185 matches
-
Din taraful său făceau parte: soția Ilinca Pobirci (solistă vocală și chitaristă), copiii săi, vioristul Dumitru Pobirci, zis Mitoi (1916 - 1944), căsătorit cu cântăreața Smaranda Bălășoiu (n. 1918 - d. 1985), vioristul și bracistul Ilie Bobirci (n. 1935 - d. 1997) și vioristul Vasile Pobirci, stabilit ulterior la Răchiți. După câteva luni a fost chemat la București de Constantin Brăiloiu pentru a efectua înregistrări pe discuri de gramofon împreună cu taraful lui Ion Piper. După moartea lui Cotoi, fiul său, Vasile Pobirci, a menținut
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
După câteva luni a fost chemat la București de Constantin Brăiloiu pentru a efectua înregistrări pe discuri de gramofon împreună cu taraful lui Ion Piper. După moartea lui Cotoi, fiul său, Vasile Pobirci, a menținut banda în care au mai cântat: vioriștii Costică și Nicolae Pobirci și solista Cătălina Pobirci (soția lui Costică). În prezent, mai activează banda vioristului Nicolae Bobirci (n. 1944), fiul lui Lae Zlătaru și continuatorul bandei Zlătarilor. Din formația sa mai fac parte: soția sa, solista și acordeonista
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
de gramofon împreună cu taraful lui Ion Piper. După moartea lui Cotoi, fiul său, Vasile Pobirci, a menținut banda în care au mai cântat: vioriștii Costică și Nicolae Pobirci și solista Cătălina Pobirci (soția lui Costică). În prezent, mai activează banda vioristului Nicolae Bobirci (n. 1944), fiul lui Lae Zlătaru și continuatorul bandei Zlătarilor. Din formația sa mai fac parte: soția sa, solista și acordeonista Maria Bobirci, fiica sa, Mariana Lălău și ginerele, vioristul Aristică Lălău. În formație mai sunt angajați instrumentiști
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
soția lui Costică). În prezent, mai activează banda vioristului Nicolae Bobirci (n. 1944), fiul lui Lae Zlătaru și continuatorul bandei Zlătarilor. Din formația sa mai fac parte: soția sa, solista și acordeonista Maria Bobirci, fiica sa, Mariana Lălău și ginerele, vioristul Aristică Lălău. În formație mai sunt angajați instrumentiști ocazionali. În satul Bâlta, actualmente mai activează vioristul Nicolae N. Pobirci zis Bâlteanu (n. 1939), fiul lăutarului Dumitru Pobirci din Bâltișoara. Cu el mai cântă soția, solista Nuța Pobirci (n. 1941). În
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
Zlătaru și continuatorul bandei Zlătarilor. Din formația sa mai fac parte: soția sa, solista și acordeonista Maria Bobirci, fiica sa, Mariana Lălău și ginerele, vioristul Aristică Lălău. În formație mai sunt angajați instrumentiști ocazionali. În satul Bâlta, actualmente mai activează vioristul Nicolae N. Pobirci zis Bâlteanu (n. 1939), fiul lăutarului Dumitru Pobirci din Bâltișoara. Cu el mai cântă soția, solista Nuța Pobirci (n. 1941). În prezent face parte din Taraful Gorjului al Școlii Populare de Arte, cântând ca viorist și bracist
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
mai activează vioristul Nicolae N. Pobirci zis Bâlteanu (n. 1939), fiul lăutarului Dumitru Pobirci din Bâltișoara. Cu el mai cântă soția, solista Nuța Pobirci (n. 1941). În prezent face parte din Taraful Gorjului al Școlii Populare de Arte, cântând ca viorist și bracist. Cea mai veche formație de lăutari din Arcani a fost condusă de Petre Piper zis Zgâia, născut cu mult înainte de anul 1900, care a cântat împreună cu soția sa. De la cei doi lăutari au învățat să cânte și copiii
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
bracist. Cea mai veche formație de lăutari din Arcani a fost condusă de Petre Piper zis Zgâia, născut cu mult înainte de anul 1900, care a cântat împreună cu soția sa. De la cei doi lăutari au învățat să cânte și copiii lor: vioriștii Gheorghe Piper „ăl Mare”, Gheorghe Piper „ăl Mic” și Ion Piper, care în timp și-au format propria bandă. De la Gheorghe Piper „ăl Mare” au fost culese cântecele „Gheorghe, Gheorghe” și „La nuntă la Vijulan” (Cântecul lui Matei Vlădoiu). Fratele
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
București, în spatele Gării de Nord, la cârciuma „La Căciularu“, unde Maria Tănase și Rodica Bujor veneau des să le asculte. După moartea soțului, aceasta a cântat cu Ion Piper, zis Piperuș, fiul lui Ion Piper bătrânul, cu țambalistul N. Sasu și cu vioristul I. Lăpădat din Tălpășești. După câțiva ani s-a recăsătorit și a făcut un taraf cu soțul Vasile Firoiu (vioară), basistul Ion Bălănescu și cu țambalistul N. Sasu. În timpul vieții, ea s-a preocupat să-și formeze urmași, inițiind pe
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
