643 matches
-
a celei hrușciovist-brejneviste, pentru a nu mai aminti de cea a criminalului criminalilor, Iosif Vissarionovici Stalin. Apropo, parc-ai noștri la București au fost ceva mai umani cu statuia aceluiași din Piața Presei Libere, aruncând-o undeva în spatele unui teren viran și buruienos! Doamne, de-ar fi ridicat-o și dat-o la topit baremi, că altfel ne întoarcem la începutul primitiv și gregar al oricărei înverșunări dintre teoreticieni și practicieni, dintre lucrători și patroni, cum a fost mișcarea ludiților din
DE MÂNĂ, CU LENIN DECAPITAT LA MANDALAY BAY ÎN VEGAS (VII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366833_a_368162]
-
în contul ei, care era bolnăvicioasă și nu putea să meargă la muncă la fel ca toate femeile din comună. Îmi mai amintesc cum câștigam întrecerile de Bobotează, cu cei doi cai ai noștri, întreceri ce se organizau pe terenul viran de lângă pod. La început, fratele mai mare era victorios, apoi eu mai târziu. Vărul meu, și totodată finul părinților mei, care îl cununaseră, cam geambaș de felul său, iubea mult caii și avea mereu cai tineri, grași și frumoși, cu
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
un mesager, unui condamnat, tocmai când acesta și toată lumea care asista, își luase nădejdea de la viață. * Era prin 1976, o toamnă târzie, prin noiembrie și stăteam la părinți, pe malul Dunării. În drumul meu spre serviciu, treceam printr-un teren viran care fusese odinioară Cazarma „11 Siret”, denumire militară, desigur, căreia nu-i găsisem înțelesul. În acea iarnă timpurie, cu frig îngrozitor și zile pâcloase care coborau gheme de vată în valuri spre Dunăre, vreme de câteva săptămâni, un cal prăbușit
UN DRUM AL MEMORIEI. REFLECŢII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349317_a_350646]
-
în contul ei, care era bolnăvicioasă și nu putea să meargă la muncă la fel ca toate femeile din comună. Îmi mai amintesc cum câștigam întrecerile de Bobotează, cu cei doi cai ai noștri, întreceri ce se organizau pe terenul viran de lângă pod. La început, fratele mai mare era victorios, apoi eu mai târziu. Vărul meu, și totodată finul părinților mei, care îl cununaseră, cam geambaș de felul său, iubea mult caii și avea mereu cai tineri, grași și frumoși, cu
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
traistă mare din pânză și un coș mare din nuiele și plecam la cules de frunze de dud, vis-a-vis de casa părintească, pe locul unde avusese bunica paternă, casa. Se mutase la sora tatei în altă localitate iar terenul rămăsese viran. Pe suprafața de 1250 de metri pătrați (din anul 1990 sunt eu proprietară cu acte în regulă), tata plantase duzi de jur-împrejurul hotarului. Pe jumătate din acest teren era o livadă cu pomi fructiferi, unde noi, copiii, de primăvara până toamna
TIMPUL FRUCTELOR ŞI VREMEA AMINTIRILOR de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366146_a_367475]
-
bombe în București. M-au prins câteva bombardamente în oraș. Odată apucasem să fug la periferie și ajunsesem pe un câmp deschis când au apărut niște avioane de vânătoare cu două fuselaje ce zburau razant cu pământul și făceau „terenul viran” mitraliind tot ce vedeau că mișca pe pământ. Și eu, fiind ceva mișcător pe pământ aveam toată șansa să fiu găurit de un glonte din mitralierele harnicilor aviatori americani. Și acum îmi țiuie în urechi felul cum „ronțăiau” acestea foc
AM FOST LA BAL LA ABRUD ... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351912_a_353241]
-
pivniță actualmente se păstrează și se pretocesc mereu 40 vagoane vin.” ... scria Alexandru MOISI in ,,Monografia Clisurii" publicata la 1938, Libraria Romaneasca -Oravita. Pagina 197. Azi dealurile care erau odată pline cu parcele de viță de vie, acum sunt terenuri virane folosite ca pășuni. Am preluat acest citat de aici; http://aberatiibahice.blogspot.ro/2009/06/frunza-teiului.html Diverși autori care au scris ulterior despre Moldova Nouă precum Dr. Marius BIZEREA în Ghidul turistic al județului Caraș-Severin 1971, Ștefan și Alexandrina
VITICULTURA ÎN MOLDOVA NOUĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354893_a_356222]
-
această îndeletnicire nu mi-au dat tihna nici la Oradea unde mă mutasem prin anii *60. Nu aveam în proprietate nici un metru pătrat de teren pentru grădină deși locuiam la casa. Dar am înființat multe grădini de legume, pe terenuri virane, pe unde apucăm și pe unde vedeam pământ ne lucrat, pe malul Crisului Repede, pe malul pârâului Peta din Oradea. Împreună cu prieteni și rude apropriate cum ar fi: Ioan Milaș, Ștefan Cadăr, Emilian Cadăr și alții defrișam câte o bucată
IN GRĂDINA LUI IONEL de IONEL CADAR în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355345_a_356674]
