199 matches
-
Eminescu, multe din oțeliturile acestea sunt, prin asprime și stângăciile lor, de natură încă rudimentară și nu au nici rotunzimea exterioară unui meșter de talent”. SCRIERI: Vitejești, Craiova, 1906; Stihuri oțelite, Craiova, 1909; Vitejești, pref. C. Ș.-Făgețel, Craiova, 1925; Vitejești, îngr. și pref. Victor Rusu, Craiova, 1978. Repere bibliografice: Ion Gorun, „Vitejești”, „Revista noastră”, 1906, 4; Iorga, O luptă (1979), II, 305, 393; N. I. Apostolescu, „Vitejești”, LAR, 1906, 2; D. Tomescu, Atitudini politice și literare, Craiova, [1932], 291-292; Pușcariu, Cinci
VULOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290667_a_291996]
-
natură încă rudimentară și nu au nici rotunzimea exterioară unui meșter de talent”. SCRIERI: Vitejești, Craiova, 1906; Stihuri oțelite, Craiova, 1909; Vitejești, pref. C. Ș.-Făgețel, Craiova, 1925; Vitejești, îngr. și pref. Victor Rusu, Craiova, 1978. Repere bibliografice: Ion Gorun, „Vitejești”, „Revista noastră”, 1906, 4; Iorga, O luptă (1979), II, 305, 393; N. I. Apostolescu, „Vitejești”, LAR, 1906, 2; D. Tomescu, Atitudini politice și literare, Craiova, [1932], 291-292; Pușcariu, Cinci ani, 102; Emil Nicolau, Cum muri căpitanul Vulovici, U, 1916, 260; Chendi
VULOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290667_a_291996]
-
Vitejești, Craiova, 1906; Stihuri oțelite, Craiova, 1909; Vitejești, pref. C. Ș.-Făgețel, Craiova, 1925; Vitejești, îngr. și pref. Victor Rusu, Craiova, 1978. Repere bibliografice: Ion Gorun, „Vitejești”, „Revista noastră”, 1906, 4; Iorga, O luptă (1979), II, 305, 393; N. I. Apostolescu, „Vitejești”, LAR, 1906, 2; D. Tomescu, Atitudini politice și literare, Craiova, [1932], 291-292; Pușcariu, Cinci ani, 102; Emil Nicolau, Cum muri căpitanul Vulovici, U, 1916, 260; Chendi, Schițe, 161-162; C. Ș. Făgețel, Căpitanul N. Vulovici, R, 1920, 1; N. Iorga, Războiul
VULOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290667_a_291996]
-
1932], 291-292; Pușcariu, Cinci ani, 102; Emil Nicolau, Cum muri căpitanul Vulovici, U, 1916, 260; Chendi, Schițe, 161-162; C. Ș. Făgețel, Căpitanul N. Vulovici, R, 1920, 1; N. Iorga, Războiul nostru în note zilnice, II, Craiova, 1922, 137-138; Eugen Constant, „Vitejești”, „Năzuința”, 1925, 1; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., I, 63-64; Ion Agârbiceanu, Meditație în septembrie, Cluj, 1971, 70-71; Iorga, Ist. lit. cont. (1986), II, 144, 226; Predescu, Encicl., 914; Augustin Z.N. Pop, Despre scriitorul soldat N. Vulovici, „Revista Bucovinei
VULOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290667_a_291996]
-
compact și avea aliați străini puternici. Liderii naționali croați și sloveni din Imperiul Habsburgic aveau o poziție diferită. În perioada războiului, cea mai mare parte a slavilor de sud au rămas loiali monarhiei; ofițerii croați s-au distins prin fapte vitejești pe cîmpul de luptă. Deși au existat și dezertări, în special atunci cînd înfrîngerea părea inevitabilă, soldații și marinarii sud-slavi și-au făcut în general datoria. Liderii politici au continuat de asemenea să-și îndeplinească funcțiile. În cadrul monarhiei, efortul principal
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și Bulgar!... Creștin e și Muscalul... Creștin e și Grecul... Prin urmare, și tu... bine, ești Creștin, dar mai ești ceva, nu e așa? Nu te simți tu că ești din moși-strămoși Român, Român verde ca stejarul și cu brațul vitejesc ce s-abate ca o ghioagă drept în pieptul strămoșesc? Eh, Domnule, replică săteanul, eu nu știu d-ald-astea; dumneata vorbești ca din carte" (Murgescu, 1999, pp. 12-13). Toate aceste rezistențe ilustrează dificultățile inerente, precum și volumul, intensitatea și sistematicitatea eforturilor întreprinse
