14,944 matches
-
și simplu cuvânt, care se cuibărește în litere nevorbite. Urcă în pod uneori, caută sunete, le aduce spre încântare. Întâia devenire a sa poezia a obținut-o după regăsirea în sine. Răbdarea poeziei este o minunată deghizare, o disperare devenită virtute. Ritmurile poeziei sunt obișnuite să plângă. Lacrimile rezultate devin șirag de aur, arătat după-amiaza ca semn în fața celui ce suferă de fericire. Căutătoare de nemărginire este poezia, deoarece merge străină de sine pe străzi, circulă prin orașe medievale, se răstălmăcește
Înger cu aripi ascunse / Ioan Gâf-Deac [Corola-blog/BlogPost/94307_a_95599]
-
imperativele momentului, nevoia de mobilizare a competențelor, de reviriment al discursului artistic, de selecție a ofertei, a unui nou tip de management al evenimentului cultural, menite a stârni energii creatoare autentice și a reconfigura interesul publicului, orientându-l către reconsiderarea virtuților actului cultural autentic. Ajuns la cea de a IX-a ediție, „Punți de lumină” este un astfel de proiect: profesionalismul, ambiția, rigoarea, exersate în timp și dublate de o îndelungată și prodigioasă experiență jurnalistică, au scos-o, definitiv, pe autoare
„PUNŢI DE LUMINĂ” – UN PROIECT CÂŞTIGĂTOR! [Corola-blog/BlogPost/94308_a_95600]
-
săi... (Fragment dintr-un discurs al Patriarhului Daniel al BOR). Știm cu toții că omul, copilul, este un univers deschis, limitele acestui univers fiind aceleași dintotdeauna: abisurile tenebroase ale căderii, ale păcatului și ale patimilor și înălțimile sau piscurile senine ale virtuților. Păcatele, patimile, ca fiind isbucnirile cele mai violente și grosiere ale energiilor și resurselor umane, și virtuțile, care constituie adevărata vocație și lucrare a omului, au fost aceleași de la început, deși au fost numite diferit. Ceea ce s-a schimbat nu
Profesorul de Religie, un model de conduită pentru „ucenicii“ săi şi un mediator în şcoala în care îşi desfăşoară activitatea… [Corola-blog/BlogPost/94310_a_95602]
-
univers deschis, limitele acestui univers fiind aceleași dintotdeauna: abisurile tenebroase ale căderii, ale păcatului și ale patimilor și înălțimile sau piscurile senine ale virtuților. Păcatele, patimile, ca fiind isbucnirile cele mai violente și grosiere ale energiilor și resurselor umane, și virtuțile, care constituie adevărata vocație și lucrare a omului, au fost aceleași de la început, deși au fost numite diferit. Ceea ce s-a schimbat nu este atât modul lor de desfășurare, cât mai ales intensitatea și generalizarea lor - susține Părintele Ioan Cristinel
Profesorul de Religie, un model de conduită pentru „ucenicii“ săi şi un mediator în şcoala în care îşi desfăşoară activitatea… [Corola-blog/BlogPost/94310_a_95602]
-
sunt cei mai oropsiți din acest punct de vedere. Batalioane de politruci au trecut Dunărea în colb și au promis verzi și uscate. Din toate acestea - cu ce s-a ales? Nimic. Am crezut că nerușinarea nu poate fi o virtute, dar, iată că se poate, și drumul spre iad, vorba lui Dante, este pavat cu palavre și tristețe. Parcă aud cum cineva de sus, de la Guvernul de la București, eventual Angel Tîlvar, spunând că adevărul este altul. Să fie cel care
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94348_a_95640]
-
tragic, liric, comic) dincolo de luminile rampei. Subliniem: să lase impresia... Din piscul unei poziții poruncitoare, inchizitoriale, pe Robert Wilson nu-l interesează, cel puțin în Rinocerii de la Craiova, actorul-om și profesionist, actorul că unicitate și personalitate distinctă, ale cărui virtuți să fie valorificate, ci exclusiv Echipa, ansamblul componenților acesteia, care se impune să funcționeze perfect, ca un ceas elvețian Schaffausen - dacă nu cumva până dincolo de perfecțiunea terestră îndeobște acceptată. Văzând în automatisme, în repetitivitate chintesența teatrului ionescian, autorul montării scenice
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
încă, poate mi-ar trebui un zîmbet de seducător pentru ce va urma, pentru că nu știu ce va urma, poate mi-ar folosi calificarea unui traducător de chipuri și figuri, blîndețea unui calm șlefuitor și simt cu disperare oarecum jucată, despuiat de virtuți de doi bani, că sînt lipsit de curaj fizic -mă cred artist beau alcool mort și scriu în așteptarea unei religii micuțe, perfect în viciul meu de a însufleți obiecte, chiar și pe văduva suedeză a lui Kafka ce aducea
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
intimitatea luptei tale o voi cunoaște voi amîna ușurința de a înțelege „femeie care te acordezi cu gura poetului / acest torent de mîl senin" perna ta se umflă în noapte și rugăciunea stinsă a inimii nu-l poate opri nici virtutea ce are darul prostesc de a înlătura viața tu culegi un fruct din pomul pe care-l studiam pe-atunci cu știința ridicolă a unui tîmplar iar cînd am văzut în sfîrșit pielița lui tu rîzi deja cu sîmburii-n gură
