985 matches
-
ridică spre plafonul încăperii, în timp ce confuzia Annei rămâne jos și se instalează confortabil înăuntrul acestei fete. Confuziei îi urmează, în ordinea apariției, dorința de a răni, de‑a ucide, de‑a acapara totul. Și un sentiment pătrunzător și neplăcut în viscere, care spune Hans și se referă chiar la Hans. Dar el lipsește din ce în ce mai des și să sperăm că nu‑i cu Sophie, sau poate că da. Sophie nu și‑o trage niciodată și Rainer, fratele Annei, vede, de asemenea, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
gâfâind și‑l trage după ea. Deodată se grăbește. Sophie poartă o rochie simplă, închisă la culoare și se confundă cu zidul curții. E străbătută tot mai des de niște fiori amestecați cu o senzație ciudată și foarte presantă în viscere. Nu poate să‑și explice sentimentul ăsta, dar nu e nici iubire copilărească, nici loialitate față de prieteni. Sigur e ceva mai degrabă negativ și nu trebuie să asculți de un asemenea sentiment, fiindcă sentimentele sunt totdeauna înșelătoare. Hai, Sophie, șuieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se bucure alături de ei, de viață. Să se bucure! Apoi se iviră ca niște fulgere, întrebările: Dacă in extremis, n-o să-i citească nimeni romanul? Dacă nu-l va băga nimeni în seamă?” Așadar nu trebuia, își auzi răspunsul părăsind viscerele sufletești, încă neconcretizat în cuvinte, nici într-un caz, să revină așa repede acasă. Trebuia să mai stea pe Corso ceva timp, să guste și el o halbă cu bere, în rând cu lumea, și să ronțăie niște arahide sau
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
ale fiului său și soției acestuia. Nenumărați specialiști exploraseră mintea aceea bântuită de cea mai înfiorătoare furie, comportamentul nefiresc de agresiv și de inteligent, în același timp, șiretenia uimitoare cu care încerca să-și camufleze frica îngrozitoare ce îi devora viscerele. Toate examenele psihiatrice la care fusese supusă aveau același rezultat: depresie profundă, dar nu incurabilă. Nimic nu justifica de ce se afunda cu fiecare zi, tot mai mult în tenebre, de ce nu se poate elibera din iadul emoțional în care trăia
BRAȚUL RĂZBUNĂRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362488_a_363817]
-
cu ochiul lacom nutrit de călătorii și lecturi profunde, mult fermecătoare, cu trimiteri izvodind cert din ancestralitate, din adâncul trăirii, deci, ca un ecou al vieții sufletești. Deși suntem diferiți, îi apreciez curajul abordării poeziei dintr-un alt unghi, cu viscerele Cuvântului „la vedere!” Grea cruce de purtat! Ce va rămâne în urma sa, vom vedea ca mâine! Are nevoie de această șansă, căci fiecare carte de poezie ascunde eternitatea „Clipei cea repede!” Eu, unul, cred în religia inimii lui și îi
LUCEFERI CU BUZE ROSII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360793_a_362122]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > ÎN TÂMPLE-MI CURG ANII Autor: Georgeta Muscă Oană Publicat în: Ediția nr. 1813 din 18 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Tot mai multă sevă toamna asta-mi cere Și mă roade-n suflet, roade în viscere, Darul minții sfarmă, osu-mi patinează, Năruie dorința de-a rămâne trează. Curg prin tâmple anii ce m-afundă-n ceață Și în ruga mută liniștea îngheață. Trece toamna, trece, vine iar Crăciunul, Nu-s copiii-acasă, nu mai e niciunul... Ne desparte-oceanul, vremea
ÎN TÂMPLE-MI CURG ANII de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368552_a_369881]
-
întreb dacă eu am visat visul meu, p. 77) și caută sensuri, „ochii mei de atunci/ întorceau prea albastrul bătrânului fluviu/ răscolind în același tablou milioane de pași/ conversații în cercuri absurde nisipul deșertul/ ca un uliu flămând cuibărit în viscere/ se roteau întrebările peste ultimul i sacadat” ( Imposibila uitare, p 51). Reușește cu vădită aplecare să deslușească rosturi „pariez doar pe alb/ știu gustul zăpezii dinspre nord vine frigul/ e târziu pentru fluier caval sau vioară/ și totuși tresar răzbit
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]
-
ACEASTA FRENEZIE PERMANENTĂ SCURTEAZĂ VIAȚA, creează probleme sănătății și plus că: Minciună aruncă în aer logică și un sistem de gandire unic!! În primul rând a sistemului neurovegetativ, metabolismul, visele nopții, căci există simțirea subinconstienta a minciunii! Sistemul neurovegetativ, adică viscerele, anumite organe ce par că nu au nicio treabă cu sistemul neurotic - vibrează, (anumite persoane cu o simțire mai ascuțită localizează simțirea acestora într-un loc, printr-o vibrație spontană!) reacționează, dar nu în sens pozitiv, atât la pentru persoana
MINCIUNA SE POATE ASOCIA CU IUBIREA? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344517_a_345846]
-
