299 matches
-
fie și pentru câteva momente, mă pierdusem în labirintul visurilor mele, spulberate într-o seară ploioasă și caldă de iunie. Pe măsură ce trecea timpul, tristețea sălbatică ce pusese stăpânire pe mine, încă de la primul mesaj, începea să se atenueze, lăsându-mă vlăguită ca după o expediție la polul Nord. Încercam să neglijez prezentul, să mă delimitez de emoțiile provocate de mesajele lui Ovidiu, mizând necondiționat pe uitare, îmbrățișând ignorarea ca formă de eliberare supremă. Ignorarea! Ce termen controversat și de cele mai multe ori
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
religios, arghirofilia și hedonismul precum și iconoclasmul post-modern, cu care ne confruntăm în aceste zile!... Toate acestea duc la înmulțirea păcatului și a patimii, care ajung să fie considerate drept „firești” și „normale” ori ele, de fapt, ne secătuiesc și ne vlăguiesc, din punct de vedere duhovnicesc!... Pentru combaterea acestora este nevoie de canalizarea tuturor energiilor sufletești și trupești ale omului, cu mult discernământ, bine știind că cei cu care ne luptăm sunt fără de trupuri, răcnind ca un leu căutând pe cine
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE BISERICA ORTODOXĂ ŞI SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ ACTUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372274_a_373603]
-
părinți cerințele școlii față de elevii săi și să nu-mi faci greutăți !?”... Supărarea mea provenea (și) din faptul că aveam cinci copii, elevi toți și la clase diferite, fiecare cu „planul și cerințele lui”, cam mult în fața unor obligații care vlăguiau bugetul și-așa subțirel al familiei mele. Și, de-ar fi fost numai aceste incomode și grevante solicitări cu o durată pretins vremelnică, nimic însă nu lăsa să se întrevadă luminița de la capătul tunelului... Dialogul purtat în treacăt a culminat
IERTARE, DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE ARETIA RĂUŢĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371201_a_372530]
-
și noi cei rămași în ochiul furtunii Și spre speranța noastră, a revenirii și devenirii noastre, suntem când plini de viață rugându-ne, jucându-ne, căutându-ne, când devenim dezorientați. Într-o empatie generală, poeta notează: „soarele obosise, slăbise, se vlăguise, lent a căzut într-un crater imens, se preschimba din foc incandescent în negru - cărbune o imensă sferă carbonizată într-o prăpastie!” O imensă sferă într-o prăpastie Fiind eu o cititoare asiduă a Rețelei Literare, numele poetei mi-a
INVITAŢIE LA LANSARE DE CARTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344782_a_346111]
-
religios, arghirofilia și hedonismul precum și iconoclasmul post-modern, cu care ne confruntăm în aceste zile!... Toate acestea duc la înmulțirea păcatului și a patimii, care ajung să fie considerate drept „firești” și „normale” ori ele, de fapt, ne secătuiesc și ne vlăguiesc, din punct de vedere duhovnicesc!... Pentru combaterea acestora este nevoie de canalizarea tuturor energiilor sufletești și trupești ale omului, cu mult discernământ, bine știind că cei cu care ne luptăm sunt fără de trupuri, răcnind ca un leu căutând pe cine
DESPRE OMILIA A XXII-A CĂTRE TINERI SAU AUTORITATEA SFÂNTULUI IERARH VASILE CEL MARE ÎN RECOMANDĂRILE FĂCUTE CELOR TINERI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347276_a_348605]
-
religios, arghirofilia și hedonismul precum și iconoclasmul post-modern, cu care ne confruntăm în aceste zile!... Toate acestea duc la înmulțirea păcatului și a patimii, care ajung să fie considerate drept „firești” și „normale” ori ele, de fapt, ne secătuiesc și ne vlăguiesc, din punct de vedere duhovnicesc!... Pentru combaterea acestora este nevoie de canalizarea tuturor energiilor sufletești și trupești ale omului, cu mult discernământ, bineștiind că cei cu care ne luptăm sunt fără de trupuri, răcnind ca un leu cautând pe cine să
