796 matches
-
Roman: Importantă nu este diferența Între a trăi Într-o singură lume și a trăi În mai multe lumi deodată, ci modelul prin care am putea ficționaliza, prin care ficționalizăm absolut tot ce se Întâmplă În jurul nostru, fie că este virtualitate, fie că este Într-un trecut pe care ni-l amintim. Asta Înseamnă că nu acceptăm o logică exterioară de nici o treaptă, ci ne reconstruim În noi logicile parțiale prin care am trecut de la o clipă la alta. Mihaela Ursa
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
acestui tu, a unui referent pentru această alteritate care există ca virtuală deschidere În limbaj, ca virtuală poziționare a mea În ochii și pielea lui X. Această Însingurare, această Înstrăinare a mea de toți ceilalți distruge, Într-adevăr, componenta de virtualitate din limbaj sau, dimpotrivă, forțează limbajul să-l creeze, chiar și În această izolare maximă, pe tu, prin ochii căruia să pot emite limbajul. Cornel Vâlcu: Mi se pare În continuare importantă distincția Între cele două tipuri de alteritate. Există
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
verosimilitatea caracterologică și de mentalitate ia locul celei a realității materiale, pentru că într-o piesă de teatru totul nu-i decât o punere în scenă. De aceea spațiul narativ al multor piese este chiar o piesă de teatru. Deci o virtualitate. Imposibilitatea Opera lui Werner Schwab este o literatură care nu prea avea cum să se nască, și de aceea, ca să folosim un mic paradox, nu prea va putea să moară. Primul volum cuprinde piesele din volumul Dramele fecalelor ("Șefele", "Genocid
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cerută, care ar fi rămas astfel în posesia lui. Ironic, el conchide că banii îngropați într-o grădină, plasați într-o bancă sau împrumutați unui prieten există la fel de puțin din punct de vedere substanțial și că nu sunt decât o virtualitate de care trebuie să râzi... Onorurile? Ce să faci cu ele? La ce bun să-ți consacri existența participării la concursuri, câștigării unor premii de elocință sau de retorică, de poezie sau de gimnastică? Ți se schimbă viața în esența
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Orizont”, „Revista literară”, „Timpul”, „Adevărul”, „Universul”, „Patriotul” (Arad), „Basarabia” ș.a. Devine membră a Societății Scriitorilor Români în 1943. A lăsat numeroase manuscrise, unele pagini fiind înrâurite de dialogurile cu Nae Ionescu, pe care l-a cunoscut îndeaproape. Firave, semnalând oarecare virtualități, piesele de teatru compuse de Z.R. nu au provocat un mare interes, cu toate că seria lor fusese deschisă de Ucenicul vrăjitor, în care un cronicar remarcase „vădite preocupări intelectuale”, iar în spectacol erau distribuiți actorii Dida Solomon, George Calboreanu și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290759_a_292088]
-
care le-a avut personalitatea sa în epocă și în secolul următor. Urmașii săi s-au angajat pe același drum, dar nu l-au putut duce până la capăt. Despotismul lor a fost doar în intenție, a rămas mai mult în virtualitatea textelor și în asumarea deplină a acelor afirmate. Nu s-a putut manifesta total, deoarece nu a reușit să producă subjugarea definitivă a "supușilor". Dar vina nu este a lor. Ei doar au avut neșansa să scrie după Boileau și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
societății care a produs-o "...o literatură matură are în urma ei o istorie care nu e numai cronică, o acumulare de manuscrise și de scrieri de un fel sau altul, ci o evoluție ordonată, chiar dacă inconștientă a limbii, spre realizarea virtualităților specifice în cadrul limitelor ei proprii."295 Ideea de maturitate și evoluție pare să contrazică unele aspecte discutate în articolul Tradiția și talentul personal unde Eliot se situa împotriva aplicării noțiunii de progres, în sensul ascendenței de la inferior la superior în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Pe de altă parte însă, orice scriitor clasic duce la epuizarea domeniului în care își scrie capodoperele după Shakespeare sau Racine nu s-a mai scris la fel, neexistând posibilitatea de a mai atinge superioritatea creativă a acestora în dramaturgie. Virtualitățile limbii nu pot fi concretizate decât o singură dată în mod absolut "...fiecare poet autentic [...] realizează o dată pentru totdeauna una din potențialitățile limbii, lăsând astfel succesorilor săi o posibilitate în minus. Când poetul mare e și un mare poet clasic
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
-și dreptul, acesta trebuia să respecte o tradiție în consultarea stărilor, obligație pe care nu o regăsim explicit legiferată, dar a cărei putere de constrângere este recunoscută 579. Astfel se explică echilibrul de forțe, tradiția și obligația reprezentând expresia acestuia. Virtualitățile de opoziție a stărilor în cadrul organizat al Adunărilor reprezentative, se manifestă în Țările Române la nivelul îngăduit de dominația otomană, Poarta tolerând chiar și convocarea adunărilor paralegale, atunci când aceasta îi profita. În perioada secolelor XV-XVI creșterea autorității centrale a avut
