1,121 matches
-
de despărțiri, se găseau, pentru o viață, Gellu și Lyggia) își caută drumul subțire, amenințat, spre întreg. Sînt povești, deci, îndărătul acestor versuri care par că rătăcesc bezmetic prin oraș. E o sintaxă a vieții în spatele rotocoalelor multicolore de materie visată, subtile declarații ale dragostei, una: "va trebui să distrug singur ceea ce am iubit împreună/ și mai ales va trebui să te miști liberă/ când voi traversa orașul acesta pustiu/ în frumosul meu costum de scafandru." (Singură și imobilă). Paradoxala mobilitate
Ce-am mai putea visa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7051_a_8376]
-
goi ca niște pahare cu apă/ acești trecători ca niște suliți." (Certitudinea eruptivă). Niște emanații, ca sufletele dispăruților, sînt acești translucizi oameni din vis. Apărarea de o lume instabilă, amenințînd la fiecare pas, e această delicată pierdere de corp, încercare visată de a gestiona situația cu spiritul, pe care lumeștile nu-l văd. Nu știu dar îi umplea mereu/ ca un fluid sentențios/ prestigiul golurilor arhicunoscute" (Promenada). Să fie lichid, să fie aer, acest fluid mediind între curgere, heracliteana curgere, niciodată
Ce-am mai putea visa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7051_a_8376]
-
Spre dimineață îi deșteptă țipătul jalnic al unui coleg mai tânăr, care se ridicase-n șezut și privea-n jur cu ochi rătăciți: ŤDoamne, ce-am făcut! Am futut Revoluția română!ť ŤTaci, bă, dracu!ť, îi aruncă altul. ŤAi visat!Acum culcă-te la loc!ť Și toți își reluară horăiala." Astfel arată evenimentele istorice sub pana unui mare scriitor. Ca la Mallarmé, totul e destinat, calculat, blestemat să sfârșească într-o carte. "Conștiință și lumină", așa cum o vedem în
Ce-ați zice de-un fan-club Cărtărescu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7055_a_8380]
-
a suirilor și a coborărilor ei multiplicate, acum te împaci cu toate și uiți nemulțămirile în fața frumusețelor încîntătoare ce-ți lovesc sîmțurile, în preajma unei naturi ce își desfășură măreața armonie prin însăși confuzia ei, unei naturi ce întrece paradisul cel visat, a unei mări care reflectează coloarele cerești (...)." (Cap. X; Cap. XII). Pornit de la Iași cu o misiune extrem de concretă și de dificilă, scriitorul pare să fi uitat de ce a venit la Constantinopol și, din fericire, nu amintește nimic de tribulațiile
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
fiarbă) într-un bar foarte șic (plătește ea, firește!), apoi urcăm într-o cameră și, pe întuneric, urmează o partidă de sex îndrăcită. Pot spune că era expertă - și foarte amorezată! Modestia mea e pusă la grea încercare: sunt "peștișorul" visat! Jean Mimil, sluga dumneavoastră, Madam. 26 februarie 2003 Pe vremea aceea Pe vremea aceea, tinerii nu se tutuiau, nu intrase încă în obicei. Mă adresam cu "dumneata" prietenelor mele și chiar, o vreme, prietenului meu Péron. Nu se practica "agățatul
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
apărut Jurnalul lui Sebastian eram la Berlin. Am rămas uluită de vîlva stîrnită în Germania de această carte; nici transmisia revoluției române în direct la televizor și nici afirmația ridicolă că Herta Müller i-ar fi adus României Nobelul mult visat nu s-a bucurat de un interes mai mare. Mi-am dat seama imediat cu mîhnire care era miza. Din păcate nu scriitorul, nu omul, ci subiectul politic. Am constatat atunci, cu stupoare, cum creștea, de la o zi la alta
Jocul și visul. by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3901_a_5226]
-
în enigmă țărmurii Europei, la miază-noapte. Lansat oarecum să pipăie marginile de sus ale capacului de neguri ce pogoară dintr-acolo, imens, asupra lumii, navigatorul pretindea că atinsese insula extremă a orizontului. Era, pentru antici, punctul unde se înscrie, culminant, visată ca o fascinație, contiguitatea cu necunoscutul. O găsise, exploratorul nu de toți crezut, la cîteva zile de plutire oceană, depășind spre nord, ceea ce azi geografilor li s-a statornicit a fi arhipelagul Shetland. Astfel aproximată, ori mai încolo, proiectîndu-și himera
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
pe care și-o dorește să o întâlnească la bărbați este înțelepciunea, în timp ce la femei este feminitatea, prețuiește sinceritatea la prieteni și urăște cel mai mult oamenii care urăsc. Are și o ocupație preferată - actoria -, iar cea mai mare fericire visată este echilibrul, armonia. George Ivașcu este și cel care adoră operele aparținând lui Panait Istrati, Mircea Eliade, Jacques Brel, Tagore sau Mozart, dar și cel care preferă să admire un nufăr pe lac sau un vultur în zbor. Important pentru
George Ivașcu, băiatul de cartier ajuns pe marile scene ale lumii () [Corola-journal/Journalistic/44897_a_46222]
