găsească sfârșitul pe drumul pierzaniei. O pornire tainică, înspăimântătoare, le mâna odată cu vântul ce creștea năvalnic și se tânguia fierbinte, noapte de noapte, de la mijlocul nopții până în zori, să se adune în soboruri lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ghearele tocite, aromele macerate de ghindă, ferigi și ciuperci cărnoase, adierea amară a pelinului veșted și cea uscată și-necăcioasă de praf și cenușă înăbușită în izul bâhlit al bălților căptușite cu blana zbârlită a păpurișului gras, peste care micile vietăți își scuturaseră flăcările cozilor în salturi iuți și sincopate. "Ce-i asta!? începu să se întrebe. Ce se petrece? Cine-i gonește?" N-avea pe unde trece! N-avea pe unde păși! Cât vedea cu ochii, până-n cele mai ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
a bălților mustind de tăria sevelor ce emanau, în singurătatea speriată, întreaga mișcare și osândă a apocalipticei porniri de autodistrugere. Urcase și coborâse întreaga noapte ca să descopere locul cel mai potrivit de unde se putea urmări întreaga svârcolire. De unde se aruncau vietățile cu sutele și miile ca-ntr-o beatitudine, sprijinindu-se unele pe altele, stăpânite de-o putere magică, mai presus de voința și puterile lor. Apele Siretului, umflate de mogâldețele și monstruoasele forme ce dispăreau și-apăreau necontenit, săltând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
necontenit, săltând pe valurile mărunțite de briciul luminii, într-o macabră colcăială de cozi, copite și boturi ascuțite. Ochi rotunzi și fosforescenți, în care se aprindeau și se stingeau spini de foc, păreau fierți într-un clocot al morții. Toate vietățile agonizau prohodul pământului. "Refuz să cred. E îngrozitor!", își spunea și totuși vedea ce vedea. Un suflu grețos de putreziciune și moarte se rostogoli toată noaptea dinspre Răsărit și miasmele răscoapte, dimpreună cu praful și colbul stârnit de-atâtea picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
își spuse Cerboaica în zori. Iarba albăstrind în coame de ceață, înspicată în lucirea stinsă a stelelor, ca argintul frunzelor de pelin, unduitoare și somnoroasă, arunca acum valuri de verzime înalturilor sumbre, cu toate că încă foșgăia pe dedesubt de lighioane și vietăți strivite; gândaci, melci, lăcuste, cărădăști turnate-n armuri de aramă și chiftirițe războinice; libărci și salamandre înaripate croindu-și loc prin jungla de tulpini zimțoase, înaintând trudnic prin încâlcitura de buruiene și rădăcini smulse din pământ, lăsându-se strivite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
sus. În rest, noaptea se înălța mereu și ultimii trâmbițași ai exodului uitați pe câmp, greierii, își începuseră cântarea magică. Lungi poteci și cărărui tainice, abia ghicite cu simțul ei noctambulic de orientare, întretăiate de dârele răscolite-n țărână de vietățile și gângăniile nopții, străbăteau grânele ruginii, înfundându-se în jungla păpușoaielor întunecate, năpădite de buruieni, înecate-n mohor și pălămidă țepoasă crescută fără preget, ca o hălăciugă, însuflețind colinele spre ținte îndepărtate. Făgașele uscate ale apelor dogorite în țărâna zgrunțuroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
sânge de iarbă. Venea să-i simtă moliciunea degetelor scurmându-i între coarne, s-o ia cu el undeva, să-i arate ceva sau să-i anunțe o veste. Tudor îi spunea, se-nțelege, și lui. Multiplicat în arbori și vietăți, Tudor era prezent peste tot. Cerbul care-și arunca umbra tremurată împreunată cu aroma amară întinsă până pe malul scăldătoarei ei și-a lui Tudor celălalt, calul huțul care-o purta kilometri întregi prin pădure. Calul se numea tot Tudor. Tudor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-l duci la medic. Iubirea este compasiunea pentru cel aflat în sărăcie și fapta care însoțește compasiunea. Iubirea este salvarea celui aflat în primejdie sau la mare nevoie... iubirea este orice gest, gând sau faptă frumoase adresate unui om, unei vietăți, unei vegetale, pământului sau cosmosului. Dar toate aceste calități ale unui om normal se pot obține prin ordine și disciplină, două calități pe care fiecare dintre noi trebuie să și le cultive, chiar cu dinții strânși de durere, pentru a
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
și Biserică, omul rămâne un simplu animal rațional și muritor, raționalitatea având doar caracterul unei mai mari puteri de adaptare la condițiile cosmice decât restul dobitoacelor. Când zici că omul e un animal rațional, atributul raționalității îl distinge de restul vietăților, nescoțându-l din perspectiva morții absolute. Moartea devine relativă, ca o trecere, numai prin religie — știința, oricât de savantă, nescoțând omul decât aparent din regnul animal. Nici o consolare că eu mă deosebesc de elefant sau de capră pentru că fac silogisme
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
