379 matches
-
limpede și răcoroasă. Din fericire, fântâna avea izvoare puternice, care n-au fost prea mult afectate de seceta prelungită. Ne-am înviorat puțin, apoi ne-am odihnit la umbra gardului de nuiele. Bunicul se mișca din ce în ce mai greu. Acum brațele lui vlăguite se odihneau pe genunchii slabi și ciolănoși. Mâinile negre, arse de soare și de vânt, erau străbătute de vinișoare mici, albastre, care zvâcneau încetișor în ritmul bătăilor cardiace. Doar mâna dreapta, mimând o independență ce friza nerușinarea, se bălăngănea haotic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a-și potoli foamea. După ce îmbuca în grabă bruma de merinde aduse în traistă și se închina, la sfârșit, după datină, se lăsa pe-o rână, pentru câteva minute, la o umbră improvizată, ca să-și odihnescă oasele trudite și mușchii vlăguiți. În puținele clipe de odihnă, truditorii își trăgeau, parcă, vlaga, asemenea gigantului Anteu, din adâncurile tainice ale pământului. Își continuau apoi munca, în a doua jumătate a lungilor zile de vară, cu o scurtă pauză pentru odihnă la chindie, când
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
trebui căutată în cu totul altă parte. Paradoxul economisirii, aparținînd filozofiei economice a lui Keynes, înalță în slăvi virtuțile consumului și pune într-o situație ingrată economisirea. Potrivit acestui principiu, în perioade de recesiune, modalitatea de a revigora o economie vlăguită stă în stimularea consumului. Se consideră că dacă gradul de economisire al indivizilor ar crește în aceste vremuri de restriște, atunci prăbușirea consumului nu ar oferi posibilitatea de a fi stimulată creșterea economică. Dimpotrivă, cererea agregată ar fi în scădere
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
Voinea și cu Nuți Pătrașcanu să-l ajutăm și astfel când trebuia să l ducem la tinetă, îl ridicam cu multe precauții căci scrâșnea din dinți înăbușindu și suferința. Eram toți patru în al unsprezecelea an de detenție comunistă. Deși vlăguiți și bolnavi, totuși găseam resursele sufletești să-l ajutăm pe Comandantul nostru care, după părerea mea fusese lipsit de aer, lumină naturală și mișcare, deci trei din elementele vitale absolut necesare în afară de hrană. Aceste carențe luni și luni de zile
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ajunși în acest al VIII-lea episod al lucrării și la momentul alegerilor parlamentare ce au avut loc la data de 19 noiembrie 1946, pe fondul unei acute crize alimentare și a foametei ce începuse să muște nemiloasă din trupurile vlăguite ale locuitorilor județului Vaslui (și nu numai). Cei care au avut cel mai mult de suferit au fost țăranii, adică exact acei cărora li se luaseră cu forța și ultima boabă de grâu sau porumb, ultimul litru de lapte sau
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
baletul cu două-trei caserole pline de sarmale printre brațele întinse în aer ale pelerinilor, sub ochiul camerei de filmat, o experiență insolită. Îmi spun că nu întâmplător se distribuie sarmale în faza finală a rândului, a așteptării, oamenii sunt obosiți, vlăguiți, aproape de scopul final. Pe capota uneia dintre mașini, un Daewoo Cielo uzat, dar lustruit și curățat special pentru sărbătoare, tronează o cruce mare din flori savant împletite. A fost plasată acolo chiar la începutul distribuției, de către preotul grupului. Tot acesta
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și viață îndelungată, împreună cu întreaga familie, pentru unirea tuturor românilor în patria mamă, în cel mai scurt timp. Un grup de muncitori din Tripoli, [sfârșitul anului] 1983, difuzată la 15 ianuarie 1984 Stimate domnule director, Un grup de români oropsiți, vlăguiți și umiliți într un grad de nemaiîntâlnit în istoria românilor vă roagă să citiți la postul dvs. de radio plângerile lor, precum și necazurile și greutățile cu care se confruntă la ora actuală în cadrul întreprinderii de construcții în străinătate ARCOM. În
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
lipsit de îngrijorări legitime, iar satana depune ultimele sale puteri pentru a distruge oamenii, să îndrăznim să pătrundem în sanctuarul Inimii Mântuitorului, din care a izvorât Sângele răscumpărării noastre, implorând ca, așa cum odinioară acel Sânge a fost transfuzat în venele vlăguite ale lumii, tot așa și acum, prin meritele Sale infinite, să revină cu harul Său pentru a da viață acestei lumi de suflete care au ieșit, din încercarea acestor ani, istoviți de puterile lor spirituale, dezorientate, debusolate, în niște condiții
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
