183 matches
-
ori se gândise, chiar fără să fie superstițios, că Înăuntrul lui se ascunde răul, diavolul Întunecat, Încât acum tremura de groază tot. „Nu vă faceți probleme, vă vom scăpa de el...” Și cârligul ciungului se răsuci din nou, prinzându-i vintrele. Noimann icni din răsputeri. „Așa, așa”, Îl Încurajă ciungul. „Încordați-vă mușchii abdominali, țineți răsuflarea, dați-i drumul, acum... Acum...” „Vă rog, un pic de apă”, gemu Noimann. Celălalt Îi apropie de gură o sticlă Întreagă de Alexandrion. Noimann luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ori aceeași formulă, fiind curios ce-o să urmeze. „Repetați după mine, tot de trei ori, formula: «Pot acum pe spațiile lichide să pornesc...»” Noimann se supuse din nou și se simți pe jumătate eliberat de greutatea ce-l apăsa În vintre. „Ei”, spuse ciungul, „ați văzut că vă simțiți mai ușurat după ce ați intonat ultima formulă?” Noimann nu-l contrazise. Se simțea un pic mai bine. Crampele se mai răriră. „M-am așteptat, de fapt, la asta”, surâse celălalt. „Dumneavoastră, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu sămînța ta În cimitir, fecundează toți morții tineri, ridicîndu-i din morminte la fel cum se ridică mînjii abia fătați, alunecînd cu picioarele din spate În cleiul propriei lor nașteri. Și pe cel mai tînăr dintre cei readuși de sămînța vintrelor tale la viață, la moarte, așază-l vrednic pe crucea zilelor noastre, și lasă-l acolo să se zvînte, lasă-l femeie să creadă că din pîntec de carne a ieșit, lasă-l să se obișnuiască cu mirosul de mamă
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
carne a ieșit, lasă-l să se obișnuiască cu mirosul de mamă, și carnea ta să-i sugă cum pe o măduvă dulce răceala morții și desfă-i femeie unul cîte unul nasturii cămășii de moarte și dă-i din vintrele tale mușcătură de șarpe, legîndu-i iarăși moartea de trup; cu limba ta caldă femeie smulge-i din gît fericirea și scuip-o afară ca pe un rînced nepămîntit aluat. Ridică-te, femeie, din durerea care te răsfoiește, gheara fiecărei pagini
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
mișcat de la dreapta la stînga, așa cum se sfințește altarul, așa cum se stropește mormîntul, Începe să dea În vileag ineditele taine. O, cît mai aștept ca poetei bătrîne să i se rupă praporul harului și să fete!, să-i smulg din vintre facerea poemului, jalea de mătase. PÎnă am intrat În trupul ei răsărise soarele, pînă să-mi fac cruce de trei ori pielea mea era toată scrisă cu slovele celui mai strălucitor poem din cîte s-au scris vreodată. ...Și asta
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
o facă chiar dacă așa cum stă Înaintea mea, ca o adevărată kamini, făcută toată numai din dorință, numai din chemare, de parcă ar zice: "Iată-mă, am venit, domnul meu, și sunt gata să-ți cad În genunchi. Mi-am montat În vintre magnetul despre care vorbea Paracelsus că-l au În vagin marile prostituate orfice, iar acest magnet mă atrage către tine... Te vreau, te doresc!, știm cu toții, de la bunul Aristotel, că noi femeile suntem toate numai o gură, un aparat
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
dezgustătoare. Toate acestea Îmi provocau Însă o anumită excitare. Am cunoscut orgasme de toate felurile, de la cele slabe În intensitate la cele puternice, sau, dacă doriți, de la orgasmele de șoricel până la cele de balenă albastră. Orgasme care mă străbăteau din vintre până În creieri, altele slabe care Îmi făceau să tremure doar clitorisul. Dar nu am avut niciodată impresia că am epuizat toate posibilitățile. Iată ce am Înțeles uitându-mă la tipul care asculta Santana, această muzică care exprima melancolia Europei: la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
se pot bucura tații lor. Încetează, râse ea nervos, mă sperii. Sigură acum că lucrurile nu mergeau conform planului, se întinse cu disperare după chiloți, dar i-am tras brusc în jos, lăsând la vedere puful care se cuibărea în vintrele ei. — Ei se bucură pentru că asta înseamnă că drăgălașele lor fiice vor fi mult prea speriate ca să intre vreodată în casa unui bărbat străin, ca nu cumva el să se transforme într-un trol rău. — Vă rog, domnule, nu, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în mână, mă gândesc că aș renunța bucuros la locul meu în tabăra celor sănătoși pentru a fi privit, cel puțin o dată în viață, așa cum sărmana handicapată îl privește pe spastic. Atunci, fetițo, Italia își făcu o scurtă intrare în vintrele mele, traversându-le ca un submarin. Era din nou seară, eram din nou singur în oraș. Am răsturnat pe birou un sertar plin cu fotografii. Îmi căzu în mână o imagine a mea de adolescent, cu o pereche de pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
