468 matches
-
propriu-zise etc.). Dar ea este o rezultantă a altor „calități”. Corelativitatea dintre acestea nu este directă, univocă, cumulativă, ci este mediată, pluridirecțională, selectivă. E posibil ca într-o structură de formare necalitativă să se „miște” indivizi performanți. E de domeniul vizibilului că în structuri performative „încap” și persoane necompetitive. În același timp, structura se dovedește a fi de calitate oarecum a posteriori, după ce absolvenții au ieșit din sistem, printr-o rabatere a însușirilor înspre dispozitivul de formare, fasonând în timp calitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
Alegerea de a-l trece poate osândi sau mântui candidatul. Copacul plutitor. După Mircea Eliade un cosmos viu în veșnică regenerare, copacul e și el un simbol al vieții, drum ascensional pe care îl străbat cei care trec din lumea vizibilului în cea a invizibilului pe care îl evocă și scara lui Iacob și stâlpul șamanic din iurta siberiană și stâlpii din sanctuarele voodoo sau cel al colibei indienilor sioux în jurul căruia are loc dansul soarelui, coloana vertebrală, stâlpul casei sau
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ca nucleu central, oglindă fidelă a mesajului biblic este interpretarea acestuia ca simbol. Tot simbol e și ritualul de botez sau de inițiere în care răspunsul situează credința în interiorul actului de convertire, prin care un subiect se transformă de la adorarea vizibilului și realizabilului la încrederea în invizibil. După Heidegger el se întoarce către o altă structură existențială. Eu cred, eu mă lepăd, Jur, accept personal și decizional răspunsul devine în ritual simbol al convertirii. Credința nu vine din reflexie ci din
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dualitate care este dominantă. Ca și în religie adeptul mason poate fi înzestrat sau nu cu posibilitatea, harul de a avea acces direct la experiența mistică, datorită înțelegerii vii, percepției hermeneutice a lumii spirituale. Această experiență în care simbolurile depășesc vizibilul trebuie considerată creativitate masonică. Dogmatic vorbind religia se obține din dialogul dintre oameni în raport de Logosul, Cuvântul lui Dumnezeu, care El însuși este un mister ce provoacă omul fără un rezultat definitiv, elan neîntrerupt într-un cadru spiritual a
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
asumă ca și cum ar fi a lui, conștient că vocea e sacră și doar Dumnezeu are puterea să rostească cu glas neobișnuit un gând memorabil prin blândețe și gravitate morală străveche, e vocea care vine dinspre Marele Arhitect spre fii săi. Vizibilul nu este decât urma invizibilului 1117. Neuroteologia și arta poetică În timp ce materia și esența lucrurilor este indestructibilă, toate părțile ei sunt sursa tuturor formelor, astfel că Oricare și Orice poate deveni Orice și Oricare, dacă nu odată și în același
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
argile de tip smectit în suspensie apoasă prin spectroscopie de absorbție și fluorescență (Lopez Arbeloa și al., 1998; Martinez Martinez și al., 2004; 2005a). Orientarea coloranților adsorbiți în spațiul intercalat al argilelor a fost de asemenea investigat prin absorbție în vizibil cu lumină polarizată și polarizare fluorescentă (Lopez Arbeloa și Martinez Martinez, 2006; Martinez Martinez și al., 2005b). Adsorbția Albastrului de metilen pe anumiți silicați a fost utilizată pentru a determina aria suprafeței specifice, care descrește în ordinea: bentonit > sepiolit > tuf
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
1975; Claude Spaak, Ordinea și dezordinea, București, 1977, Marianne, frumoasa mea, București, 1979, Ecouri în memoria timpului, București, 1987; Charles Morgan, Portret într-o oglindă, București, 1978; Yves Gandon, Destinație necunoscută, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1979; René Huyghe, Dialog cu vizibilul, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1981; William Somerset Maugham, Bilanț, București, 1982; Régine Andry, O femeie singură, București, 1983; William Dean Howells, Un caz modern, București, 1987; Catherine Lépront, Clara Schumann. Viața la patru mâini, pref. Alice Mavrodin, București, 1993; Louis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289136_a_290465]
-
regresa. De aici rezidă necesitatea unei intervenții terapeutice continue. Ce este un mit? Un mit este o reprezentare mentală schematică; o simplificare a realității având un caracter subiectiv; o utilizare de clișee care elimină ceea ce este profund emoțional și reține vizibilul, superficialul. De ce se recurge la ele? Răspunsurile sunt următoarele: pentru că un mit este un mijloc de luptă împotriva anxietății produse de insuficienta cunoaștere a situației; creează impresia securității; disculpă; servește ca alibi colectiv. Motivele și circumstanțele pentru/în care se
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