să fiarbă de furie pe împăratul însuși? Specialiștii spun că, tocmai de aceea, Augustus înfuriat l-a exilat la Tomis? Baliverne, spune Mincu, numai baliverne. Nu-s decât pretexte îmbârligate pentru proști, scornite de către Ovidiu în persoană, între altele. Acesta, vlăguit, extenuat de plăcerile cărnii, îngrețoșat de nopțile de nesomn, printre cupe cu vin date peste cap și matracuce cu experiență veche, s-ar fi exilat de bunăvoie, ca să regăsească în singurătate „ițele obscure ale propriului său destin, chintesența vieții umane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și pe moarte, de ziceai că-i prăpădenia lumii, nu alta! "Lovește!! Taie!! Împunge!! Ucide!!" Pentru Moldova și Ștefan!!!" răcneam de clocotea văzduhu', până la cer răcneam: "Moldovaaaa!!!" Nu știu de unde am găsit în noi puterea aceea, că doar eram sleiți, vlăguiți, eram sfârșiți cu totul... Și așa, deodată, devenisem zmei! Minune mare! Și-atunci, de prin păduri, s-au revărsat ca turbații glotașii Moldovei, cu furci, cu topoare, cu țăpoaie chiuind, urlând, blestemând, așa cumplit răcneau că turcii s-au spăimântat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Neamțu' tot neamț... Nuuu!!! Nu mai vin!!!... se aude un răcnet pe cărare. Un călugăr-cerșetor, bărbos, desculț, zdrențăros, se năpustește pe cărare, răcnind: Turcii nu vin!!!... Nu mai vin!!!... Ștefan, boierii sar ca opăriți: Ceee?!?!... Ceee?!?! strigă Ștefan uluit. Călugărul, vlăguit, se prăbușește la picioarele lui Ștefan și dă să-i sărute mâna. Ștefan îl înșfacă de rasă, îl ridică, îl scutură, strigând: Cee?!?!... Turcii?!?!... Nu mai vin?!?!... Vorbește căpitane!!!... Vorbește!!!... Călugărul-căpitan gâfâie și râde, mucalit: Trei... trei cai de olac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cine va prinde și aduce un neamț la ei, va fi răsplătit cu un sac de porumb, i-a sărit în spate prin surprindere și i-a prins mâinile la spate cu o bucată de frânghie. Militarul era slab și vlăguit de putere, nu s-a putut opune. L-a scos din râpă mai mult trăgându-l de păr și împingându-l să meargă spre comandamentul rusesc. Oamenii îi spuneau să se poarte mai blând cu el, nu era înarmat, dar
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a rugat Emilia, zadarnice au fost lacrimile și plânsul, medicii, puțini la număr față de numărul mare de pacienți cu răni de pe front, au ridicat din umeri . Emilia s-a străduit să găsească un car ca să-l aducă pe Dumitru, cel vlăguit total de infecția din organism, să moară acasă, la Pungești. Când carul a ajuns pe la Rediu, Emilia a trebuit să aprindă lumânarea la căpătâiul băiatului răpus de armele drăcești ale războiului și, acesta și-a dat sufletul, culmea, cam prin
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
masă se oprește grațioasă dar impasibilă pasărea măiastră. Nici nu ia în seamă figura lividă de pe scaun, surâsul ciocului flegmatic însă iluminat de perfecțiunea geometriei aripilor ancestrale trece nonșalant pe lângă trupul inert. Nici nu merită vreo atenție cel cu verbul vlăguit și intrat într-o negură stăpână pe gânduri. Doar universul cu năluci și miresme de trandafir și dafin, doar sângele din scoarța copacilor când din clorofilă scad miracolele la încrucișarea clipelor de taină, doar poala cerului în care zboară suratele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
pe 3 metri, 10 linguri, 13 farfurii de porțelan. Degeaba interveneam: „Dar, tovarășe, acesta este al meu“. „Arătați factura.“ Inutil să te aperi de brutalitatea lor agresivă, tăioasă. La capătul puterilor, înghițindu-mi lacrimile și indignarea, îi urmam peste tot, vlăguită, umilită, revoltată. Nu voiau să mă lase să mă îmbrac. Eram în halat, cu picioarele goale în papuci. Le am spus: „Trebuie să mă îmbrac“. „Nu, nu-i nevoie, rămâneți așa.“ „N-am obiceiul să primesc străini, bărbați, ca și cum ar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
toate aspectele, atmosfera a fost caldă, plăcută. Ieri, la 12, am mers la mitingul de doliu pentru profesorul Dumitru Alistar, ținut în clădirea din spate a Institutului. Din locul în care eram, i-am văzut bine doar mîinile: slăbite, uscate, vlăguite. Au vorbit Victor Enășoae, Ioan Popovici, un student (Simion și nu mai știu cum), profesorul Alexandrescu. Toți au evocat o (mare) personalitate locală, didactică și culturală. Dar singur studentul a surprins o notă distinctă a adevăratului Alistar, amintind de ironia
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
