169 matches
-
niște minarete, clădirea Teatrului Metropol din Nollendorfplatz avea un aer monolitic, aproape bizantin. La baza marilor contraforți ieșeau în relief vreo douăzeci de nuduri - părea să fie locul ideal în care să-ți încerci mâna într-un cadru de sacrificiu virginal. Pe partea dreaptă a teatrului se afla o poartă uriașă din lemn și, dincolo de ea, parcarea mare cât un teren de fotbal, care se înfunda în spatele câtorva clădiri înalte cu locuințe. Într-una dintre aceste clădiri l-am urmat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
formulat. Totul Îmi vorbește pe țărm despre el. Soarele, marea, dragostea care scaldă totul În lumina ei, Ulise care-mi vorbește mereu despre memorie și sfinxul care mă Învață numele fericirii. În centrul universului acum pășești tu, zeiță, nobilă și virginală, fluturîndu-ți părul În care apa mării nu s-a uscat Încă. Soarele Îmi dogorește trupul și ce rost are să dau nisipului alt Înțeles, cînd nicăieri nu ne Încîntă mai mult o palmă omenească transformată În clepsidră? Tălpile tale, zeiță, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
flăcări", scrie Hölderlin. Pentru că "în poezie, disoluția este soluția". Dar în acest sfârșit se află începutul, afirmă T.S. Eliot. Prin "dezordinea unui delir divin" (Hölderlin), ieșirea din absența pe care ne-o găzduim este urmată de transmutarea într-o stare virginală, pură de orice condiție limitativă de ființare. "Să ajungi la începutul Timpului, afirmă Mircea Eliade, să atingi Ne-Timpul, prezentul etern care a precedat experiența temporală întemeiată pe prima existență eșuată." Se intră în "plenitudinea sacră" despre care vorbește autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și ec-stazei, astfel încât, prin descărcările energetice ale transei poetice, eul uman hibrid se transformă în eter pur. "În cea mai înaltă formă a existenței tale tu pierzi conștiința că exiști", scrie Eminescu. Devii o imaterie indefinisabilă iradiind dincolo, în iminența virginală. În "anticipația" pură. Desigur, această stare culminativă spirituală este atinsă în plenitudinea ei în primul rând de marii creatori, precum și de cei înzestrați cu vocație mistică pentru poezie, înțelegând prin "poezie" artele în general, muzica fiind cea mai propice transfigurării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Actualmente, în haotică perioadă postmodernistă, nu poeții au neliniște. Ei se bucură de zburdălnicie neînfrânată. Neliniște au cuvintele care nu știu în ce antisens, în ce răspăr, în ce anticuvânt vor fi aruncate. Avea dreptate Heidegger să regrete acea perioadă virginală când cuvintele coincideau cu esența lucrurilor și se întreba când se vor întoarce la "întrebuințarea" lor primordială. Când va avea loc miracolul acelei primeniri, al acelui catharsis ? Când deveni-vor cuvintele iarăși Cuvânt ? Când o să zăbovească vântul într-o întoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pe dna Strickland. Mă duceam din când în când la dejunuri agreabile în apartamentul ei, precum și la ceaiuri mult mai impresionante. Am început să ne simpatizăm. Eram foarte tânăr și poate că-i plăcea ideea de a-mi călăuzi pașii virginali pe calea aspră a literelor. Iar pentru mine era plăcut să am pe cineva la care să mă pot duce cu micile mele necazuri fiind sigur că voi găsi o ureche atentă și un sfat rezonabil. Dna Strickland avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
bine mai mult decât prea puțin. Și, între timp, îmbrățișări ascunse și sărutări când nu e nimeni de față. Ea încerca o nouă viață și eu, bărbatul, așteptam! Ce umilință! Cum aș putea uita? Corpul ei fermecător lângă mine, superb, virginal, ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic! Ce nefericit eram și totodată ce poftă aveam de el! Și cum voiam să mă convingă că nu mă doare amăgit de dorința puternică de atunci. Am spus la întîm-plare. "Fapta noastră de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
spate. James s-a întors cu o expresie dezgustată. — Chiar trebuia să fii așa de grosolană? — A, m-am prins! a pufnit Julia în zeflemea. În pat vrei să vorbesc obscen, dar altfel vrei să fac pe femeia timidă și virginală. Corect? — Nici măcar n-o să tratez întrebarea ta cu un răspuns. Apoi James s-a cufundat în șifonier, de unde și-a scos o pereche de pantofi de yachting scâlciați. Ce convenabil! Nu poți să-mi răspunzi fiindcă știi că am dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cavaleru-naripat... Și în urma lui puicuța se uită cu nebunie. Suferințele lui Werther se urmează-n pieptu-i toate, De și nu ca el eroic vrea cucoșul să s-ucidă; El iubește - ea socoate cum portița să-i deschidă, Dar rușinea-i virginală de la scopu-i o abate. Nu, nu! Ca din întîmplare, ca dincolo