375 matches
-
mai mult gloria unui matematician, decât să fie autorul celor două Disquisitiones: aritmetică și geometrică? Sau chiar a uneia singure dintre ele? - E de ajuns. Lumei de la Göttingen îi trebuie însă mai mult: un titan, sub fruntea căruia va fi viscolit ideile unui veac întreg. Ei văd în matematicile veacului al 19-lea o compoziție orchestrală a cărei uvertură e Gauss. Toate motivele dezvoltate mai târziu, pentru ei sunt date în acest grandios preludiu. Astfel vedem oameni de primul rang, ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasă > Versuri > Farmec > LĂSAȚI STRĂINII SĂ VĂ TREACĂ PRAGUL Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 354 din 20 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Lăsați străinii să vă treacă pragul Coboară neaua albă, viscolesc troieni Și clopotele bat a sărbătoare E lumea creștineasca în picioare Că ceasul a bătut în Bethleem. Sosit-a clipă menită să se nască Iubitul fiu, sortit a pătimi De cei pe care-avea a-i mântui Pe urmele credinței de
LĂSAŢI STRĂINII SĂ VĂ TREACĂ PRAGUL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361368_a_362697]
-
Cică-n vi, frunza a ruginit. Și astfel toamna ne vestește Că ea și la noi, a poposit. Cu roada câmpului bogată, Cu fructe și legume multe, Cu bobul pârguit ce-așteaptă Cu mustul lui să ne încânte. Vântul zăpada viscolește Și ne vestește că în sfârșit Mâine la noi iarna sosește, Cu al său lințoliu, inedit. Pomii sunt din nou împodobiți, Cu albul steluțelor de nea, Iar copii râd,sunt fericiți, Și pornesc pe deal cu sania. Se trece viața
ANOTIMPURILE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362963_a_364292]
-
mir de vindecare Pe rănile ce-s încă săngerănde Și-apoi să-ți cer din nou iertare. Aș vrea să-asculți viorile din mine, Arcușul lor ce-n vis se risipește Și din troienele de gănduri Să-alungi și iarna, ce mă viscolește...! foto: internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Aș vrea / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1077, Anul III, 12 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
AŞ VREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363290_a_364619]
-
furtuni, Voi aștepta încă un veac de suferință, Colindele zăpezilor târzii cu minuni, Ca să primesc o soartă cu dreaptă sentință. Autor Maria Filipoiu Antologia „Colindele zăpezilor târzii", Editura Leric graph și Colecția Grai românesc SONETUL AMINTIRILOR ETERNE Apăsătoare zăpezi îmi viscolesc Doruri din speranțe înghețate, Și-mi duc iubirea în eternitate, Troienită de un vis copilăresc. Cu iubirea în suflet înghețată Te-aștept iubite-n lumină de ceară, Să întâmpinăm altă primăvară. La viață să mă trezesc, sărutată. Prin ierni te-
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
idee măiastră, În stele să scriu basm din privire albastră, Când magică este povestea de viață, Cu floarea speranței în ramuri de gheață. Autor Maria Filipoiu Antologia „Colindele zăpezilor târzii", Editura Leric graph și Colecția Grai românesc VISCOLUL AMINTIRILOR Mă viscolește amintirea Din primăvara vieții noastre, Iar doru-mi îngheață privirea, Când ning tristeți din zări albastre. Pe chipul tău văd neputința De-a face un popas în trecut. Zadarnică îți e căința, Că în iubirea mea n-ai crezut. Din ochii
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
arde făclie, Să lumineze necuprinsuri, Când duci povară-n veșnicie Și fericire în abisuri. Orbit de dragoste fugară, N-ai văzut lumina din suflet, Care sclipește în cerneală, Cu dorul ce curge în verset. Mă ninge dor cu amintire, Când viscolește-n destin pământesc. Regretu-mi duc în mânăstire, Că n-ai fost vrednic, să mă iubești. Prin poarta inimii deschisă Viscolește iarna tristeții, De jalea sorții necuprinsă, Pe aripa eternității. Aș vrea să-ți învălui sufletul, Cu roua verde a privirii
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
văzut lumina din suflet, Care sclipește în cerneală, Cu dorul ce curge în verset. Mă ninge dor cu amintire, Când viscolește-n destin pământesc. Regretu-mi duc în mânăstire, Că n-ai fost vrednic, să mă iubești. Prin poarta inimii deschisă Viscolește iarna tristeții, De jalea sorții necuprinsă, Pe aripa eternității. Aș vrea să-ți învălui sufletul, Cu roua verde a privirii. Dar ostatic îl ține regretul, Să-l scrie-n jerbe, trandafirii. Cu amintirea noastră ninge Uitarea-n veșnicia morții, Când
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