fi romantic sau lumea iubind, A iubi sau umblând prin lume deșertăcind? Adunând comori în cer sau în 'pătrățel aici, Într-un pastel de culori amestecate cu urzici... Într-o lume umbroasă, limitată și cam amară, De nedigerabilă inima și viscerele o scot afară, Și nu s-ar face ea singură mai frumoasă-n ață De nu cumva de vreun vreasc interior se agață. A fi romantic este opțiunea de a dezice limite, Citind eroic semne dintr-o adunare între liniuțe
A FI ROMANTIC? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347742_a_349071]
-
uitau la mine plini de inocentă compătimire: - Cum mă', tu ești în stare să mănânci așa ceva?! M-am simțit descumpănit în fața lor și mi-a fost rușine să zic da. În schimb, se dădeau în vânt după peștele proaspăt, fără viscere, icrele tarama și când nu aveam altceva mai bun, le puneam cojițe de pâine peste care turnam ulei și totul părea să fie în regulă. În ziua de pensie, îmi permiteam și eu două biftecuri, găteam unul din care le
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364880_a_366209]
-
vieții, peisaj de care am fost învățați să ne ferim ca de molima contagioasă, lumea pestriță care a emigrant imediat după 1989, este preluat în cartea lui Samson, și disecat la sânge. Așa, ca pe o masă chirugicală, sunt scoase viscerele personajelor, analizată situația și, apoi totul este repus la locul său în întreg. Trupul omului este ridicat pe picioare și învățat să meargă.Adică, să facă ceea ce știa dintotdeauna. Am găsit intersante paralelismele, aparent ca fără afinitate cu subiectul cărții
SAMSON IANCU, UN INVINGATOR IN FATA OPULENTEI EUROPE de MELANIA CUC în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366704_a_368033]
-
explozie / imensă / se întâmplă / în clipe mici / pe o cale lactee/ a sufletului / mai multe nove / împrăștiate / de reușești / în tine / să le aduni / devii / soare”. Mihaela Meravei nu scrie o poezie provocatoare, pe viață și pe moarte, smulsă din viscere, din cămările inimii care să-ți oprească sângele în vene, să te spintece în două, să-ți provoace fiori de nostalgie. Ea însă induce o stare de liniște și pace, eventual o reflecție, o armonie interioară pe care, doar rugăciunea
EDITURA INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351553_a_352882]
-
Mistuită de iubire... Mușcă-mă cu gura iubirii mestecă-mă în fălcile ei și lunecă-mă în pântecu-i plin. Prin vânt, toarnă-mi licoarea-i în vene, cu ochiul zărilor adoarme-mă și cufundă-mă-ntr-un profund deochi până-mi vor sângera viscerele... Doar așa voi simți marea dragostei cum mă mistuie-n valuri și mă preface-n spuma ce mușcă necontenit din țărmul tău... Referință Bibliografică: Mistuită de iubire... Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 404, Anul II, 08 februarie
MISTUITĂ DE IUBIRE... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346715_a_348044]
-
strecurat înapoi ca o pisică. Ție îți pun în seamă toate dovezile mele de slăbiciune de parcă mi-ai insufla când anume să tac, să vorbesc și când să iubesc și eu cu toate puterile mă împotrivesc mă fac mototol-rostogol cu viscerele strânse... Zidul tău se sfarmă pe zi ce trece tot mai mult se vede din mine de-afară, până la bust, până la mijloc, până la șolduri, genunchi și glezne mă despoi de marmură. Doar nisipul rămâne și acela în mușuroaie mărunte care
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356247_a_357576]
-
uitau la mine plini de inocentă compătimire: - Cum mă', tu ești în stare să mănânci așa ceva?! M-am simțit descumpănit în fața lor și mi-a fost rușine să zic da. În schimb, se dădeau în vânt după peștele proaspăt, fără viscere, icrele tarama și când nu aveam altceva mai bun, le puneam cojițe de pâine peste care turnam ulei și totul părea să fie în regulă. În ziua de pensie, îmi permiteam și eu două biftecuri, găteam unul din care le
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355970_a_357299]
-
amară, îl afum cu ierburi, îi promit că se va face bine și, cînd îl pierd, mă plimb ca un turbat pînă spre dimineață ... Acel panaceu, zicea el, este visul meu de medic, dar trebuie să-i disec trupului uman viscerele, pentru ca să înțeleg ce mecanisme misterioase îi coordonează viața ... și eu, ca vrăjită, îl asiguram că nu are nici o șansă să descopere ceva, pentru că totul este ascuns în mod misterios sub osul frunții și în adîncul cel lăuntric al sufletului și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
revelează din nou pe Iisus, din crucea unui cardinal afro-american. De data aceasta, Iisus se implică și reabilitează pasărea de metal care-i cărăușea pe deasupra norilor, la cca. 10.000 de metri, în timp ce pasărea furtunii zămislea goluri de aer în viscerele pasagerilor aerieni. Pentru Melania Cuc, scrisul este mai mult decât o necesitate, este o asuprire, un fel de furia laptelui la mămicile lehuze. Autoarea luptă efectiv, cu toate forțele, să se descătușeze, e o încleștare aproape dramatică pentru că, până nu
