374 matches
-
ești o parte minusculă, dar iubită, și căreia nimeni (în afară de comuniști) nu‑i recunoaște dreptul la existență. Ca într‑o secvență filmată cu încetinitorul, mama vede blocurile grele de piatră, crescute din pământul de la Mauthausen, cum îi strivesc pe deținuții vlăguiți. Chiar după încheierea zilei de muncă trebuiau să care bolovanii în jos, pe scări. Iar glia maternă de la Mauthausen nu se apără; o mamă înghite orice. Deși mama s‑a apărat întotdeauna, acum tot ce‑i rămâne sunt maldărele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
canonică, datorită nu știu cărei celebrități sumare, unei arte mai general concepută - a teoremei. Emoția e mai ptrofundă și agravată parcă de densitatea pe care i-o conferă o formă avară. Muzicalitatea ei devine acea arhitectonică sonoră despre care vorbea Nietzsche: contrarul vlăguitelor simfonii simboliste. Stanța devine o succesiune de intervale inteligibile, comensurabile: pure, într-un cuvânt. Cu Moréas cunoaștem, în fine, esența înaripată care încorporează uneori această lume de reminiscențe, și pe care o identifică Platon cu Poesis-ul. Deci, problema lui Poe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cu un curaj impresionant. Nu se înfricoșează de judecată, de bătăi, de închisoare, de maltratări, de moarte. Mărturisesc credința lor și suportă cu un eroism cutremurător metodele sălbatice prin care li se storcea și ultima picătură de viață din trupul vlăguit și terciuit. Când pui astfel de oameni alături de unii dintre creștinii noștri de azi, care-și leapădă nepăsători credința și se duc la diferite secte pentru simplul motiv că acolo li se oferă o strachină de linte sau câțiva biscuiți
OFERTĂ DE CARTE (22) SEPTEMBRIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364391_a_365720]
-
Curând și soțul o părăsi. Venea doar pentru a-și vedea copilul și a-l lua în lungi plimbări în împrejurimile orașului Roman. De divorț nici nu putea fi vorba. Dar nici despre o viață comună. Un miros de om vlăguit părea să se instaleze în casa în care cunoscuse cândva clipe de viață adevărată. Apoi, bolnava se instală într-un cărucior, din care nu mai vru să iasă niciodată. Ani ... Citește mai mult Boala o lovise pe neașteptate. Tinerețea părea
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
Curând și soțul o părăsi. Venea doar pentru a-și vedea copilul și a-l lua în lungi plimbări în împrejurimile orașului Roman. De divorț nici nu putea fi vorba. Dar nici despre o viață comună. Un miros de om vlăguit părea să se instaleze în casa în care cunoscuse cândva clipe de viață adevărată. Apoi, bolnava se instală într-un cărucior, din care nu mai vru să iasă niciodată. Ani ... V. PLECĂCIUNE DOAMNELOR - RECENZIE LA VOLUMUL „DINTRE SUTE DE FEMEI
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
imagini: Hei, degetele noastre noduroase/ au pietre scumpe de rubin pe ele/ din rănile ce-ajung până la oase/ și bătături în jurul lor, inele („Aceste mâini”, Andrei Ciurunga, p. 202); Sub zeghe trupul s-a făcut covrig,/ căci în adâncul cărnii vlăguite,/ în loc de nervi coboară șerpi de frig,/ în loc de oase urcă stalagmite/ (...) Trec singur și trudit și duc în sân/ amarul plâns al unei nopți polare/ pe care zeii lutului păgân/ de-un car de ani o tâlhăresc de soare.// Și ninge
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
continuă, cu vădit tristețe: - Bă, moartea-i cât capra pe noi, fiindcă nenorociții ăștia de oameni, ființele astea vulgare și josnice, acești troglodiți cărora noi le-am furnizat cultură, basme, legende, subiecte de filme idioate și adrenalină în vinele lor vlăguite, în mare nesimțirea lor, se îndoapă cu tot felul de porcării de nu mai putem să ne atingem de sângele lor spurcat, fără primejdie de moarte. Mă rog, vorba vine, deoarece noi suntem nemuritori, dar feriți de suferințe și boli
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
ce-a fost odată jetul păcălitor al națiunii. Umflat cu PoMPa, nu cred să reziste turbulențelor ce se anunță. Turează în zadar bătrânele motoare fără feed back-ul scontat. Alta, aflată în serviciul Tupolevului, confecționată la comanda nacealnicului, are un echipaj vlăguit ce abia mai suflă, adunat de prin toate cotloanele spațiului politic mioritic. Într-un hangar odihnește un planor, fără brevet de avion (sic!), pe care praful zace de ceva vreme. Așteaptă, ca de obicei, momentul prielnic pentru a se agăța
TABLETA DE WEEKEND (168): MERE OTRĂVITE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368648_a_369977]
-
cu un curaj impresionant. Nu se înfricoșează de judecată, de bătăi, de închisoare, de maltratări, de moarte. Mărturisesc credința lor și suportă cu un eroism cutremurător metodele sălbatice prin care li se storcea și ultima picătură de viață din trupul vlăguit și terciuit. Când pui astfel de oameni alături de unii dintre creștinii noștri de azi, care-și leapădă nepăsători credința și se duc la diferite secte pentru simplul motiv că acolo li se oferă o strachină de linte sau câțiva biscuiți
