180 matches
-
de asemenea mișcat. Iar ăsta ar fi doar Începutul. În visul meu, mă lua apoi ucenic. „Urcam apoi rapid În ierarhie” - pînă la funcția de vînzător șef. Purtam o vizieră de protecție verde. Îmi plăcea mult cum Îmi stătea cu viziera aia, așezat la biroul de la intrare tîrziu În noapte, ocupîndu-mă de hîrțoage - aduceam destul de bine cu Jimmy Stewart În O viață minunată. Știrile din afara micii noastre lumi erau foarte proaste. Conform ziarului The Globe, generalul Logue Își Înaintase consiliului municipal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
desenezi portretul „cavalerului sărman“ și chiar ți-a expus subiectul tabloului, pe care l-a compus chiar ea, mai ții minte subiectul? Dumneata n-ai vrut... — Dar cum să desenez și pe cine? Din subiect reiese că acest „cavaler sărman“ Viziera oțelită Nu și-o ridica defel 43. Atunci, ce fel de chip îmi putea ieși? Ce să desenezi, niște zăbrele? Un anonim? — Nu pricep despre ce zăbrele vorbești! se enervă generăleasa care începuse să înțeleagă prea bine în sinea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-nțeles, Care-n inimă-i pusese O pecete de neșters. De atunci, priviri deșarte Spre femei n-a mai întors Și se spune: pân’ la moarte Nici o vorbă n-a mai scos. Drept fular, purta smerită Salbă de mătănii el, Viziera oțelită Nu și-o ridica defel. Plin de dragostea lui pură, De al său prea dulce vis, El pe scut și pe armură A.M. D.* cu sânge-a scris. Când la luptă paladinii Se-aruncau cu crunt avânt În pustiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
răspunde. Întinde mâna în față: — Uite colo! Îl vezi pe cel îmbrăcat în armură grea? Germanul încuviințează, după care rânjește cu gura până la urechi: — Pe ăsta nu-l poate învinge nimeni. — Să nu crezi asta, râde Vittelius. Andabatae n-au vizieră la coif și deci nu văd absolut nimic. Adică mânuiesc armele orbește? se minunează interlocutorul său. — Da. Adversarul nu-i poate atinge, e drept, dar acest avan taj nu le dă neapărat superioritate în luptă. Pusio face ochii mari: — Păi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu subînțeles: — Moda, bat-o vina! Un nou ordin acoperă pentru o clipă vacarmul dimprejur: — Bă, tu, ăla cu panaș roșu, schimbă sabia cu lancea! Pusio constată că cel vizat poartă drept unic armament de fensiv doar un coif cu vizieră și apărătoare de ceafă. Se uită mirat spre Vittelius, însă acesta clipește întruna încruntat. Un gând incomod a început insidios să-i dea târcoale. A înțeles pe neașteptate că nici măcar un râu măreț, precum Rinul, nu mai poate împiedica un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
te urci În el, unul dintre paznici stătea drept În față, pe o bancă, cu spatele la bicicluri. Să pun piciorul pe scara mașinii, ușor stânjenit de paltonul cu guler de blană, În timp ce el, cu jambierele strânse pe picior, cu șapca cu vizieră În mână, Îmi deschide respectuos portiera... M-am concentrat o clipă asupra unei Obéissante, 1873, primul vehicul franțuzesc cu tracțiune mecanică, pentru doisprezece pasageri. Dacă Peugeot-ul era un apartament, asta era un imobil. Cât de greu e să te ascunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o fanfară muzicală, compusă din băieți Între zece și paisprezece ani. Cei mai mici cântau la clarinetă, flaut mic, saxofon sopran; celor mai mari le reveneau trombonul și toba mare. Aveau uniformă, veston kaki și pantaloni albaștri, cu șapcă cu vizieră. Un vis, și am vrut să fiu și eu printre ei. Don Tico a zis că avea nevoie de un genis”. „Ne măsură cu superioritate și recită: „Genis În limbajul orchestrelor e o specie de trombon, care În realitate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tare, cu senzația că are mereu dreptate. Termen Urdu care descrie un eveniment în cadrul căruia poeții își citesc cele mai recente creații. Vânătoare. Șapcă plată cu vizor. Se mai numește caschetă africană. Caschetă ciclindrică împodobită cu pene și pampon, cu vizieră metalică. Era purtată și de husari. Doctor. Doamnă de rang înalt la curte. Oală. Un joc de societate în care un grup de participanți lasă bucățele de hârtie în urmă, ca semne pentru celălalt grup de jucători, care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de surprindere. ― Hei, mai e ceva înăuntru. Nu este uman, dar pare viu. Nu văd bine. O parte este ascunsă de părul femeii. Este oranj. ― Oranj! (Responsabilul micului grup îi dădu la o parte pe cei doi și-și lipi viziera căștii de separația transparentă.) Nu știu ce-o fi, dar posedă gheare. Unul dintre ei îi dădu un cot colegului. ― Hei, o fi o formă de viață extraterestră, nu? Face ceva parale. Ripley atunci se gândi să se miște. Mișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
