2,276 matches
-
o țară cu babuini rătăciți prin politică. Total de acord cu scriitorul Ion Vianu: „Mi-e cam rușine, ca român. Până acum, aveam reputația de țară săracă, coruptă. De prostovani, nu.“ Mai lipsește o comisie parlamentară de anchetă a flăcării violet. Ar fi deznodământul firesc al delirului colectiv care a cuprins astăzi PSD, jurnaliști și politicieni de alte culori. HotNews.ro, 19 ianuarie 2010, 44 comentarii Ronin Asta e o consecință a faptului că preferăm ignoranța în fața cunoașterii, în fața învățării. Ca
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
în ochii lui mari de motan, îi rupi unul dintre cilișorii lui și îl arunci înapoi în apa verde, răsucești capacul la loc, pui tubul pe fundul desagii și aprinzi cilișorul cu un băț de chibrit cu cap de fosfor violet. mirosul cilișorului ars ajunge la zeii cei mai de jos, care se bucură, mișcându-și degetele de la picioare, dar și la prin țesa ta spectaculoasă, care, adulmecând prin grădina ei suspendată, se bucură că ești în viață și te îndrepți
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ei. - Îi poate sta cineva împotrivă? - Rămâne de văzut. Iată un prim document. O hârtie îngălbenită cu multe linii orizontale, câteva cuvinte imprimate cu litere mici, și unul sus cu litere mari. TELEGRAMA. Printre cele negre, un scris cu cerneală violetă nr. 2554. D-lui Nicu Ionescu, str. Fortunei 7. „Să ne trăiască și să-i dea D-ZEU noroc. Jean“. La 5 aprilie în casa soților Eufrosina și Niculae Ionescu a sosit o fetiță. Timpul nu ne permite să socotim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
politică de partea lor, îi tratează pe cei care nu fac parte din această gașcă a lor ca pe niște infractori sau ca pe niște animale bune de împușcat. Aș sta zile în șir aici, pe malul Oceanului Pacific. Orizontul e violet, soarele fierbinte, cerul înalt, iar sufletul meu e suspendat de un fir de păianjen. Mă ridic din nisip, îmi înfășor sarongul în jurul pieptului, îl leg la mijloc, am cincizeci de ani, mă simt mai sănătoasă ca la treizeci, aș face
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
aici avusese loc o schimbare: pereții renunțaseră la vechea culoare și se transformaseră în orange străbătut de nervuri roșii, tavanul nu mai era alb, ci roșu aprins, nu era sigur dacă mai putea găsi ușa, în locul ei rămase o dungă violet, destul de groasă, asemeni unei vene ce se pierdea în podeaua albastră. El și camera lui; o încăpere obișnuită, ca a tuturor tinerilor de vârsta lui, cu afișe peste afișe, cu beculețe și reviste, cu haine aruncate peste fotoliu, totul într-
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cumpărăm o vioară nouă. Vei cânta până o să devină un instrument așa cum ți-l dorești tu, o vioară cântată. La finele lunii, o vioară de toată frumusețea se afla în dormitorul lui Mihăiță. Dintr-o cutie deschisă, capitonată cu pluș violet, îl privea un instrument de o frumusețe rară. Când se apropie de obiectul atât de dorit, chipul său se oglindi vesel în lemnul strălucitor al viorii. Stătu o clipă în cumpănă. Aproape că îi era teamă să o atingă. Acum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nici urmă de el, nici de droaga lui. Dezamăgit, m-am întors în cameră. Am aprins lampa. Am scos vasul din batista în care era înfășurat și l-am curățat de pământ cu mâneca hainei. Era un vas vechi emailat, violet și translucid. Avea reflexul castaniu-auriu al elitrelor de cărăbuș. Pe una dintre fețe era decorat un cadru în formă de romb, făcut dintr-o ghirlandă de nuferi albaștri. Iar în centrul cadrului... În centrul cadrului în formă de romb era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
apoi, examinând cadavrele cu o privire negustorească, cântărește cu mâna coada lor grasă, pe urmă le duce și le agață în cârligele măcelăriei. Mârțoagele pornesc sforăind, în timp ce măcelarul le pipăie corpurile sângerânde, cu gâtul tăiat, cu ochii sticloși, cu craniul violet din care le ies pleoapele însângerate. În sfârșit, ia un cuțit cu mâner de os, le tranșează cu grijă și, cu surâsul pe buze, le vinde carnea dezosată clienților săi. Cu ce plăcere face treaba asta! Sunt sigur că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de-o viață, apologia monologului („ Singur, singur, singur.../ Vreme de beție / I-auzi cum mai plouă,/ Ce melancolie! / Singur, singur, singur”) și trece prin culisele teatrelor noap tea, ca să nu fie văzut de public. Uneori, ține sub bărbie o vioară violetă - deși, unii afirmă că aia nici nu e instrument muzical, ci ...ghilotină. E deprimat, diletantul muzician, și-și cîntă, la violă, anxietanta sa liniște : „Pustiul tot mai larg pare/ Și-n noaptea lui amară tăcuse orice cîntec -/ Și-nvinețit, cu fruntea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
