150 matches
-
că: nefericire. Și surpriza lui Suso s-ar repeta la interval de secole, dacă diavolul ar avea lumină măcar pentru emblema lui... În felul acesta, inima omenească ar ajunge reclama luminoasă a Satanei. Sânt poieni în care îngerii își fac vilegiatura. În ele aș semăna flori din marginea deșerturilor, ca să mă odihnesc în umbra propriului simbol. Trebuie să ai spiritul unui sceptic grec și o inimă de Iov ca să încerci sentimentele în ele însele: un păcat fără vină, o tristețe fără
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
egoiste, pe care fiecare le avea pentru familia lui proprie, așa cum nu erau în alte capitale: acele rez-de-chaussee cu arhitectura lor cochetă și variată; sau vile abia mansardate, altele, mici oteluri de stil, care toate dau orașului un aspect de vilegiatură luxoasă, cu excesul unei grădini proprii, cu transplantarea brazilor și fantazia pergolaurilor, acoperite de plante urcătoare capricioase, de drăgălășenia amoroasă a trandafirilor, mărunți sau de ciorchinii lâncezi, galbeni și violeți ai salcâmilor târâtori, sau de cine știe ce alte bizare roade ale
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
când era necesar, ba, pentru a face umbră, ba, pentru a o feri, pe Ileana cea vestită, când de umbra prea multă și prea răcoroasă, când de soarele prea puternic, și, de eventualele ploi. Și vaca turistică și-a Început vilegiatura. Moș Costică, alături, nelipsit, pentru a face prezentările de rigoare, pentru a da explicații, care se cereau, cu duiumul. Până la urmă, săturându-se de stat În picioare, a găsit o metodă, care-i permitea să se mai așeze, din când
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
fac? Știu cât defetism induc în capul oamenilor? Noroc că partea cât de cât activă din popor nu are vreme să se uite prea mult la televizor, să citească presa culturală, să vadă expresia lor de inchizitori deghizați, plecați în vilegiatură. Schimbăm premisele, frate. Natura noastră umană e aceeași ca a tuturor. Să uităm trecutul; e plin de mistificări, nu ne ajută la nimic. Suntem ceea ce facem și ceea ce avem de gând să facem. Identitatea noastră e dată de ce facem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și diplomații. Singura persoană pe care o vedeam În fiecare zi și cu o plăcere care nu se dezmințea niciodată era Șirin. O convinsesem să se instaleze Într-una din numeroasele ei reședințe familiale, pe Înălțimile Zargandei, un loc de vilegiatură situat În afara capitalei. Închiriasem eu Însumi o căsuță În vecinătate, dar asta pentru păstrarea aparențelor, zilele și nopțile mi se scurgeau alături de ea, cu complicitatea servitorilor. În iarna aceea, ni se Întâmplă să petrecem săptămâni Întregi fără a părăsi imensa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mereu și mereu aceleași banale sarcasme, care să arate că nu ți-e frică de nimic, pentru că nu respecți pe nimeni. O faci și acum, în această seară umedă, în compartimentul prăfuit al trenului care te readuce din prea scurta vilegiatură. Ifosele, spleenul, pipa și punguța de mătase, fițele arogante față de bieții umili pasageri... aceeași mascaradă de rutină. după divorțul de domnul Bănățeanu și după divorțul de bătrânul Eusebiu și între un divorț și altul și între o căsătorie și alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ai fi zis. O botezase Venera. Din prima clipă... înainte de a-i auzi numele, pe care nu l-a deslușit. Venera, așa îi venise, într-un elan... — Așa, deci, să continui doamnă... Vedeți, am o memorie de hipopotam. Deci, cu vilegiatura aceea a mea la Cordoba sau cum îi zice. Că schimb, mereu schimb locul de odihnă, sunt un ahtiat după nou, după evenimente. Un nerăbdător, asta e, n-am răbdare să stau și eu acolo, locului, cum ne cere Asociația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
primul război mondial, sigur n-ar mai fi putut să stăruie tonul ăsta romantic la un german oricât de civilizat, scriind despre Italia. Pentru bunicu-meu, care ajunsese din Austro-Ungaria pe frontul italian și chiar în nord, unde se duce în vilegiatură A., Italia era o țară de pleșcari, de negustori care știau doar să jumulească... Basta! Și istoria asta îmi parvenise pe un canal indirect, de la unchiul Tony. În camera de lucru fără oglinzi, sunt o umbră neregulată aruncată pe foaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