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
Oamenii îl urcară pe leneș în spatele limuzinei, lîngă cucoană și plecară mulțumiți c-au scăpat de el. Iar cucoana zise, pipăind mijlocul leneșului: - Să te văd acum, leneșule, cum ți-ai plăti cei posmagi muieți! Dar leneșul era tare de virtute, de, ca omul nemuncit. Încît cucoana, ce era și ea dintre cele tîrtoșe, zise șoferului: - Mînă înainte și să nu te uiți îndărăt. Și cum e Mercedesul lat în spate, își făcu loc cucoana pe lîngă leneș, așa ca o
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
se limpezește conturul altminteri confuz ațos aidoma unei legume bătrîne conturul din care iau naștere lucrurile lucrurile din care luăm naștere noi. Ar trebui Ar trebui să asurzești cum un motor ce nu se-aude pe sine să-ți verifici virtutea precum viitorul prin mijlocirea cărților de joc să ai trac înainte de-a adormi cum un actor înaintea unui spectacol. Delta Dunării După pilda Domnului un fluviu răstignit. Pădurea fermecată În hățișul întunecat cum un soi de viscere-ale pădurii cîntă
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
zvoni că se aștepta un timp favorabil, anume, miezul nopții, când puterea lor devenea nemărginită. Veni un alt zvon, cum că magicienii erau nemulțumiți de oscilația montagnarzilor. În sfârșit, al treilea: ajunși la o vârstă înaintată, și-ar fi pierdut virtuțile, așa că nu se mai încumetau să-i însoțească pe montagnarzi în Epoca de aur, fiindcă, în timpul procesiunii, unii enoriași și-ar fi dat obștescul sfârșit. Petrecerea lor ar fi o trecere defintivă în cealaltă lume, fără vreo legătură cu secolul
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
Norul din dreptul ferestrei explodase Ca un sîn cu lapte negru. Otrava Cititorul stă la porțile dimineții și așteaptă poeziile pe care, la lumina nopții, poetul le scrie cu propriul sînge, cu sîngele celorlalți îndoit cu apă, cu vin, cu virtute. E înduioșător, realitatea nu-i așa cum pare, Lumea nu-i ticăloșită de tot, încă mai are pentru cine Să înflorească dimineața trandafirul de hîrtie, Încă mai are cui să-i întindă inima aburindă Femeia născută pentru dragoste... Dacă poezia ar
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/8351_a_9676]
-
în minte e personajul său mopete, așa încât el este emblema reprezentativă pentru poet, nu un vers, nu o imagine, nu o strofă, nu un poem. Antologia lui Matei Călinescu poartă marca afectivă a prietenului de departe și de demult, cu virtuțile și defectele ce rezultă de aici. Fără o ediție completă din poezia greu antologabilului Mircea Ivănescu nu se va putea discuta corect despre ea în viitor. Mircea Ivănescu, versuri poeme poesii altele aceleași vechi nouă, antologie și prefață de Matei
Un maestru al prozaicului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13164_a_14489]
-
ecoul în sufletul tinerei grecoaice părăsite, și nici în familia ei, această stare de lucruri care, adâncită, ar fi putut feri paginile de abstracțiuni naive și de imagini convenționale. Comedia schimbării domnitorilor rămâne la stadiul declamator. De asemenea, pedalarea pe virtute. Ceea ce rămâne în această scriere este construcția. Logica treptelor sale suitoare ori coborâtoare, filoanele de datare și de informare. Reproducerea textelor pisaniilor mânăstirilor, printre altele. Sensul pe care îl dă Cuviosul de la Putna, scrisului, tălmăcirii, cărții. Reproduc un exemplu, cu
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
și duioasă,/ pisica peste cărți trecînd,/ Amici ce nici cînd nu mă lasă/ Și fără care viața-i vînt.” - Bestiarul). Dintre toate, Romulus Bucur alege pisica și îi dedică șaisprezece poeme. Atît doar că pisica lui, ca toate pisicile cu virtuți literare, poate avea farmece și apucături de femeie, poate toarce poezie în ritm de computer și ține loc de amic. Sau toate în sens invers - femeia e o pisică, literatura, la fel, prietenii, și ei - caz în care înțelegem că
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
mormântul poetului, Iacob Mureșianu, prietenul și colaboratorul său, declamă o odă funebră în care se menționează pentru prima dată caracterul profetic al celei mai bune părți din lirica sa: „Profet măreț sub soare de vița Romei veche/ Erede 15 al virtuții poporului faimos,/ În farmec de viață cu ani n-avu pereche/ Resonul 16 lirei tale, poete glorios!/ O nație în doliu îți cântă reînvierea/ Când corpul tău se pleacă țărânei în mormânt/ Tirana moarte aicea își arată puterea/ Geniu-ți
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