formă de ciupercă... Întorcînd privirea În direcția indicată de Como, Pablo văzu, conturată pe cerul tulbure, coama Întunecată a pădurii, care se lăsa la mijloc Într-un fel de șa. Mai În jos, totul era Învelit Într-o negură aproape violetă. — Nu văd nici un turn, zise. — Nici eu nu-l văd, răspunse Como dezamăgit. Și totuși, va trebui să Încerc să-l eliberez pe Vic de acolo. — Poate că nu-l vedem fiindcă nu e, presupuse Pablo pe un ton oarecum
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mare curaj îți mai trebuie să stai cu ditamai antena pe casă, i se pare. — Ei, ce să-i faci, pasiunile îl aleg pe om, nu omul își alege pasiunile, intervine Monte Cristo, amintindu-și de Cartea radioamatorului, cu coperțile violete și groasă cît o cărămidă. — Chestie de adaptare, îmbinare și combinare a schemelor pe care ți le dau ei, pentru că dacă le reproduci sec după indicațiile lor nu ajungi nicăieri, e nevoie și de puțină imaginație dacă vrei să iasă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Stăteam nemișcat și sorbeam din paharul de cristal pe care Palmer mi-l umpluse din nou cu whisky și apă. În timp ce vorbea se plimba în sus și-n jos, înalt și slab, cu mâinile împreunate la spate, iar halatul larg, violet, pe care-l purta peste cămașă și pantaloni scotea un foșnet mătăsos. Se plimba în sus și în jos prin fața șirului de stampe japoneze care împodobeau peretele din față așa încât din spatele lui se strâmbau la mine fețe de bandiți. Capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
înaltă, avea un aer grecesc. Stătea în picioare la capătul canapelei, sprijinindu-se cu o mână de biroul lui Palmer. Palmer ședea pe canapea, cu fața spre ușă. El purta o jachetă tricotată largă, o cămașă albastră și o eșarfă violet. Arăta curat, îngrijit, vioi, tânăr, puțin extravagant. În lumina strălucitoare a dimineții am văzut ochii lor ațintiți asupra mea cu îngrijorare, ochii Antoniei mari, castanii și blânzi, ochii lui Palmer albaștri, limpezi și reci. În spatele lor se vedeau pe perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
a părut incredibil că am reușit să rostesc aceste cuvinte. Ba chiar le-am rostit fără să mă bâlbâi și fără să mă înec. N-a leșinat nimeni. Întâlnirea a avut loc în salonul locuinței lui Palmer. Draperiile din catifea violet erau trase, ascunzând înserarea, iar tapetul cu trandafiri negri pufoși, luminat de flăcările jucăușe, ne înconjura ca o pădure ostilă. Pe măsuță lămpile cu abajururi întunecate aruncau fascicule înguste de lumină peste colecția de cristaluri a lui Palmer, făcându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
că mă sufocau când am bătut la ușa biroului lui Palmer și apoi am pășit în interiorul scăldat în lumina lămpilor, în atmosfera caldă, uscată și învăluitoare. Palmer era singur. Stătea întins pe canapea. Era îmbrăcat în pijama, pe deasupra avea halatul violet și în picioare papuci roșii, groși. Deși stătea cu spatele spre lumină am observat imediat pata verzuie de pe obraz, consecința ochiului învinețit. Am rămas surprins când am văzut-o, căci uitasem că l-am lovit sau poate că nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
apunea să i se prelingă pe fluierul piciorului și pe pantoful din piele neagră și lucioasă, ca uleiul de motor. Apoi va stinge vârful țigării pe marginea scrumierei și Îmi va rosti Încet numele. Țineam oare aceeași cămașă de noapte violetă cu care am Îmbrăcat-o cândva, trăgându-i cămașa peste mâinile ridicate atât de mult, că puteam să-i zăresc mai Întâi coatele Îndoite și apoi curba abruptă a nasului, iar În final, sfârcurile Întărite de frig, ieșite În evidență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