indirect și Flacăra lui Constantin Banu, generoasa revistă-magazin de mare tiraj (14): „Flacăra publică — în sfîrșit — o poezie foarte agreabilă și foarte încîntătoare de B. Nemțeanu. Ni se povestește cu infinități de poetizate detalii burgheze (supranutrițiune, creștere în greutate, lenevii) vilegiatura poetului din anul de grație 1915”. Publicînd, sub formă de versuri... hiperrealiste, „părți inedite din această vilegiatură”, Chemarea oferă — ironic — cititorilor primul „poem” scatologic din literatura română modernă: „După masă mă duc la water closet/ Unde lipsesc lanțul și instalația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poezie foarte agreabilă și foarte încîntătoare de B. Nemțeanu. Ni se povestește cu infinități de poetizate detalii burgheze (supranutrițiune, creștere în greutate, lenevii) vilegiatura poetului din anul de grație 1915”. Publicînd, sub formă de versuri... hiperrealiste, „părți inedite din această vilegiatură”, Chemarea oferă — ironic — cititorilor primul „poem” scatologic din literatura română modernă: „După masă mă duc la water closet/ Unde lipsesc lanțul și instalația modernă/ Și unde ie doar un măturoi cu care mă joc/ Și-l rostogolesc cînd crispez piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
firimitură cu firimitură, dacă ar fi avut cum. Ea a observat, a înțeles de-a binelea despre ce este vorba, dar, nu i-a putut trece prin minte, sfârșitul care a survenit, la trei zile după sosirea lor acasă, din vilegiatură. El, turbat, s-a hotărât: decât să i-o las și altuia, măcar cât negru sub unghie, mai bine o ucid. Cum? în bae. O înec. Ori o spânzur. Da. Mai degrabă o spânzur. Da. Mai degrabă o spânzur. Acționând
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Câțiva elevi afirmă sus și tare că petrecerea de astăzi e minunată. Se schimbă numere de telefon. Cuvântul‑cheie „tu” își face timid apariția și este un prim „tu” timid. Se plănuiesc o excursie și o vizită, la vară, în vilegiatură. Se fac sandvișuri. Se împart felii uriașe de tort pe farfurii de carton. Rainer plonjează din ascunzătoarea sa asupra Sophiei și spune că acum trebuie să înceapă, în sfârșit, o fază a prieteniei lor care să se deosebească fundamental, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de câteva zile! ― Am să viu chiar mîine! murmură Titu Herdelea fericit. ― Foarte bine!... Nu-i așa, Gogule? zise Eugenia către bărbatul ei. ― Mai încape vorbă! aprobă dânsul. Ce zici tu e sfînt! După plecarea lor, Nadina povesti câte ceva din vilegiatura ei prelungită, adresîndu-se însă mai cu seamă bătrânului Miron. Apoi deodată se întrerupse și spuse lui Grigore: ― Micule drag, nu vrei tu să te ocupi puțin de Raul, să-i dea o cameră, să se instaleze?... Te rog, dragul meu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se obișnuise deja cu catastrofismul. Nu era om să nu lăcrimeze, de îndată ce venea vorba de stările generale, asupra durerilor țărănimii, completîndu-le cu profețiile crâncene de rigoare. Așa a fost probabil totdeauna și va fi totdeauna. Orășenii, care cunosc țara din vilegiaturi pitorești, au o mare predilecție pentru țăranii veșnic porniți să se revolte, tocmai pentru că sunt asigurați că țăranii români nu sunt în stare să se revolte aievea niciodată. 6 ― Ce-ar fi, Grig, să facem Crăciunul la țară? zise Nadina
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se bucure în sfârșit de marea evadare. Cu chipurile luminoase și surâzând radioși, aceștia se îmbulzesc în "trenurile fericirii". Invadează plajele de pe coasta normandă sau cabanele din Vosgi și Alpi, provocând bombănelile foștilor privilegiați, nemulțumiți să-și vadă locurile de vilegiatură invadate de "țopârlani cu șapcă". Cei care nu-și permit, în ciuda biletelor de concediu oferite la preț redus, s-o șteargă pe undeva, se mulțumesc să meargă duminica la cafenea sau la pescuit, să trebăluiască pe lângă casă sau să grădinărească
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
apărută la București, cu periodicitate variabilă (lunar, bilunar, „o dată la 20 de zile”), de la 15 octombrie 1908 până în octombrie 1910, cu o întrerupere între aprilie și august 1909, având subtitlul „Publicațiune bilunară pentru literatură, artă, teatru, muzică, mode, sport și vilegiatură”. Editor-proprietar: M. Faust-Mohr. De la numărul 7/1909 i se alătură H.F. Valentin, iar de la 11/1910 este anunțat ca prim-redactor George Grant. În ultimul număr (17-18) pe frontispiciu va fi trecut și I. Rusu-Abrudeanu (director), ca urmare a fuziunii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289219_a_290548]
-
Ștefan cel Mare de N. Iorga, „scrisă greoi și încurcat” în ciuda „erudițiunii”, vădind „reacțiuni retrograde, bizarerii, capricii” și, prin urmare, condamnată la refuzul publicului de a o citi. Cu anunțul că numărul 6 al revistei va ieși după lunile de vilegiatură, L. d. își încheie, de fapt, apariția. G.O.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287819_a_289148]
-
