491 matches
-
ducal poate mai devreme în 679, probabil, la data morții lui Lupus, sau în 688. Alte date sunt posibile, inclusiv 692, dar a fost cu siguranță conducător din 700. Istoricul Jean de Jaurgain îl citează ca luptând în 711 împotriva vizigotului Roderic în Pamplona. În 715 s-a declarat independent în timpul războiului civil din Galia. Nu este probabil ca a obținut vreodată titlul de rege. În 718, el apare ca ridicând o armată de basci, ca un aliat al lui Chilperic
Odo cel Mare () [Corola-website/Science/329043_a_330372]
-
comerciale grecești. Mai târziu, orașul a fost baza flotei romane a Dunării de Jos numită "Clasis Flavia Moesica". În 369, a fost încheiat, în dreptul acestei cetăți, pe un vas aflat pe Dunăre, un tratat de pace între Imperiul Roman și vizigoții conduși de Athanaric, în prezența a însuși împaratului Flavius Valens. În secolele următoare, Noviodunum a rămas o importantă bază navală bizantină pe Dunăre, până în 602, când a fost pierdută în fața avarilor. În 1340, a fost ocupat de Hoarda de Aur
Isaccea () [Corola-website/Science/296918_a_298247]
-
traduce, în ebraică מלח "mélaḥ" sau în arabă ملح "milḥ". Șapte secole mai târziu, romanii au cucerit acest oraș împreună cu alte zone spaniole de la Cartagina din Africa. Începând cu secolul al V-lea d.Hr. s-a aflat sub stăpânirea vizigoților. În secolul al VIII-lea, Spania a fost cucerită de mauri, iar orașul a devenit un important centru comercial. Inițial, Málaga a aparținut de Califatul de Cordoba. După căderea dinastiei umayyazilor, a devenit capitala unui regat separat, dependent însă de
Málaga () [Corola-website/Science/303589_a_304918]
-
(? - 381; în limba gotă Athanareiks „regele anului”) a fost un conducător al goților thervingi sau vizigoți. În unele izvoare romane, apare cu titlul de "Judex potentissimus". A fost rivalul vizigotului Fritigern (Fritigernus), un judecător și conducător de oști. s-a aflat în fruntea confederației tribale gotice care, în calitate de federați ("foederati") ai Imperiului Roman, au colonizat regiunile
Athanaric () [Corola-website/Science/302053_a_303382]
-
(? - 381; în limba gotă Athanareiks „regele anului”) a fost un conducător al goților thervingi sau vizigoți. În unele izvoare romane, apare cu titlul de "Judex potentissimus". A fost rivalul vizigotului Fritigern (Fritigernus), un judecător și conducător de oști. s-a aflat în fruntea confederației tribale gotice care, în calitate de federați ("foederati") ai Imperiului Roman, au colonizat regiunile extracarpatice ale Daciei. Sprijinindu-l pe Procopius împotriva lui Valens (aliat cu Fritigern), este
Athanaric () [Corola-website/Science/302053_a_303382]
-
Mare (Flavius Theodosius), tratat prin care a obținut pentru vizigoți statutul de aliați oficiali ai imperiului. Astfel, poporul nou colonizat a primit o autonomie cum nu fusese niciodată permisă popoarelor supuse de romani. La câteva săptămâni a survenit decesul regelui vizigot, însă tratatul bilateral a rămas în vigoare până la moartea împăratului Teodosie, în 395. Pe planul politicii interne, în timpul domniei lui Athanaric, printre vizigoți au apărut tulburări din motive religioase, cauzate de împrejurarea că o parte a populației a fost convertită
