797 matches
-
urmăriți ai fenomenului, într-o țară în care cronicarii dramatici au fost totdeauna numeroși, dar mediocri." (pag. 907) Mai cu seamă ultima observație merită reținută. Competența lui Paleologu e mai presus de îndoială. Reproșul e că aceasta se manifestă ca virtualitate, nu ca act. Adică exact invers decât se întâmplă, algoritmic, în situațiile de veleitarism. (Multe din acestea inventariate necomplezent în Istorie). Altminteri, dacă urmărim opiniile lui Manolescu însuși, ele diferă (dar nu radical) de candorile lui Paleologu. Amândurora le e
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
narativ, coabitează natural cu reprezentările grafice și cu viziunea obiectuală pe care le administrează artistul plastic. în construcția Cărții intră, așadar, cu egală îndreptățire, o dimensiune materială și una imponderabilă. Iar înainte ca textul să devină, prin exercițiul lecturii, din virtualitate, act, Cartea se oferă cititorului ca o realitate fizică, puternic determinată vizual și tactil. Conștientizînd acestă banală situație de fapt, artistul plastic a încercat să disocieze cele două stări ale Cărții și să exploateze exclusiv obiectualitatea acesteia. Astfel au apărut
Despre obiectși iluzie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7371_a_8696]
-
abstracțiuni desăvîrșite, concepte imaculate al căror destin tainic este actul întrupării. Ideologia artei devine, astfel, un vast tratat despre epifanie. Noțiuni precum: verticală, orizontală, acțiune, repaos, înălțime, stabilitate, excentric, concentric, rotație, punct, centru, mișcare, linie etc., etc. ies abrupt din virtualitatea lingvistică, din convenția lor lexicală, și se preschimbă în imagini, în arhitecturi, în repere senzoriale. Într-un mod paradoxal și greu de reprezentat în cadrele unei imaginații de tip fabulatoriu, pictorul reface aici, prin Cuvînt și prin Linie, adică prin
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
s-a întîmplat nimic, dar Președintele-estet-restaurator a ajuns bine mersi, la următoarele alegeri, pînă în turul doi, iar lucrurile au rămas neschimbate: adică Istoria artei românești a continuat să doarmă, acolo unde se află ea dintotdeauna, în pîntecul cald al virtualității, istoricii de artă să trăiască ei înșiși în eternitatea operei și să nu-și murdărescă pata galbenă cu mizeriile zilei, iar balerinii din jurul lui Brâncuși să studieze, absenți și firavi, inextricabila relație dintre Negresa Albă, Albă ca Zăpada și Scufița
Brâncușologia împotriva lui Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7507_a_8832]
-
spațiu unde Prospero se conturează mereu altfel, ca o sinteză a variatelor ipoteze textuale oferite de fiecare autor. Povestea inițială este extinsă și nuanțată, îmbogățită cu detalii care îi susțin travaliul figural în direcții neimaginate la început, dar prezente în virtualitățile structurii interne a textului. În principal, Shakespeare a dorit să sublinieze evoluția lui Prospero de la un magician preocupat doar de conjurarea morților, de hipnoză și alte esoterisme vecine cu magia neagră la un înțelept care a descoperit adevărurile vieții și
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
reguli și de frustări în propriul lui corp: "această pasiune fără limită pentru sacrilegiu îmi întreține la o temperatură a negației și a negației negației toată ura mea nețărmurită pentru absolut tot ce există, pentrucă tot ce există conține în virtualitățile lui subterane un mormânt pe care trebuie să-l pângărim și pentrucă noi înșine în această secundă avem tendința cadaverică de a ne accepta, de a ne axiomatiza." (pp. 20-21). Numai conformismul permite durata, tot ce contrazice e explozie, e
Minuni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7143_a_8468]
-
Într-adevăr, iPad-ul e doar varianta îmbunătățită a „sculelor" care de vreo trei luștri au devenit parte a vieții noastre. În mod clar, suntem mai pregătiți pentru iPad decât am fost pentru trecerea de la „mecanicitatea" mașinii de scris la „virtualitatea" computerului și a laptop-ului. La prețurile ridicole pe care prevăd că le vor avea într-un an-doi, va fi mai greu să nu-ți cumperi unul decât să-ți cumperi! Nu știu, pe de altă parte, dacă iPad-ul
iPad, you pad... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6223_a_7548]
-
am fost surprins nu de acuitatea analitică, nu de vigilența sintetică, ci de strania convergență a acestor două însușiri. Lefter nu investighează fără să țină cont de ansamblu și nu construiește direcții de evoluție fără să le asigure cel puțin virtualități aplicative. Cel mai bun exemplu îl oferă o carte ca Flashback 1985. Începuturile „noii poezii" (2005). Extrem de serioasă din toate punctele de vedere și net superioară celeilalte sinteze optzeciste (Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă), semnate de Radu
Analiză prin sinteză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6224_a_7549]
-