-
dintre ei să-l aleg. când mușcam din felia de pepene mi se umplea gura de dulceață, parcă și foamea îmi trecea. luam cărțile, prietenele mele constante și mergeam la umbra salcâmilor să citesc. seara mergeam la joacă pe terenul viran de vis-a-vis. eram vreo zece, fete și băieți și nu plecam până când părinții noștri ne amenințau că ne pedepsesc. atunci se spărgea gașca, liniștea se lăsa iar noaptea visam numai îngeri. dimineața aveam gura plină de rugăciuni. toamna era forfotă
O POVESTE NEMURITOARE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355075_a_356404]
-
nr. 279 din 06 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului În urma iernii a rămas o Nălucire în păduri, prin care treci. Și o înduri Ca bătrânețea, Picasso Adânc albastru. Suverane Și largi reflexe ondulante Pe ape, lișițe pedante Vâslesc spre locurile virane Secătuită de putere Se duce vara după soare Cu câte umbre foșnitoare La vama toamnei i se cere Referință Bibliografică: Frigul din culori / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 279, Anul I, 06 octombrie 2011. Drepturi de Autor
FRIGUL DIN CULORI de ION UNTARU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355593_a_356922]
-
piesele din repertoriu. Pot spune că, în vacanțele de vară, părinții noștrii nu aveau probleme cu ce să ne ocupe timpul. Problema lor era cum să ne aducă acasă, pentru că noi, ori ne jucam pe maidanul de peste drum, un loc viran apărut ca urmare a războiului, ori mergeam la cinema sau ne plimbam pe Bulevardul Magheru. În casă dacă rămâneam, nu lipseau prietenele cu care cream costume din hârtie creponată. În anii copilăriei mele, pe stradă mai mișunau chivuțele cu periile
INTERVIU CU DOAMNA LIANA SAXONE- HORODI – ARTIST PLASTIC, PERSONALITATE LITERARĂ, MILITANT PENTRU ARMONIE... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355963_a_357292]
-
strămoșul matern al lui Caragiale. Mama ei era soră bună cu Elena, mama Ecaterinei Caragiale. La moartea ei lasă o mare moștenire ce consta dintr-o proprietate rurală de pe Vlașca de 4.650 de hectare, și o casă cu loc viran în strada Batiștei. Moștenitorii ei s-au grăbit să pună sub sigiliu într-o casă de bani toată averea ei până la intrarea în posesie. În casa de fier s-au găsit cupoane, obligațiuni, rente și scrisori funciare în valoare de peste
CARAGIALE ŞI MOŞTENIREA DE LA MOMULOAIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356210_a_357539]
-
e doar un durut că... of, ce am fost și ce am avut... Și ranele-mi dor și obida mi-e grea și chiar de-o să mor asta e palmă mea ! Nu-i soarta de vină că în jur e viran, ca dat-am pe șperț și-am ajuns un golan huiduit de mai toți ce sărit-au că hunii pe aurul meu, rămânându-mi ... tăciunii. Nu-i soarta de vină c-am uitat unde-s bunii, ca în loc de-a
~ OBIDĂ ~ de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368904_a_370233]
-
e doar un durut ca... of, ce am fost și ce am avut... Și ranele-mi dor și obida mi-e grea și chiar de-o să mor asta e palmă mea ! Nu-i soarta de vină că în jur e viran, ca dat-am pe șperț și-am ajuns un golan huiduit de mai toți ce sărit-au că hunii pe aurul meu, rămânându-mi ... tăciunii. Nu-i soarta de vină c-am uitat unde-s bunii, că în loc de-a
EUGEN EMERIC CHVALA [Corola-blog/BlogPost/368957_a_370286]
-
ieri al meu azi e doar un durutcă... of, ce am fost și ce am avut...Și ranele-mi dorși obida mi-e greași chiar de-o să morasta e palmă mea ! Nu-i soarta de vină că în jur e viran,ca dat-am pe șperț și-am ajuns un golanhuiduit de mai toți ce sărit-au că huniipe aurul meu, rămânându-mi ... tăciunii.Nu-i soarta de vină c-am uitat unde-s bunii,ca în loc de-a lor cruce
EUGEN EMERIC CHVALA [Corola-blog/BlogPost/368957_a_370286]
-
curentă. Și totuși, ulița pare pustie: o liniște de necuprins, un aer cald, primitor, curat, culoarea verde de-o parte și de alta a drumului... Casele le număr pe degete; au rămas dispersate ici, colo, și între ele multe terenuri virane pline cu iarbă. Oamenii au plecat în ceruri iar copiii lor nu s-au mai întors de la oraș, casele s-au năruit neîngrijite iar livezile și viile au rămas părăsite. Mi se strânge inima de tristețe și duioșie fiindcă imi
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
pe Eugen să se încadreze legal la aceeași unitate de reparații, după absolvirea liceului industrial, chiar dacă profilul era cu totul altul. Lucra adeseori cu tatăl lui, pe trotuar ori la service, într-un loc de parcare ori pe vreun teren viran din apropiere, încă de pe vremea în care era elev și începuse să-i placă. Se specializase în instalația electrică si lucrări de tinichigerie. Nu era mașină tamponată să nu-l atragă și să nu pună mâna pe ea, să constate