35 de ani la acea vreme, de la care s-a cules un „Cântec lung” cântat din frunză. Doina a învățat-o în copilărie, în sat, "cu vitele pe câmp". Un alt taraf cunoscut în Arcani este și cel condus de vioristul Aristică Bobirci, născut în anul 1938, fiul lăutarilor Dumitru (Mitu) Bobirci (n. 1920 - d. 1942) și al Mariei Bobirci zisă Mița (n. 1922 - d. 1993), care după moartea soțului s-a căsătorit cu Simion Falcoe-Itu, lăutar din Peștișani. El a
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
mare de emisiuni de radio și TV. Încă din copilărie, a cântat la hore, nunți, petreceri boierești etc. La 13 ani fratele artistei, Ioniță Borcan, îi cumpără o chitară și o învață să se acompanieze. În 1928 se căsătorește cu vioristul Mihai (zis Tică) Lătărețu din comuna Lelești și cântă împreună în mai toate satele din Gorj. Ajunge pentru prima oară în București în 1933 unde cântă pentru o scurtă perioadă de timp la localul „La fânăreasă”, întorcându-se apoi în
Maria Lătărețu () [Corola-website/Science/306376_a_307705]
-
binecunoscută, legată de familia pe care o proteja, și Sylvester m-a dus la fiu-său, un tânăr pe care banii și problemele familiei păreau să-l țină perpetuu asudat. Ceva, afacerea lui fantomă și scaunele goale la ora două, vioristul care cânta numai pentru el și operatorul din cabina de proiecție l-au obligat să se simtă strâmtorat că îmi dă și mie doi gologani. L-au făcut să se poarte dur. Mi-a zis, „Am avut niște puști înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
preferințele lui: unii cântau la vioară, alții doar chinuiau strunele și scoteau sunete ce zgâriau auzul, alții își exersau vocile sau descifrau notele unei bucăți muzicale pe care o aveam de pregătit pentru ora de muzică vocală, alții susțineau pe vioriști bătând tactul în pupitre, alții se hârjoneau sau jucau leapșa. Puterea de concentrare a atenției era așa de mare asupra acelor citite, încât nu auzeam și nu vedeam nimic din ceea ce se petrecea în jurul meu. Dar cele mai plăcute și
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
care îl pierde apoi imediat în valurile armoniilor. Imitația naturii în muzică iese din marginile artei și alunecă în senzaționalul acrobatic. Gândiți-vă la Ciocârlia, care e o imitație admirabilă, dar în același timp o piatră de încercare pentru prestidigitația vioristului sau pentru agerimea grumazului unui cântăreț din nai. Există totuși în simfonia modernă o așa zisă muzică descriptivă. O reprezintă îndeosebi Richard Strauss, mai cu seamă prin Simfonia Alpilor, în care vrea să descrie negurile muntelui, povârnișul ghețarilor, vibrația zăpezii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
zânelor, dar În acelși timp Își manifestă solidaritatea cu calul, simbol masculin și eroic prin excelență”. Perioada În care se manifestă Călușarii este Între Înălțare și Rusalii sau până În ajunul Rusaliilor când ei vizitează satele acompaniați de doi sau trei vioriști, Încercând să vindece victimele vrăjitoarelor. Se crede că În această perioadă, precum și de Sânziene, zânele zboară, cântă și dansează noaptea: Cel mai bine te poți apăra de ele cu usturoi și pelin, adică cu plante magicomedicinale care se află În
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
Buzatu, chitarist și cântăreț, un alt lăutar numit Muscalu, care avea în repertoriu un cântec pe care-l cânta râzând cu hohote etc. Pădureanu, nu surdul, a făcut senzație la expoziția din Paris și în Rusia.271 Alături de lăutari erau vioriști străini. Mai întâi Wiest, o figură foarte expresivă și foarte populară a epocii. Fără să fi fost un artist mare, era însă un muzicant care cânta cu tot sufletul. Wiest cânta cu mâinile, cu picioarele, cu ochii, cu toată ființa
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
tot sufletul. Wiest cânta cu mâinile, cu picioarele, cu ochii, cu toată ființa lui, arcușul sălta pe coarde în voltigiuri fantastice, era un pasionat și un fantasc care entuziasma și ridica sala în aclamațiuni furtunoase. A fost cel mai popular viorist pe care l-a avut Bucureștii 272. Mai târziu au venit frații Schipek, doi vioriști boemi de mare valoare. Mai ales cel mare. Schipek cel mare era cu mult superior fratelui său și era un executant de un rar talent
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
sălta pe coarde în voltigiuri fantastice, era un pasionat și un fantasc care entuziasma și ridica sala în aclamațiuni furtunoase. A fost cel mai popular viorist pe care l-a avut Bucureștii 272. Mai târziu au venit frații Schipek, doi vioriști boemi de mare valoare. Mai ales cel mare. Schipek cel mare era cu mult superior fratelui său și era un executant de un rar talent. Era aproape un virtuos destinat la o mare celebritate dacă vițiul băuturii nu l-ar
