153 matches
-
nu se va mai reîntoarce la București, tot din cauza evenimentelor războinice. Am regretat mult plecarea aceluia care timp de doi ani și mai bine a cântat alături de mine tot ce s-a spus mai important în literatura de muzică pentru violină și pian. Urmează un an plin de griji pentru țara noastră și noi toți. În acest timp unii dintre artiștii români se manifestă mai des. Principesele urmează lecțiunile de muzică regulat. Regina noastră se reîntoarce din străinătate, unde la Desr
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
asta frumoasă și nițel bizară parfumul unei epoci apuse“, povestește cu farmec dr. Papană. Din meșteșugitele sale cufere (invenția colecționarului) ies la iveală alte comori: vioara din-tr-un singur butuc de nuc, cu șapte coarde în loc de patru l un prototip al violinei d'amor l o tilincă, precum cele ce se găseau cândva prin Maramureș, replică de instrument preistoric l o... vuvă, adică un soi de tamburină descoperită în urmă cu zeci de ani într-un cătun de bordeie, pe atunci, de lângă
Agenda2004-11-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282169_a_283498]
-
secolului trecut - a încheiat, la Berlin, suita celor patru concerte prilejuite de înplinirea în acest an a unei jumătăți de secol de la trecerea în eternitate a maestrului. Dirijorul Lawrence Foster și-a asumat conducerea artistică a acestei capodopere, partitura primei violine fiind preluata de inimosul muzician Tomasz Tomaszewski, primul violonist de la Deutsche Oper. Sonata pentru violoncel și pian în do major și Sonata "Torso" pentru vioara si pian au fost prezentate cu participarea violoncelistului Cătălin Ilea - muzician al elitei artiștilor noștri
Prezențe enesciene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10971_a_12296]
-
reforma. Cum a propus-o, asta a fost cestiunea; asupra modului am insistat și l-am găsit revoluționar și propriu a agrava, nu a ușura situația. Dar modul cum se face un lucru e în toate celea esențial. Cântă pe violină Don Pablo de Sarasate și cântă, pardon de espresie, și onor. Costinescu. Cum cântă unul și altul, asta e cestiunea. D. C. A. Rosetti voiește reforma magistraturii. Și noi o voim, dar cum? Noi cerem numirea prin concurs de titluri
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
apoi îl iubești, știu bine. Ție-ți place poezia, El lucrează versuri bune, Toate versurile sale Tu pe muzică li-i pune. De-i cânta veți face duo, Glasul vostru se combină, De te-i pune la piano Te-a-nsoți din violină. Tie-ți place moșioara, Pe a ta [vrei] s-o lucrezi, Iar el știe plugăritul, Gospodar e precum vezi! Moșioara lui altdată Era tot părăduită, Vezi acuma ce-i aduce Cât de bine-i rânduită. Așadar nu sta la gânduri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să se întoarcă spre noi o singură dată, adunând, scăzând, înmulțind și împărțind ațe plus bețe (acșbc), în timp ce noi jucam cărți, citeam romane proaste și redactam scrisori în proză și în versuri către duducile de prin vecini, un glas de violină anunță din cerdac: "V-am adus poșta!", și în ușa deschisă apăru o fetiță cu ten cald, simpatic, de țigancă, cu capul aproape prea mare, care o făcea și mai simpatică, cu ochii veseli, timizi, rugători, și cu nasul coroiat
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
comun, echivalent cu bărbat. Subțire în rochia cafenie cu platcă de catifea de aceeași culoare mai închisă, se mișca ușor, puțin aplecată înainte, căutând parcă mereu ceva prin odaie, întreba naiv, povestea ceva și mai naiv, cu glasul ei de violină, prietenoasă, mică, cu priviri de adorație reținută pentru doamna Timotin. Doamna Matilda Ioan se grăbea să plece. Era neliniștită. Băiatul ei rămăsese numai cu servitoarea. "Doamna Matilda Ioan" avea și un băiat, de opt ani, cum am aflat mai pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Matilda Ioan ne dădu mâna, se lipi de doamna Timotin, îi sărută amândoi obrajii, și pe urmă, cu frică, o mână. Apoi, cu picioarele ei lungi de pasăre alergătoare, parcă pornite a drum întins, și cu un ultim acord de violină: "La revedere", se îndreptă spre ușă, trecu pragul fără să-l atingă, și odaia în care eram deveni mai rece și mai largă. Existența Adelei, dispărută din conștiință de câtva timp, îmi reveni, copleșitoare și dureroasă, cu toată forța compensatorie
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
astăzi. Totuși am trei compoziții, trei marșuri pe textele mele dintre care unul s-a cântat și de către corul armatei. Dacă aș fi fost componist, aș fi vrut să compun "Moldova" lui Smetana sau poate mai bine " Dublul concert pentru violină" al lui Vivaldi. Dacă aș fi fost arhitect, mi-ar fi plăcut să proiectez aeroportul din Tokyo, iar ca pictor cu siguranță "Nașterea lui Venus" de Sandro Botticelli. Toate aceste arte le-am încercat (prima mea casă eu am proiectat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