instaurează sterilitatea. *M-am trezit pe la 5-5½, sub emoția unui vis agitat. Nemaireușind să adorm, am compus, mintal, vreo cinci articole. Excitația intelectuală a acelei ore era cu totul neobișnuită. Acum, în plină zi, la masa de lucru, mă simt vlăguit. Păstrez doar ideile „mari” ale articolelor proiectate. Frazele, atunci clare și strîns înlănțuite, s-au împrăștiat. Dacă aș încerca să le pun pe hîrtie, ar ieși desigur altceva. Din păcate, întîmplarea de azi nu-i o excepție. Cînd sacrific „primul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vorbă i s-ar potrivi lui Păunescu. *În presa literară se întîlnesc destule false probleme, „teoreole” și „confruntări” care, adesea, nu-s decît întreceri în elogii. *Sînt zile în care mă simt „la pămînt”, cu resursele fizice și psihice epuizate. Vlăguit, stors, amețit, alunec în apatie și scepticism. În asemenea momente mi se pare că toți mi au luat-o înainte, iar eu nu mai găsesc puterea de a recupera. Sentimentul acesta apare, de regulă, cînd sînt foarte obosit, adică tot
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
după un avort spontan. Toate acestea se topeau în Frica în sens generic. Partidul ne norma tot mai „științific” nevoile și „drepturile”. „Factorul conștient” nu ne mai lăsa de capul nostru. Deveneam populație tot mai infantilizată, tot mai castrată, mai vlăguită. 3.1. Partidul are grijă de noi Fiul meu a venit pe lume în „epoca de aur” a nevoilor normate științific. S-a născut normal, după un travaliu de șaisprezece ore care mă costă și acum sănătatea. La dimensiunile și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
capitala moldoveană: Creangă și Gâtlan sunt pasagerii căruței cu cai a lui Luca, vecinul și prietenul lor. Naratorul își amintește rușinea și frustrarea pe care a simțit-o când a văzut că „zmeii” lui Luca erau de fapt niște „smârțoage [...] vlăguit[e] din cale afară”, și descurajarea ce-i cuprinde pe el și pe Zaharia în fața necunoscutului. Acest sentiment este accentuat și de remarcile trecătorilor față de starea jalnică a atelajului lui Luca, remarci care sporesc în sarcasm pe măsură ce călătorii se apropie
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
ore în capitala sîrbă, la Legația noastră, mi-a permis să văd exasperarea populară împotriva vecinului bulgar și m-am convins că națiunea era deja în stare de alarmă, pregătită pentru ce putea fi mai rău. La Sofia, cabinetul Gheșov, vlăguit și dezbinat, nu aștepta decît vestea arbitrajului rusesc pentru a trece ștafeta. O atmosferă de isterie belicoasă apăsa asupra orașului, iar anunțul privind arbitrajul păru să dezamăgească o mulțime care nu visa decît noi răni și dureri. Danev, pe care
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
nota de plată. Anglia se reîntorcea pe făgașul tradițional pe care astăzi îl deplînse în mod unanim, considerînd că a pregătit drumul lui Hitler și ultima catastrofă...174, străduindu-se să-l ridice pe învins în detrimentul învingătorului, Franța, atît de vlăguită încît abia se ținea pe picioare. După Versailles, fiecare conferință internațională marca un nou punct în favoarea Germaniei și în detrimentul Franței mai întîi. Cea de la Spa, special consacrată repartizării între aliați, prin calcul savant de procente, a cotelor respective de reparații
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
din trupul calului s-a făcut sub acțiunea erozivă a timpului, care a dublat atrofierea aripilor, nevoite să stea mereu strânse. Absența eroului îl face pe cal să suporte efectul duratei și forma în care este găsit devine metafora universului vlăguit: „cum a-mbătrânit tată-tău, așa am îmbătrânit și eu”, „un cal răpciugos și bubos și slab”, „zăcând pe coaste”. Ca și cerbul care pornește potopul, calul zace pentru că energiile vitale s-au epuizat, și latența conservă forța de regenerare. Intrat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
doctori, rândurile la farmacii, locurile și organele pe care le avem în suferință, unele atrofiate, altele prea dezvoltate, în special ghiozdanele din față și din spate care ne obosesc la mers, picioarele care nu mai suportă greutatea, fiind betejâte și vlăguite și ele de atâtea trepte urcate spre capătul drumului de viață.Sau să-i spunem ultima gară de călătorie prin această viață plină de curiozități, de clipe fericite sau neplăcute, depinde ce pahar a prins:cu nectar sau cu pelin
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
plimbarea noastră cu autocarul prin oraș, nici o biserică în stare funcțională. Îl întreb și pe Adrian Popescu, mult mai versat și mai sensibil decât mine în chestiuni de credință, și îmi întărește impresia. Atmosferă cazonă, înecată în praf și ateism vlăguit. Un Tiraspol mai mare. VASILE GÂRNEȚ: Organizatorii ruși ne oferă trei mese gratis pe zi. Nu plec în oraș, la un concert de bun-sosit care se va desfășura într-o catedrală în reconstrucție, unde se află și mormântul lui Kant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]