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
comunist, „Tot ce-i românesc nu piere”: I. Graiul dulce ce ne înfrățește Niciodată nu va fi uitat Căci în el se-ascunde și trăiește Tot ce-i mai frumos și mai curat Pe câmpie și în munți răsună Glasul vitejesc clocotitor Care toate inimile adună Pentru un destin nemuritor El este goarna ce n-o auziți Și spune tuturor ce-i despărțiți Refren: Tot ce e românesc nu piere Și nici nu va pieri Oricât vom îndura jurăm să fie
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ei au stabilit și 264 H.Matei, op. cit., p. 144. 265 G.Iaru, op. cit., p. 98-99. 127 legile și ritualurile care guvernează cele două momente principale din viața băștinașilor: inițierea și Înmormântarea, cucerirea bărbăției și sfârșitul ei. Peregrinările și faptele vitejești sunt amintite Într-un lung șir de cântări și de dansuri dramatice pe care se Întemeiază ritualurile circumciziei. Textul deosebit de simplu, arareori depășește opt cuvinte..., iar muzica este de fapt o melodie descrescând În intensitate, ea pornește de la o notă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
o apără nimeni, iar lumea poate să piară nu numai din lipsă de pâine și de libertate, ci și din lipsă de frumusețe. Desigur, s-ar putea ca lupta pe care o vom închina poeziei așa cum închina Don Quijote faptele sale vitejești domniței Dulcineea del Toboso să fie iar o luptă cu morile de vânt. Va trebui să nu disperăm și să ne gândim că poetul, prin chiar esența lui, este sortit să parcurgă până la capăt drumul sărmanului cavaler. Text prezentat la
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
să se zidească o biserică. Împlinirea dorinței iubitului domn s a făcut între anii 1503-1504. Despre marele voievod, canonizat în 1992, Grigore Ureche spune că poporul îl trecuse în rândul celor sfinți îndată după moartea sa: „pentru lucrurile lui cele vitejești, carile niminea din domni, nici mai înainte, nici după aceea l-au ajuns”. Intrarea în curtea mănăstirii este străjuită de un turn clopotniță cu o arhitectură demnă de Renașterea Italiană. Din pisanie aflăm că turnul a fost ridicat „cu toată
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
ce-mi fusese astfel familial exemplificată, în care nu grija de interesul public conta, ci cariera personală, mi s-a țintuit undeva în amintire, deși eram copil de școală primară, intrigându-mă. Romanele de capă și spadă, cele de aventuri vitejești ale lui Karl May și altele de aceeași factură nu m-au încântat niciodată (romanele polițiste mă plictisesc de moarte: mai bine citesc în Messiada lui Klopstock!). Dacă e vorba de haiducii români sau de bandiții maghiari din romanele în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
alte subiecte în afară de dragoste și femei. Pentru că pe acestea se mulau perfect vocea și temperamentul său. Emana din cele mai simple gesturi fragilitate și emoție, i-a și spus Fernic atunci că n-ar trebui să mai încerce vreodată cântece vitejești, de patrie, chiar dacă erau pentru amintirea lui taică-su și avea un braț întreg de astfel de doine, și nici pe cele umoristice sau satirice, pentru că nu i se potrivesc deloc. Era de parcă s-ar amesteca „o prăjitură nemaipomenit de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