rătăcită, "Să mă afle cumva noaptea și să-mi caute chichiță". Și când luna împle noaptea, trist, ea urcă o căpiță, Sare gardul și timidă lin pășește îndrăgită... Rămâneți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe sub niște sprâncene frumos pensate, ce pot eu să recomand unor doamne ca dumneavoastră pentru după-amiaza aceasta? Ar trebui să vă luați un ghid pentru bazaruri. — Poate dumneavoastră, domnule Kalebgian, spuseră ele aproape În aceeași răsuflare. Ochii lor mari și virginali Îl urmăriră cum se Întoarce pe călcâie la sunetul telefonului. — Alo, alo! Un apel internațional personal din străinătate? Da. Alo! Nu, domnul Carleton Myatt n-a sosit Încă. Vreți să lăsați un mesaj? Veți suna iarăși la șase. Vă mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de dureroase... — Nu e soția directorului ? Atunci... încearcă să reintre studentul. Și-a păstrat și numele de fată. Sia o strigam noi. Sia Strihan. O cunosc de peste treizeci de ani. Frumusețe de-o puritate ciudată, așa era atunci. Imaginea liniștii virginale ! Ca la pictorii maladivi și suprarafinați... Dintr-o familie vestită, de care s-a rupt imediat după ce l-a întâlnit pe Hariga. Chelnerul cu trei sticle roșii în brațe se încrucișează cu pașii sfioși ai unui ins cu o figură
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
regăsesc aici termeni din toate registrele limbii române -, întâlnindu-se, conștient sau nu, cu marele poet ale cărui opere sunt amintite mai sus, care, la rându-i, mărturisea, legat de limbajul artistic pe care l-a creat: Am căutat cuvinte virginale, cuvinte puturoase, cuvinte cu râie: le-am excitat aroma, le-am avivat rănile cu sticlă pisată și le-am infectat pe unele complet; și, cum de la azur e o distanță directă, o corespondență, am făcut pe cale artificială și cuvinte oglinditoare
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Recunosc că-n ciuda rezervelor mele, a fost destul de interesant. Era Într-adevăr un grup de literați ca-n definiție, nici unul dintre ei deocamdată recunoscut, nu neapărat cu trăsături estetice ori temperamentale comune ci cu un același, debordant entuziasm, aproape virginal, erau sincer tineri, fără ifose, Înțepeniri de azil academic și orgolii la ploscă, plosca de argint a mexicanului ce asistă la acel inubliabil jam sesion cu Vivaldi și Händel, aia da, stătea-ntr-un colț, cît despre program, dacă fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Prăvălită, trei sferturi goală, pe o blană de urs, cu brațul rezemat pe capul fiarei, sânii ei mici păreau încremeniți într-un spasm voluptos, iar șoldurile-i calde se alintau cu îndemnuri, în vreme ce întreaga-i figură surâdea, cu o candoare virginală și prefăcută. În ramă grea, fotografia mărită aproape natural era un cadou de ziua lui din partea ei. Atunci, cu trei ani în urmă și numai un an după cununie, a mințit că-l bucură cadoul ei, i-a mulțumit și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rândurile înaltei burghezii duce o viață de băiat. Și cine spune băiat la genul feminin, spune, desigur, vagaboandă... În primul rând, Monique Lerbier cultivă o înfățișare de băiat. Cu toate că părul său este în mod natural de un blond scânteietor și virginal, tânăra și-l tunde și și-l vopsește într-o nuanță închisă, batjocorind acest simbol prin excelență al feminității. Trupul său, pe de-a-ntregul zvelt, evocă mai degrabă un efeb decât o viitoare odrăslitoare. Silueta sa cu abdomenul plat și
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cu un suav boboc de trandafir importate de dincolo de Canalul Mânecii și aruncate în neprihănita grădină franceză. Imaginea aceasta nu mai era necesară reprezentărilor colective. Ea pălise parcă, iar în același timp se vestejise și idealul de tânără asemenea unui "crin virginal". Flirtul se aclimatizase pe pământul Franței, iar francezii nu mai vedeau în țările protestante un model, atrăgător sau dimpotrivă. Cel mult, se mai întâmplă uneori ca anumiți scriitori sau călători să sublinieze unele dintre particularitățile sale: caracterul său inevitabil, de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
să se cutremure adevărul întregii ființe, adevărul întreg care cuprinde toate dimensiunile și care se arată sub forma unei epifanii."60. Revenind la importanța textului, fie el excesiv intelectualizat, până la ermetism, sau, dimpotrivă, senzorial pe alocuri, rafinat până la neputință, sau virginal și sălbatic e cert că acesta reprezintă puntea de legătură, între realitatea intimă, personală și cea obiectivă, exterioară, a autorului. Ceea ce nu impune, textul sugerează, prin intermediul metaforelor, care pot trăda, la rândul lor, idei și sentimente. Textul va deveni, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dominantă este puterea imagistică a sugestiei: "Cine-a numit/ Auriu/ Această culoare/ A extazului frunzelor,/ Această triumfătoare/ Țară a nimănui/ Dintre viață și moarte,/ Această beatitudine/ Învăluind în vegetala-i lumină/ pământul,/ Cu mireasmă de fructe/ Dezgolite pe crengi/ În virginală/ Și grea impudoare?// Cine-a îndrăznit/ Să dea un cuvânt/ Celei mai limpezi/ Și-adânci nemuriri/ Spre care curgem,/ Nedemne de atâta speranță,/ Cu toții,/ Printre ciorchini înțelepți/ Și zănatice ramuri subțiri?/ Tăceți!/ Tăceți și-ascultați/ Silabele ierbii foșnind/ În lumina
