377 matches
-
și, pe de altă parte, "capacitatea subiectului de a se angaja în procesul de gandire creatoare" (Cooper, 1996, p. 212). Cu toate că, în domeniul esteticii generale, se poate vorbi despre "imaginație creatoare", sintagma dobândește un înțeles specific atunci când se aplică poeticii vizionare. Dacă avem în vedere doar primul caz, al sensului larg estetic, trebuie să precizez că, de fiecare dată când o persoană își imaginează ceva, gândurile sale "nu sunt iluzii despre lumea reală, ci descrieri conștiente ale unui lumi care nu
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
213) de respectiva persoană. Astfel, subiectul își imaginează ceva și fiindcă el se află, conștient de sine, la originea acestui proces, nu-și poate induce iluzia verosimilității. Dacă luăm în considerare al doilea caz, al sensului restrâns permis de poetica vizionara, trebuie sa punctez că subiectul își imaginează ceva care, de îndată ce a fost proiectat de facultatea intelectuală implicată, devine o realitate autonomă. Astfel, lumea imaginata își devine autosuficientă și funcționează pe propriul suport; mai mult, ea nu are nevoie de judecată
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
dacă voi încerca să-i ofer propria interpretare. Astfel, la nivel empiric, consider că imaginația constituie capacitatea internă a subiectului de a filtra, de a augmenta și de a modifica datele primare ale experienței vizionare. La nivel creator, în ceea ce privește poezia vizionara, imaginația reprezintă capacitatea internă a eului de a transforma conținuturile primare ale experienței vizionare într-o opera de artă, fără ca aceasta să implice participarea activă a unui factor extern. Prin urmare, aceasta facultate intelectuală presupune implicarea personală a eului creator
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
discreditata de Blake, în efortul său herculean de a-si purifica opera de orice trăsături pe care el le percepe drept filistine sau non-vizionare. De aceea ajunge poetul să conceapă două seturi de figuri feminine, Fiicele Inspirației, care guverneaza artă vizionara, și Fiicele Memoriei, care patronează artă mimetica (fabula sau alegoria)65. Frye sugerează, glisând pe același tipar dialectic deschis de Blake, ca imaginația "este constructivă și comunicabila" (1991, p. 32), în timp ce memoria "este circulară și sterilă" (1991, p. 32). La
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Blake, ca imaginația "este constructivă și comunicabila" (1991, p. 32), în timp ce memoria "este circulară și sterilă" (1991, p. 32). La rândul său, Raine vorbește despre dublul sens al "artei" și al "vieții" în cazul lui Blake, primul termen aparținând imaginației vizionare, ultimul rațiunii mimetice (1968, ÎI, p. 208). În fine, Damrosch, Jr., subliniază că memoria este echivalentă cu fractură și cu dispersia, în opoziție cu unitatea constructivă a imaginației, fidelă realității subtile: "Memoria [...] este, in concepția lui Blake, simptomul unei conștiințe
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de trasat o scurtă prezentare diacronica a conceptului, care este mai neclar și de aceea mai controversat decât acela de "imaginație". Primul apologet faimos este Platon, iar patru dintre dialogurile sale sunt esențiale pentru înțelegerea ideii de "inspirație" că forța vizionara catalizatoare: Apărarea lui Socrate, Ion, Menon și Phaidros 71. Linia de argumentație centrală este reluată de Platon în ultimul său dialog, Legile, în care filosoful susține pasivitatea deplină a poetului în raport cu forța inspirației 72. Dialogul Apărarea lui Socrate este centrat
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Conform unei definiții personale, la nivel empiric și în opoziție cu imaginația, inspirația reprezintă abilitatea externă a subiectului de a experimenta o viziune indusă de un factor extern, fie el definit sau indefinit. La nivelul procesului de creație, în ceea ce privește poezia vizionara și din nou în opoziție cu imaginația, inspirația constituie capacitatea externă a eului de a aprehenda conținuturile deja estetizate ale experienței vizionare și de a le traduce material în opera de artă tangibilă. În contextul imaginației, trebuie menționat că datele
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
concretă a experienței spirituale" (1992, p. 49). Grimes încearcă să explice viziunea blakeană în termeni de mit și de metaforă. El consideră că respectivul concept este metaforic în orice domeniu intelectual, cu excepția optometriei și fiziologiei, ajungând la concluzia că "percepția vizionara este hermeneutica vizionara" (1972, p. 135) și că viziunea "își dezvoltă propria epistemologie și propria ontologie" (1972, p. 135), în tentativa herculeana de a cuprinde și explică totul. Potrivit lui Grimes, gnoseologia vizionara blakeană transcende frontierele literaturii, devenind un mod de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