să vedem ce nume să-i dăm șmecheriei ăsteia. Russ Jorden punctă răspunsul cu o lovitură de picior într-un bloc de rocă vulcanică ce se găsea în drumul său. ― De ce nu "mare chestie amenințătoare"? Se întoarse spre ea. Dincolo de viziera căștii sale, înfățișarea îi trăda surprinderea. ― Dar ce te-a apucat, scumpo, ești nervoasă? ― Dat fiind că intrăm acum într-o epavă extraterestră de tip necunoscut, nu-i de mirare, așa-i? Ei o bătu pe umăr. ― Gândește-te doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
auzi vântul bătând, motorul fiind oprit. ― O să fie bine, Newt. Tati știe ce face. Atunci ușa exterioară de deschise cu zgomot lăsând să intre vântul, praful odată cu o umbră uriașă. Newt urlă și Tim sări de pe scaun. Mama lor smulse viziera căștii și o aruncă cât colo, fără să-i pese de instrumentele delicate pe care le-ar putea strica. În ochi i se citea teroarea, iar tendoanele gâtului se reliefau puternic. Trecu pe lângă copii și apucă microfonul din tabloul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
timp de o lună într-un mediu ostil fără nici un ajutor din afară; harnașamentul care-i împiedica să sară ca niște mingi în caz de coborâre rapidă, sau pe timpul înaintării în VTT pe teren accidentat; casca pentru protejarea craniului și viziera pentru ochi; emițătorul-receptor pentru comunicarea cu naveta de debarcare, blindatul, cu camaradul însărcinat cu supravegherea spatelui. Degetele vioaie se deplasau cu iuțeală pe încuietori și butonii de presiune. Când totul a fost pregătit, verificat și operațional, și-au reluat controlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
jumătate când Hudson sări și o luă la fugă. Camarazii îl urmară și se împrăștiară rapid, astfel încât să acopere cât mai mult teren fără a se pierde din vedere. Atenția lui Apone era concentrată pe ecranul amplificatorului de imagine din vizieră și studia clădirile care îi înconjurau. Ordinatorul scanerului putea mări lumina disponibilă și restabilea pe cât putea claritatea. Rezulta o imagine strălucitoare dar contrastată. Era suficient. Arhitectura coloanei era înainte de toate funcțională. Înfrumusețarea mediului putea să mai aștepte, până când orice efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Bun. Zona este sigură. Acum haideți să vedem ce aflăm de la ordinatorul lor. Prima echipă, obiectiv: centrul de exploatare... Știi unde se găsește, sergent? Apone împinse într-un întrerupător de pe mânecă și o hartă miniaturală a coloniei îi apăru în interiorul vizierei. ― E clădirea mare pe care am văzut-o când am venit. Nu e departe, locotenente. Mergem. ― Perfect. Hudson, odată ajunși acolo, încercați să repuneți în funcțiune ordinatorul. Fără râvnă inutilă. Nu-i dăm să prelucreze date, vrem doar să avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de precizie. I se cere rezistență la trânteală, nu să-și dea cu părerea. Gorman vorbi în microfonul său. ― Apone, ne aflăm în secția medicală și am reperat ceva. Unde sunt oamenii tăi? (Aruncă o privire pe harta vizibilă, dincolo de vizieră.) Nimeni, în blocul D? ― Negativ. Suntem regrupați în centrul de exploatare, conform ordinelor. Aveți nevoie de întăriri? ― Nu încă, vă ținem la curent. Își depărtă microfonul de la gură. ― Hai, Vasquez. Femeia făcu un gest scurt din cap și puse criblorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
lubrefiate de o umoare vâscoasă, începură să se miște fără zgomot, cu mișcări de piston. Oamenii nu întrevedeau decât forme neclare, dincolo de perdeaua de fum și aburi. Apone se pomeni că se retrăgea. ― Folosiți infraroșiile. Căscați ochii, băieți! Infanteriștii coborâră vizierele, în interiorul cărora se materializau deja imagini ― siluetele creaturilor de coșmar care se deplasau prin perdelele de abur într-o tăcere supranaturală. Pe Dietrich o lăsară nervii și se Întoarse pentru a fugi. Dar nu apucă să-și sfârșească mișcarea. Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
