208 matches
-
dovadă a implicării noțiunilor de putere (cu corolarele conceptelor de ordine în turbulență ori de ierarhie în rețeaă în disciplinele științei și ale culturii și în domeniile vieții. Acestea nu mai operează o dihotomie ontologică și epistemologică între mecanicism și vitalism, ci dimpotrivă, amestecă perspectivele medicale asupra genelor umane cu interesele controlului asupra societății și pieței, problemele etice cu criteriile estetice. Astfel, declinul conceptelor de mecanism, determinism și reductivism coincide cu revirimentul noțiunilor de organicitate artificială, societate în rețea, democrație digitală
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
existențiale. De asemenea, urmărește o reconciliere a unei viziuni fenomenologice (merleau-pontyeneă care restaurează relația dintre entitatea virtuală și spațiu/lume cu o viziune a producerii mașinice a lumii și a subiectivității (deleuzo-guattarieneă. Din cadrul acestui sistem ființă umană - tehnologie nu lipsește vitalismul, implicit în sensul de viralism, procesualitatea conectării fluxurilor existențiale și materialitatea senzorială asigurând subiectului virtual condiția întrupării. Conștiinței i se recunoaște statutul de existență într-un continuum ontologic-cognitiv cu trupul și cu spațiul/lumea, în cadrul unei încorporări și a unei
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
instituie vidul ca spațiu care-i permite să exploreze în ființă. Nu spunea el, tot în tinerețe și tot într-o scrisoare către Eliade, că „gândirea trebuie să fie o goană terapeutică în sens cosmic” (dec. 1935 Ă 552)? Un vitalism care se hrănește din conștiința vidului. În fine, la Paris, lui Cioran nu-i rămâne decât să trăiască cu nostalgia locurilor părăsite, a elementarului, să întreprindă o critică fără iluzii, să proiecteze spații recuperatoare, cu sentimentul că, venind la Paris
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
presimțirea extatică”. De fapt, ciudat doar în măsura în care, între delir și detașare, identificăm o ruptură, un hău. În realitate, între ceea ce va căuta Cioran la Paris, adică „detașarea de lume” și „presimțirea extatică” pe de o parte, și beția simțurilor, adică vitalismul orgiastic pe de altă parte, diferența nu-i decât de instrumente, sau de cauze, nu și de consecințe. În fine, creștinismului, Cioran îi va prefera, finalmente, budismul. Dar nici budismul cu convingere. Reluând parcă afirmația referitoare la baudelaireenele „postulate contradictorii
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
un gânditor al cărui ideal se situează la antipodul a ceea ce era. Are ceva grețos nevolnicul ce propăvăduiește forța, nevolnicul ce nu cunoaște mila” (II, 13-14). Nu înseamnă că Cioran ar cunoaște mila. În schimb, propăvăduise forța, trăia cu nostalgia vitalismului, cultivase filozofia trăirii, el, care era copleșit de neputință. De fapt, acum, când scrie, Cioran întrupează o depășire a lui Nietzsche tocmai prin faptul că nu face nimic altceva decât, cu disperare, să-și fixeze idealul în felul său de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
era exaltat, frondeur, exploziv, vizual, retoric. UNIVERSUL POETIC Tudor Vianu a împărțit opera lui I. Barbu în trei etape: a. "parnasiană"; b. "baladescă" și de pitoresc oriental; c. "ermetică". În poeziile din prima etapă se întâlnesc nostalgii celeste (Lava), amintirea vitalismului orgiastic (Panteism), limbaj meditativ, melancolie, purificare prin contemplare, reculegere în fața rotației vieții și a morții (Marile Eleusinii), în care sunt relevate misterele existenței: "Nocturne bolți vor ninge, din slăvi, misterul lor,/ Ți s-o răsfrînge-n suflet tăria-ngândurată", mirajul purismului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
umanului e creația continuă, infinită, mod prin care omul se afirmă pe sine ca existență și anulează neantul. TEME ȘI MOTIVE POETICE 1. Dorința eului poetic de a se contopi cu cosmosul apare din primul volum și se caracterizează prin vitalism și prezența conceptelor esențiale ale existenței: natura, iubirea, moartea; 2. Cunoașterea înseamnă iubire (Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ .../ căci eu iubesc/ și flori și ochi și buze și morminte"; 3. Iubirea este o cale de comunicare cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nu poate fi rupt în totalitate. Criticile din interior nu pot să privească decît rectitudinea discursului dezvoltat plecînd de la premise date dinainte sau să propună ici-colo vreun amendament marginal. În pofida regrupărilor posibile, după cîteva caracteristici sumare (idealism, realism, materialism, spiritualism, vitalism, raționalism, senzualism...), sistemele filosofice poartă destul de frecvent semnătura inițiatorului lor, agrementat uneori de cîteva variante: pre-, neo-, post-, criptoș.a. Amenințate mai mult de efectele modei decît de vreo necesitate exterioară care să le permită selecția, tezele filosofice vizînd să
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