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
și cu un tezism deformant, o tensiune existentă la vârful piramidei. Potrivit unei mențiuni a scriitorului, din Am fost și cioplitor de himere (1994), personajele nu ar fi două persoane istorice deosebite, ci unul singur, dictatorul contracarat de propria lui virtualitate, de „umbra” lui posibilă. Cele două atitudini exprimă ideologia comunismului autoritar, brutal, opresiv, stalinist și ideologia comunismului „cu față umană”. În optica auctorială, adecvată țelurilor propagandistice ale scrierii, ideală ar fi a doua atitudine, idee înscrisă conjunctural în panoplia de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
să-și smulgă labele". Zadarnic exercițiu de automutilare care nu permite nici o eliberare a încleioșatului. Poziția de oaspete face parte din aceste constelații familiare în care exiguitatea, intimitatea pervertită ar trebui totuși să incite la fugă. Aceasta devine sensibilă în virtualitatea sa, de către un ultim element al casei: scara. Scara este un instrument de o mobilitate paradoxală. Ea permite schimbarea de loc, dar progresia sporește imobilitatea, fiindcă ea dă mereu naștere unor culoare, uși, alte scări, în mod vertiginos. "dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
esențialmente la aprofundarea decriptării articulărilor care acționează la dublele nivele transversale și verticale ale câmpurilor de inserție ale actorilor (politic, economic, religios, rudenie etc.) și ale scărilor care leagă un microgrup la un spațiu global devenit prin caracterele sale de virtualitate, de volatilitate și de realitate un fapt social total. Evoluția cultelor de posesiune în Laos, cutie de rezonanță exemplară a determinărilor politice și a schimbărilor economice recente, ne va permite să conturăm această propoziție pentru a putea trage concluziile necesare
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
și mai gratuit în lumea civilizată, cu materialul vagabond al cuvintelor date...". În realitate anatomist fără pereche, așa-zisul joc nu e "joc", ci scotocire atentă în straturile vii ale limbii, pentru ca înainte de încorporarea în structuri și ansambluri inedite, toate virtualitățile cuvintelor să-i fie cunoscute: "Să mă păzească Dumnezeu, nu am căutat să fac literatură, dar am căutat cuvintele care sar și frazele care umblă, de sine stătătoare". Practic, jocul presupune strategii, "socoteli" privind conotațiile, modulațiile, asocierile și respingerile, prilej
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
altul se va numi semnificativ: În dulcele stil clasic. Repere universalizante, ideologeme orientând din uman în cosmos devin titluri de poeme-meditații: Inimă, Somn, Vis, Miraj, Contemplare, Cântec, Labirint, Armonizare, Timp; toate invită la ridicare în intemporal. Act de cunoaștere cu virtualități totalizante (asociabile filozofiei și științei), poezia poate întâmpina obstacole, dar poetului, un magician (un microcosm), îi stă în putință explorarea cosmosului mare, inserția în astral și în abisal. Nichita Stănescu era, cu siguranță, un temerar. Ce discrepanțe între omul și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
desprinde „o viziune lirică, duioasă, Învăluitoare, toate schițele sale fiind Încărcate de o poezie latentă fermecătoare, care le conferă o atmosferă particulară. Ele mărturisesc, prin vivacitatea narativă și finețea cu care sunt surprinse gesturile grave, mișcările sufletești imperceptibile ale copilului, virtualitățile unui talent autentic”. În Strigătul, se apleacă asupra pubertății: e o „investigare psihologică a dificilei vârste - preadolescența - prin Îmbinarea modalităților narative tradiționale cu tehnica cine matică. Bazată pe introspecție, cartea dezvăluie reacțiile afective ale vârstei, surprinde momentul În care adolescența
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
locul semelor pur referențiale, iar eventualii semnificați lexicali ai numelui propriu, dacă se atenuează în spatele funcției designatorului, nu dispar complet în această utilizare referențială. Ca și Hébert, Baudelle afirmă că în cazul numelor proprii, semantica referențială nu abolește semantica morfologică. Virtualitățile expresive ajută la rezolvarea problemelor rezultate din incompatibilitatea sistemului onomastic real cu legile ficțiunii. În procesul de concepere a numelui, proces care presupune o tensiune între real și ficțiune, numele este constrâns să se adapteze. Opunând onomastica reală opacă (cea
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mit anunță și tema independenței fiecărui curent de memorie, susținută în capitolul despre timp. Memoria individuală a solitarului din Londra este o legătură între mai multe memorii colective, dar important este că, în această descriere, conștiința posedă în ea însăși virtualități de cultură și că, actualizîndu-le, ea alege punctul de vedere al pictorului sau pe cel al economistului. Altfel spus, libertatea memoriei, care în articolul despre muzicieni era înțeleasă ca libertate defensivă care manipulează curentele de memorii și se situează la