Athanaric () [Corola-website/Science/302053_a_303382]
-
imperiului se afla în regiunea locuită de greci sau aflată în zona de influență elenă. După prăbușirea Imperiului Roman de Apus, Imperiul Bizantin a rămas singurul moștenitor al Imperiului Roman antic. Statul elenistic a reușit să respingă invaziile popoarelor migratoare, (vizigoții, hunii, sarazinii, mongolii, chiar și a turcilor, în primele faze ale migrației acestora). Constantinopol, capitala Imperiului Bizantin, a fost cucerit în timpul celei de-a patra cruciade de la începutul secolului al XIII-lea. În ciuda acestei ocupații, cruciații erau tot creștini, teritoriile
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
efectivă lui Anthemius, noul prefect pretorian al părților de răsărit ale Imperiului Roman (începând din anul 405). Anthemius a fost o persoană competentă; el s-a străduit să stăvilească abuzurile guvernamentale și să asigure apărarea hotarelor imperiului față de năvălirile barbarilor vizigoți și huni. De asemenea, el a continuat programul lui Arcadius de creștinare forțată a tuturor locuitorilor din imperiu, închizând sau chiar distrugând templele păgâne. Împăratul Arcadius a murit la 1 mai 408, din cauze naturale, lăsând tronul fiului său, Teodosie
Arcadius () [Corola-website/Science/299890_a_301219]
-
În politica internă se remarcă prin represaliile împotriva cercurilor aristocrației senatoriale și prin sprijinirea arianismului. După ce reprimă uzurparea lui Procopius (înalt demnitar înrudit cu Iulian Apostatul), proclamat împărat la Constantinopol (365-366), poartă un război la Dunarea de Jos (367-369), împotriva vizigoților care amenințau provincile romane și sprijiniseră pe uzurpator. Sub presiunea invaziei hune, Valens acceptă stabilirea vizigoților în sudul Dunării (376). Jaful la care aceștia sunt supuși de autoritățile imperiale locale declanșează o mare răscoală antiromană. în bătălia de la Adrianopol (9
Valens () [Corola-website/Science/301444_a_302773]
-
reprimă uzurparea lui Procopius (înalt demnitar înrudit cu Iulian Apostatul), proclamat împărat la Constantinopol (365-366), poartă un război la Dunarea de Jos (367-369), împotriva vizigoților care amenințau provincile romane și sprijiniseră pe uzurpator. Sub presiunea invaziei hune, Valens acceptă stabilirea vizigoților în sudul Dunării (376). Jaful la care aceștia sunt supuși de autoritățile imperiale locale declanșează o mare răscoală antiromană. în bătălia de la Adrianopol (9 august 378), prin care o angajează fără a mai aștepta sosirea contingentelor din Occident, armata romană
Valens () [Corola-website/Science/301444_a_302773]
-
376). Jaful la care aceștia sunt supuși de autoritățile imperiale locale declanșează o mare răscoală antiromană. în bătălia de la Adrianopol (9 august 378), prin care o angajează fără a mai aștepta sosirea contingentelor din Occident, armata romană este înfrântă de vizigoții lui Frithigern, sprijiniți de contingente ostrogote, iar Valens își găsește moartea pe câmpul de luptă.