1562 din 11 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Miresme sfinte Miroase-a Fiul Sfânt natura. Din zarzării naivi și înfloriți Și azi eu Îi respir făptura Și-L simt în mugurii pe ramuri Răstigniți. Prin gânduri, sfânt și-nmiresmat, Mă viscolește, albă, floarea Și prin ungherele din suflet tulburat Mă răscolește, mai profund ca moartea, Învierea. Urcă ne-nvins misterul din pământ Cum urcă-n mine iarăși viața, Din rădăcini spre ramurile-n vânt Și cum El s-anălțat din noapte, Dimineața
MIRESME SFINTE de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362386_a_363715]
-
trăirea într-un ocean de stele.// Din zborul de albine și-a dorului credință/ Am împletit speranțe, descătușări de vise,/ Cortine ridicat-am purtând cu stăruință/ Cununi de gânduri pure spre verile promise” (Nostalgie). Aici dorul arde, răscolește și chiar viscolește, făcând sufletul să vibreze. Iar în aceste retorte sufletești, din flăcările vii se nasc scântei: „Mă arde-un tainic dor, mă viscolește/ Cu fulgi de foc și străluciri de stele” (Dorul). Și nu o dată, viscolul lăuntric răscolește scântei. De notat
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
-am purtând cu stăruință/ Cununi de gânduri pure spre verile promise” (Nostalgie). Aici dorul arde, răscolește și chiar viscolește, făcând sufletul să vibreze. Iar în aceste retorte sufletești, din flăcările vii se nasc scântei: „Mă arde-un tainic dor, mă viscolește/ Cu fulgi de foc și străluciri de stele” (Dorul). Și nu o dată, viscolul lăuntric răscolește scântei. De notat faptul că prozodia este perfectă, simțul ritmului și al măsurii fiind înscris în firea poetei, nu există asonanțe, versurile curg liber precum
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
celor ce-au fost mi-am zidit din amintiri alt adăpost imagini divine traduc ochii mei duhul e-n vis doar zborul i se vede privirea mea dincolo stol de îngeri cum stai , mama , în nevăzut și sângeri și-mi viscolești gândul dar cine mă crede în sângele meu bat clopote de-amurg umbra toamnei putrezeste-n cuvinte roadele luminii se fac morminte în sufletul meu nechează un cal murg gata pentru calea fără de sfârșit stă universu-n mine trist și spăsit
ET FUGIT IRREPARABILE TEMPUS... (POEME) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361069_a_362398]
-
glas de clopot, plângându-și frunza dusă. Pe o creangă, un corb înfrigurat își strânge aripa, iar prin nămeții de zăpadă, pe ulițele dinspre pădure, lupii se aud urlând, căci au ieșit după pradă. „Așezat la gura sobei, noaptea, pe când viscolește, Privesc focul, scump tovarăș, care vesel pâlpâiește Și, prin flacăra albastr-a vreascurilor de aluni, Văd trecând în zbor fantastic-ale poveștilor minuni”. Ninge cumplit peste sat. Domneștiul pare a fi asediat de nămeți, îngropat în albul imaculat al zăpezii. Fumurile ies
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
colorate,/ Din margini de lume, un aspru vânt bate...(p.81); Ninge peste oraș,/ Ninge antarctic,/ Iar în suflet se face frig...(p.115). Un evident ton elegiac revede decrepit iubirea de demult, rememorându-i senzualul: Gând de magică iubire viscolește-n iarna mea (p.138); Din timpul nostru,/ Am rămas numai eu,/ De două ori pierdută/ Din iubire...(p.49); Cad frunze arămii din zare,/ Peste tristeți, peste tăceri,/ La noi în suflet este toamnă,/ Prilej de tainice-adieri (p.52
DESPRE IMANENŢA ATRIBUTULUI de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360927_a_362256]
-
și îndurerări, chemări și speranțe, până la biruințele frumosului fără egal: ,, Cuvântul prin care voi (re)naște nu are glas! Are doar simțire! Jertfirea prin Poezie e tot ce mi-a mai rămas!...” Scrisoare în contumacie, cu dedicația: lui Damian Petrescu, viscolit de persiile Dorului! este un cutremurător poem adresat graficianului Damian Petrescu, cel care a dat un plus de nemurire unor ilustre nume ale poeziei universale, „starostele de Paris” și care a făcut din șapte cărti ale poetului Theodor Răpan autentice
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
ne bate, Ni se surpa în vis și ne mistuie-n noapte Umbră maicii cântând liturghia cea mare Când dormim în genunchi, pe sub ger, si ne doare... Trec măicuțe târzii, trestii negre prin sate Se așterne omăt peste crucile toate, Viscolește pe pâini și ne ninge cu sare, Tăvălind un bazar de blazări sub picioare. Și mi-e bine cu ea, și mi-e rău, mi-e rușine... Trec căruțe cu cai prin tocitele vine Ale sângelui meu, ale patrie mele
CAMELIA RADULIAN,´´FEMEIA -POEM´´, VA INVITA LA LANSAREA VOLUMULUI DE VERSURI ´´ OGLINZI´´ de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363233_a_364562]
-