OFERTĂ DE CARTE (20) OCTOMBRIE 2012 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/368599_a_369928]
-
cu un curaj impresionant. Nu se înfricoșează de judecată, de bătăi, de închisoare, de maltratări, de moarte. Mărturisesc credința lor și suportă cu un eroism cutremurător metodele sălbatice prin care li se storcea și ultima picătură de viață din trupul vlăguit și terciuit. Când pui astfel de oameni alături de unii dintre creștinii noștri de azi, care-și leapădă nepăsători credința și se duc la diferite secte pentru simplul motiv că acolo li se oferă o strachină de linte sau câțiva biscuiți
OFERTĂ DE CARTE (23) NOIEMBRIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368579_a_369908]
-
cu un curaj impresionant. Nu se înfricoșează de judecată, de bătăi, de închisoare, de maltratări, de moarte. Mărturisesc credința lor și suportă cu un eroism cutremurător metodele sălbatice prin care li se storcea și ultima picătură de viață din trupul vlăguit și terciuit. Când pui astfel de oameni alături de unii dintre creștinii noștri de azi, care-și leapădă nepăsători credința și se duc la diferite secte pentru simplul motiv că acolo li se oferă o strachină de linte sau câțiva biscuiți
OFERTĂ DE CARTE (25) FEBRUARIE 2017 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368603_a_369932]
-
cu un curaj impresionant. Nu se înfricoșează de judecată, de bătăi, de închisoare, de maltratări, de moarte. Mărturisesc credința lor și suportă cu un eroism cutremurător metodele sălbatice prin care li se storcea și ultima picătură de viață din trupul vlăguit și terciuit. Când pui astfel de oameni alături de unii dintre creștinii noștri de azi, care-și leapădă nepăsători credința și se duc la diferite secte pentru simplul motiv că acolo li se oferă o strachină de linte sau câțiva biscuiți
DECEMBRIE 2014 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368601_a_369930]
-
mănăstiri și biserici, câți sfinți le putem da noi”. Deci despre aceasta este vorba: spargerea unei paradigme criticiste, ușor superioare și infatuată occidental, care vezi Doamne ia la rost poporul român. Îi înțelegeți domnule în cauzele respective. Este un neam vlăguit, este un neam terminat. A, apucă-te și vorbește despre toate haimanalele de intelectuali care dau în Mihai Eminescu, în Constantin Noica, în Biserică și atunci faci curățenie. Nu te apuca tu să dai termeni generici cum că poporul ăsta
INTERVIU REALIZAT DE STELIAN GOMBOŞ CU ACTORUL SI REGIZORUL CRESTIN DAN PURIC de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349069_a_350398]
-
pentru română și fizică... Atunci a realizat Alma pentru prima dată că are întotdeauna nevoie de senzații noi și de o motivare permanentă pe care nu este capabilă să și-o auto mențină la cote optime. De-odată se simți vlăguită și foarte singură. În fața acelui birou, avu o revelație, se întrebă la ce îi folosesc toate aceste preocupări și mai ales nestatornicia cu care le trata? Referință Bibliografică: ALMA - cap. I / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 375
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
mulți emuli pe tărâm mioritic, discipolii părând a-și depăși net, la acest capitol, mentorii... Se afișează tarife, se indică locuri, se inventează poziții, se sugerează bizare acuplări pentru a forța apropierea fizică a plenitudinii, a retrezi niscaiva libido-uri vlăguite de agresiunea „obișnuitului” cotidian, trezirea apatiei lâncezânde. A fericirii orgasmice totale, obținute prin provocarea și reactivarea organică, moleculară și atomizată a tuturor tegumentelor conexe... O macabră colecție a unui scoțian de mult dus cu pluta, de femei obsedate sexual, cu
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366699_a_368028]
-
început a vieții unde copilăria este inexistentă în creația sa. Poezia bacoviană este strâns legată de boala trupului său iar versurile sale, în marea majoritate exprimate în catrene, smulg albul îndoliindu-l pentru că sufletul său a pătruns cu greu în trupul vlăguit și a gemut neîncetat până când clipa părăsirii a venit. El a plâns ca un introvertit neînțeles, pentru că glasul lui a fost înecat încă de la naștere în suferință: În haine negre, întunecate, / Eu plâng în parcul de mult părăsit ... / Și-a
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
cum mor câinii, Se moare-n concediu, se moare-n spital, Se moare de lipsa lumânării și pâinii, Se moare discret sau cu mare scandal, Se moare în apă, sub pământ și-n văzduh, Se moare în mers sau zăcând vlăguit, Se moare-așteptând pentru ultimul duh, Se moare latent ori se moare subit, Se moare-n pădure cum arborii mor, Se moare de verde, se moare de drujbă, Se moare de joagăr și de topor, Se moare-n altar în biserici