jerbe de scântei. Mașinile scrâșneau și gemeau supuse eforturilor impuse. Undeva, departe, auzea un piston enorm care făcea ka-rank-ka-rank. Se uită în stânga, apoi în dreapta. Încheieturile mâinilor se albiră de cât strângeau arma hibridă. Îi părea rău că nu avea o vizieră de luptă dar, cu atâta căldură, captoarele infraroșii nu i-ar fi fost de nici un folos. Înaintă pentru a descoperi viziunea apocaliptică imaginată de Piranesi și Dante la un loc. Avu în fața ochilor dovezile prezenței creaturilor de cum trecu de prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cu ce credeți că am cucerit-o? Alături de grădiniță se construia nu mai știu ce chestie. Ne mai jucam pe-acolo, mai vorbeam cu muncitorii. Pe mine mă fascina aparatul de sudură. Intram într-o încăpere întunecoasă, după muncitorul cu vizieră de cavaler - asta mi se părea mie că e masca de sudor, după cum văzusem într-o carte cu poze -, și mă uitam la scânteile sudurii. Îmi plăcea că, multă vreme după ce ieșeam, nu mai vedeam aproape nimic. Îmi rămânea în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
se piaptănă și nu respectă nici un program. Bărbatul-cutie nu este cetățean și nici nu „se înhăitează cu cerșetorii“, față de care are un statut inferior în ochii oamenilor. Bărbatul-cutie este invadat de greață, este scârbit de mizeria peisajului abia zărit prin viziera sa. Boala bărbatului-cutie se numește „paralizie a simțului direcției“. Cutia este o cale de acces spre o lume ascunsă, o lume specială, neaccesibilă oamenilor din „orașul anonimilor“. Bărbatului camuflat nu-i este rușine de cutia sa, nu disperă din cauza condiției
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
un minut de căldură la cap. Numai la cap circula parcă încă sîn-gele, sleit. Când Ada va reuși să pătrundă la Hallipii-Drăgănesti, va afla poate ce a devenit acea cantaridă. Cu capul plecat pe umărul stâng, Maxențiu se uită pe sub viziera de lac la Ada, care urmărea atent pasul elastic al murgului, se uită cu o privire louche, ca și cum se dedase la un vițiu ascuns. Părea o mască sarbădă de carnaval, pe care un bețiv nocturn și-a atârnat ironic cascheta
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în cartea lui Laurențiu Orășan. Tot aducând în discuție cuvinte care încep cu „vizi“, autorul explică la un moment dat, cu o seriozitate de om de știință, că noi, geto-dacii, am fost superiori vesticilor prin faptul că nu am purtat vizieră: „În bătăliile de la Nicopole, sau de la Marienburg, cavalerii apuseni n-au văzut nici măcar că au fost învinși. Și asta din cauza vizierelor lor înguste. Noi, fără vizieră, am văzut clar...“ Este comică ideea că occidentalii, din cauza vizierelor, n-au văzut nici măcar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o seriozitate de om de știință, că noi, geto-dacii, am fost superiori vesticilor prin faptul că nu am purtat vizieră: „În bătăliile de la Nicopole, sau de la Marienburg, cavalerii apuseni n-au văzut nici măcar că au fost învinși. Și asta din cauza vizierelor lor înguste. Noi, fără vizieră, am văzut clar...“ Este comică ideea că occidentalii, din cauza vizierelor, n-au văzut nici măcar că au fost învinși. Dar cartea cuprinde prea puține glume reușite de acest fel. Identitate imprumutata După cum reiese din versurile sale
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
știință, că noi, geto-dacii, am fost superiori vesticilor prin faptul că nu am purtat vizieră: „În bătăliile de la Nicopole, sau de la Marienburg, cavalerii apuseni n-au văzut nici măcar că au fost învinși. Și asta din cauza vizierelor lor înguste. Noi, fără vizieră, am văzut clar...“ Este comică ideea că occidentalii, din cauza vizierelor, n-au văzut nici măcar că au fost învinși. Dar cartea cuprinde prea puține glume reușite de acest fel. Identitate imprumutata După cum reiese din versurile sale, Gabriel Otavă este un tânăr
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
că nu am purtat vizieră: „În bătăliile de la Nicopole, sau de la Marienburg, cavalerii apuseni n-au văzut nici măcar că au fost învinși. Și asta din cauza vizierelor lor înguste. Noi, fără vizieră, am văzut clar...“ Este comică ideea că occidentalii, din cauza vizierelor, n-au văzut nici măcar că au fost învinși. Dar cartea cuprinde prea puține glume reușite de acest fel. Identitate imprumutata După cum reiese din versurile sale, Gabriel Otavă este un tânăr inteligent, cultivat și dezinvolt. Din nefericire, nu este și... el
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
croazieră pe Marea Roșie, veniseră în vizită. După-masă ne-am întors pe plajă. Bunica Nora etala un bronz punctat de mici abraziuni pe care i le făcuse cosmeticiana pentru a-i înlătura petele de bătrânețe. Pe fruntea bunicului Duilio se sprijinea viziera unui chipiu de căpitan de cursă lungă. Vara obișnuia să se îmbrace așa: cu pantaloni scurți, șosete trei sferturi bine întinse pe pulpele încă robuste, pantofi de sfoară împletită. Așezat pe un scaun mic de plajă bătea ritmic cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]