este prezentată în chipul cel mai fericit cu putință de Dlugosz, când scria că, înaintea confruntării cu turcii „Teama, însă, nici atunci nu-l cuprinse pe Ștefan, ci, dorind cu orice preț lupta, s-a bătut în chipul cel mai vitejesc. Totuși, turcul îl învinse, omorându-i numai ca la 200 de oameni. Ceilalți, aproape toți acoperiți de răni, fură siliți să se retragă și cu ei se retrase chiar Ștefan, păstrându-se pentru viitor și pentru lucruri mai bune, pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu patru veacuri și jumătate în urmă: „Ci după moartea lui până astăzi îi zicu sveti Ștefan vodă, nu pentru sufletu ce iaste în mâna lui Dumnezeu, că el încă au fostu om cu păcate, ci pentru lucrurile lui cel vitejești, carile niminea din domni, nici mai nainte nici după aceia l-au ajunsu”. Însă, înainte cu aproape un secol de momentul în care scria Ureche acest Letopiseț, polonul Maciej Strykowski, făcând parte dintr-o solie trimisă la Constantinopol, trecând prin
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
participiu - iar poziționarea atentă a arsenalului urmează reguli magice. Predicatele cu verbe la timpul durativ al prezentului indicativ completează imaginea intensă a înghițirii arhetipale și o prezintă în desfășurare într-un plan sacru. Un buzdugan solar își alege în cadrul probei vitejești Mizilca, fecioara ce trebuie să pară războinic: „Un buzdugan ș-alegea,/ D-o mie cincizeci de-oca,/ Toarta patruzeci venea./ În mână că mi-l lua,/ De genunchi mi-l trântea,/ De rugină-l scutura,/ Ca laptele îl făcea,/ Ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pleca”. Scopul incursiunii este pretutindeni clar, în balade și colinde. Alegoria inițiatică a vânătorii este una din temele cele mai vechi ale culturii omenirii și, judecând după pregătirile flăcăilor, aceasta nu va fi o vânătoare obișnuită. Atenția rituală acordată actului vitejesc este demonstrată, ca și în colinde, de gestul spălării ochilor, întotdeauna negri, ceea ce poartă simbolul unei lustrații. Numele eroului conține sugestia destinului său, față de care blestemul devine doar un catalizator al îndeplinirii. Mistriceat vine, conform Dicționarului limbii române (DLR), de la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
palatu acela marili, era nou zmei. Când s-a dus la zmeii ăia să-l omoare. ce mai, să-l spânzure. Băiatu a fost viteaz mare și i-a repus pe toți zmeii ăia” (Măldăieni - Teleorman). Preludiul la adevăratele fapte vitejești face instanța epică să treacă rapid peste descoperirea dușmanilor arhetipali, definitivată rapid prin perfectul compus al indicativului. Gestul repetabil al vânătorii ține însă de un alt timp, de tiparul atemporal al inițierii virile, actualizat de pruncul cu naștere nefirească. Importanța
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
seamănă cu o probă imposibilă care crește exponențial, în decursul celor trei încercări. Cânepa și inul din saci vor fi prelucrate de însăși Baba Cloanța, al cărei ajutor năzdrăvan duce la căsătoria fetei cu fiul de împărat. Similitudinea cu încercările vitejești este vizibilă; aici torsul reprezintă o legitimare socială, care demonstrează comunității că fecioara are calități gospodărești ce respectă tiparul sacru, creator de lume. Ocupația simbolică este caracteristică fecioarelor de orice rang, fiind proprie feminității fertile, nu nevoilor practice. Ea premerge
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
implicațiile thanatice ale ritului inițiatic. Apropierea de plecarea definitivă a tatălui este simultană cu drumul în lumea morților pe care trebuie să îl parcurgă fiii, ceea ce transformă împăratul într-un personaj indicator al traseului mitic. Sfatul lui sugerează aparent calități vitejești subsumate planului profan și motivate pragmatic. Adevărata lui comunicare începe însă odată cu conjuncția adversativă; interesul real este trezit prin atenționarea apăsată prin locuțiunea adverbială negativă. Să nu carecumva constituie maniera rituală de modelare a acțiunilor inițiatice, prin incubarea posibilității ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