DESPRE FOLOSUL, PARTICIPAREA ŞI IMPACTUL TINERILOR CREŞTINI ROMÂNI ORTODOCŞI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 20 din 20 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344964_a_346293]
-
ale soarelui, vei vedea ofilindu-se floarea trupului tău. Noaptea va veni prea târziu pentru tine, ascunzând ziua sub mantia ei de stele...” Revelațiile traumei existențiale coboară în textele scriitorului a cărui conștiință e dominată de suflul exilului; el este vlăguit de schizoidiile generate de barierele dintre culturile traversate, de mareele ce străbat civilizațiile confluente; el este strivit sub incongruențele umane ale celui secționat de legea disjungerii celor două lumi ca de o secanta ce separă două jumătăți ce nu se
UN IMAGINAR ARTISTIC ORIGINAL SEMNAT DE ION CARAGEA de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345028_a_346357]
-
s-a mai întâmplat niciodată. Acel joc al călușarilor a fost unic, inimitabil, ca un punct de referință pentru tot ce am mai văzut până astăzi. Dar acea energie...s-a scurs... revărsată peste tot în jur. Trupurile călușarilor se vlăguiseră ca niște cârpe din care curgeau șiroaie de sudoare. Vătaful, epuizat și el, striga în zadar, agitând bățul: înc-o dată iar așa! Hăi, hăi, hălăișa! Călușarii mergeau din nou în cerc, târându-și pașii grei. Abia mai strigau: hă...lăi
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
necazurile care le aveau, lăsându-se pradă acelei călduri care îi cuprinseseră. Au trăit din nou momente care îi duceau departe de lumea reală, adormind din nou obosiți de parcă au urcat kilometri pe Muntele Mare. Zorii zilei i-au găsit vlăguiți de focul iubirii care le făcuse o foame de ar fi mâncat și foc. Matei s-a dezmeticit din situație și s-a îmbrăcat repede să meargă pentru a cumpăra ceva de mâncare de la Alimentara din centru, căci nu voia
14 ZMEURICA; TIMPUL DE ODIHNĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376658_a_377987]
-
comă iar plămânii ei sunt de acum, inutili! Dacă respiră încă, e datorită aparatelor la care a fost conectată! Paula Mareș, mult încercata mamă a micuței, se prăbuși cu un suspin abia auzit în brațele soțului orbit de lacrimi și vlăguit de disperare, la rândul său. Când își reveni în simțiri, cuvintele teribile îi umplură ca o otravă fulgerătoare mintea și sufletul. Universul se năruia asupra ei, precum piesele unui puzzle gigantic, strivind-o. Alături de ea Codruț hohotea încetișor cu fața
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
pentru corp, străpungându-¬i picioarele amândouă. Ridicat în bătaia soarelui, însetat, bătut, șiroind de sânge, acoperit de răni și expus privirilor mulțimii, Iisus oferă o priveliște sfâșietoare. El trăiește ceasuri întregi de durere a întregului Său trup. Brațele îi sunt vlăguite, iar noianul de crampe simte cum îi rupe mușchii, pielea de pe spate simte rupându-¬I¬-se. Apoi, dintr-¬o dată, începuse un alt chin. O durere cumplită în adâncul pieptului, pe măsură ce sângele începe să comprime inima. Christos este torturat de o
SEMNIFICAŢIA SĂRBĂTORII PASCALE LA CREŞTINI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373004_a_374333]
-
în Ediția de Colecție din 25 august 2008 a Jurnalului Național. Zguduit sufletește de moartea Tatianei Stepa, Adrian Păunescu publica în ziarul „Jurnalul Național”: „Cu capu-n pumni, plâng a zădărnicie și a ceață. Știrile rele mă înconjoară și mă vlăguiesc. N-am capacitatea de a le trăi în profunzime pe toate. Pe unele pur și simplu le sar, știind că în scurtă vreme vor veni altele și mă vor încovoia. Parcă e tragicul bilanț contabil al veacului trecut și care