ființă? Nu-și dă seama că o îndeamnă spre un act ce se numește „omor”? Profesorul a încercat o eschivă: nu s-a gândit decât la binele ei etc. etc. - Dar ea este acum doi! Viața ei se confundă cu vietatea aceea plămădită în pântecul ei. Chiar nu poate înțelege?... Profesorul se simte total „descoperit”. Își amintește relatarea unui naturalist despre obiceiul leului mascul de a ucide puii, încât leoaicele să intre din nou în călduri, ca să-și asigure el „descendența
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Isus. După această „blândă certare” aplicată de P.H.L. „eroului” său, îl regăsesc pe Domnul R. un pic mai umil și mai înțelept. A mângâiat abdomenul deja rotunjit al Teodorei și se simte mai liniștit, mai împăcat. După ce și-a imaginat vietatea măruntă din dreptul palmei, s-a îngrozit de gândul spus cu voce tare deunăzi. N-a putut merge mai jos, cu mângâieri, ca altădată. Trebuie să admită că de-acum trupul dragei sale nu-i mai aparține! Da! Gândul egoist
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
o ceață „organică” ce se împrăștie numai când soarele iubirii desăvârșite se strecoară în cămara ascunsă a sufletului. Profesorul știe că de acum înainte dragostea Teodorei va suferi o „metamorfoză”. Pacea pe care i-a revărsat-o în suflet mica vietate din uter va stinge freamătul dorinței și al dăruirii trupești. Acceptă, dar cu oarecare melancolie. Teodora încearcă să-l încurajeze: sunt femei la care sarcina mărește apetitul sexual! Domnul R. zâmbește neîncrezător. De data aceasta întrevede clar perspectiva încetării „poveștii
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
o citești în acte. Domnul R. ar dori să nu i se „interprezete” faptul că își mărturisește gândurile și emoțiile trăite în ultima vreme alături de Teodora. La fiecare întâlnire o ascultă atent cum îi descrie progresele din ultimele zile ale vietății din burta ei. Începe să creadă că tot acolo „se coace” și „norocul” său, însemnând ieșirea din letargia organică de care se simțea amenințat înainte de a o întâlni pe ea. Acum, „elanul vital” pe care i l-a oferit iubirea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mîna stîngă în prim plan. O mînă frumoasă, cu degete lungi și fine. Domnul R. o admiră; o înscrie și pe ea în șirul nesfîrșit de mame, a căror iubire nesfîrșită asigură primenirea acestei lumi cu nenumărate cete de mici vietăți nevinovate, care îi pot reda puritatea pierdută. O lume prin care noi, părinții, trecem și ne petrecem... Însă fără a pieri cu totul, vorba poetului. (Incorigibil este dl. Profesor! Cam dese trimiteri la surse livrești! Cam exagerează cu obsesiile sale
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
tot. Cîinele pe care-l avusese pînă nu demult pierise lîngă o grămadă de îngrășăminte chimice. Și așa de mult îl regretaseră și Bărzăunul și părinții lui, încît se luase hotărîrea în comun de a nu mai ține astfel de vietăți pe lîngă casă. Deodată auzi, foarte aproape de el, pași ușori. Întoarse capul și... și ochii i se opriră uimiți pe fața toată numai zîmbet a Ilincăi. Da, Ilinca în carne și oase!... Cine-ar fi crezut vreodată că se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vor arăta reptilele? Evelin: Tărătoare de mărimea dinozaurului, cu lungimi de zeci de metri, care se mișcă uluitor de rapid. Unele tărătoare seamănă cu crocodilii voștri dar placați cu niște solzi mari. Toate violente, feroce. Avea omul loc printre asemenea vietăți? Aurora: Sunt sigură că, în milioane de ani, omul devenea stăpănul Planetei. Evelin: Deci, Academia a avut dreptate cănd a aprobat experimentul care nu putea reuși cu omul pe planetă, respectiv omul iar stăpăn. Răsete. Profesorul: Academia voastră a început
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
oasele, nervii, tendoanele care funcționează, pardon, care funcționau perfect sau, mă rog, atât cât să traducă intenția în gest, simplu, poate, pe-atunci, dar de-acum de domeniul imposibilului, asimilat plăcerii, și nu rutinei, stării de viu, și nu de vietate. Acum sun tem însă în război. Final de bătălie. Previzibil final de bătălie. Nu face nimic. Mai încercăm. Mai există atâtea și atâtea experimente pe care le putem face! Avem atâtea jucării noi de încercat! Pe tine. Ești cobaiul nostru
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cuprindă cu ochii și, în adîncurile ei, se puteau adăposti oricît de mulți? Lupii alergau cît era ziulica de lungă, se jucau, își creșteau copiii, îi educau, vînau, își construiau adăposturi și toate astea fără să fie stînjeniți de vreo vietate. Viața lor era minunată și așa ar fi rămas dacă, puțin cîte puțin, lucrurile n-ar fi început să se schimbe. Pămîntul a intrat la stăpîn. Hotărît și puternic, curajos și deștept, folosindu-și mai mult și mai bine mintea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]