spirituale" (1992, p. 49). Grimes încearcă să explice viziunea blakeană în termeni de mit și de metaforă. El consideră că respectivul concept este metaforic în orice domeniu intelectual, cu excepția optometriei și fiziologiei, ajungând la concluzia că "percepția vizionara este hermeneutica vizionara" (1972, p. 135) și că viziunea "își dezvoltă propria epistemologie și propria ontologie" (1972, p. 135), în tentativa herculeana de a cuprinde și explică totul. Potrivit lui Grimes, gnoseologia vizionara blakeană transcende frontierele literaturii, devenind un mod de cunoaștere generală a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
optometriei și fiziologiei, ajungând la concluzia că "percepția vizionara este hermeneutica vizionara" (1972, p. 135) și că viziunea "își dezvoltă propria epistemologie și propria ontologie" (1972, p. 135), în tentativa herculeana de a cuprinde și explică totul. Potrivit lui Grimes, gnoseologia vizionara blakeană transcende frontierele literaturii, devenind un mod de cunoaștere generală a universului: "Viziunea este adevărata doar în măsura în care este atotcuprinzătoare" (1972, p. 135). În timp ce Steven Vine identifica în viziunea blakeană pur și simplu "puterea imaginației de a întrupa lumea dorinței" (1993
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
un tipar al adevărului mai curând decât să acționeze în interiorul unui model de idei acceptat" (1989, p. 30). Profuziunea acestor verdicte critice și pozițiile contradictorii adoptate se datorează în principal, cum spuneam, inabilității acestor critici de a distinge dimensiunea empirica vizionara de cea estetizata. Pentru a evita impasul, mă voi opri, în continuare, mai întâi asupra primei probleme, apoi asupra ultimei. Este, probabil, mai profitabil să începem analiza viziunilor lui Blake întrebându-ne nu ce înțelege artistul prin "viziune", ci ce
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Desigur, pot exista contexte în care cele două etape sunt, până la un punct, simultane. Aceasta ar trebui să ne împiedice să concepem întregul proces în termenii unei dihotomii simplificatoare: stare empirica irațională vs. transformare rațională a informațiilor furnizate de experiență vizionara. Astfel, în A Descriptive Catalogue, Blake însuși insistă asupra faptului că viziunile empirice demonstrează elemente concrete și logice: "The Prophets describe what they saw în Vision aș real and existing men whom they saw with their imaginative and immortal organs
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
to Believe a Lie / When we see not Thro the Eye" (E: 496), versurile fiind reproduse aproape literal în The Everlasting Gospel: "And leads you to Believe a Lie / When you see with not thro the Eye" (E: 520). Artă vizionara blakeană este compozita, constituind o mixtura de "cuvinte" și de "imagini", bine identificate, de pildă, de Jean H. Hagstrum (1978, p. 13). Pentru că lectorul să înțeleagă mai bine această estetică particulară, voi face uz, în continuare, de terminologia lui Goodman
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
existența unei stări de bucurie pure și absolute în sufletul artistului, sufletul iubitorului de artă trebuie să se bucure în egală măsură de actul lecturii sau al contemplării, fiindcă opera blakeană are ca public țintă masele, nu elitele 131. Artă vizionara implică o finalitate soteriologica transparență, funcționând că un generator de serenitate intelectuală și de extaz religios pentru iubitorul de artă132. Acesta dobândește, astfel, acces la spațiul și la timpul privilegiate pe care le deschide viziunea: "If the Spectator could Enter
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
1995, p. 254). Din perspectiva alegorica, timpul este configurat în termeni masculini, iar spațiul în termeni feminini. Timpul generează spațiul: Eternitatea, ca Los, creează Golgonooza. Prin urmare, categoriile respective implică o anume polaritate, care devine esențială în procesul de construcție vizionara. În lumea reală (materială), timpul și spațiul nu dobândesc un statut ontologic autonom. După cum remarcă foarte bine Damon, respectivele categorii "nu au o existență absolută" (1988, p. 404). Într-o alegorie extinsă, Blake le tratează că pe un cuplu de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
biblic, este pură eroare. Hanke notează că "frontierele lumii materiale sunt impuse de organele restrânse ale percepției asupra universului infinit și etern" (1981, p. 70), astfel încât corpurile concrete sunt imagini proiectate mental de un intelect căruia i se refuză facultatea vizionara. În A Vision of the Last Judgment, Blake este convins că aspectul transtemporal al realității, care preceda Geneză și care reprezintă adevărată matrice spirituală a miliardelor de ființe, este cel care reda identitatea tuturor lucrurilor: "Many suppose that before [Adam
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
pe care noi, exegeții, le avem la dispoziție conțin numeroase omisiuni, ștersături, repetiții, care demonstrează că actul lor de creație nu ține de arbitrariul Divinității, ci reprezintă un gest conștient din partea eului poetic. Deși Blake declară că accederea la starea vizionara este singura experiență menită să aducă în ființă poemul profetic, devine evident, din studierea fie și numai a unui singur manuscris, precum cel al eposului The Four Zoas, că numeroase schimbări formale se produc la nivel textual. S-ar putea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