mică). Deși nu pot să-mi dau seama exact cît e ficțiune romanescă și cît memorialistică în confesiunea la persoana I a naratorului numit chiar Miron Bergmann, trebuie să spun că volumul m-a interesat nu în primul rînd pentru virtuțile lui beletristice, ci prin raportare la tot ce știu despre epocă: din documente, mărturii scrise, alte opere literare cu aceeași temă și mai ales din istoria orală, de la prieteni scriitori ceva mai în vîrstă. într-un prolog scris "după 50
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
asemenea tentativă de redempțiune ni se pare totuși puțin convingătoare din punctul de vedere al plăsmuirii lirice, odată ce aceasta s-a declarat în chip categoric debitoare unui profil de factura căderii asumate. Amuzant e totuși un compromis între "păcat" și "virtute", sub chipul unei "exorcizări" cu preapitorești imagini de diavoli zugrăviți în tușe groase: "o puzderie de singurătăți/ doisprezece diavoli ciulesc urechile/ și zumzăie în grota somnului meu/ ei vin pe brînci împing pămîntul/ zorii din fața nopții/ ei umplu cu întuneric
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
libertățile pe care acestea le generează. Grecii, în primul rând Atena, prin ecumenismul ei pragmatic, nu puteau să nu ajungă la confruntarea cu Asia, cu modul ei de producție, materială și spirituală. O confruntare inevitabilă, fundatoare pentru un topos cu virtuți identitare, cel al "veșnicului război dintre Europa și Asia." De la războiul Troiei până la cuceririle lui Alexandru cel Mare și ale diadochilor săi, Europa a încercat mereu să impună Asiei un model rațional de asumare a realității, o atitudine activă față de
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
pe alte căi, compensat: "Ochi pentru nas dinte pentru floare/ cal pentru sînge om pentru fruct/ apoi exista casa aceea neîntreruptă/ și cuțitul de pîslă de apă/ existau multe sertare pline cu ceață/ exista un scaun și se făcea o virtute/ apoi mai existau cutiile de scrisori pline cu frunze/ și picioarele și ghetele și melancolia/ și cîteva cuvinte într-un tub de lemn/ și nu mai știu ce și nu știu de ce/ și toate se compensau se compensau." (Talion). Poeziile
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
că literatura pe care o scrieți vă poate defini? A.E.: Fiecare personaj - pozitiv, negativ, are ceva din mine. Sey Mondy spune în Saludos: "Am ajuns la concluzia că este mult mai avantajos să fii cinstit". Un raționament nu o virtute. Cred că mi se potrivește. Unele personaje sînt dezagreabile, poartă ceva din tenebrele mele. Curajul altora este pornit, cred, din neliniștile pe care le temperez - nu totdeauna - pînă la insesizabil. Alte personaje ucid, poate pentru faptul că eu nu am
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
constînd într-o hipersensibilitate la contrarietăți, într-o vulnerabilitate "imatură", de ins fără apărare: "Orice contrarietate de natură literară, se confesează criticul într-o scrisoare, mă mîhnește cu mult mai mult decît ar trebui". Să fie o deficiență sau o virtute? Dl Raicu socotește că sîntem în măsură a indica aci mai curînd o virtute, un fel de-a fi care "i-a fortificat pasiunea și a păstrat-o pînă la sfîrșit într-o stare de Ťprospețimeť, de emoționantă puritate, de
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
Orice contrarietate de natură literară, se confesează criticul într-o scrisoare, mă mîhnește cu mult mai mult decît ar trebui". Să fie o deficiență sau o virtute? Dl Raicu socotește că sîntem în măsură a indica aci mai curînd o virtute, un fel de-a fi care "i-a fortificat pasiunea și a păstrat-o pînă la sfîrșit într-o stare de Ťprospețimeť, de emoționantă puritate, de neprihănire, de care nu beneficiază cei ce nu știu sau nu mai știu, cu
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
fel și fel de cârmaci și modele; de toiul veșnic al ambițiilor, dorințelor și aversiunilor în care este cu neputință să nu ajungi sau victimă sau complice; de spiritul din ce în ce mai viguros, conform căruia totul se scuză și se justifică atunci când virtutea este schimbată în viciu, iar unele vicii sunt ridicate la rangul de virtute; de împrejurări precum acelea în care nimănui nu-i pasă de o nenorocire ori de o suferință în care totul este doar aporie; de faptul că orice
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
și aversiunilor în care este cu neputință să nu ajungi sau victimă sau complice; de spiritul din ce în ce mai viguros, conform căruia totul se scuză și se justifică atunci când virtutea este schimbată în viciu, iar unele vicii sunt ridicate la rangul de virtute; de împrejurări precum acelea în care nimănui nu-i pasă de o nenorocire ori de o suferință în care totul este doar aporie; de faptul că orice nouă acumulare și acaparare înseamnă o nouă inegalitate în repartiția generală a visteriei
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]