într-o altfel de metaforă, cea a sugestiei. Cuvintele devin intelectualizate, aproape ermetice, subversive prin ele însele și prin rafinamentul expresiei. Fără să renunțe, însă, la haina, mai puțin nobilă, poate, dar vulnerabilă, a emoției, Ana Blandiana nu își pierde vitalismul, când: "nesupusă ca un personaj responsabil, și nu ca unul recalcitrant, aceasta citește, la întâlnirile cu publicul, în perioada de apogeu a dictaturii lui Ceaușescu, poeme-manifeste, care electrizează asistența: "O să vină ea,/ nu se poate altfel,/ O să sosească/ Și ziua
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cuvintele de manieră necunoscută, surprinzătoare, șocante, metaforice, aproape violente, așa cum se întâmplă, în cazul celor doi congeneri, mai sus amintiți 72, ci unul de conținut, care se referă la surse de inspirație, teme și motive 73, regăsibile într-un comun "vitalism exuberant, de sorginte blagiană, dar și orfică, prin care eul liric aspiră la integrarea în fluxul elementelor, căutând rădăcinile cosmice ale propriei ființe și aducând în spațiul dens al poemului un senzualism extrem de elocvent".74 Dincolo de acestea, există "sentimentul grav
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
unei lungi și infinite căutări a propriei identități, Persoana întâia plural, 1964; Călcâiul vulnerabil, 1966; A treia taină, 1969; 50 de poeme, 1970, devin toate volume programatice, laitmotive ale începutului de creație artistică al autoarei. Ele sunt marcate, astfel, de vitalismul și de entuziasmul tinereții, urmând ca, apoi, treptat, aceste stări entuziaste să scadă, până la anihilare. Este momentul în care autoarea începe să se confrunte cu cenzura comunistă, cenzură de care încearcă să scape, prin crearea unei realități interioare, total diferită
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dizolvării propriului canon. Desigur, Ana Blandiana păstrează de la Generația '60 o construcție guvernată de "imagini artistice dense, novatoare, în care subiectivismul, viziunea spre universul interior al eului liric se configurează ca o muzicalitate interioară, urmărindu-se două linii de forță: vitalismul exuberant și descoperirea trăirilor cu subtext etic"105. Totuși, originalitatea scrisului "configurează lumi posibile și imposibile, generate de trecerile succesive în planul visului, prin care eul liric ajunge la echilibrarea mișcărilor interioare, legitimând astfel permanenta construcție și reconstrucție a creației
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poezie vizează o permanentă evoluție spirituală și intelectuală, care constă în trecerea de la cuvânt la tăcere. Exuberanța inițială, marcată de țipătul entuziast, devine tăcere, iar tăcerea, consolare. Acel du-te vino, inițial, de recreare a unei realități moarte, prin prisma vitalismului interior, capătă o întorsătură de 180 de grade și devine repaus, devine acceptare. "N-am fost niciodată destul de optimistă să-mi imaginez că voi trăi mai mult decât Ceaușescu", spune Ana Blandiana, care, în decembrie 1989 era "interzisă" de un
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
receptare critică, în "Observator cultural", nr. 62 (2001), în format electronic la: http://www.observatorcultural.ro/Iulian-BOLDEA-Ana-Blandiana.-Monografie-antologie-comentata-receptare-critica*articleID 2787-articles details.html/accesat august 2012: "Întoarcerea la modele culturale interbelice este considerată ca binevenită, întrucât temele major-universale sunt recuperate cu nostalgie estetică: vitalismul elementar exuberant și trăirea-rostirea cu subtext etic a eului liric. Ana Blandiana nu face excepție de la genul proxim al poeticii generației, ci, mai mult decât atât, se impune ca diferență specifica. Iulian Boldea nu ignoră, de asemenea, vocea civica a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
1984, Totul. 33"Grefată pe constantele Generației '60, poezia Anei Blandiana este construită de imagini artistice dense, novatoare în care subiectivismul, viziunea spre universul interior al eului liric se configurează ca o muzicalitate interioară, urmărindu-se două linii de forță: vitalismul exuberant și descoperirea trăirilor cu subtext etic. Vitalismul exuberant se bazează pe aspirația eului liric spre integrarea în primordialitatea elementelor, căutându-si propriul sens, iar dorința de a tinde spre individualitate produce sinestezia senzualității între formă si fond. Cea de-
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poezia Anei Blandiana este construită de imagini artistice dense, novatoare în care subiectivismul, viziunea spre universul interior al eului liric se configurează ca o muzicalitate interioară, urmărindu-se două linii de forță: vitalismul exuberant și descoperirea trăirilor cu subtext etic. Vitalismul exuberant se bazează pe aspirația eului liric spre integrarea în primordialitatea elementelor, căutându-si propriul sens, iar dorința de a tinde spre individualitate produce sinestezia senzualității între formă si fond. Cea de-a doua linie de forță, însă, urmăreste starea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