remarcabil la acest moment cinematografic uitat este respirația normală, firescul pe care-l vom regăsi ulterior la regizorii Noului Val. Nu cred că Laurențiu Damian, cu această concatenare subtilă a scurtmetrajelor vechilor și noilor regizori, sugera o cotinuitate, cât o virtualitate a filmului românesc din anii ’70, ’80, care s-ar fi putut materializa într-un alt context decât cel al unui stat totalitar. Redescoperirea autenticității cu regizorii Noului Val nu trebuie să facă abstracție de astfel de momente la care
Filmul românesc la Coimbra și Porto by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5231_a_6556]
-
pecete/ pe foi, ca dedesubtul vreunui salvconduct." (pag. 7) Nostalgie? Nici o urmă în, slavă Domnului, patru catrene. Totul începe cu familia unui poet și se termină cu formula sintetică a unui poem. Pentru Șerban Foarță, mai importantă ca orice e virtualitatea. Care nu provine din emoție, ci din combinatorică: se poate ca... dar e la fel de plauzibil și ca..., ceea ce nu importunează senzația că.... Punctele de suspensie sunt la dispoziția cititorilor, de obicei suficient de plimbați prin poezie cât să nu-și
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]
-
nu importunează senzația că.... Punctele de suspensie sunt la dispoziția cititorilor, de obicei suficient de plimbați prin poezie cât să nu-și facă iluzii asupra inocenței literaturii. Următorul poem pe care promiteam să-l reproduc creează, exact în temeiul acestei virtualități, un univers, prin frustrarea realului. E la mijloc, aș spune, o curiozitate cu croșete: "L-am așteptat pe tata, până la ceasul trei/ din noapte, să se întoarcă, pe bicicleta-i Stayer,/ de-acolo unde soața dresorului de lei,/ căzând la
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]
-
mai des, iar femeile să nu mai plîngă deloc, astfel încît o smiorcăială de Spartacus să stea în cumpănă cu geniul Anei Aslan. Pînă atunci însă, va trebui să suportăm neuronii lui Bill Gates și țopăielile Madonnei. Generația împrăștiată și virtualitățile ei Din numărul 4 și ultimul pe 2009 al revistei constănțene EXPONTO, atrage atenția un articol destul de lung și bine documentat semnat de Loredana Opariuc, universitară din Iași, despre revista Albatros. O publicație bilunară efemeră, doar șapte numere apărute, primul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6490_a_7815]
-
da în brațe și nu i-au mai dat drumul, deși ocazii ar fi tot fost: Zogru (2006), Fantoma din moară (2008), premiată de altfel de Uniunea Scriitorilor, Lizoanca la 11 ani (2009). Lucrul își are originea în confuzia dintre virtualitate și valoare. Ca proiect, cărțile Doinei Ruști nu-s rele. Operând cu multiple planuri simbolice (iată o calitate care nu i se poate nega autoarei), ele predispun la masive infuzii de sens, flatând în felul acesta nu gustul, ci înțelegerea
Tichia de mărgăritar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6386_a_7711]
-
întreg spațiul filmului plasându-l în ecuația tragediei, unde fiecare mutare apare determinată implacabil, indiferentă la conținuturile afective, congnitive sau volitive ale personajului. În fața noastră se află o posibilitate, clipa suspendată, simplă, de o puritate absolută, pentru că ea conține în virtualitatea ei tot ceea ce nu va fi pentru Silviu, tot ceea ce pierde pentru totdeauna, tot ceea ce realitatea îi refuză, deși viabil pe alte coordonate pe care ficțiunea le cunoaște ca prelungire a ceea ce este ea de fapt, dorința, visul. Felul în
Când nu pot să fluier, fluier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6426_a_7751]
-
ceapa vineție, la nămiez // ori seara, le dospi de aparența / foițelor ce le ascund esența, / și, lăcrimînd, n-ajungi la nici un miez”. Manierist în explorarea până la epuizare sonoră și semantică a potențialităților verbului, Foarță concepe, cu premeditare, un spectacol al virtualităților și ipoteticului, în care sunt convocate forme ale lumii și ale poeziei, convenții și dezlănțuiri, artificii ale gândului și răsuciri spontane ale imaginației. Dilatând detaliile la scara enormului, travestind grotescul în forme ale iluziei și rafinamentului nedisimulat, poetul imprimă cuvintelor
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
în forme ale iluziei și rafinamentului nedisimulat, poetul imprimă cuvintelor inconsistența și dinamismul unei logici utopice. Artificiu, ornament, feerie, spectacol și iluzie, cuvântul e, pentru Șerban Foarță, mai ales o formă de trăire poetică, extaz al simțurilor și celebrare a virtualității lucrurilor ce nu sunt încă, dar adastă să fie, diafane, neîntrupate, dar cu atât mai prezente. Devorator, poemul nu e altceva decât însumare a unor fragmente, asamblare a disparităților într-o unitate iluzorie și inutilă. Anamorfozele lumii se travestesc, cu
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
Mircea Mihăieș „Concentrările de virtualitate” care au fost orașele dadaiste gravitează, prin spațiu și timp, spre un centru: Zürich Zürich. Când spui Dada, spui Zürich, iar când spui Zürich spui Cabaret Voltaire. Istoria acestei Mekka deșuchiate e reconstituită de Andrei Codrescu într-un furor imaginativ
Când dadaiștii joacă șah (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5751_a_7076]