TATIANA STEPA. N-A SEMĂNAT ÎN VIAŢĂ CĂRBUNE, A SEMĂNAT FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372223_a_373552]
-
iubit. De aceea mă bucurasem enorm că întâmplarea făcuse să ne revedem, poate soarta, nu știam exact, erau doar gânduri fugare și răzlețe care păreau să mă încânte teribil. Ce romantică și deosebită a fost seara aceea! După miezul nopții, vlăguită de distracție, ieșisem pe terasă, sătulă de gălăgie și de agitația caracteristică unei petreceri boeme, avidă de liniște, savurând relaxată o delicioasă înghețată cu fistic. Deodată, am simțit o mână fermă ce-mi cuprinsese talia și o voce deosebit de melodioasă
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > SPOVEDANIE Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Doamne, știu că păcătuiesc dar nu pot a mă supune efemeridelor lumești ce frâng și vlăguiesc un spirit frânt de resemnare, precum o frunză-n vânt, mă răzvrătesc... Ție-ți pot spune ce-am greșit, căci mă iubesti și nu mă judeci, mari remușcări am pentru ce-a fost ieri în sufletul ce mi-am disprețuit
SPOVEDANIE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371786_a_373115]
-
mai fusesem de foarte multă vreme. Lângă mine Mădălina respira ușor, regulat. Dormea un somn de copil, fără griji. Părul ei blond și răsfirat se întindea șerpuitor pe suprafața albă a pernei, părând că emană energii latente, leneșe. Eram ușor vlăguit. Am întins cu grijă mâna, am băgat-o sub cearșaf și am început un periplu fin peste corpul ei gol, superb, sculptat parcă de un artist michelangelic al veacurilor trecute. Brusc, tresări în somn, icnind ușor. Un zâmbet abia vizibil
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
orașul bogaților de orașul săracilor, s-a răspândit. În câțiva ani, ba chiar în câteva luni, acest spirit a transformat în epave vechile culturi regionale, a transformat dialectele în fosile, în sunete lipsite de spirit (argourile și expresivitatea s-au vlăguit fulgerător până într-atât, încât au dispărut: codul nu poate fi recreat de cine nu-l mai consideră „unicul și adevăratul” său mijloc de comunicare). Cei săraci s-au trezit dintr-odată fără propria lor cultură, fără propria lor limbă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Întâmplarea amuzantă pe care o voi istorisi poate fi o ilustrare a sistemului adoptat de părintele Tomaso. În una din zile, un aurar catolic Între două vârste veni să-mi ceară un Aphrodisiacum, mărturisindu-mi că este Într-atât de vlăguit din cauza plăcerilor lipsite de cumpătare, Încât nu-și poate Îndeplini datoria conjugală, adăugând apoi că se află Într-o situație foarte delicată, Întrucât chiar duminica următoare trebuia să se Însoare. Mi-am exprimat dorința de a-l ajuta - Însă, considerând
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
se afla la curtea regală la Amritsar, generalul C.133 contractase o boală În urma administrării greșite a unui tratament extern cu mercur. Ne aflam În plin anotimp călduros, iar În a patra zi după tratament generalul se simțea atât de vlăguit, Încât Îmi solicită serviciile. Medicii autohtoni Îi administraseră În prealabil o serie Întreagă de remedii, Însă fără succes. La examenul medical am descoperit că stomacul și intestinele Îi erau afectate, fapt ce provocă o disfuncție digestivă Însoțită de purgații violente