Valens () [Corola-website/Science/301444_a_302773]
-
doar pentru anumite persoane. Astfel de spitale erau spitalele de leproși, spitalele săracilor sau cele pentru pelerini, care mai mult îi găzduiau decât îi tratau. În scurt timp, toate spitalele au devenit multifuncționale, chiar dacă primul spital spaniol, construit de episcopul vizigot Masona în 580 la Mérida era un "xenodochium", făcut ca un internat pentru pelerini și pentru călători dar și ca un spital pentru locuitori și populație. Conceptul de spitale creștine a evoluat până în secolul al XVIII-lea, când au apărut
Spital () [Corola-website/Science/311922_a_313251]
-
indicând urme de locuire în această vatra, urme ce se pierd în negura vremii. Cercetările arheologice făcute începând cu anul 1950 de către mai mulți cercetători precum Radu Vulpe, P. Dâmbovița, Prof. Brudiu, în special în zona Valului lui Athanaric (rex vizigot) au scos în evidență următoarele : I. În zona albiei majore a pârâului Lozova care trece prin mijlocul comunei, la sud de școală generală, s-au descoperit urmele unei așezări din perioada târzie a epocii bronzului. Nivelul arheologic se află la
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
intre în rândul clerului creștin. Timpul în care Papa Inocențiu I a condus Biserica, a coincis cu o perioadă grea pentru Imperiul Roman de Apus și pentru Roma, care a fost cucerită și distrusă pe 24 august 410 de Regele vizigoților, Alaric I, primul conducător germanic care cucerește Roma. Asediul Romei a început în 408 și mulți cetățeni romani, care nu erau trecuți la creștinism, aduceau sacrificii solemne zeilor păgâni, pentru a obține ajutor împotriva barbarilor. După cucerire, Roma a fost
Papa Inocențiu I () [Corola-website/Science/305399_a_306728]
-
găsea staționată "praefectueripae legionis primae foviae, cohortis quintae pedaturae superioris" și unitatea de auxiliari - "milites primi Constantiani". Datorită pădurilor zona a fost favorabilă în sec. IV că refugiu în cazul unor primejdii care nu vor întârzia să apară o dată cu pătrunderea vizigoților și în tot cuprinsul primei jumătăți a sec. V e.n. datorate atacurilor și pustiirilor hunice. În locul numit “La Plăcintă” cu numai câteva decenii în urmă se află o ridicătura de teren, protejată spre sud-sud-est de o viroaga pe unde apele
Comuna Niculițel, Tulcea () [Corola-website/Science/301853_a_303182]
-
lui Vespasianus, si cateva băi. În anul 312 când Constantin l-a atacat pe Maxentius, la Brescia s-a încheiat un pact prin care atacatorii au fost forțați să se retragă până la Verona. În 402 orașul a fost devastat de vizigoții conduși de Alaric. Hunii lui Atila au cucerit la rândul lor cetatea în 452, iar patruzeci de ani mai tarziu aici a avut loc cea dintâi izbândă a generalului got Theodoric cel Mare în luptele contra lui Odovacer. În 568
Brescia () [Corola-website/Science/297310_a_298639]
-
adăugat concepte noi, care au format mai apoi sistemul dreptului civil (sistemul folosit în general în țările nevorbitoare de engleză, țări în care exista sistemul dreptul jurisprudențial). Deși unele sisteme legale din Evul Mediu timpuriu, așa cum a fost cel al vizigoților, au păstrat unele caracteristici ale dreptului roman, principalele texte ale legilor romane erau practic necunoscute până la redescoperirea Digesta seu Pandectae în Italia la sfârșitul secolului al XI-lea. În scurt timp a devenit evident că „Digesta” este o realizare intelectuală
Dreptul roman în Evul Mediu () [Corola-website/Science/328655_a_329984]
-
Teodoric cel Mare ("gotică": Țiudareiks; ; , Theuderikhos; "engleza veche": Țēodrīc; "nordică veche": Țjōðrēkr, Țīðrēkr; n. 454 - d. 30 august 526) a fost un rege al ostrogoților (471 - 526), conducător al Italiei (493 - 526), regent al vizigoților (511 - 526), succedând lui Odoacru, perioadă care marchează perioada de tranziție politică de după căderea imperiului roman de apus. A primit în Balcani, până să ajungă în Italia titlul de "magister militum" și consul de la împăratul Imperiului Roman de Răsărit. Numele