-
prinsă în agitația Parisului, dorise a se confrunta cu magistrala simplitate, pilduitor întruchipată de Brâncuși. A disloca sculptura din spațiul ei securizant, a o trimite dincolo de soclul și de elementele de ambient care o imobilizează protector, spre a-i încerca virtualități noi, în mișcare, a fost, de asemenea, pentru Martha Pan, o probă nicicum banală, dincolo de servituțile decorului, atunci cînd a consimțit la un dialog dansant, între Maurice Béjart și un artefact al său, din lemn, Le Teck, dintr-o speță
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
cotidianului ca să demonstreze cumva că brutalitatea „știrilor” e realitatea, și „cultura” e divertisment, imaginar. Am putea, dacă ne-ar lăsa timpul, să dezbatem diferențele mari dintre produsele izvorâte din Pound contra celor venite din Eliot, în perspectiva succesului actual al virtualității internetice. În acest moment, fertilitatea viețuieste numai în provocarea jocului avangardist... Restul e hârtie. À propos de propoziția mea că „Tzara e un gânditor (și scriitor) mai important decât Pound sau Eliot,” mă tulbură afirmația ta: „N-aș fi avut
Poezia și țarcul estetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5693_a_7018]
-
Elena Badea Adrian Boțan, director executiv de creație de la McCann București, agenția care l-a făcut celebru pe „ciobanul Ghiță“, a vorbit, miercuri, în cadrul emisiunii ZF Live, despre importanța colonizării profesionale a altor state, mai ales că acum există multă virtualitate, ceea ce permite lucrul din orice loc al lumii. În opinia celui mai premiat creativ din România, "suntem talentați ca nație", iar faptul că, din cauza crizei, mulți români pregătiți pentru piața de publicitate au emigrat, este, în parte bine, pentru că astfel
Agențiile de creație din România colonizează alte țări by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/50561_a_51886]
-
bine să faci și genul ăsta de export, de oameni, dei important este să faci exportul de produs. Noi exportăm campanii, ultima campanie a fost dezvoltată de aici de o echipă mixtă, client polonez, agenție românească, planner american... Există multă virtualitate în echipe acum, poți să faci videoconferință oricând. Acum este bine, poți lucra din orice țară de pe glob dacă îți permite fusul orar", a mai explicat directorul executiv de creație de la McCann București.
Agențiile de creație din România colonizează alte țări by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/50561_a_51886]
-
și provincie, figurile evocate de ghicitorile venețianului”); despre condiția străinului („Orice altundeva e o oglindă în negativ. Călătorul recunoaște puținul care-i aparține, descoperind multul pe care nu l-a avut și nu-l va avea”); despre spațiu, timp și virtualitățile lor, despre scris, despre memorie (propriul trecut al povestitorului se schimbă în funcție de drumul străbătut, de unde rezultă mai multe forme posibile de trecut și de viitor), despre dorință, dragoste, distrugere și moarte... Înțelegând toate acestea, la un moment dat hanul începe
Alte o mie și una de nopți by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5492_a_6817]
-
dată când se intonează imnul american” (p. 377). O altă expresie a râsului, sardonică de această dată, privește interpretarea ambiguă a finalului fericit: în virtutea principiului dualității (fiecare creație își evocă simultan contrariul, pentru ca Dumnezeu să nu fie văduvit de exprimarea virtualității sale, practic infinită), viitoarea epocă luminoasă, căreia i se face drum liber prin salvarea tabloului, are un facies saturnian. Este ca și când ritul diabolic inițiat de complotiștii ascunși ar fi triumfat totuși, măcar parțial, dar de o manieră definitorie, în prezent
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
subiacent, discursul său e unul angajat. De altfel, această pluralitate este tot ce are mai specific poezia lui Florin Iaru. Sugestiile culturale, extrem de numeroase la el, nu sunt niciodată, ca la alții, univoce. Fiecare dintre ele dezvoltă o pletoră de virtualități interpretative. Ambiguitatea chiar în aceasta constă. (Căci, la nivelul frazei, lucrurile sunt de obicei destul de limpezi). Imaginile din Cântece de trecut strada și din celelalte au un aspect molecular: se compun din atomi de aluzii, toate plauzibile. Cel mai cunoscut
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
să scriu nu doar despre diversitate, ci și despre diferență și unicitate. N-aveam cum să scap din vedere o «semanaliză» a prezenței, un posibil discurs despre spectacol constituit în afara artelor spectacolului. Apoi ar fi urmat, la rând, repetiția, multiplicitatea, virtualitatea, alteritatea, comunicarea instantanee, atingerea, fantasma, surogatul, corpul, absența, voyeurismul, diseminarea, indeterminarea, interfața (și eu eram acolo o prezență de interfață de care nimeni nu era conștient)”. Despre toate acestea scrie pertinent eseistul, pornind de la realitatea socială în care trăiește - una
Despre viciile lumii postmoderne by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3516_a_4841]