SE MOARE CU ŢARA – POEM MANIFEST de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1020 din 16 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352455_a_353784]
-
legile-omenești”. Dar iată că în viața omului există un moment de cotitură care-l schimbă radical. E clipa când, încetează a mai privi în pământ și-și ridică ochii spre cer: “Ajuns undeva, / Fără să știu unde sunt, / Cu trup vlăguit, / Cu suflet adânc sfârtecat / Mi-am ridicat privirea spre ceruri” (Floare de colț). Este clipa când aripa Duhului te atinge. Și această atingere este, dincolo de mângâiere, o străfulgerare de conștiință. Ca un fulger sau ca o limbă de foc, spune
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
închipui că ești pe Lună, pe Marte, în rai, să-ți imaginezi că este viață și dincolo de Terra, idee cu care te distrezi cumplit de degajat în anii tinereții ca mai apoi să te ageți cu toate fibrele antrenate sau vlăguite, de o emisferă, care este dispusă să te primească și după viață. Când mă dădeam pe carusel mă visam mare, peste nevoile primare, pe nivele care absorb tot ce este cognoscibil sau necognoscibil și tindeam să le cunosc... vroiam să
CARUSELUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351468_a_352797]
-
suflete amorțite de dureri lumești: “Orbecăind, am rătăcit neștiutor/ pe cărările pline de neprevăzut, / rănindu-mi picioarele prin rugi / și prin bolovănișuri, / plângând în arșiță / ori pe colțuri de stânci pustiite. Ajuns undeva, / fără să știu unde sunt, / cu trup vlăguit, / cu suflet adânc sfârtecat, / mi-am ridicat privirea spre ceruri. [...]Am privit îndelung, / de jur împrejur, / să înțeleg / și m-am văzut singur. / - Unde mă aflu, Doamne? / Care izvor îmi va răcori / fruntea-mi înfierbântată de gânduri? / Ce fulger ori
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 301 din 28 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Lui Petre, Azi nu-l mai văd ca ieri pe Sfântul Petre, Bătrân și chinuit prin glod și pietre, Obrazul - pergament uscat; bărbos, Cu trupul vlăguit și noduros, Purtând cu el miraculoasa cheie Cu care fericirea să ne deie... Îl văd așa, la vârsta ta de-acum, Cu pasul voinicesc întins la drum, În ambianța luminoasei oaze, În descifrarea unor vechi hrisoave, Subliniind întreaga lor savoare
PASIUNE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356410_a_357739]
-
să nu amețească. Era un semn ca o rugă. O mișcare ce chema la tăcere și înțelegere. Femeia a priceput despre ce este vorba și a tras un scaun aproape de el, așezându‑se în fața lui. I‑a luat mâinile moi, vlăguite, într‑ale ei, în tăcere. Îl privea cu multă milă și intuia ce gânduri îl apasă. Strângea maxilarele pentru a se putea abține să nu izbucnească în plâns. După minute lungi de tăcere, Tudor a ridicat privirea spre ceasul de pe
CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356464_a_357793]
-
sunau de câteva minute. Din primele cuvinte folosite de ofițer la telefon, Silvia a înțeles că nu este vorba despre fata ei și a plecat încet, gârbovită și îmbătrânită de ultimele două nopți în care doar ațipea cu intermitență. Era vlăguită, dar a găsit forța de a merge tot mai repede spre casă, chiar dacă știa bine că Tudor, soțul ei, obținuse trei zile libere și era permanent cu ochii pe telefon. Măcinată de supărare, nu uita să-și îndrepte gândul și
CHEMAREA DESTINULUI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356966_a_358295]
-
Ionel. Tot cel de-al doilea autor, va afla mult mai târziu, despre chinurile îndurate de el în închisorile comuniste timp de 7 ani, și-l va cunoaște în ultimul an al vieții, ca pe un patriarh colindând cu trupul vlăguit de suferință, dar cu mintea înțelepțită, potecile celor două sate, între care și-a tremurat emoția regăsirii după o îndelungată perioadă de exil forțat pe meleagurile Orăștiei transilvane. Mai remarcăm aici activitatea depusă pentru ridicarea cultural-economică a satului românesc, prin
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XXXIII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355157_a_356486]
-
inimii din ce în ce mai repezi; nu puteam privi în oglinzi să mă liniștesc, ele erau acoperite cu pânză, să nu pot privi în ele, în acele momente triste să privesc doar chipul tău ... Mă cuprindea câte un tremur, după care mă simțeam vlăguită de puteri ... Îți priveam trupul neînsuflețit în acele zile și nopți, rosteam rugăciuni, uneori cu glas șoptit, alteori în gând. Mai venea preotul și săvârșea slujba de toată noaptea ... Sufletul tău mai era lângă mine, plutea ușor prin casă. Devenise
UN ROMAN CU CHEIE INIŢIATICĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355538_a_356867]