cople? it de un sentiment straniu: dup? at�? ia ani de trud? la biografia lui Iorga, aveam cum s?? l �nt�lnesc pe asasinul lui. Conduc�nd pe autostrad? , mă? ina �n care ne aflam se pierdea �ntr? o mare de vilegiaturi? ți, to? i �ndrept�ndu? se spre sud. Erau alte vremuri, �ntr? o Germanie nou? reprezent�nd o genera? ie nou?. ?i iat?? l pe Boeru. Dup? prezent? rile de rigoare, am �ncercat s?? mi amintesc imaginile pe care le v
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
M?am �ntors la M�nchen �mpreun? cu dna Boeru, �n noaptea de văr? �nstelat? ? i senin?. Conduc�nd pe autostrad? spre nord, drumul era aproape pustiu, �n vreme ce din sensul opus se scurgea un flux continuu de faruri. Valul de vilegiaturi? ți continuă s? se rostogoleasc? spre plajele Mediteranei. �n clipă �n care am plecat, actuala doamn? Boeru a �nceput s? tune ? i s? fulgere cu furie. A afirmat cu ț? rie c? ea nu este legionar?. Mai mult (subliniind totu? i c
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
apă în retragere. Pare. Eșaloanele pesedismului se văd lăsate fortuit să puiască în continuare în băncile parlamentului, dar și în năclăitele conflicte de interese ale justiției, scoaterea panicată de la naftalina mineriadelor a înrăitului Iliescu nu-și mai justifică acum prioritatea, vilegiaturile țopiste își pot retrasa rivierele. Renunțarea premierului la actul radical al demisiei și deci și la cel al neiertătoarelor anticipate, aduce pesedismului o nesperată calmă plutire pe aceleași năclăite ape ale postcomunismului. Se înșală însă, același pesedism, dacă își imaginează
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
valorii care se atribuie contractului │ │consumatorului privind dobândirea dreptului de folosință pe o perioadă │ │determinată a unuia sau a mai multor spații de cazare în sistemul de schimb, │ │precum și exemple concrete de posibilități de schimb: │ │ ............................................................................ │ │ - indicarea numărului de locuri de vilegiatură disponibile în sistemul de │ │schimb și a numărului de participanți: │ │ ............................................................................ │ │ - indicarea, în cazul unui anumit spațiu de cazare selectat de către │ │consumator, a disponibilității limitate, de exemplu, dacă în sezon de vârf │ │este necesar să se facă rezervarea cu mai mult
EUR-Lex () [Corola-website/Law/230007_a_231336]
-
tema familiei burgheze surprinsă prin ocheanul "caragialian". Din sfera problematicii domestice, un motiv caragialian recurent este cel legat de "partidele de plăcere", prezent cu alte semnificații în literatura postcaragialiană. De pildă, în piesa lui Mihail Sebastian, Jocul de-a vacanța, vilegiatura încetează să mai reprezinte o goană haotică după relaxare mimetică, o simplă schimbare de decor pentru aceleași deprinderi mondene. Stratagema lui Valeriu Cristea, de completă izolare spațio-temporală și renunțare la orice habitudini înrobitoare, urmărește veritabila deconectare și marcheză regulile unui
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
teatru. Oamenii din Chioggia, oraș destinat de Veneția prizonierilor care regăseau acolo un pic de libertate, erau pe atunci obiectul unui mare dispreț. Giorgio Strehler, care nu a încetat să joace Goldoni, în special Arlechino, servitor la doi stăpâni, Trilogia vilegiaturii, Gâlcevile din Chioggia, Il Campiello, se declară fascinat de conținutul politico-social al marilor sale comedii. El încearcă sentimentul de a împărtăși cu acesta sensul unei misiuni profunde a teatrului, cum explică în Un teatru pentru viață 64. "Există, la Goldoni
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în evidență care formează baza fundamentală a existenței sale. " Prin râs, el vrea să-l determine pe spectator să arunce o privire lucidă asupra societății timpului său. Cu privire la Trilogia viligiaturii, el scrie, în prefața primei din cele trei piese, Patima vilegiaturii: "...Personajele principale ale acestor trei reprezentări, care sunt tot timpul aceleași, sunt un fel de persoane pe care am vrut să le vizez în mod special, adică de un rang civil nu nobil și nu bogat, pentru că nobilii și bogații
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Caragiale și Vasile Alecsandri, iar uneori Iorga invita actori profesioniști de la București. Apoi lecturi poetice, concerte de muzică populară și spectacole de dansuri populare, toate conform conservatorismului artistic al sămănătoristului Iorga 217. Înalta societate bucureșteană își bătea joc de această "vilegiatură", numind-o "Neamul românesc" al lui Nicolae Iorga 218. Iorga a fost un membru activ al Ligii culturale, fondată în 1891 pentru menținerea contactelor culturale între românii aflați sub diferite stăpîniri străine și cei "liberi" și ca o reacție la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]