Theodoric cel Mare () [Corola-website/Science/308969_a_310298]
-
Theodoric cel Mare a închis alianțe sau a supus regatele germanice vecine. S-a aliat cu francii prin căsătoria sa cu Audofleda, sora lui Clovis I, și și-a căsătorit cu rudele de sex feminin cu principii sau regii ai vizigoților, vandalilor și burgunzilor. El a oprit raidurile vandale de pe teritoriile sale ale regelui Thrasamund, și a trimis o gardă de 5.000 de militari, cu Amalafrida, sora lui, când s-a căsătorit cu Thrasamund în 500. Pentru o mare parte
Theodoric cel Mare () [Corola-website/Science/308969_a_310298]
-
teritoriile sale ale regelui Thrasamund, și a trimis o gardă de 5.000 de militari, cu Amalafrida, sora lui, când s-a căsătorit cu Thrasamund în 500. Pentru o mare parte a domniei sale, Theodoric a fost regele de facto a vizigoților, precum și, devenind regent pentru regele vizigot copil, Amalric, nepotul său, în urma înfrângerii lui Alaric al II-lea de către francii conduși de Clovis în 507. Francii au reușit să smulgă controlul Aquitaniei de la vizigoții, altfel Theodoric a fost capabil să învingă
Theodoric cel Mare () [Corola-website/Science/308969_a_310298]
-
a trimis o gardă de 5.000 de militari, cu Amalafrida, sora lui, când s-a căsătorit cu Thrasamund în 500. Pentru o mare parte a domniei sale, Theodoric a fost regele de facto a vizigoților, precum și, devenind regent pentru regele vizigot copil, Amalric, nepotul său, în urma înfrângerii lui Alaric al II-lea de către francii conduși de Clovis în 507. Francii au reușit să smulgă controlul Aquitaniei de la vizigoții, altfel Theodoric a fost capabil să învingă incursiunile lor. Realizările lui Thedoric au
Theodoric cel Mare () [Corola-website/Science/308969_a_310298]
-
Theodoric a fost regele de facto a vizigoților, precum și, devenind regent pentru regele vizigot copil, Amalric, nepotul său, în urma înfrângerii lui Alaric al II-lea de către francii conduși de Clovis în 507. Francii au reușit să smulgă controlul Aquitaniei de la vizigoții, altfel Theodoric a fost capabil să învingă incursiunile lor. Realizările lui Thedoric au început să se destrame, chiar înainte de moartea sa. El și-a căsătorit fiica, Amalasuntha, cu regele vizigot Eutharic, dar Eutharic a murit în august 522/523, astfel încât
Theodoric cel Mare () [Corola-website/Science/308969_a_310298]
-
Realizările lui Thedoric au început să se destrame, chiar înainte de moartea sa. El și-a căsătorit fiica, Amalasuntha, cu regele vizigot Eutharic, dar Eutharic a murit în august 522/523, astfel încât nici o legătură de durată dinastică al ostrogoților și a vizigoților a fost stabilit. În 522, regele catolic burgund Sigismund și-a ucis propriul fiu, nepotul lui Theodoric, Sergeric. Theodoric s-a răzbunat prin invadarea regatului burgund și apoi anexând partea sa de sud, probabil în 523. Restul a fost condus
Theodoric cel Mare () [Corola-website/Science/308969_a_310298]
-
Grenoble, Die, și unele orașe învecinate. Când ostrogoții au cedat Provence francilor, el a primit orașele Orange, Carpentras, și Gap. În 531, a luptat împotriva thurengienilor împreună cu fratele său Theuderic I iar în 542, cu fratele său Childebert I împotriva vizigoților din Spania. La moartea nepotului său Theodebald în 555, Clotaire i-a anexat teritoriile. La moartea lui Childebert în 558 a devenit singurul rege al francilor. A domnit și asupra a cea mai mare parte a Germaniei, a avut unele
Chlothar I () [Corola-website/Science/303241_a_304570]
-
își pierde din importanță în cadrul imperiului și devine o simplă provincie, fiind practic abandonată de împărații care au urmat, ajungând să fie condusă de o succesiune de conducători de triburi germanice. Imperiul se scindează încă o dată în 394. În 410, vizigoții invadează Roma punând capăt stăpânirii romane asupra Peninsulei Italice. În 439, vandalii cuceresc Cartagina, iar în 476, invazia germanică a fost completă. Roma și Italia ajung sub stăpânire germanică. În perioada ce a urmat prăbușirii Romei, au avut loc o
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]