împrumutarea stării persoanei care face obiectul empatiei de către cea care empatizează; 5. funcția performanțială - prin intermediul empatiei reușim să convingem oameni și chiar grupuri să efectueze diverse activități. 90 verbalul (formulele de politețe, expresii de bun venit, concizia și precizia frazeloră, vizibilul (ceea ce vede clientul: aspect, ordine, starea suportului fizic, imaginea personalului. Îmbrăcămintea trebuie să fie prezentabilă, armonioasă, bine croită, curatăă și gesturile (sunt legate de comportament. Pe timpul discuției cu un client și privește în ochii acestuia iar surâsul este obligatoriuă. 3
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3075]
-
libertăți, pentru relevarea a ceea ce ne-am obișnuit să numim esența umană. Mai mult, asemenea mecanisme complexe, ce reglează majoritatea relațiilor dintre indivizi, au dat naștere unor entități cvasiontologice, avînd statut clar de realitate, care "este un tot în care vizibilul și invizibilul, materialul și spiritualul se între-pătrund, se unesc"3. Simmel considera că orice interacțiune trebuie privită ca un schimb. Mai mult, el plasează schimbul la baza științei și a vieții sociale. A oferi și a primi. Din această raportare
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
trebuie să căutăm un astfel de principiu pentru a spera să îl și găsim? Dacă el există, este în mod evident ascuns și necesarmente omniprezent, deoarece el trebuie să clarifice chestiuni dintre cele mai diverse. Or, el nu poa-te fi vizibil peste tot fără a poseda forța evidenței; acest principiu generator trebuie să funcționeze fără nici un efort. Despre ce ne vorbește el? În mod cert, despre om și despre societate, deoarece aici se găsește obiectul întregii ideologii. Dar el ne vorbește
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
tânăra lor disponibilitate față de tot ce le oferea războiul. Uitase că și el, mai înainte, îndepărta moartea prin rugăciuni de amator, își freca medaliile, visa la întoarcerea acasă, aștepta scrisori. În față, dincolo, aerul acela de întinerire era de asemenea vizibil. Gloanțele mușcau cu ușurință, în rândurile nemților, din stratul acela friabil al tinerilor, al adolescenților recrutați din Hitlerjugend. Felia aceea odată smulsă, sâmburele se ivea, aproape mineral, în duritatea lui: soldați care supraviețuiseră luptelor de la Stalingrad, Kursk, Koenigsberg. Soldați care
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
nici un impuls exterior nu i-a alterat autenticitatea simțirii. Comentariul său plastic se petrece sub specia individului când traversează nuanțe infinitezimale de duioșie sau ironie, de șarjă sau relatare detașată, ca și sub specia universalului, când uimit de dimensiunile frumuseții vizibilului, îi urmărește mișcarea pe un fond reflexiv de neîndoielnică altitudine.” (Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 28) „Acest om știa să se bucure, să creadă în vraja culorii, a nuanțelor și a liniilor care delimitau
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
viața este atat de fascinantă, încât, chiar în miezul necazurilor celor mai mari, nu vrei să renunți la viață."12 În viziunea lui Pascal Quignard, cele două spaime dintâi au legătură cu întunericul și cu singurătatea, unde întunericul înseamnă absența vizibilului, iar singurătatea absența mamei sau absența obiectelor care o înlocuiesc. Oamenii cunosc aceste spaime: să cadă din nou în imensitatea abisului diform și negru al uterului, teama de a redeveni fetus, teama de a redeveni animal, teama de a se
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
regăsește, în primă instanță, sub forma reprezentărilor cu privire la ierarhiile divine. Manifestarea prezenței legăturii prin nașterea reprezentării ca primă întrupare a ei va sta mărturie pentru realitatea și posibilitatea experienței religioase. Recunoașterea legăturii și, astfel, re-instituirea ei pentru noi fac ca vizibilul, cu tot ceea ce presupune el, să fie recuperat, fără rest, ca (re)născut prin chiar această relație. Orizontul de înțelegere și transmitere a unei asemenea experiențe va fi și el diferit de modurile comune de înțelegere și transmitere a cunoașterii
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
dezechilibrantă a „exteriorului“, va conduce către o dezumanizare ale cărei consecințe sunt deja vizibile. III.3 Despre cauzalitate Există, în afara cauzalității prin legătura cauză-efect, o cauzalitate prin legătura Unului. Dacă primul tip de cauzalitate se regăsește ușor la nivelul formelor vizibilului și, de aceea, este cu precădere exploatat de știință din interiorul multiplului desfășurat ca ierarhie, cauzalitatea prin legătura Unului nu poate fi nici prevăzută, nici măsurată, ea manifestându se ca spontaneitate pură. Atâta timp cât, sub imperiul științei, se va urma și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
pură. Atâta timp cât, sub imperiul științei, se va urma și urmări exclusiv legătura de tip cauză- efect, previzibilă și măsurabilă, pentru a controla și explica lumea, legătura cu Unul și cauzalitatea prin această legătură vor cădea în regim secund. La nivelul vizibilului, modul în care lucrurile și ființele se influențează poate fi „sistematizat“, însă până la proba contra rie. Această privire superficială nu dă seama de lume, în manieră „obiectivă“, ci de modul nostru, mai mult sau mai puțin comun, de înțelegere și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