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cina zeilor este anunțată de imensul clopot imperial. Fantezia lui M. Robescu crește printr-o aglomerare de elemente care dau sentimentul de sfârșit de lume, ca ploaia și ninsoarea, sau dintr-un sentiment enigmatic și tulburător de univers sublim, efervescent, virginal și arhaic. Al. Piru pune "Viața și petrecerea" sub semnul lui Dosoftei ca titlu dar și ca epocă de ev mediu, cu bărbați grei în armuri, cu prințese în blănuri de vidră, cu luptători îngenuncheați, cu femei pribege care se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
univers în esență livresc devine sinonimă cu efortul de corijare a unui real contondent, imposibil de asumat până la capăt. Procedeul e, pe jumătate doar, deconspirat la finalul unui demn Protest: "Am amestecat otrăvuri să binecuvântez/ mizeria umană c-un aer virginal/ și în conformitate, adesea am schimbat/ distanțele focale la ochelari de cal". Convingerea subsecventă că singurul refugiu poetic rămâne reveria propriei supraviețuiri prin artă ("Voi supraviețui marilor cataclisme/ într-un coș de hârtii/ din biblioteca municipală" Eroism) se prelungește, discret
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a resetat timpul istoric, prin instituirea "Anului Zero" în 1975, conform cronologiei convenționale. Toate aceste manevre de re-cronologizare a istoriei unei națiuni semnalează intensitatea eforturilor politice de redefinire identitară. Resetarea timpului istoric simbolizează dorința politică de creare a unei "identități virginale" (Mullaney, 2001, p. 8), care nu poate fi asumată colectiv decât prin redefinirea radicală a relației comunității cu propriul său trecut. Iar prin instituirea unui nou debut al istoriei, relația cu trecutul este, pe de o parte, abrogată simbolic, în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
revoltă, repertoriul cultural obișnuit e departe de a-i satisface spiritul de contradicție. Multe rânduri ale ei sunt fragmente dintr-un posibil Dicționar de simboluri În răspăr: Luna e, după capriciile mele, grasă, galbenă, fleșcăită și gravidă, iar nu suplă, virginală și argintie. La fel și deosebirea dintre aprilie și august, dintre starea mea fizică de acum și starea mea fizică viitoare. Acum luna a suferit o metamorfoză rapidă (Înlesnită) de vagile aluzii imprecise din primul rând, devenind o lalea, șofran
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
francofonia și pentru că, deși aparent glosocentrică, de fapt, ea configurează o identitate pornind de la elemente multiple și nu întotdeauna convergente sau armonioase. Împodobită cu straie monolinguale, dar pentru a vorbi despre multiculturalism și alteritate... Cu sălbăticie apărată în puritatea sa virginală, acasă la ea, dar pe alte meleaguri asociată constant și voit cu activitatea cea mai creatoare, cea care îi redă unei limbi vivacitatea și bogăția ei primordiale. Suprem paradox, poate, acesta al logicii de excluziune: Hexagonul a făcut din franceză
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fi decât sexuală, ei neavînd altfel nici o legătură unul cu altul, venind de pe planete diferite. Sexul este acel element capabil să provoace coliziuni neverosimile din perspectiva stereotipurilor generale. Și să nu uităm că drama nu ar fi completă fără apariția virginală și zâmbitoare a Sublimei Soții, de neclintit la brațul soțului preaiubit. Sincer, am avut mereu o reală admirație pentru această jurnalistă frumoasă, deșteaptă și puternică, dar postura fermă și în același timp discretă pe care a adoptat-o de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fantezia lui aeriană. Cetatea ideală, rezidență a Mirelui-popol, este o „tindă cerească” ce unește tot ceea ce are mai pur materia și tot ceea ce fabrică mai curat și mai Înalt spiritul uman. Orgia de pietre prețioase, de arbori fructidori, de obiecte virginale este vegheată (custodită) de Îngeri. Acesta este spațiul poeziei heliadești. Unul dintre spații, cel care stă pe treapta de sus a scenariului său liric. Limbajul care Îl sugerează este, În continuare, plin de bubele aberantei lui filologii, dar În interior
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]