-
acasă, Îi fugăresc și-i urmăresc prin toate mijloacele posibile astfel că mai devreme sau mai târziu ajung În cel mai bun caz la Închisoare, dacă nu drogați și terminați fizic și psihic În canalele străzilor. Asta este "democrația" mult visată de tinerii noștri și susținută prin toate mijloacele de cei din "jilțuri", ca nu cumva să Înceapă să se clatine ceva din "piramidele bunăstării lor personale", constituite așa de greu din sudoarea plebei a "simplului cetățean". Au dreptate "aleșii noștri
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
s-ar fi putut urca pînă acolo să ascundă "comorile" pe care le visezi tu? Măi oameni buni, reluă foarte convingător Bărzăunul, deși un expert ar fi putut descoperi în vocea sa o ușoară neîncredere în reușita deplină a expediției visată de el, lăsați-mă să vă zic ce cred eu, iar voi n-aveți decît să faceți ce vreți... Dar țineți minte ce vă spun acum: eu de urcat acolo tot mă urc, chiar de-o fi să zbor ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vis, preferau să se gîndească la păstrăvi fripți?... Aruncă o privire fugară spre fiecare, dar nu descoperi la nimeni o preocupare cît de mică pentru scopul cu care urcaseră un asemenea munte. Atît de ușor renunțaseră toți!... Locul marii descoperiri visate fusese luat de gîndul la mîncare, de aruncatul pietrelor după păsări, ori de molfăit vorbe despre frumusețea împrejurimilor. E oare cu putință ca unii oameni să renunțe așa de ușor la un vis drag? Ilinca pricepu, probabil, frămîntarea Bărzăunului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în ceea ce se vede și se acceptă în genere. Trăim cu nostalgia absolutului, dar ne este și teamă de el - teama de neant. Unii, puțini, o iau înainte mai repede, dar când sunt prea aproape de acel ceva nemaiîntâlnit, însă mereu visat, se sinucid. De fapt, e un fel de a spune sinucidere, în loc de eternizare: deși vor să trăiască suprema fericire, sunt mânați spre moarte de obscura dorință ca momentul unic, clipa să devină eternitate. Suprem omagiu adus de om propriei nimicnicii
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Iar aceast? armonie este posibil? numai În lumea • superioar? a ideilor („izvoare ale gândirii") sau În spa?iul magic al naturii str???tute de „râuri de cânt?ri": „În aceast? viziune orfic?, universul eminescian se Insufle???te muzical, plenitudinea mult visat? a macro ?i microcosmosului exprimându-se În armonii sonore ", (Zoe D.Bu?ulenga) pe care doar astrele („stele albe sun? În aeriene coarde rug?ciunea universului" „S?rmanul Dionis") sau cuvintele eminesciene le d?ruiesc sufletului nostru. Se pot aminti
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
roz de adevăr,/ca un bătrân copil minune/strivit sub florile de măr”. (M.Dinescu). Comisia nu o promovă pe Nico,dar nici pe el. Amândoi au trecut la oral,dar nu și la scris.Ticu reuși pe postul mult visat,fără concurență.Mișu le ceru să depună contestație.El era șeful comisiei.Ginu bănuia că este un act inutil,dar se conformă.Mișu se spălă pe mâini.Lăsă juriștii să noteze.Astfel,nu-și îndeplini promisiunile față de cele două părți
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
atelier nu mai putea fi vorba. Trebuia să evadeze. Unde? La Bușteni, casa era prea mare și orașul prea departe. Două ore pe o șosea mereu aglomerată! Așa îi venise ideea să închirieze magazinul și să plece în căutarea căsuței visate. S-au prezentat, pentru închiriere, mai multe persoane. Locul era special, spațiul generos și bine întreținut. După îndelungi tatonări, îl alese pe cel care intenționa să deschidă acolo un mic bistrou, cu sandvișuri și răcoritoare. Era în apropierea Universității, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
la Bayreuth. Te credeam sau te doream uitat, dispărut, plecat definitiv din gândurile și din viața mea. M-am mințit și m-am înșelat amarnic! De la prima întâlnire la Cireșica, mi-am dat seama că tu ești "alesul", "prințul" cel visat și așteptat. Te-am purtat zi de zi și ceas de ceas în gândurile mele, pe unde mă duceau pașii erai lumina și umbra mea. Mă hrăneam cu amintirile noastre, respiram cu vorbele tale, visam cu mângâierile tale. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
este infernul. Rând pe rând, ea ratează episoadele și treptele fundamentale ale vieții: prietenia (cu doctorița Victoria Oprea), căsnicia (cu Iustin), dragostea adevărată (dacă nu pentru soțul bicisnic, atunci pentru amantul cu greu acceptat, Anton), împlinirea profesională (la o mult visată Universitate), asumarea unui model uman (Helgomar). Se va înfunda tot mai mult în mâl și va deveni tot mai conștientă de această degradare, ce vine cu riscul unei desensibilizări definitive. Câtă vreme însă mai simte că lucrurile nu sunt în