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
lor.” - spune autorul într-un moment în care firul care-i trasa drumul de urmat se răsucise dinspre sârbi, spre turci! Da, pentru că alt calvar, alte obiceiuri, alte năravuri și alți stăpâni îi vor controla existența pentru o perioadă, până-n viscere! Un lung șir de scrisori, mai necesare chiar decât aerul cu iz de narghilea pe care era nevoit să-l respire, sunt balsamul care-i alină durerile și dorul de cei cărora le scrie zilnic: soția și cei doi copii
LA CUMPĂNA DINTRE „DRAGA” DE VIATA ŞI LUMEA DE „DINCOLO”: EL DESCONOCIDO! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355112_a_356441]
-
vuiet asuzitor are tăcerea! Cât mai țiuie fericită, prietena mea, Singurătatea! Sub oblăduirea tăcerii m-am născut într-un țipat de sălbăticiune! Era să-mi omor matriarha, i-am dat lovitura de grație, am lapidat-o, i-am spintecat toate viscerele cu nașterea mea tîrzie într-o noapte friguroasa de toamnă. Cu ivirea în acest spațiu înghesuit, vestejit, friguros, ostil, unde n-am vrut să viu, unde nu mi-am găsit locul nicicând. Așa am alunecat la venire pe un țipat
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356251_a_357580]
-
de lemn și ochii ca frunza de laur/ un picior de cretă și pofte cam necurate./ A doua e Grazi, cu părul prins în briza/ cu gâtul negru, subțire, catifelat/ cu un ochi roșu, cu celalat în priză/ își moblilizeaza viscerele cu gândul la pat./ (...)/ A patra este Verzuia, cu buze ca frunza îmbălsămată de roșu/ cu părul ca antice rădăcini de tuia/ sta prinsă-n chenar vegetal reprimându-și reproșu’.” Arta portretului după portret e confirmată, cu dinamism, în Oamenii
EMIL SAUCIUC ŞI PUTEREA PRIVIRII de SMARANDA COSMIN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368202_a_369531]
-
Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1631 din 19 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Mi-ai rămas într-o formă care m,a făcut să înțeleg necuvintele... ...tu, cel ce mi-ai arătat, dăruindu-mi-le... ... efemeridele ... ... fluturii au zburat din viscere, formând covorul ce mă poartă în căutarea a ceea ce e CUVÂNTUL, ca... matrița magică în formulă verbului A FI. Din sfere-nalte mă mângâie pe frunte constelații... ...Fecioara-mi împrăștie argintul gândurilor, colorându-le de iluzia vieții ---piatră de încercare
NECUVINTELE de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352931_a_354260]
-
fotografii înșirate aiurea prin locuri în care lumina nu mai ajunge decît sub forma unor trădări plătite pînă la urmă prin singurătate, o Maja desnuda la sfîrșit de Septembrie, într-un fel de născocire a privirii întoarse înapoi pînă în viscerele pămîntului, atît de înțelept de altfel, încît să înțeleg pînă la capăt fiecare lovitură de daltă, melcii, vîrful măturii, după ce ai dat cu ea peste o podea plină de praf inclusiv libertatea-mi de-a ratăci în pustiu, asta contează
AŞA DE FRIG ŞI DE LINIŞTE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354312_a_355641]
-
în literature universală găsim un poet american care are un crez poetic demn de remarcat Charles Bukowski dacă nu vine explodînd din tine în ciuda a orice nu o face. numai dacă vine neîntrebată din inima și mintea și gura și viscerele tale nu o face. dacă trebuie să stai cu orele holbîndu-te la ecranul calculatorului sau aplecat deasupra mașinii tale de scris căutînd cuvintele, nu o face. dacă o faci pentru bani sau faimă, nu o face. dacă o faci pentru că
CUM ŞI PENTRU CINE SCRIEM POEZIE de DELIA STĂNILOIU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357059_a_358388]
-
te alătura la asta nu o face. numai dacă vine din sufletul tău ca o rachetă, numai dacă stînd nemișcat te-ar aduce la nebunie sau suicide sau crimă, nu o face. numai dacă soarele din interiorul tău îți arde viscerele nu o face. cînd într-adevăr este timpul, și dacă ai fost ales, se va face de la sine și va continua să se facă pînă cînd vei muri sau va muri în tine nu există o altă cale și niciodată
CUM ŞI PENTRU CINE SCRIEM POEZIE de DELIA STĂNILOIU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357059_a_358388]
-
gardului peste care-și ițește buruienoasa agresiune, iar rațiunile superioare n-o fac să tacă fiindcă ea nu are nici macar rațiune. Ea are doar venin, invidie și invectiva; iar gură nu-i face parte din capul cu creier, ci din viscerele cu scârna. Mahalagioaica nu tace nici măcar din lehamitea de a spune: „lasă, domnule, că sunt zile numărate; vin românii la vot și rezolva ei starea asta!” Nu. Ea nu are nici un Dumnezeu și trebuie să împroaște cu venin și cu
DESPRE SENSIBILITĂŢI DEMOCRATICE (12) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359035_a_360364]