chiar și de cei care erau indiferenți în materie de religie. I-a așteptat. Bătrânul Michel avea ochii strălucitori și respirația șuierătoare. Nu se simțise bine și vrusese să iasă la aer. Dar dureri ascuțite la gât, la subsuori și vintre îl siliseră să se întoarcă și să ceară ajutorul părintelui Paneloux. \ Sunt niște umflături, zise el. Am făcut probabil un efort. Scoțând brațul prin portiera mașinii, doctorul își plimbă degetul la baza gâtului pe care Michel îl întindea spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
tot, a încheiat comisarul. Era din pricina vremii, fără îndoială. Totul se năclăia în mâini, pe măsură ce ziua înainta, și Rieux simțea cum teama lui crește cu fiecare vizită. În seara aceleiași zile, la periferie, un vecin al bătrânului bolnav își apăsa vintrele și vomita în toiul delirului. Ganglionii erau mult mai groși decât cei ai portarului. Unul începea să supureze și curând se sparse ca un fruct stricat. Întors acasă, Rieux telefonează la depozitul de produse farmaceutice al departamentului. Însemnările lui profesionale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
din oraș n-ar risca să fie omorâtă, căci atunci ar fi. ÎN MIJLOCUL IRITĂRII GENERALE, RIEUX S-A RIDICAT ȘI A PLECAT. CÂTEVA CLIPE MAI TÂRZIU, ÎN CARTIERUL CARE MIROSEA A ULEI PRĂJIT ȘI A URINĂ, O FEMEIE URLÂND, CU VINTRELE ÎNSÂNGERATE, SE RĂSUCEA ÎN GHEARELE MORȚII, SPRE EL. A doua zi după conferință, febra mai făcu un mic salt. A avut ecou chiar în ziare, dar sub o formă benignă, fiindcă s-au mulțumit doar cu câteva aluzii. Oricum, Rieux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
poate o și făcuse, În cîteva rînduri, În vreme ce se ștergea, după duș, c-un prosop aspru, numai aspru, reactiva circulația. Dar mintea nu zăbovea prea mult la amănunte colaterale; o pereche curată de chiloți readucea starea de confort, proteja plăcut vintrele În care alte miliarde de microscopici se Înfiripau fără șansă. Cei vînduți ar fi trebuit chiar să fie Îndatorați tatălui salvator. Thomas le dăduse posibilitatea să ajungă ființă; fuseseră, printre altele, congelați, nici la poli nu era un frig mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
atunci, unul de celălalt pe cei doi. Omul e născut pentru plăcere, el simte. Thomas cunoștea maxima lui Pascal, Helga nu, și chiar dacă filozoful matematician nu ar fi formulat-o, totul s-ar fi petrecut la fel, pentru că nu În vintrele lui Thomas și nici În ovarele Helgăi fierbea irezistibil ceva, ci În mințile lor, acolo se Întîmpla prăpădul, o Întreagă literatură a libertinajului ca mod de viață, zeci de ani, pregătise schimbarea unei mentalități nepotrivite unor vremuri noi; filmele deocheate
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
avea vlagă, chiar dacă tot mai puțină. Altădată, putea să o țină așa nopți de-a rîndul, trecînd din bar În bar, din pat În pat, ajungînd ziua, uneori, și pe la Cryos, pentru a mai vinde resturile de sămînță rămasă În vintre. CÎnd pornea cu banda lui de motorizați pentru a regla conturile cu o alta, era treaz; niciodată nu se urcase pe motocicletă băut; de fapt, atunci, Începea un alt fel de beție: vuietul motoarelor forțate la maxim, mitraliera țevilor de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
o astfel de spaimă și devenea, În parte, o evoluționistă! Doamne, un alt Început? Poate chiar Pămîntul, cîndva, pățise una ca asta, păcatul ajungînd aici dintr-un alt Sfîrșit Ă?) al lumii. Din Ursa Mare sau din Scorpion veniseră, În vintre ancestrale, microscopici, Thomas și Adanil! Și alte milioane pe măsura lor! De-ar fi fost doar ei doi cuprinși de patimi, cuvioșii le-ar fi venit de hac de mult, tot pămîntul ar fi fost o catedrală, s-ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cum s-ar fi părut. Doar vanitate. Și un dram de curiozitate. Un sîmbure de simț patern. Cum să nu-mi văd fiii, fiicele? SÎnt ai mei, ale mele! SÎnt Tatăl! Creatorul! Eu! Ai mei! Ai mei! Ai mei! În vintrele mele au fost mai Întîi!!! Niciodată nu fusese Thomas atît de neliniștit. Ingrid simțea; poate era vorba de vreo altă femeie. Și-a zis că e mai bine să aștepte. Antonia, tot mai apucată - dar deloc nebună -, tot bunică era