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
la un moment dat, un curent de memorie literară, apoi un altul, de memorie religioasă. Sensul istoric al acestei inversări ierarhice între memoria socială și memoria colectivă vine ca o consolare a deznădejdii: eternă este memoria socială, care e o virtualitate, pe cînd prezentul (istoria) nu durează decît un moment ca memorie colectivă. La paginile 182-183, Halbwachs își evocă pasiunile de tinerețe într-o formă codată, vorbind despre prietenii săi de la Școala Normală; or, prietenii săi din tine-rețe erau socialiști. În
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
o cameră sau de structura unui oraș. Spațiul implică o temporalitate. Acest lucru este adevărat în special în exemplele date de Halbwachs din spațiul rural, spațiul juridic, spațiul economic. Noutatea și specificitatea acestor spații este că au un fel de virtualitate și un loc în care această virtualitate se actualizează. Virtualitățile juridice fac ca toți oamenii dintr-o regiune să știe că intră în raport juridic unii cu alți, și unii, și alții cu obiectele, cu pămînturile, cu proprietățile, iar în
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Spațiul implică o temporalitate. Acest lucru este adevărat în special în exemplele date de Halbwachs din spațiul rural, spațiul juridic, spațiul economic. Noutatea și specificitatea acestor spații este că au un fel de virtualitate și un loc în care această virtualitate se actualizează. Virtualitățile juridice fac ca toți oamenii dintr-o regiune să știe că intră în raport juridic unii cu alți, și unii, și alții cu obiectele, cu pămînturile, cu proprietățile, iar în caz de criză, există un notar, există
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
temporalitate. Acest lucru este adevărat în special în exemplele date de Halbwachs din spațiul rural, spațiul juridic, spațiul economic. Noutatea și specificitatea acestor spații este că au un fel de virtualitate și un loc în care această virtualitate se actualizează. Virtualitățile juridice fac ca toți oamenii dintr-o regiune să știe că intră în raport juridic unii cu alți, și unii, și alții cu obiectele, cu pămînturile, cu proprietățile, iar în caz de criză, există un notar, există un loc unde
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
fac ca toți oamenii dintr-o regiune să știe că intră în raport juridic unii cu alți, și unii, și alții cu obiectele, cu pămînturile, cu proprietățile, iar în caz de criză, există un notar, există un loc unde această virtualitate poate fi actualizată; actualizatorul acestei memorii colective este personajul ei central. Timpul juridic pare să meargă de la periferie la centru (notarul) și de la decizia centrului (notarul) la periferie. Această structură a spațiului care implică o temporalitate centrată se regăsește, la
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
de altul și asigură identitatea grupului, adică nu mai este un spațiu transtemporal, ci spațiul unei temporalități colective, servind ca barieră față de alte temporalități colective (spațiul unui grup religios în raport cu exteriorul sau cu orașul). Astfel, schema generală a spațiului ca virtualitate și ca loc al activității poate fi înțeleasă atît ca spațiu legat de timpul prezent indefinit, cît și ca spațiu legat de timpul istoric colectiv. Spațiul și sociologia cunoașterii Acest lung text despre spațiul matematic, omis pînă acum, va deschide
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Nichifor Crainic a coborât în arenă, în vacarmul discuțiilor și-al ciocnirilor de idei, în haosul care nu-și putea găsi o axă de limpezire, arătând față de orice problemă punctul de vedere creștin, înfățișând doctrina ortodoxă drept ceea ce este în virtualitățile ei, perspectivă superioară de înțelegere și forță superioară de orânduire a tuturor stihiilor răscolite de spiritul tulbure al contemporaneității. A indicat astfel teologilor o misiune spirituală totalitară, care să îmbrățișeze universalitatea preocupărilor omenești, i-a făcut să-și aducă aminte
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ce caută să se manifeste, și ca să se manifeste, se îmbracă în organe. Pentru ca acest principiu să se manifeste în chip autentic, trebuie să se întrupeze în frumusețe, adică trupul pe care îl îmbracă să ne facă să-i recunoaștem virtualitățile, să ne facă să vedem ce este omul sau mai precis ce este acest om” (ca individ concret)(A.D. Sertillaiiges: Art et apologâtique, p. 29.). Același lucru îl spune Jacques Maritain lămurind ideea de formă, care e tomistă în măsura în care e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]