îlașază pe cel ce are experiența sacrului în locul din care vede legăturile lumii proprii și poate înțelege transformarea, devenirea, nașterea și moartea, prin măiestria trăirii autentice care redă curgerea lucrurilor, fără încăpățânarea de a fixa un chip ultim în manifestările vizibilului. Renunțarea la orice impunere a chipului lasă deschisă poarta către locul din care se nasc toate chipurile. Astfel, dacă în plan individual impunerea chipului se constituie ca opreliște, ca piedică în parcurgerea treptelor decelabilă în forma prejudecăților, a împietririlor mai
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Postmodernism. Din dosarul unei "bătălii" culturale, p. 51. 303 Mircea Cărtărescu, Postmodernismul românesc, Editura Humanitas, București, 1999, p. 83. 304 "Metaforic vorbind, arhitectura a fost aceea care a coborât problematica postmodernismului din nori, aducînd-o cu picioarele pe pământ, pe tărâmul vizibilului" (în Matei Călinescu, op. cit.); promotorii postmodernismului arhitectural au fost cei dintâi critici ai esteticii modernismului, ai orașului strălucitor al viitorului, tehnicizat la maxim și ultraconfortabil, dar lipsit de frumusețea detaliilor ornamentale și de conștiința lui istorică. 305 Idem, p. 236
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
vizuală pot contura alcătuirea unui model de comportament uman. Și aici vorbim despre acele structuri fundamentale: mentală și senzorială prin care se poate citi, înțelege, reeduca, orienta, percepția artistică/artistul, respectiv structura fundamentală a receptorului/ spectatorului. Primul contact/dialog cu vizibilul prezintă relații de continuități și chiar discontinuități...intuitivul se colează acuității vizuale, de unde rezultă acel inventar de forme cunoscute și inventate funcție de structura personală fiecărui artist; astfel apar comparațiile instantanee, experiențele olfactive, respectiv „șlefuirea”, receptivitatea, prin exercitiu, a percepției... Interpret
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Mihaela Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_915]
-
și a termenului dóxa - de către Parmenide, invocat mai târziu în Politeía și comentat critic de către sofiști. Relația mult discutată dintre conceptele grecești care trimit la existență și la cunoaștere a condus în mod necesar la reflecții asupra metamorfozei vizibilului în invizibil, dar și asupra unui alt raport relevant, cel dintre imaginea−copie și imaginea−simulacru (Védrine 19). Pentru phantasia/imaginatio, diferența dintre cele două tipuri de imagini, copie și simulacru, nu era determinantă doar semantic, ci în primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
spectacolul lumii înseși, complex și contradictoriu (cum crede Ioan Chrisostomos). Creația întreagă devine oglinda enigmatică a celui care a creat-o, care ascunde misterul procesului în sine și al substanței ei și care nu lasă ca nimic altceva să organizeze vizibilul, în afară de un ecran doctrinal (rezultatul procesului de creație). Trecerea însă de la mister (imaginea naturală) la enigmă (imaginea iconică) ajută teologia să se raporteze cu mai mult curaj la divin și să reașeze bazele dogmei, adaptate astfel încât să reziste la presiunile
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
linx.186). HUMBOLDT, 2008: Humboldt, Wilhelm von, Despre diversitatea structurală a limbilor și influența ei asupra dezvoltarii spirituale a umanitatii, versiune în limba română, note, traducere, bibliografie și index Eugen Munteanu, Humanitas, București. HUYGHE, R., 1981: René Huyghe, Dialog cu vizibilul, Editura Meridiane, București. IORDAN, ROBU, 1978: Iorgu Iordan, Vladimir Robu, Limba română contemporană, Editura Didactică și Pedagogică, București. IRIMIA, D., 1986: Dumitru Irimia, Structura stilistică a limbii române contemporane, Editura Științifică și Enciclopedică, București. IRIMIA, D., 1999: Dumitru Irimia, Introducere
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
o posibilă alianță strategică confucianisto-islamică, în termeni huntingtonieni? După modernitate urmează postmodernitatea; după postmodernitate urmează haosul. Lumea pare cuprinsă de haos. Astăzi e aproape la fel de greu să fii creștin adevărat cum era în primele secole de după Golgota. Imponderabila relație a vizibilului cu invizibilul a fost uitată. Nu mai vedem nimic dincolo de propria umbră aruncată pe un pămînt ce ne suportă tot mai greu. În loc de a prețui și a cultiva iubirea infinită de care suntem în stare, am investit alienant în dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
abuzul. Astfel de structuri trebuie identificate, precum și agentul uman implicat în construcția și activitatea lor. Cu cât cercetarea pune sub semnul întrebării preceptele structurale "normale" cu atât mai mult proporția violenței structurale se va muta din spectrul invizibilului către spectrul vizibilului.532 Alcock și Kohler 533 au ajuns la concluzia că în diferite regiuni ale lumii unele decesele premature ar putea fi prevenite, cel puțin din punct de vedere teoretic, cauzele putând fi atribuite structurilor de putere și modului de alocare
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]