Sectorul suflete (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8780_a_10105]
-
scena intrării lui în "Căsătoria". Acolo e nemărginitul duioșiei viguroase a veșnicului pretendent codoșit de-a pururi. Fără succes. Eu m-am îndrăgostit de el cum n-a reușit nici una dintrele cele șaptesprezece - sau cîte or mai fi fost - femei visate cu pirostriile pe cap. Cînd iese din scenă, plec cu el fără nici o secundă de ezitare. Nu ezit niciodată să-mi mărturisesc afecțiunea, admirația și respectul pe care i le port. Infinit și pînă la capăt. Pentru că este EL fără
Despre Victor Rebengiuc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8821_a_10146]
-
am apropiat de sfârșitul ediției de Opere, mi-am îngăduit libertatea de a mai scrie și altfel, desprins de povara textelor rebreniene. Din păcate, evocările și eseurile publicate în reviste și, parțial, incluse în volumul Sertar sunt departe de cartea visată, cu pagini despre destinul generației mele trădate. Dumnezeu știe dacă timpul rămas îmi va fi suficient" (p. 158). Am dat in extenso această mărturisire, pentru că ea e mai în măsură decât orice altă explicație alambicată să dea o idee despre
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
voie de la partid și de la Securitate, instaurată după înlăturarea "jugului fascist", prompt înlocuit de alt jug încă mai implacabil: "a fost înlăturată principala stavilă care împiedica rostirea răspicată a adevărului în artă, iar poezia a dobîndit și ea adevărata, mult visata libertate: libertatea de a se situa deschis pe pozițiile clasei muncitoare, de a milita sub steagul partidului acestei clase, unic reprezentant al intereselor poporului". Nina Cassian se crede îndatorată a face rechizitoriul trecutului "odios", în care "artiștii, în afara celor care
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
este a doua tentativă grandioasă a carpat-dunărenilor. N-a fost să fie. Mișcarea va fi inversă. Fanarul va veni el încoace, iar epoca fanariotă se va lăsa curând, grea, peste noi... * Cum sunt și moldovenii aceștia... Refractari. Molateci. Opuși măreției visate. Și, culmea, pro-turci. Ei care nici măcar nu viețuiesc sub răsuflarea Islamului la Dunăre. Mai sunt și Cupăreștii. Boieri moldoveni oploșiți la Iași. Care tot umblă cu pâra pe la înalta Poartă. Șerban Vodă se împotrivește, dar moare subit: "Ș-au și
Cantemireștii, Cantacuzinii, dușmănie mare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9055_a_10380]
-
speranță și curaj, într-un context marcat de ipocrizie, dezgust, teroare, pe care-l sfidează. Materia romanescă alternează între registre antitetice, pe de o parte unul al flagelului comunist, adică al răului proliferant, pe de altă parte registrul unui univers visat, al adevărului, al onestității, al libertății. Zarea de lumină încă n-a dispărut. în Adio, Europa, "romanul testament" al lui Ion D. Sîrbu, transpare o schemă epopeică, prototipul fiind Odiseea. Ca și Homer, consideră criticul, Sîrbu povestește pățaniile unui erou
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
inactual" și "deteriorat", dar nu și singur. Iar autorul care se proiectează și se recunoaște în el, într-o autoreferențialitate asumată, realizează un fel de prelungiri, extensii ale propriei existențe, pe muchea dintre real și imaginar, viața trăită și cea visată. Ironic, tragic, rareori stenic, Vasile Gârneț modulează un discurs liric elaborat la maximum, încărcat până la refuz de semnificație. Recunoaștem aici lecția postmodernismului poetic, semnificarea transparentă și practicarea aluziei culturale. Dar și o problematică specifică, dureroasă pentru cei aflați la răscrucile
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
scuipă sarea. din urletul de lup rănit, pustiul iernii se-ndesește și umple aerul de scrum ce vătuie ecoul. din trupul vămuit de ani, ca dintr-un flaut părăsit, se-nalță sunete ce-au adăstat în el, sperând în întrupări visate, în lungi vibrații ce rănesc lumina și o înghit ca pe-un nectar, menit să le-ndulcească vina de a se fi ascuns în plâns de nai. îngerul armoniei fără ochi, fără nas, fără gură, cu fața netedă doar, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
puțin de parizienii înșiși. Tineri perechi de străini, purtîndu-și copilașii cei mai micuți în ingenioase coșulețe-valiză, urcă sau coboară de zor treptele colinei; familii numeroase de provinciali le urcă mai laborios, dar mulțumiți că și-au realizat un vis demult visat." Asupra vieții, foșnitoare și comerciale, din Montmartre, Margareta Sterian stăruie îndelung, în fraze ce se pot cita. Fiindcă nu-mi îngădui să stărui tot atît, trec la medalionul următor, făcut din Coasta de Azur. Văzută iarna, amănunt care nu contează
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]