143 matches
-
răbdării, cel mai potrivit pentru a înfrunta răul. Pentru Nicolae Steinhardt preocupările majore ale omului gînditor sînt: ce e viața? ce-i omul? de ce există durere? cum ajungem la fericire? restul, prin raportare, sînt fleacuri. Marele păcate, deasupra celui trupesc, vituperat de Apostol în Corinteni, le crede a fi păcatul supărării și al enervării prin angajarea completă a persoanei. Aici aflăm marea nefericire care îl urmărește pe cel certat cu Domnul prin mînia purtată omului de un alt semen. Frica și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
contrare celor pentru care, „între noi”, cunoscându-le, părea a le dedica cele mai respectuoase sentimente, dar și atacându-ne pe noi, cei care făceam și visam o „altă literatură” decât gunoaiele realist-comuniste importate ca o modă tiranică de la sovietici, vituperând cu vocea sa subțire unde clocotea indignarea de moment contra „acelor scriitori care se lasă atrași de farmecele otrăvite ale literaturii burgheze, occidentale, uitând de comandamentele partidului și ale vremii noastre care ne arată adevărata cale de urmat în cultură
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pot cita pe cel al lui Ion Alexandru, care se plânge de „marasmul lumii bucureștene și că nu găsește nici unde să se retragă, deoarece la țară, părinților și rudelor sale li se luaseră pământul și animalele cu japca!”; Ivasiuc vituperează contra lui Barbu ce „confundă proprietatea de stat cu cea privată, revista Luceafărul, adică, așa cum ar face un comandant de divizie de tancuri a capitalei care ar înconjura comitetul central!”, (metaforă ce i-a făcut pe tovarășii de la prezidiu să
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care să ne oblige a Împărți drepturile noastre de stăpâ- nire și conducere a țării cu jidanii” (Buna Vestire, nr. 229, 1937). În același an și În aceeași revistă (Buna Vestire, 1937), Toma Vlădescu, unul dintre conducătorii acestei publicații imunde, vituperează și el ospitalitatea românească, datorită căreia evreii din România, ca niște „mosafiri famelici”, „s-au așezat cu poftă la masa noastră, s-au Îngrășat foarte curând și comandă acum din stomac toată gândirea oficială a țării”. „De aceea - conchide Vlădescu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe la el pe acasă, stătea într-un bloc construit între cele două războaie, într-un apartament ce mi s-a părut elegant. Din „prelucrarea” pe care domnul acela mi-a făcut-o țin minte doar un citat din Maiakovski care, vituperând individualismul, ironiza pe inșii meschini ce fac dintr-o biată suferință personală (cauzată, de pildă - pilda o dădea chiar marele poet - de un cui în talpă) o tragedie universală. Mentorul meu ocazional bătea, cu alte cuvinte, șaua ca să priceapă iapa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
se răsucească pe loc cu 180 de grade, „s-o întoarcă”. Ieri, de pildă, condamna „manipulările” noastre în problema conflictului cu ungurii (vezi Plenara Comitetului Național al Cetățenilor Români de Origine Maghiară), iar azi, probabil sub influența altor comentarii, îi vitupera pe aceștia pentru „ceea ce ne-au făcut ei nouă”! Spre deosebire de mine, care, în materie de opinii, nu știu să fac pasul înapoi decît, eventual, pentru a le nuanța, el, mon (con)frșre, iese ușor din orice situație, negîndu-și-le. După-amiază a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
adică. Nu erau puține nici cazurile când viguroși duplicitari din vremea dictaturii deveneau peste noapte, adică după 1989, Înțelepți convertiți la supra-Înțelepciune și la super-estetism, pledând, acum, contra separării prea drastice dintre „buni” și „răi”, adică Împotriva „denunțurilor” și „polițismelor”. Vituperând nu contra celor care au denunțat, urmărit și condamnat În numele Puterii, pe vremea negrelor constrângeri și compromisuri comuniste, ci Împotriva Încercărilor postcomuniste de dezbatere a trecutului. Categorisite cu tartuffiană plăcere drept „inchizitoriale” (nici mai mult, nici mai puțin!), dar și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
copilăriei, cu miturile ei, se joacă cu „rime în in”. Tonul predominant este cel elegiac, poetul fiind un retractil, căruia nu îi plac larma festivistă și nici versurile encomiastice, încorsetarea de orice fel fiindu-i străină. În Muncă și sacrificiu, vituperează încercările de înregimentare în turmă: „Ritmic, vei trăi, vei mânca, vei iubi”, la fel în Bucolică: „Armură grotescă e versul când se prăvale/ lângă soclul statuilor bombardate cu festivale”, și în fine, în Bod, unde ironizează indicațiile de genul: „De
DRAGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]
-
și a statuilor din Moscova), de către filozofi marcați, În mod foarte diferit, de istoria și gîndirea marxistă.” Din cauze binecunoscute, Marx este În România un tabu. Nu ne-am vindecat de el, deci nu-i pronunțăm numele decît ca să-l vituperăm, pe el cu tot neamul lui de satrapi ideologici etc. OK. Totuși, nu poți vorbi de postfără să aduci În discuție o viziune a lumii marxistă, cea care-i precede lui post-, deci cea modernă. Aici, desigur, disputele pot curge
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Dar găsim și aici, subliniată o dată În plus, miza importanței persoanei publice Michel Houellebecq. Provocarea este de natură estetică În ultimul rînd. Prima grijă a romancierului este aceea de face publicul și instituțiile culturale și politice să reacționeze imediat. Sunt vituperați, pe rînd și uneori În mai multe reprize, foștii eroi soixante-huitarzi, best-seller-urile americane (concret: John Grisham e făcut praf), lumea mercantilă a concernelor industriei de consum - turismul organizat (din nou concret: concernul “Aurore”, cel mai mare proprietar de hoteluri din
