1,609 matches
-
eu la cărăușie? Ca să mai apuc a vă spune câte ceva... Numai că așa cu gura uscată am să cotcodăcesc doar ca găinile însetate. Dacă ați luat seama la cele spuse de moș Pâcu, ulcica din fața lui îi cam dogită și vinovatul știu eu cine-i! - a atras atenția Hliboceanu. Costache a sărit de la locul lui și a umplut ulcelele cu vin, începând cu cea a lui Pâcu. Râsul nu se mai oprea. Era o voie bună ca la o petrecere în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
prin tragerea frânei de mână, să se deplaseze, au fost urcate cu de-a sila Într-un TIR fără număr de Înmatriculare, apărut ca prin minune pe o străduță alăturată. O limuzină elegantă, care a Încercat să intervină În ajutorul vinovatelor, a fost sfătuită discret să demareze urgent, dacă nu voia să se aleagă cu tabla boțită sau, mai rău, cu geamurile făcute țăndări. Revoluția prindea viteză și nu avea timp pentru cei care trăseseră pe dreapta. În Întreaga Romă, În lipsa
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
bine, la cei douăzeci și nouă de ani ai ei - dar asta nu înseamnă că, vezi, Doamne, trebuie să-i fac neapărat pe plac. În septembrie, nemernicule, fac treizeci de ani! Corect, Maimuțo, corect. Și tocmai de-aia, tu ești vinovată, nu eu, pentru speranțele și visurile pe care ți le-ai făurit! E clar? Tu! — O să te spun la toată lumea, mătărângă nesimțitoare ce ești! O să spun la toată lumea ce pervers împuțit ești și ce chestii murdare m-ai pus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
banca pe care stăm în parcul Carl Schurz vedem luminile de la Vila Gracie; urmăresc sosirea celorlalți membri ai noii administrații în timp ce o mângâi pe braț, o sărut pe frunte, îi spun că n-are nici un rost să plângă, eu sunt vinovatul, da, da, sunt o sulă scorțoasă jidănească și-mi cer iertare, iertare, iertare. — ...mereu te iei de mine - până și-n felul cum te uiți la mine te iei de mine, Alex! Îți deschid ușa seara, mor de nerăbdare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
care nu-l mai văzusem Înainte: sub el era scris „sjphillipssketch.jpeg“. S.J. Phillips, mi-am spus. Nu era ăsta numele magazinului de bijuterii pe care-l amintise Lauren când ne Întorceam de la Moscova? Simțindu-mă cât se poate de vinovată, am dat click pe el. S-a deschis În forma unui document cu o singură pagină, pe care era scris cu caractere de modă veche, ondulate, următoarele: S.J. Phillips, Bijutieri, New Bond Street nr. 139 Londra, W1 Prin numire regală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
urme de lacrimi, mă simțeam de parcă mă Îmbolnăvisem de o boală incurabilă. Pe măsură ce seara trecea, am primit din ce În ce mai multe mesaje pe telefonul mobil de la Hunter, care mă Întreba unde sunt, dar nu l-am sunat Înapoi. Mă simțeam groaznic de vinovată, dar Lauren avea dreptate. Nu puteam să vorbesc cu el până ce nu Îmi dădeam seama cum stau lucrurile, până ce nu mă mai calmam. „Dar cum oare“, mă Întrebasem pe când despachetam valijoara În camera de hotel, „cum oare mă voi calma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Când oi vedea și primul politician cu ochiul cât sarmaua, nasul spart și măcar o coastă ruptă... Pornind din vârful dealului Cotrocenilor, valul de agresivitate al guvernanților față de presă se umflă cu fiecare zi. Ultimul răcnet, dl Iliescu a găsit vinovatul pentru starea sumbră a Justiției, care e, de lungă vreme, acuza principală adusă guvernului de către Bruxelles: presa! „Boșii” presei corup Justiția, nu politicienii, zice președintele. Dl Adrian Năstase, după ce declară că nu se pune problema schimbării dnei Rodica Stănoiu, constată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
asemenea, s-ar putea vorbi și despre apatia omului contemporan, care se înstrăinează de Dumnezeu într-un univers propriu material. Despre această apatie, filozoful Constantin Noica scria: „Mentalitatea istorică, îndrumătoare numai spre trecut, e, după cum s-a amintit, cu adevărat vinovată de eroarea de perspectivă în chestiune. Ea nu îndeamnă pe oameni la acțiune, la luptă, la ceea ce teologii numesc agonie, ci, înfățișând trecutul ca un destin, ca un blestem, învață pe oameni apatia. Creștinul singur - o arată Unamuno, în «Agonia
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