fi nici macar relativizat, necum eliminat. Din nou, singurul mod în care se poate evita acest paradox este prin postularea unei conjuncții multietajate, deja menționate, între agenții inspirației și imaginație 152. Mai mult, aici rezidă paradoxul spațiotemporal radical al viziunii. Experiență vizionara transfera eul creator la nivelul unei noi scări ontologice, susținute de Eternitate. Dar, în acest caz, artistul nu poate lucra la manuscrisul anluminat al unei cărți profetice, fiindcă orice activitate estetică presupune atât efort și artificiu, cât și materii prime
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
mea de până acum, aș putea enunța categoriile generice blakeene de "timp" și "spațiu", în acord cu rolul lor funcțional din cadrul procesului de creație artistică. Astfel, "timpul" poate fi caracterizat drept "fertil" permițând manifestarea impulsului estetic sau "steril" blocând dispoziția vizionara. Simetric, "spațiul" poate fi caracterizat drept "transfigurat" ca rezultat al acțiunii sau influenței artistice sau "fix" incapabil să adere la forma cerută de voință auctoriala. Polaritatea acestor categorii devine și mai transparentă la aceste niveluri: timpul și spațiul pot fi
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
polaritatea lor blochează fenomenul vizionar. Ajung, astfel, la una dintre preocupările obsesive ale lui Blake, referitoare la starea de conflict permanent care definește orice dezvoltarea relaționala, atât pe plan material, cât și pe plan spiritual. Nu se poate înțelege ierarhia vizionara blakeană și polaritățile interne ale acesteia în absența unei analize prealabile a dialecticii postulate și aplicate consecvent de artistul englez. 3.4. Dialectica lui Blake Este necesar să pun în discuție problemă dialecticii blakeene fiindcă aceasta constituie, simultan, modalitatea de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
poetica lui Blake, este momentul să examinez, pe scurt, modalitatea în care elementele de fenomenologie lirica descrise anterior se ipostaziază la nivelul textelor propriu-zise. Concret, îmi propun să urmăresc, în cele ce urmează, transformările subtile pe care le comportă teoria vizionara blakeană, în momentul în care cele patru tipuri de viziuni enunțate în scrisorile către Butts, din 2 octombrie 1800 și, mai ales, din 22 noiembrie 1802, devin o formă mentis a întregii opere. 4.1. Prolegomena. Traducerea ideilor în metafore
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
asupra cunoașterii supreme, de natură contemplativa 178. Urizen nu încetează în nicio clipă să lucreze la aceste cărți, învăluit în propria solitudine și lăsându-se pradă unei contemplații sumbre, întunecate. Opinia mea este că acest ansamblu cvadripartit traduce însăși schemă vizionara pe care se întemeiază poetica lui Blake, în sensul că arama corespunde viziunii simple, fierul celei duble, argintul celei triple, iar aurul celei cvadruple. Cărțile respective sunt, așadar, convertite într-o metaforă extinsă a "sistemului nesistematic" blakean. Strategia mea de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de violență tipic masculină (Aers, 1996, p. 172). Forță revoluționară omnipotenta a lui Orc187 devastează Europa, pulverizând frontierele și răsturnând obstacolele conservatoare. Împlinirea profeției este marcată de victoria revoluției americane, ca expresie agresivă a factorilor sociali progresiști. De aceea panoramă vizionara înfățișează un set complex de imagini brutale, centrate asupra siluetei amenințătoare a lui Orc: "Stiff shudderings shook the heav'nly thrones! France Spain & Italy, / În terror view'd the bands of Albion, and the ancient Guardians, / Fainting upon the elements
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
a Dream! / The night of Nature and their harps unstrung: / She slept în middle of her nightly song, / Eighteen hundred years, a female dream! (E: 63). În opinia mea, unul dintre elementele cheie pentru descifrarea acestui prim nivel de interpretare vizionara rezidă în utilizarea unei figuri de stil explicite, o metaforă ironică a lui Newton ("mighty Spirit"), al cărui aport științific deficitar în ordinea propusă de eul creator este direct responsabil de tristețea metafizica și de deșertul spiritual care învăluie lumea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
where none should dare oppose himself being King / Of All & all futurity be bound în his vast chain // And the Sciences were fixd & the Vortexes began to operate / On all the sons of men [...]" (E: 350). Continuând să refuze înțelegerea vizionara autentică, Urizen își vede condiția redusă la cea de maestru al ruinei, agățat inutil de credință în salvarea oferită de cărți. Eul creator sugerează aici că facultatea metafizica, desi vidata de gnoza, poate, totuși, obține o parțială conștiința de sine
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]