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ți-ai lipit buzele/ scârboase de buzele mele./ Cuvintele tale roase de râie, năpădite de păduchi,/ curvele tale de cuvinte/ mușcă sânii domnișoarelor, mușcă părul cărunt/ de pe pieptul bărbaților,/ pui de cățea, iubirile mi le-ai schilodit, viața mi-ai vlăguit-o, mierea zilelor mele ai risipit-o/ pe limba nerușinaților” (Viață distrusă de poezie). Singurul mod de eliberare de sub teroarea harului, a frumuseții constă în „a-i săvârși faptele”. M. o face - cum remarca Eugen Simion - într-un limbaj „lipsit
MURESAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288306_a_289635]
-
creații într-un cadru teologic care exclude ab initio falsul oricărei idolatrii. Ceea ce Serghei Bulgakov numește prin perspectiva sofiologică asupra umanității este imposibil de atins printr-o excludere a semenilor - vetus Adam - din propriul destin. Pentru a nu împrăștia sau vlăgui puterile sufletești ale omului, cunoașterea istorică situată la nivel orizontal trebuie dublată, când nu suspendată vertical, de continua strădanie de a dobândi „mintea lui Hristos”. Așa cum fără o perspectivă christologică lectura Scripturilor vechi este dificilă, dacă nu cumva o pricină
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
șuvoaie de sînge gros și se năpusti, cu o furie oarbă, asupra atacatorilor, împroșcîndu-i pe oamenii triumfători cu o ploaie de sînge, răsturnînd ambarcațiunea lui Flask și sfărîmîndu-i prova. Era lovitura ei din urmă, căci balena era acum atît de vlăguită de hemoragie, încît se depărta deznădăjduită de prăpădul pe care-l pricinuise și, întorcîndu-se neputincioasă într-o rînă, începu să dea din aripa-i ciuntită, apoi se răsuci încet asupra ei înșiși, ca o planetă ce se stinge, dezvăluindu-și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o fură somnul. Flăcăul a sărit în picioare, era timpul să vadă de oile care dormeau și ele, numai una părea că se crispase din cale afară, se lupta săraca cu moartea cu ultimele forțe, însă până la urmă se predase vlăguită de putere. - Of, Doamne, mi-ai luat vederea, tocmai când eram de pază! Cum am să spăl rușinea asta de pe mine?! Băiatul cel mic abia așteapta să-i vină rândul. Avea numai optsprezece ani, dar citise mult la viața lui
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
chipul lui Riku, la copiii săi și la unchiul așezat lângă vatră. Servitul mesei era treaba însoțitorilor fiecăruia dintre soli în parte, dar Yozō, când îi aducea samuraiului mâncarea clătinându-se pe picioare, avea și el o față pierită și vlăguită de la răul de mare. Orice i s-ar fi adus, samuraiul n-avea deloc poftă de mâncare, dar se încuraja singur zicându-și că trebuie să mănânce ca să-și poată îndeplini sarcina însemnată care i se dăduse. Nu e nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lumânare. Flacăra pâlpâitoare arunca umbre înfricoșate pe chipul sleit de oboseală al lui Velasco. Încrederea sa obișnuită îi dispăruse cu totul din priviri făcând loc mâhnirii adânci a celui înfrânt în bătălie. „Speranțele...” murmură Velasco abătut, „ni s-au risipit.” Vlăguiți și ei de puteri, cei trei soli se uitau la flacăra lumânării ce se zbătea ca și cum și-ar fi dat ultima suflare. Se zbuciuma întocmai ca o molie ce se stinge după ce și-a isprăvit forțele. — Nu ne mai rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
câți kilometri facem când mergem șaptezeci de mile cu mașina? Aha, spuse. Și privirea ațintită la piciorul patului Începu să-și piardă puțin câte puțin din fixitate. Apoi, În cele din urmă, dispăru și Încordarea și a doua zi era vlăguit și plângea foarte ușor din tot felu’ de nimicuri fără importanță. O istorie naturală a morților Am fost mereu de părere că războiul, ca obiect de observație pentru un naturalist, a fost neglijat. De la răposatul W.H. Hudson ne-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]