622. 100Luiza Bratu, op. cit., p. 80. 101Ibidem, p. 75. 102Daniel Dimitriu, Reabilitarea ideii: Ana Blandiana, în "Convorbiri literare", nr. 6, 1978, p. 5. 103Ileana Oancea, Poezie și semioză, p. 37. 104Luiza Bratu, op. cit., p. 77. 105Diana Tâlvâc, op. cit., p. 5. "Vitalismul exuberant se bazează pe aspirația eului liric spre integrarea în primordialitatea elementelor, căutându-și propriul sens, iar dorința de a tinde spre individualitate produce sinestezia senzualității între formă și fond. Cea de-a doua linie de forță, însă, urmărește starea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în care Cioran acceptă să-l vadă pe Dumnezeu ca pe ultima limită a singurătății sale și prag al dialogului pustiitor dar necesar cu Celălalt, sete neostoită de Unu, exprimată de paradoxul suprem: "Dumnezeu este, chiar dacă nu este." (NN) Înfrîngerea vitalismului balcanic printr-un laconism elegant l-a smuls din matricea sa ființială, eliberîndu-l de o condiționare trupească. Cioranul român își transpunea viața în cuvinte; Cioranul francez viețuiește în cuvînt, trece de la cuvînt la trăire, ridică expresia la demnitatea de experiență
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
poate fi decriptată ca simptom al despărțirii sale de modernitate, precum și de discursurile, rațiunile și codurile ei dominante. Deleuze și Guattari în L'Anti-Œdipe426 și Lyotard în Economie libidinale au criticat modernitatea, alcătuind o filosofie afirmativă a dorinței (în sensul vitalismului nietzschean și al unei filosofii a vieții care îi celebrează intensitatea și energiile), și își propun, prin intermediul schizoanalizei și al economiei libidinale, să descrie deteritorializările dorinței și să elibereze fluxurile sale, pe care le văd deopotrivă fixate în forme opresive
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
prin intermediul Operei de balet, pe acest fundal se detașează pictorul Leon Bakst, cel care realizează decoruri și costume flamboiante de un estetism ultrarafinat, pentru spectacolele prezentate cu succes răsunător în Franța. Din păcate, nu există o strategie similară și un vitalism pe măsură care să-i impună pe pictorii români în Europa, în ciuda unor succese izolate. Acest fapt se va realiza prin intermediul lui Brâncuși, a cărui artă pleacă din simbolismul cu certe note rodiniene. Acest succes își are contraponderea în marginalitatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
interioritate asimilat refugiului în arta care dobândește o funcție soteriologică curând constată presiunea acestei condiții carcerale a eului devenit insuportabil. Explicația dată de Freud este utilă pentru configurarea acestei stări definitorii pentru simbolism și mai ales pentru decadentism în absența vitalismului entuziasmelor febricitate romantice. Alături de ea, Orfeu reprezintă idealul poetic care-și asociază o hipersensibilitate împinsă spre maladiv, cât și un final tragic. Ambele apar și în pictura simbolistă românească la Pallady din perioada sa de formare și la Kimon Loghi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dimensiune a operei lui Eminescu, cea a articolelor sale politice, de o expresivitate virulentă, a filipicelor, atât cele din publicistică, cât și cele care trec pragul poeziei, mai ales în ciclul Scrisorilor. Criticul interpretează sculptura lui Paciurea sub semnul unui vitalism constructiv, desolidarizându-l pe poet de pesimismul de esență schopenhaueriană atribuit personalității sale. Neputând să-i decidă expresiei acesteia o semnificație optimistă, Petru Comarnescu deduce aici un activism sublimat, o angajare socială a poetului în slujba unui umanism de esență
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe o scară ierarhică, având la un capăt fizica teoretică și la celălalt psihologia și sociologia. S-a susținut adesea că și evoluția cercetării în disciplinele biologice ar ilustra acest punct de vedere. Îndeosebi începând din secolul al XIX-lea, vitalismul a avut tot mai puțini susținători. Cercetătorii de frunte au adoptat punctul de vedere că obiectivele cercetării în biologie nu pot să fie altele decât cele din disciplinele fizico-chimice: descoperirea unor legi de un nivel tot mai înalt de generalitate
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
acestora și efectele lor asupra evoluției organismelor, unicitatea ființelor vii, complexitatea lor excepțională, emergența de noi calități la niveluri mai înalte de integrare a sistemelor. Subliniind cât de mult îl îndepărtează experiența activității sale pe cercetătorul evoluției nu numai de vitalism, ci și de forme oricât de rafinate de reducționism, Mayr nota: „Să reamintim că indeterminarea nu înseamnă lipsa cauzei, ci doar impredictibilitate.“ Este adevărat că în Originea speciilor Darwin vorbește de „legi“ cu referire la relații cauzale, obiectiv controlabile. În
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
și erupțiilor din profunzimile ascunse ale ființei noastre, care ne deformează și înșală judecățile" (1986, p. 241). Această aserțiune trebuie coroborata cu elogiul pe care Blake îl face energiei subtile din om că forța absolută, menită să genereze autenticitate și vitalism. Două scurte extrase din The Marriage of Heaven and Hell sunt elocvențe în acest context: "Energy is the only life [...]" (E: 34) și "Energy is Eternal Delight" (E: 34). Astfel, există o conexiune puternică între convingerile religioase blakeene și doctrina
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]