chiorăind. Între timp trecuseră câteva luni de când ne cunoșteam și ne obișnuisem unul cu celălalt destul de mult, după cum era de așteptat Într-o relație ca a noastră. Normal, nu era nimic neobișnuit În sunetele acelea emise de sub cămașa de noapte violetă În care tocmai mă lăsase s-o Îmbrac, și totuși mi-e rușine să povestesc așa ceva. Dar când Dora Își lăsă brațele În jos, șoptind cuvinte nerușinate În urechile mele În timp ce-mi Încheia bluza mulată, un nasture de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Ne arătă o ilustrație. Dinamită pentru Hauptstein și pentru cei de teapa lui. Priviți aceste testicule, priviți această elevație. Și totuși mărimea falusului gigantic ne miră pe nedrept, rosti ursuz, apoi Începu să recite: Obscur et froncé comme un œillet violet, il respire, humblement tapi parmi la mousse. Din buzunarul interior Karp scoase obiectul metalic, pe care Îl așeză Între pagini de-a lungul cotorului cărții. Închizând volumul, ne explică conținutul poemului. — O scenă de sodomie. „Întunecat și zbârcit, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ar fi fost lăsată de un porc. Dora zâmbi. L-am Întrebat ce-a văzut. La Început, n-a zis nimic. ‘Vrei să-ți spun eu?’ m-am Întrebat. Nici atunci n-a răspuns. ‘Te uiți la propriul tău œillet violet. Asta faci. Și acum, te rog, gândește-te la ce-ai făcut chiar acum. Probabil că păream nedumerit, pentru că s-a grăbit să-mi explice că se referea la un sonet citat de Karp În timpul vizitei noastre la fundație. — I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mărite cu un evreu, îți amintești, când a murit subit într-un accident de mașină? Cine era să știe, vezi tu, cine era să știe pe vremea când ne uitam la National Velvet că minunea aia de fată cu ochi violeți, care avea supremul dar goiș, curajul și priceperea de a încăleca și călări un cal (în loc să aibă unul înhămat la căruță, ca telalul al cărui nume l-am moștenit) - cine ar fi crezut că această călăreață cu pantaloni de jocheu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fost la doctor cu doar câteva ore înainte, tot este posibil să survină moartea. Pisica nu se așază pe copil ca să sugă viața din el. Tot ce știm e că nu știm nimic. Nash, medicul de pe ambulanță, îmi arată vânătăile violete și roșii pe care le au toți copiii, livor mortis, acolo unde hemoglobina oxigenată se fixează în părțile cele mai de jos ale corpului. Spuma sângerie care se scurge din nas și din gură constituie ceea ce legistul numește lichide cadaverice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ține la gură și scuipă în el sânge, fiere și smaralde sfărâmate. Safire rozalii și tăiose și berile portocalii, zdrobite, îi sclipesc în gură, înfipte în carnea sfâșiată a gingiilor. În cerul gurii i s-au încrustat fragmente de spinele violete. În limbă i s-au cuibărit cioburi de diamant negru natur. Și Helen zâmbește și zice: — Vreau să fiu împreună cu familia mea. Mototolește într-un ghemotoc șervețelul însângerat și-l îndeasă în manșeta taiorului. Praful s-a ales și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
habar n-are să miște picioarele", iar nașa i-a spus mamei. "Nu-i lumea ta, Mihăiță, m-a consolat mama n-ai ce căuta la horele din sat. Hora ta e-acolo, sus..." Atunci am început s-o urăsc pe Violeta păcat că-i frumușică... Și-apoi, în Spovedania de la Mănăstirea Bunavestire se zice că vițele Vlădenilor trebuie să se unească la sfîrșitul veacurilor; așa a scris una dintre fetele boierului Craiorgu, aceea care n-a putut rămîne gravidă cu Vlad-haiducul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
juca rugby. Noaptea făcea dragoste cu Alan. Iar la orele mici ale dimineții, acesta își conducea mașina neagră peste câmpurile înnegrite ale Angliei sudice înapoi spre Wincanton. Fața întunecată și frumoasă a lui Alan se întunecase și mai mult. Umbre violet îi apăruseră sub ochii frumoși. Tensiunea își spunea cuvântul, dar nu se putea opri. Sâmbătă seara se întâlniseră în barul de la Old Sea, pe malul mării, la Brighton. Când intrase Alan, Bull își făcea de lucru fără jenă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
conservate multe construcții antice și lucrări de artă. Trei dintre acestea sunt cele mai cunoscute. Prima este "Muntele celor cinci sute de arhați". Acesta are o înălțime de aproximativ 4 m și laturi de peste 3 m. Este realizat din santal violet. "Muntele" este de fapt o sculptură în lemn, care înfățișează văi cu pini și brazi înalți, pagode și pavilioane mici și simple, presărate ici și colo, peșteri adânci legate prin cărări, scări, pâraie și poduri. Lucrarea este realizată cu o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]