că vine și ochii ies pe ziduri privind în zarea-adâncă însă nimeni nu vede Calul Troian să vină adânc se-aud în lume doar viermii cum mănâncă [24] E-o așteptare albă ca și cum ar ninge golul ce spre centru-i viscolește urlând pietrele așteaptă-n sine marginile luminii un Cal Troian visează în golu-i orice gând [25] America ce fuse Calul Troian al lumii Columb și astăzi pare ochiul acestui Cal America ea însăși își inventează-n sine în clipa asta
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
Zăpezilor. Dar murmurul melodios al norilor albi n-a mai reverberat în inimile amorțite ale celor din Țara Zăpezilor. Pentru că, imediat după înfrângerea lui Ghiocel, slujitorii Iernii au început represaliile, acoperind din nou câmpiile înverzite, cu straturi groase de nămeți, viscolite de soldații lui Viscorilă. Peisajul era dezolant. Parcă nici nu trecuseră pe acolo vestitorii Primăverii, iar covorul de iarbă era un vis uitat de toți, inclusiv de păsările care sosiseră cu vestitorii, ciufulite, zburlite și îngrozite, ascunse fiecare în tufărișuri
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
fereastră. Se-aud bătăi în ușă, grăbită le răspund: În casa mea atât de primitoare Se-opri la întâmplare Moș Crăciun Să scape, biet de el, de geruri și ninsoare. 8. Lăsați străinii să vă treacă pragul Coboară neaua albă, viscolesc troieni Și clopotele bat a sărbătoare E lumea creștinească în picioare Că ceasul a bătut în Bethleem. Sosit-a clipa menită să se nască Iubitul fiu, sortit a pătimi De cei pe care-avea a-i mântui Pe urmele credinței de
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
după obiceiul vremii. Avea și avantaje, în sensul că nu obosea repede, așa că unde îl trimeteai, acolo se ducea. Era agil ca o zvârlugă. Nu pregeta niciun pic. În plus nici nu mânca mult. Iarna era mai anevoie, că dacă viscolea cumva risca să-și ia zborul. Ei, după cum vă ziceam, coana mea îl căprea pe Iliuță și bălmăjeau verzi și uscate. La un moment dat eu am auzit din post o formă ciudată de gălăgie, dar nu am luat-o
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1446 din 16 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Din a cerului splendoare, locuit de Cel divin, Trandafiri albi de zăpadă, ninge ochi aquamarin. Se aude cum respiră-n taină stelei veșnicia, Renii tulbură omătul, viscolindu-mi nostalgia. În lumina născătoare de un alb imaculat, Îmbrăcată în turquaz de un fluture-mpărat, Mă visez copil în casa decorată cu icoane, Pe-un covor de turtă dulce, lângă bradul cu saloane. Țurțuri colorați de luna mi-au
CLIPELE DEVIN REGINE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367786_a_369115]
-
prea târziu, depărteză-te hăt ... cicatricea de bronz pe umeri, Și scrum de mare aprinsă peste prețul astei vieți, lent și jucăuș, Hachițe cultivate și terapii neprolifice în versuri false și stranii, Dar cine sunt? Cine? O făclâie arzândă ... și scrum viscolit pe caldarâm! Tabloul color al unei vieți cenușii - rânjește de colo ... Iar amintirile se spovedesc cu mare râvnă ... Trăiți - acum, aici - până când fundalul sonor, Nu va înceta a decurge din vioarele prăfuite, De mult prea multă trudă ... și prea puțină
SCRUM DE VIAȚĂ ... ȘI OM PE MARGINI – CONFESIUNEA UNUI TRUP de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368666_a_369995]
-
Când viforul șuieră-n sobă și-i iarnă... Eu la un pol, tu la polul opus, prea departe... În sufletu-ți ceară prelung mă topește Lumină să-ți dau, să-ți fiu lumânare Când ninge cu dor și în noi viscolește, Eu fulg într-un nor, tu în altul în zare... În sufletu-ți harpă mă cântă, mă frânge Cu note de fluturi din nea de dantelă, Ascultă cum vântul disperă și plânge... Ecoul sunt eu, tu suspinul din iarna rebelă
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
-mă Azi, iubita mea frumoasă Rătăcită într-un nor, Ninge-mă și fii pufoasă, Fulgul meu de nea și dor! Azi, iubita mea furată Și ascunsă în văzduh, Ninge-mă nevinovată, Ești mireasa mea de puf! Azi, iubita mea cernită, Viscolește-mă molcom Ninge-mă, fii fericită Să-ți fiu din zăpadă, om! Azi, iubita mea cerută Drept tribut de vamă grea, Ninge-mă și mă sărută, Îngerița mea de nea! Azi, iubita mea prelinsă Printre fulgi și fluturași, Ninge tu
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
vatră...? Iar viscolul de țepi, de ace și săgeți Din sticlă glaciară și fontă de nămeți, Cern oameni de zăpadă în casa lor cavou Și dracii joacă-n draci palate-n cazinou... Cum Dumnezeu ne bați cu bice infernale Și viscolești cu ură, ne-ntroienești cu jale, Și ne îngropi cu țara într-o imensă groapă Și lacrima ne-o-ngheți în cristalin sub pleoapă...? Iar tu, conducător de țară prin servicii, Prin mercenari tocmiți și dumnezei ai fricii, Absolvă-ne
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]