totuși, cazul doamnei Curtin era diferit. Nu i se păruse că americanca ar fi dornică să învinuiască pe cineva de dispariția fiului ei, deși era conștientă de faptul că în situația ei mulți oameni ar fi devenit obsedați de pedepsirea vinovatului. Mma Ramotswe oftă. Presupunea că pedeapsa e câteodată necesară pentru a sancționa o faptă reprobabilă, dar nu fusese niciodată în stare să priceapă de ce ar dori cineva să-i pedepsească pe cei care se căiesc pentru faptele lor. Când era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
E clar că trebuie să se acționeze în forță și câțiva ani petrecuți în închisoare o vor învăța pe femeia aia să arate mai mult respect pentru drepturile altora. Detectiva asta băgăreață și-a atras singură nenorocirea. Ea este singura vinovată în toată povestea asta. Acum, reflectă Florence, am făcut rost de armă. Pistolul acesta trebuie plantat într-o anumită casă de pe Zebra Drive. Ca să facă asta, trebuia să apeleze la altcineva. Un bărbat despre care știa că-l cheamă Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
rând, se retraseră în birourile lor și Nuța Cordel rămase singură cu una din contabile. Îmbătată de aroma licorii, nu se mai putu abține și spuse: Doamnă scumpă și distinsă, mai aveți o guriță de cafea? Doamna Noia era singura vinovată de penibilul situației în care se afla. Doamna Noia era responsabilă pentru tot răul din viața ei. Îi furase bărbații, îi umbrise frumusețea, o înstrăinase de colegii ei. Trebuia să se răzbune. Cu o forță care s-o scoată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Luana voia să știe. O dată ce soțul ei își încheiase spovedania păcătoasă de la telefon, ea căzuse într-un somn adânc, ce-i amintise toată viața de până atunci. Marcată de suferință și dorința de răzbunare, completase visul cu o pedepsire a vinovatului care n-avea nimic în comun cu realitatea. Revenită la activitățile zilnice, nu mai știu ce e adevăr și ce nu în viața ei. Bolnavă, dezorientată și lipsită de puterea de-a merge mai departe, se cufundase într-o adormire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și-apoi, chiar dacă era ade vărat, ce-i cu asta? Nu Înseamnă nimic, pentru că știm toți că aveai un frate, nu-i așa? Ai dreptate, nu-nseamnă nimic. Dar... Dar atunci, dacă-i așa, de ce mă simt eu atât de vinovată de câte ori mă gândesc la asta? De ce mă simt așa de rău? și de ce păreau ei că suferă? Îndeosebi mami. Dar și tati. M-au făcut să simt, cum să spun, că ar fi trebuit să știu ceva ce nu știam
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de fel la supraviețuirea în bună înțelegere a unui cuplu și atunci când considera că toate metodele sale au fost epuizate și că nu mai e nimic altceva de făcut în afara divorțului, ea, ca un adevărat judecător suprem, hotăra cine era vinovatul și cine era victima și fără să mai șadă prea mult pe gânduri trecea la atac. La început, o consola pe biata femeie sau pe bietul băiat, asta depindea de situație, de pierderea suferită, pe urmă se pornea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce lupe i-ar fi observat, cât de deformat, cum ar fi sunat verdictul? Într-adevăr, au fost amândoi radioși, au scăldat-o într-o mică ploicică de complimente, măsurate la gramaj, i-au imputat absența și au stabilit că vinovatul principal era, desigur, Ovidiu. El își recunoscu partea de vină, nu prea avea chef de comunicare, asta i se întâmpla adesea, în cele din urmă soții Alexe și-au luat rămas bun, s-au îndepărtat comentând între ei veseli. În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
câteva kilograme, am lepădat balastul. Lăsă pleoapele în jos... Cred că e timpul să mă pregătesc de plecare, acum, acum vine trenul. Se despărțiră în hol fără prea multe cuvinte. Fana îi ocolea privirea de parcă ar fi fost cu ceva vinovată. Își trase pe deget mănușile, își luă poșeta. Era foarte elegantă. Carmina o petrecu cu privirea, cobora scările cu precauție, se ținea de balustradă. Pe când Fana ocolea palierul, Carmina își aminti că peste o lună prietena ei o să rămână însărcinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
când temele îți sunt scrise urât și în grabă; ba curge stiloul, ba zgârâie penița. Îmi e și mie rușine de celelalte surori ale mele care întotdeauna râd de mine. Ele cred că acesta este adevărul, pe când eu nu sunt vinovată cu nimic. Da, ai dreptate, dar eu... Lasă, nu mai spune nimic. Ori te hotărăști să scrii frumos, ori te rog să-ți procuri alt stilou. Să știi că regret, am spus eu. Promit că de data aceasta e ultima