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a văzut cînd s-a apropiat, iar ochii nu păreau albaștri; poate, priviți de aproape, erau precum ai Antoniei, albaștri spre verde. Rusoaica era acolo, Înlăuntrul adolescentului de pe trotuar, minusculă, cît un grăunte, alergînd prin venele acestuia, prin creier, prin vintre, prin sexul ce căuta primele Împreunări; Antonia privea prin ochii urmașului ei neștiut America, nimic din stepele rusești, din zăpezile de acolo, unde ea, de fapt, nu călcase niciodată; cele două mari puteri se Întîlniseră Într-o carne tînără, globule
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Ea murmură aceste cuvinte, cu fata scăldată în lacrimi.) Repunem "autodocul" în funcțiune și... Nu putut spune mai mult din cauza emoției care o gâtuia. Își aminti analogia pe care o făcuse Ash între creatură și un păianjen. Oul crescând în vintrele păianjenului paralizat, conștient de ceea ce se întîmplă... Reuși ca prin minune să-și alunge acest oribil gând. ― Ce pot face? ― Să mă omori, zise aceeași voce agonizantă. Își privi deznădăjduită vechiul ei coleg, căpitanul ei. Acesta își coborî pleoapele. Buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
are tac-tu carte de muncă și rate la ceare? Mamă, zău, ce-ți veni, bre. Ce, io... Fărmăcata răstrurnase fata pe pat, îi desfăcuse larg picioarele și privea cu ochi hulpavi în adâncul ei. De parcă căuta cine știe ce comori în vintrele ei. Își petrecu două degete în deschizătura cârlionțată. Apoi încercă să treacă toată mâna, răsucind-o, scormonind, scotocind, cotrobăind, colcăind tot mai adânc. Fata se zbătea, lovind-o, trăgând-o de plete pe maică-sa, devenită dintr-o dată o atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
asta am nevoie“, repetă cu voce grea, parșivă, strângându-i mădularul, frământându-l, belindu-l, trăgând de el întărâtată, ciudoasă, ca și cum ar fi vrut să i-l scoată din trup. „Altfel mă ia dracii!“ Răcnet hulpav, țipăt disperat, flămând, ars, de vintre spintecate. Îl încălecă zorită, băgându-l în ea, adâncindu-l în ea, scotocindu-se cu el, cutremurându-se cu el, scurgându-se în el, horcăind în el. „Numai să nu te-ndrăgostești și tu de mine, ca Irimia“, gemu într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vadă vreodată, „marmoreeni precum nălucile în scăldușă.“ O privea nesătul, o vedea și n-o vedea, rupea hulpav din ea doar desenul coapselor pierdute în linii încă nenăscute, doar umbrele din moleciunea mitrei tresăltând, ca și cum o porumbă se zbătea în vintrele nepovestitei, țipătul paserii ascunse urcând până în răcoarea buzelor întredeschise, lucii de o rouă atunci venită din pajiștile necălcate de altă urmă decât trecerea razei de lună în dusul ei spre moartea din zori, urcau spre nările tremurânde, ca și cum valuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
are femeia la sine când le lua Macatist al meu la prelucrat se topea, se fierbea, clocotea, urlam străpunsă de mii de nesătui, moroii moroilor intrau în mine, corbiii corbiilor și aprinșii aprinșilor, popânzoii tarlalelor și totimea șerpoaicelor goneau în vintrele mele, tăciuni de oțel încins, bulgări de stele negre, nesătui și spăimoși, îi răsazvârlea Macatist în mine, de urlam că credeam că jucau ăia cu copitele în afundul meu, împungeau cu coarnele să-mi iasă prin țâțe, prin ochi, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pivnițe cu vinuri de-ntuneric, să nu uitați să luați cu voi trei drobi de sare zgrunțuroasă și cel mai scurt cosor al lunii, să v-așezați cu toate la o masă. când vinul de-ntuneric vă încolțește venele și vintrea, mâncați un drob de sare după ce l-ați fărâmat cu luna. când iarăși vinul nopții ca o maree rea vă podidește ființa, mâncați un drob de sare după ce l-ați fărâmat cu luna. când drojdiile groase în tihnă se depun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
sens al cuvântului, și tânărul cu sănătatea zdruncinată, și bătrânul pe jumătate viclean, pe sfert frumos, pe sfert înțelept. Oameni, vă salut cu respect. Apoi am simțit că-mi cade ceva ușor și brusc pe poalele largi care îmi acopereau vintrele. M-am uitat în jos: printre prismele soioase ale căptușelii, o piesă de zece penny mi se odihnea în șapcă. Am privit în sus: o doamnă voinică se îndepărta cu un zâmbet scurt și viu. Păi e de râs. Zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]