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În șuvoiul ironico-satiric ca niște figuranți meniți a sublinia doar formidabilele piruete ale protagonistului. La fel se Întâmplă și cu publicul fictiv ale cărui voci se aud din Întuneric, În regie ionesciană, amintind de Scaunele: naratorul vorbește, dansează, se Încruntă, vituperează, glumește, brodează etc. de unul singur, Într-un one man show “Înălțat la cer”, grijuliu mereu de a nu fi ajuns din urmă de sine Însuși, speriat la gândul că, Întîlnindu-se cu sine, dublul său l-ar obliga să se
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
întemeieri sociale mai echitabile: "Cine dintre toți/ s-o ivi ca un munte,/ strîmbătatea s-o înfrunte,/ s-o arunce-ntre roți!!/ Să fie-același cer/ pentru plugar, pentru boier, pentru-împărat, pentru miner". însă alte stihuri pun accentul pe factorul etnic, vituperînd, ca-n Doina eminesciană, invazia capitalei noastre de către "lăcustele" nesățioase ale ciocoismului alogen: "Fanarul s-a mutat la București - Noi, cruzi Tudor Vladimirești/ îți trebuie ție/ Românie,/ cu năprasnice vreri românești,/ cu năprasnice arme/ să-l izbească, să-l darme
Metalirismul lui Aron Cotruș (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12535_a_13860]
-
de o parte, era favorizat de informația, mult speculată, că scriitorul ceh a avut vederi de stânga și ca ziarist. Iar pe de altă parte, prefața criticului apare în 1964, când limbajul agresiv al criticii avea o singură direcție. Se vitupera numai contra imperialismului occidental tocmai atunci când estul Europei suporta atât de greu imperialismul comunist, simetric oricărui alt imperialism. Și au fost atâtea în istorie, nu unul singur, cum se acuza atunci. Credem că extrapolările sensului romanului se pot înmulți, dacă
Un roman al ecologiei umane by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11418_a_12743]
-
fostul spațiu socialist, venitul minim reprezintă cam jumătate sau chiar mai bine de jumătate din valoarea salariului minim, la noi VMG-ul abia dacă se ridică la un 10% din valoarea acestuia! Vrem capul săracului!</span></strong></p> Cei ce vituperează împotriva ajutoarelor sociale nu își bazează argumentația nici pe fapte concrete, desprinse din cotidian, și nici pe cifre. În ciuda pretențiilor, ei nu pleacă dinspre evaluarea realității către formularea judecăților, ci parcurg o traiectorie inversă: prin emiterea de judecăți, dintr-o
Teaser G.A.P.#17 /// Munca și nemunca în România: mituri și pseudo-realități () [Corola-website/Science/296191_a_297520]
-
Stănescu”, cu multă eleganță, ori cu deosebită prudență, respingând contestatarii unuia dintre cei mai valoroși militanți antiproletcultiști, respingând contestatarii celui mai important ctitor al mișcării paradoxismului, arătând că „noua ideologie literară s-a înverșunat, sub flamura postmodernismului, contra bătrânilor șaizeciști“, „vituperând chiar proletcultic“, „inchizitorii de modă nouă“ ce excelează „în rescrierea biografiilor“, criticul Adrian Dinu Rachieru conchide — parcă din imediata vecinătate a unui Maiorescu profețind lui Eminescu, în 1889 —, în cel mai firesc dintre chipuri: „Suntem convinși că lirica sa, inegală
Adrian Dinu Rachieru () [Corola-website/Science/310721_a_312050]
-
cu 312 voturi pentru și 122 împotrivă, acuzarea scriitorului. În "L'Aurore" din 23 ianuarie, Clemenceau, în numele unei „revolte pașnice a spiritului francez”, a preluat și a dat o conotație pozitivă a termenului de „intelectual”. La 1 februarie, Barrès îi vituperează pe aceștia în "Journal". Antiintelectualismul a devenit o temă majoră a intelectualilor dreptei, care reproșau dreyfusarzilor că nu pun interesul național pe primul plan, discuție care a continuat în anii ce au urmat și care a constituit fondul dezbaterii publice
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
lansată de omul politic care a subminat cât a putut independența justiției. Nimeni nu are cum să influențeze actul de justiție decât Președintele - care numește judecătorii - și instituțiile care îi pot șantaja „legal”. Pentru ceilalți e imposibil. Oricât s-ar vitupera în cadrul liberei exprimări, de asemeni garantată de Constituție, magistratul are condiții să rămână impasibil. Independența îi e asigurată de statutul de inamovabilitate, care este real, darși de obligația de a se conforma numai legii, nu „colaborărilor loiale”. Vorbele frumoase pot
Sergiu Andon, scrisoare deschisă către Klaus Iohannis. ”Foarte greșit, foarte periculos și grav anticonstituțional” by Roxana Covrig () [Corola-website/Journalistic/102625_a_103917]
-
câteva zile, 147 de studenți au fost masacrați de alti dezaxacți. Lumea a tăcut. Știrea nu a făcut ocolul lumii că "Breaking news", liderii politici nu au manifestat braț la braț și nici măcar militanții din societatea civilă nu au mai vituperat. Liniște, sau aproape liniște. Acest lucru îmi demonstrează, pentru a nu știu câta oară în viață, falsele valori cu care operăm: o viață de european, caricaturist de stânga extremă, care consideri că a jigni, știind că faci acest lucru, este
Oameni torturați și uciși în numele religiei. Părintele George Istodor: Nu are legătură cu Dumnezeu by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/102132_a_103424]