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
notat exasperările și "exasperanțele" anticeaușiste, adevărurile în Jurnal, să fie luat de Andrei Cornea, cel care improvizează adevăruri. Nepoții lui Leonte Răutu, un călău sinistru al culturii române, vorbesc de "ieșirea din grotele comunismului". Nerușinarea persecutorilor în a-și declara vinovate victimele se varsă peste tot și toate. Autori morali (ce-o căuta aici vocabula asta, moral?) ai crimelor pozează în inocenți. Da, nerușinarea e principala trăsătură a democrației cu față brucană. Profetologul ne-a pregătit alt "canon". Ni-l expune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tot! ( Se retrage mulțumit de sine.) Judecătorul: (Din ce în ce mai confuz, se uită la ceas) Domnilor, îmi pare rău, dar mai sunt exact opt minute și optzeci și opt de secunde alocate acestui proces. Trebuie hotărât imediat verdictul. Trebuie hotărât cine e vinovatul și ce sancțiune i se va aplica. Avocatul apărării: (La fel de timid...) Nicidecum, doamna Dora; ea l-a luat pe Philip când era de unul singur. În plus ați văzut că nici nu poate divorța. Nu e vina ei că lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în perplexitate. Nimeni nu ar putea depune mărturie despre nefericita mea pățanie. Ieri, interlocutorul îmi vorbise despre deces când ai invitați, dar nu asta se întâmplase. Nu se afla în preajma mea nici un al treilea care să-mi ateste nevinovăția. Eram vinovatul ideal. Doar nu era totuși să mă instalez în această stare de spirit. Motiv în plus ca să chem ajutoare: trebuia să mă spăl de această spaimă absurdă pe care mi-o inoculase conversația unui amator de paradoxuri. Întinsei mâna spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
i se dăduse misiunea de a intra în apartamentul meu cu vreo misiune și de acolo, să-i telefoneze lui Sheneve. Având în vedere circumstanțele decesului, prevăzuseră că voi fugi și că, dacă poliția ar descoperi cadavrul, eu aș fi vinovatul ideal. În felul acesta, rețeaua lor ar fi scutită de bănuiala unei morți suspecte. De ce eu? Pentru că aveam aceeași vârstă, aceeași înălțime, aceeași culoare a părului, mintea destul de sucită - și viața destul de ratată - pentru a zămisli planul de a-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
avere. Chiar a avut confirmarea faptului că aceste principii funcționează. Apoi, a devenit neglijent și a ucis "găina cu ouă de aur" doar ca să își cumpere o mașină. Dar nu era capabil să își asume această vină. Cine a fost vinovatul? Nu este oare absolut uman să îi învinuim pe ceilalți? Ceea ce trebuie reținut este faptul că cel învinuit va avea de aici încolo puterea. Este ușor și chiar tentant să îi învinuiești pe ceilalți. De ce? Deoarece putem ieși basma curată
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
să predau exclusiv în germană. La început a fost greu, dar elevii mei învățau repede, iar astăzi știu care sînt cele mai bune metode pentru a ajunge să stăpînești o limbă străină. Uneori ne punem întrebări de tipul: "Cine este vinovatul?", căutînd astfel scuze pentru noi. Spunînd: "Tu ești de vină", anulăm orice șansă de a face o schimbare în bine. De asemenea, sentimentul vinovăției ne va purta din nou spre trecut. Întrebarea corectă gramatical ar fi: Cine a fost vinovat
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
idee ce s-ar fi întîmplat dacă bunica ta ar fi investit 1 000 de dolari pentru tine acum 50 de ani, cu dobînda de 20 %? Banii aceia ar fi devenit 9 milioane de dolari! În consecință, bunica ta este "vinovatul". Dar tu poți să faci mai mult decît ea. Te poți gîndi la viitorii tăi nepoți dinainte. Pentru aceasta, să aruncăm o privire asupra tabelului cu dobînzi cumulate care ne arată clar cum ne putem "înmulți" banii. Cum poți calcula
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
venit țiganca cu alai mare și ni l-a cerut, sub amenințarea că ne reclamă până la Comitetul Central! Nu voiam să punem Într-o lumină proastă spitalul nostru, care este unul de elită, și i-am Înapoiat inelul! De fapt, vinovatul este tânărul doctor Cuc - sosit peste noapte În clinica domnului profesor Hliboceanu - și care, se comportă ca un fel de... observator. Când i s-a dat sub supraveghere primul pacient, a făcut această gafă. Pentru confirmarea faptelor, chemați-l aici
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]