târziu biserica a fost de acord cu ei. În țara noastră, nu mai departe, am avut victime și martiri pentru introducerea pălăriei în locul potcapetului grecesc; pentru cântarea în cor a femeii; pentru introducerea luminei electrice în biserică, pentru cântarea la violină, orgă sau pian, care sunt instrumente laice, deci diavolești; pentru cântarea-n cor obștesc a laicilor etc. etc. Nu facem o vină bisericii, din acestea, ba dimpotrivă, admirăm spiritul ei conservator, însă numai timp, când la bază există bună credință
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
adormită, De pe clavir, o scripcă înnegrită - Și urmări, pierdută, marșul monoton. Înaltă, despletită, albă ca de var, Mi se părea Ofelia nebună... Și lung gemea arcușu-acum pe strună Îngrozitorul marș lugubru, funerar. Cântau amar, era delir, - Plângea clavirul trist, și violina - Făcliile își tremurau lumina, Clavirul catafalc părea, și nu clavir. Târziu, murea clavirul lung gemând; Luptau făcliile în agonie... Și-ncet se-ntinse-o noapte de vecie, Și-n urmă, greu, un corp am auzit căzând. Vai, de-atunci îmi
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
ceai, și stau, și nu-l mai fac... Mă clatină spre pat al insomniei pas - În creierul meu plânge un nemilos taifas. Nocturnă E-o muzică de toamnă, Cu glas de piculină, Cu note dulci de flaut, Cu ton de violină... Și-acorduri de clavire Pierdute, în surdină; Și-n tot e-un marș funebru Prin noapte, ce suspină... Nervi de primăvară Melancolia m-a prins pe stradă, Sunt amețit, Oh, primăvara, iar a venit... Palid, și mut... Mii de femei
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
a codrului fanfară\Și visuri dulci în liniștea de seara\In cer și pe pământ e sărbătoare.” Pe o alee paralelă se află statuia compozitorului George Enescu.Poetul Valentin Roșca descrie acordurile viorii sale:”Pietrificată muzică solară\In orgi și violine de sidef...”. De la Casa de Cultură,”poetul tihnei provinciale”,George Tutoveanu, „la care și cerul gurii e albastru”, ne invita la cenaclurile „Academiei Bârladene”:" Coboara toamna-n sufletu-mi întreg,\Că s-au uscat și florile amintirii...\ Dar glasul sfânt
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Înfrunzite de la ceas la ceas, acoperind pe rând colțurile camerei ei, la această vreme de sfârșit de aprilie... Când deschide geamul, crengile Înfrunzite Îi intră În odaie cu mirosul de verde, melodios, cu lumina aurie, catifelată, Sonate für Klavier und Violine nr. G-dur op. 72 von Johannes Brahms, ea coboară capacul pianului, merge până În dreptul ferestrei și privește ca În somn copacii albi, Înfloriți pe dealurile verzi, până când soarele coboară În spatele lor și se fac galbeni, se fac roșii, se fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Evident, mintea lui e Încă la călătoria lui inutilă În acelținut sălbatic unde ea nu a avut nici un chef să-l acompanieze. În schimb, a făcut bine că l-a convins să meargă la acest concert... Sonate für Klavier und Violine No. 1 G-dur op. 78 von Johannes Brahms Vivace ma non troppo Adagio Allegro... Bănuia emoția pe care i-o va declanșa muzica, dar a avut curaj și a asumat-o. Cobori Încet capacul pianului și mergi să deschizi fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pe soneria invizibilă și aștepți să vină Klara sau Walter sau tata să deschidă ușa și te uiți În sus la fereastra deschisă a camerei tale. De acolo se varsă peste Hauptstrasse seara noastră de muzică, Sonate für Klavier und Violine. Zâmbetul Mullovei s-a mai răcit cu Încă un sfert de grad, dar reverența e la fel de grațioasă. Încununată de aplauze tot mai anemice, dispare În culise cu pasul ei tânăr și elastic, ducându-și cu o distincție armonioasă vioara. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu unghiile mele Însângerate, mi-e frică să merg Înainte, prin Întuneric, pe bâjbâite, În viața mea adevărată, mi-e frică... Capitolul 22 Conferința ratată Kabale und Liebe, Montag, 16 septembrie, Cours d’amour, Burgerliches von Friedrich Trauerspiel Viktoria Mullova (Violine) mit Werken von Evariste im Rokokotheater Linker Zirkel, Freitag, 21 septembrie, London Baroque Players. Christa s-a oprit În fața panoului de lemn cu programul spectacolelor din luna următoare, ca și când ar căuta ceva - un anumit solist, un anumit concert pe afișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