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369442_a_370771]
-
iarna. În colțul străzii Dimitrov pe care locuiam, era un restaurant, cel mai mare din oraș, unde o dată pe an mergeam împreuna cu părinții și surorile, după ce veneam de la bâlciul care în fiecare an poposea după Sfântul Ilie pe locul viran de lângă fabrica de Rulmenți. - Haideți, să intrăm. Vă dau o bere, spunea tata când ajungeam în fața restaurantului frumos luminat, de unde venea miros de friptură pe grătar sau de mici, și se auzea o muzică domoală. Îmbrăcate cu rochițele roșii din
PRIN ORAȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369598_a_370927]
-
intrarea casei trebuia să coboare de la poartă câțiva metri buni, Iarna, când era zăpadă, putea să se dea foarte bine cu sania, de la poartă până în fundul grădinii. Casa era puțin înclinată deoarece fusese construită de bunicii lui, pe un teren viran, care datorită faptului că proprietarul nu l-a folosit ani de zile, devenise un loc unde cei din cartier își aruncau gunoaiele. Bunicii lui care nu erau prea înstăriți au venit la oraș dintr-o comună limitrofă orașului, pentru ca fiul
JURNALUL UNUI VIOLONIST de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/353186_a_354515]
-
în contul ei, care era bolnăvicioasă și nu putea să meargă la muncă la fel ca toate femeile din comună. Îmi mai amintesc cum câștigam întrecerile de Bobotează, cu cei doi cai ai noștri, întreceri ce se organizau pe terenul viran de lângă pod. La început, fratele mai mare era victorios, apoi eu mai târziu. Vărul meu, și totodată finul părinților mei, care îl cununaseră, cam geambaș de felul său, iubea mult caii și avea mereu cai tineri, grași și frumoși, cu
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
în contul ei, care era bolnăvicioasă și nu putea să meargă la muncă la fel ca toate femeile din comună. Îmi mai amintesc cum câștigam întrecerile de Bobotează, cu cei doi cai ai noștri, întreceri ce se organizau pe terenul viran de lângă pod. La început, fratele mai mare era victorios, apoi eu mai târziu. Vărul meu, și totodată finul părinților mei, care îl cununaseră, cam geambaș de felul său, iubea mult caii și avea mereu cai tineri, grași și frumoși, cu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
cuvenite aplauze puse în scenă, în faza ei apoteotică, de către s.r.l.-ul Casei de pe Victoria ... Verosimilitatea relatării „pedepsei” aplicate se va înălța și va atinge cotă de eflorescență maximă (a se citi bârfă, inclusiv media!) pe terenul aparent viran al tradiționalei credulități, pe care fiecare din noi o „cultivăm” cu detașare, deloc parcimonios, stropindu-o pe îndelete cu nepăsarea gândului, leneveala brațelor și „orbul găinii”! Vor trece cu viteză en fanfare prin „furcile caudine” și vor poposi în cele
CINE PE CINE VERIFICĂ !? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360105_a_361434]
-
plasate mai pe dealuri sunt ceva mai adânci. Stratul freatic fiind plasat pe solul argilos de sub dealul Ciofului dar și pe celelalte dealuri. În valea Ciofului există două izvoare unul mai spre nord, iar celălalt mai spre sud, pe terenul viran pe unde pășteam cârlanii, aceștia fiind mieii care nu erau preluați de stânele din sat. Azi pe acest loc viran s-a amenaja un teren de fotbal destul de cochet. Rețeaua hidrografică este destul de bine conturată datorită unor izvoare care își
PETIA SATUL MEU NATAL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 677 din 07 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359853_a_361182]
-
pe celelalte dealuri. În valea Ciofului există două izvoare unul mai spre nord, iar celălalt mai spre sud, pe terenul viran pe unde pășteam cârlanii, aceștia fiind mieii care nu erau preluați de stânele din sat. Azi pe acest loc viran s-a amenaja un teren de fotbal destul de cochet. Rețeaua hidrografică este destul de bine conturată datorită unor izvoare care își mențin tot anul un debit permanent. Pârâul Ciofului este alimentat de două izvoare puternice, dar valea Ciofului vine ca o
PETIA SATUL MEU NATAL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 677 din 07 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359853_a_361182]
-
îmi vorbeau Făcură inima să-mi bată ci, el făcu să vreau, Să îmi doresc cumplit și-nfrigurat Să cred că este câinele de mine căutat. Stăpânul lui, un om vânjos, notoriu bețivan Dormea tot timpul pe strada sau un teren viran, " Mai câine" flamand și-adesea singurel Îl mirosea scâncind și-apoi, stătea cu el. M-am așezat odată la margine de drum Am scos o pâine-ntreagă și un salam mai bun. Mai câine' mă privi blajin și-nlăcrimat, M-a
MAI, CAINE! de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359177_a_360506]