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
sem nalul. Și orchestra ataca o sârbă pe care capelmaistrul o dirija într-un tempo vivace. Și aplauzele izbucneau de sus pentru marea fericire a artistului. Acestui neamț îi plăcea poporul și îi iubea fanteziile.273 270. Năstase Ochialbi, tatăl vioristului George N. Ochialbi; a cântat cu taraful său la Ploiești și București. 271. Sava Pădureanu, cu taraful său, a cântat la expoziția internațională de la Paris din 1889 (în pavilionul-restaurant, în alternanță cu taraful lui Angheluș Dinicu); deosebit de apreciat, a obținut
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
contra 26 date lui D. Ghica. În urma acestei alegeri, Vasile Boerescu își anunță demisia de la vicepreședinția Camerei.14 În ziua de 22 februarie, Millo reprezintă la sala Bossel, cu concursul d-nei Mary Polizu, a lui C. Demetriadi și a marelui viorist Schipek: (Partea I:] Șoldan-Viteazul, canțonetă comică de Alecsandri, jucată de Millo; Vara la țară de Depărățeanu, recitată de Demetriadi; Variații, [compuse și] executate de Schipek; Tu care întreci pe Venus, romanță națională de Ferlendis, cântată de d-na [Mary] Polizu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Nicăieri nu-mi plăcea atât cât la Bordei. La Paște ori la Sfântul Gheorghe ne angajam ceata: opt până la zece, cu cântăreții Mugur Costache, Bărcănescu, Mitică Herescu, cu Caragiale, cu Iancu Suchianu, profesorul Mirescu, actorul Ștefan Iulian, translatorul Ilariu Hohaș, vioristul Drugoi și încă alții și porneam la Bordei. Plecam pe jos la Șosea, căci eram tineri și fără multe parale, ziua era plină de soare, iar sufletele pline de nepăsare și de veselie. Pe tot drumul glume, povești, sâcâieli și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Madrid: 158 Donici, D.: 324 Doniol, Henri: 225 Dorian, Emil: 183 Dosache, George: 111 Dragomir: v. Niculescu, Dragomir Dragomir, Ion: 56 Dragomirescu, Petre: 256 Drasch, Alois: 59, 178-182, 183, 404 Drăghiescu, Dim.: 337 Drăgulinescu, C.: 266 Drosu, N.: 288 Drugoi („viorist“): 399 Dubasov, F.V.: 356 Duca, I. G.: 19 Dumas, Al. (tatăl): 137 Dumas, Al. (fiul): 270 Dumitrescu, A.P.: 266 Dumitrescu, Dimitrie: 111 Dumitrescu (Dimitrescu), I. Procop: 256, 257 Dumitrescu Tasianu: 218 Dumitru, Ion: 261 Dunski (dresor de cai): 139 Echao
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
328, 329, 341 Săftoiu, Gr.: 288 Sălcianu, Matei: 146, 378, 419 Sărățeanu, C.D.: 297 Scafeș (deputat liberal, 1870): 62 Schiletti, G.: 82 Schiller, Friedrich von: 107, 270 Schina (colonel, 1875): 255 Schina, P.E.: 364 Schipek (frații: Ferdinand, Franz și Heinrich; „vioriști“): 145, 284 Schlesinger: 123 Scorțeanu, Paul (n. Sachelarie): 8, 23, 228, 229, 231, 251, 253 Scorțeanu, Tase: 255 Scrob, Carol: 386, 387 Scurtescu, Nicolae V.: 87, 93, 172, 173, 218 Sefendache, Gh.: 62 Segărceanu (căpitan, 1874): 202, 405 Seraphine (șansonetistă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
plecați pe drumul fără întoarcere, se dau pomeni sărmanilor, se pomenesc morții și-apoi oaspeții se retrag la rude, prieteni sau cunoscuți, din sat. Stau împreună la masă, petrec în cântec și voioșie și uneori dansează, după vreun acordeonist sau viorist, ce-și face prezența, nechemat de gazdă. După masă se pleacă în grup la strânsuri, un fel de horă populară. Fanfara este cocoțată într-un "balcon" improvizat într-o salcie, pentru a se face auzită în tot satul. De obicei
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
că le vine rău. Ion Lungu se căia că nu a aflat mai demult de situația acelui tânăr, pe care și-l amintea din perioada cât a fost refugiat la Pungești, ca pe un flăcău muncitor și ca un talentat viorist. I-au căutat mormântul în cimitir, l-au găsit, au vorbit cu preotul și acesta i-a făcut la mormânt toate rânduielile creștinești . După ce au terminat și-au luat rămas bun de la Ion Lungu iar de la Gheorghiță, cel înmormântat , și-
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Era animatorul serbărilor câmpenești, angajat de drept la petrecerile tinerilor intelectuali ai satului în vremea vacanțelor. Când a părăsit lumea aceasta pe care a știut s-o iubească, a fost regretat de toată obștea satului. Gheorghiță al Stanii (Gheorghe Ursu), viorist balaoacheș, zeci și zeci de ani a înveselit urechile și-a mângâiat inimile oamenilor din satul nostru și de aiurea cu scripca lui fermecată, până prin anii 1950. A fost lăutarul multor generații de Cete de feciori din Oprea, și a
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]