noi pe care, eu toate acestea, nu le putem cunoaște. Vârsta - sex - individualitate - ]2 Ce este interesul? Impulsuri. A organiza aceste impulsuri - independente - o conformare organizată la țel Somnambulismul *** delir, ***. Limbi străine. Iubire Memorie - o însușire a nervilor umani. Lemn - violină. Conștiință - o soră a memoriei - baza nu este memorie; Simțirea - aceeași. Ne amintim cu ajutorul simțirii și reproducem cu ajutorul intelectului. Amintirea este identitate cu sine însuși. Viclenie și prostie. Spirit și vorbă de duh. Agerime a înțelegerii. ["HELVETIUS. DE L'ESPRIT
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
apoi îl iubești, știu bine. Ție-ți place poesia, E lucrează versuri bune. Toate versurile sale Tu pe muzică le-i pune. De-i cânta veți face duo, Glasul vostru se combină; De te-i pune la piano Te-a-nsoți din violină. Ție-ți place moșioara, Pe a ta vrei s-o lucrezi, Iar el știe plugăria - Gospodar e precum vezi. Moșioara lui altdată Era tot părăduită, Vezi acuma ce-i aduce, Cât de bine-i rânduită. Așa dar, nu sta la
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pînă dincolo de jumătatea lui. Numărul instrumentelor citate e mai mare, cred, decît la oricare alt poet romîn din acea vreme: acordeon, caterincă, clavir, flașnetă, flaut, fluier, ghitară, goarnă, harfă, „harmonie”, liră, nai, orgă, piano, pianole, piculină, țambale/țimbale, vioară/ scripcă/ violină. Lista poate fi completată cu: buciume, tălăngi, clopote, zurgălăi. în proză sînt amintite: drîmba, trompetele, toba, gramofonul, „fonografele publice”. Se aud arii, canțonete, doine, marșuri, melodii, „operă”, romanțe, serenade, „populare”, iar în încercările de roman, „muzică de piano”, „cîntece răsunătorii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
liber, alternează cu cea exaltată, „de bal”, cîntată în interioare, unde orchestrele încep „cu o indignare grațioasă”, apoi „frig”. Un trouble fête prin temperament, Bacovia e atent îndeosebi la muzica gravă, cea care-i întreține stările elegiace. La el, clavirul, violina, vioara, harmoniile, flașnetele, piculinele, trompetele cel mai adesea „plîng”, care „trist”, care „sentimental”, care „cavernos”. Instrumentele sînt uzate, dezacordate: clavirul e „prăfuit”, scripca e „înnegrită”, orga e „stricată”, caterinca e „veche”, „hodorogită”. Odată cu Stanțe burgheze (și după acestea) climatul muzicii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la aluzii culturale („Naiul fluiera/ Păgîn”), istorice („Cînd ore libere/ Sună/ Din vechi acordeon,/ De-a zilelor bravade.../ Relativ,/ Pardon”), ori la „traduceri” ale unor imagini prin altele, deduse din observații personale („Cum larme/ De piano/ Ca ploaia,/ Sau ca violine țipînd/ Ca pentru momițe...”) 5). Mintea încearcă să suplinească atrofia sentimentelor, dar rezultatele nu sînt dintre cele mai convingătoare. Particule poetice Fără îndoială, există o fascinație a colosalului și alta a miniaturalului, în artă și poezie. Cutare pictează sau cîntă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și-apoi smerit s-au strecurat pe ușa capelei. În această ceremonie a cucerniciei jălalnice, mișcarea, expunerea, impozițiunea mâinilor sunt esențiale. Acustica e fină, asociată cu fenomene fulgurante, într-o ritmică moale, încetinită, elementele fiind ninsoarea, ploaia măruntă, cristalul, sideful, violinele, poleiala, zăpada, scama, borangicul, chihlimbarul. Dintr-o sensibilitate excitată și din excesul de lamentație poetul scoate un fel de euforie a delirului blajin, lăsîndu-se extaziat de viziuni procesionale, de ceremonia anticipată a morții: Și poate că, voind să mă așeze
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lăsîndu-se extaziat de viziuni procesionale, de ceremonia anticipată a morții: Și poate că, voind să mă așeze în capelă, mă vor purta descoperit prin grădină, și cum mă vor plimba tăcut pe alei, în dimineața vibrând ca o coardă de violină, se va pleca o creangă de copac, umbrindu-mi fața cu tăcere și sărutîndu-mă blajin cu floare albă ca o târzie și cuminte mângâiere... Cum mă vor fi lăsat să hodinesc puțin - cu fața galbenă - brodată-n albul Aprilin, va
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
gravă este sugerată de vioară și clavir, În timp ce sentimentul de monotonie este dat de culoarea violet, de armonică și fanfară. Violetul indică, de asemenea, o tristețe cosmică. Nevroza este sugerată de verdele crud, roz și albastru, muzical, este susținută de violină și de flaut. Galbenul depresia. Culorile intense, cu scăpărări prețioase ca aurul, relevă o stare crepusculară. Pe albul statuilor se lasă un apus de soare relevând o stare crepusculară. Negrul suscită limita depresivă, ca În poezia cu acest titlu. Lumea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]