preia și primește numeroase elemente din moștenirea unor genuri mai vechi”, trebuie să vedem în imaginile comune o organicitate dată de viziunea solidă a omului arhaic asupra universului și o trăinicie a credințelor sale modelate în diferite forme artistice. Probele vitejești Călătoria ca temă integratoare a motivelor inițiatice constituie, adeseori, finalitatea ritualului eroic. Ea este precedată de probe voinicești de o dificultate progresivă, care condiționează plecarea în sacru, unde energiile primordiale devin accesibile. Deși probele constituie „unul din cele mai răspândite
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de la baza lumii pentru a reitera creația în toată plinătatea vitalității inițiale. Seria sinonimică dintr-un basm cules de G. Dem. Teodorescu dă impresia unei cuprinderi totale a speciei malefice, angrenată fără excepție în refacerea lumii. Diavolii „muncitori” în probele vitejești sunt zgripțuroi, scripeți, procleți, iezme și implicarea lor integrală asigură feciorului reușita inițiatică. Atunci cînd dracii ies în calea feciorului cu obiectele năzdrăvane portretul lor nu inspiră nicidecum teamă, lipsa lor de istețime, ba chiar și statutul nefiresc de vulnerabilitate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
folclorice românești abundă în folosirea epitetului dalb, ce caracterizează cel mai frecvent fața neofitului, ca ipostaziere a spiritului său. Practicile istorice explică natura luminoasă, pură cromatic, a eroilor care au trecut într-o lume a arhetipurilor și spectrelor mitice. Proba vitejească a saltului peste groapă, analizată în balada Arian cel Mic, se regăsește la tribul african Pangwe: „Groapa simbolizează pântecul divinității culturale și novicii pășesc peste ea, arătând astfel noua lor naștere”. Datele istorice inventariate și analizate de etnografi constituie o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
diverse piețe, de la bursele din Galați și Brăila. Cercul "Deșteptarea sătenilor" avea propriile sale producții literare, promovate și prin gazeta amintită, între acestea "Calendarul Sătenilor", "Cărticica de Rugăciuni", "Istorisirea patimilor și Prohodul Domnului", "Unirea Țărilor sub Cuza Vodă"18, "Povești vitejești din vremuri vechi"19. Tot Stoleriu a creat la Baia cea dintâi "Casă de sfat și citire" din România. El a întocmit statutul acestei Case de lectură, care a devenit document model de redactare a statutelor Caselor de lectură create
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
9, datu-s'au datoria omenească, murind în târg în Huși, și de acolo i-au adus oasele cu mare cinste în mănăstirea Putna, lângă tată-său, Ștefan Vodă, și acolo l-au astrucat, nu cu puțină laudă pentru lucruri vitejești c-au făcut, că nu în beții, nici în ospețe, ce ca un străjeriu în toate părți au priveghiat, ca să nu știrbască țara ce-i rămăsesă dela tată-său. Multe lucruri a făcut... Cunoaște-să că unde nu-s pravile, den
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
comunist, „Tot ce-i românesc nu piere”: I. Graiul dulce ce ne înfrățește Niciodată nu va fi uitat Căci în el se-ascunde și trăiește Tot ce-i mai frumos și mai curat Pe câmpie și în munți răsună Glasul vitejesc clocotitor Care toate inimile adună Pentru un destin nemuritor El este goarna ce n-o auziți Și spune tuturor ce-i despărțiți Refren: Tot ce e românesc nu piere Și nici nu va pieri Oricât vom îndura jurăm să fie
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]