1,054 matches
-
curțile cu depozite de fier vechi, măcelărite fără de milă. Nimeni nu le jeluiește, nimeni nu le cântă prohodul. Toți sunt mulțumiți. Măcelarii de bruma banilor primiți pentru crima lor, cumpărătorii pentru afacerile făcute. Doar bobul de grâu costeliv și fără de vlagă plânge. Mai plânge cineva. Plânge țăranul pentru sudoarea lăsată pe coarnele plugului la care a înjugat-o pe Joiana. Altceva nu are. Nici după ce să bea apă, nu mai are. Apă bea dacă are fântână în curte. La țară nu
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1493874370.html [Corola-blog/BlogPost/380065_a_381394]
-
conducă destinele celor oropsiți de soartă. De soartă și de mahării ghiftuiți, cu buzunarele doldora, cu cefele cât ale unor plăvani și, mai ales cu nesimțirea care-i caracterizează. Mă durea să mă uit cu jale la spicele secătuite de vlagă, așa că am plecat mai departe. Nu mă încânta ce vedeam. Eu căutam Binele și tot de rău dădeam. Când voi reuși să ajung să-l întâlnesc pe acest enigmatic domn Bine? Pașii mă poartă pe un drum de țară colbuit
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1493874370.html [Corola-blog/BlogPost/380065_a_381394]
-
materială - înstrăinare (alienare) Nu doar credința, ci și știința prin descoperirile sale și prin frecventele destăinuiri ale unora dintre cei mai prestigioși slujitori ai ei chiar din rândul evoluționiștilor pursânge, ne încredințează că viața este un miracol mai presus de vlaga gândirii umane și că omul reprezintă pentru creaționiști încoronarea întregii concepții și munci divine din cele șase zile ale facerii, respectiv produsul de vârf al evoluției viului pentru înverșunații adversari ai creației. Sigur, convergența opiniilor celor două tabere ireconciliabile vizavi
TOŢI OAMENII TRĂIESC, DAR NUMAI UNII DINTRE EI EXISTĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_toti_oameni_george_petrovai_1385634957.html [Corola-blog/BlogPost/342203_a_343532]
-
Acasa > Stihuri > Momente > POPORUL MEU Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 383 din 18 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Popor secătuit de vlagă Cu sufletul prea obidit, Ai arătat la lumea toată Că meriți mult să fii iubit. Prea ai răbdat,precum preasfinții Cănd numele ți-au terfelit, Dar ai răspuns cu demnitate... De Dumnezeu vei fi iubit. Iar când speranța-i realitate
POPORUL MEU de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Poporul_meu_elena_spiridon_1326949815.html [Corola-blog/BlogPost/361276_a_362605]
-
nu lipsiră celebrele polci poloneze! După marele eveniment, mai poposiră câteva zile în capitala Austriei și merseră la câteva spectacole ținute de celebra Orchestră simfonică vieneză. În cele din urmă se întoarseră în țară, Narcisa, obosită, iar Prințișor plin de vlagă. - Dragul meu, ce mă fac când voi îmbătrâni? - îl întrebă ea într-o seară, în mod real îngrijorată. Tu vei arăta veșnic tânăr, iar eu mă voi veșteji! - Nu-ți face griji! Găsim noi o soluție! N-ai să îmbătrânești
XXIV. ZBORUL ANILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1428427502.html [Corola-blog/BlogPost/373858_a_375187]
-
nu le măi trăbuie, îl bat să tune-acas. An, o tunat taiat în fruntie. Haida să punem cașu! M-am înnegurat, că-mi părea rău de oi. Brusc, îmi venea să plâng, mi-era ciudă pe Unchiu. Se scursese toată vlaga din mine, toată bucuria. La primul caș, am scăpat sădila pe jos. Unchiu a răbufnit: - Apăi dă-l în bubă! Să punem cașii a durat o eternitate. Afară, câini și ciobani se liniștiseră. Ursul luase o oaie și își văzuse
Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele by https://republica.ro/povestea-ca-viata-de-cate-feluri-sunt-vorbele [Corola-blog/BlogPost/337881_a_339210]
-
de întoarcere. Ocolea cât mai larg, ca să cuprindă cât mai mult pământ. Nu-și mai simțea picioarele, dar nu renunța la luptă. Curând ajunsese într-o zonă de munte. Urcușurile deveniră, dintr-odată, cumplit de grele, storcându-i sufletul de vlagă. Căzu la trecerea peste un pârâiaș de munte cu apă răcoritoare. Zăcu fără vlagă câteva clipe. Când își reveni, bău apă pe săturate, își spală și obrajii cu apă rece de munte. Apoi reluă, în mare goană, cu neliniște, drumul
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/viorel_darie_1411972627.html [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
mai simțea picioarele, dar nu renunța la luptă. Curând ajunsese într-o zonă de munte. Urcușurile deveniră, dintr-odată, cumplit de grele, storcându-i sufletul de vlagă. Căzu la trecerea peste un pârâiaș de munte cu apă răcoritoare. Zăcu fără vlagă câteva clipe. Când își reveni, bău apă pe săturate, își spală și obrajii cu apă rece de munte. Apoi reluă, în mare goană, cu neliniște, drumul de întoarcere. Urcă un munte, coborî o vale, încă un munte, încă o vale
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/viorel_darie_1411972627.html [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
se va întoarce până la apusul soarelui în tabăra unde-l aștepta voievodul, va pierde tot ce câștigase în ziua aceea cu atâta trudă. O mare neliniște îl cuprinsese. Se rătăci. Alerga bezmetic. Spaima îl storcea și de ultima fărâmă de vlagă din trupul său. Simți că i se întunecă mintea, că nu mai e în stare să alerge. Nici nu știa încotro să alerge. Căzu în genunchi. Acum recunoscu că greșise. A fost prea lacom, n-a știut să se oprească
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/viorel_darie_1411972627.html [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
Soare, apusu-l răcorește cu-nmiresmata-i boare. Pământu-n anotimpuri își schimb-a lui culoare, verde-i primăvara când glia prinde viață, și este galben vara când Soarele-l răsfață. Toamna, arama frunzei îi dă a ei culoare... Secătuit de vlagă îl află mândra iarnă și-i învelește trupul în stratul de zăpadă. Pământul hibernează, profund se odihnește, în trup îi fierbe lava și inima-i zvâcnește. Perpetua-i existență protejată e de Soare, de Lună, în timp de noapte, și
INFINITELE NUANŢE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Infinitele_nuante.html [Corola-blog/BlogPost/349621_a_350950]
-
-n viață, Chiar că te vezi singur pe apă, Vâslirea clipelor în apa curată, Izvor de blândețe ce viața ți-adapă! Să zburdăm ca și orice hoinari În viața fară de griji și ispite, Din a obiceiurilor mari sugari, De vlagă și eforturi nedospite..! Să fugim de seriosul fără haz, De oameni ce iubesc în glumă, Ce-ți spun adevărul fără obraz, Dar au viața anostă că o brumă! Să mai fim copii pentru veșnicie, Cosițele condorii să-ți împletesc, Să
ŞTRENGARI COPILĂRIŢI de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1433188085.html [Corola-blog/BlogPost/382598_a_383927]
-
o namilă cu numele de Zbierea. Nu cred că are legătură cu dumneavoastră, nu-i așa? Directorul îngălbenise, nu se aștepta să primească asemenea lovitură, era prea mult pentru o singură zi. Cerul căzuse pe el, s-a prăbușit fără vlagă pe scaunul de la birou. Și-a prins capul în mâini și a rămas așa câteva secunde bune. Cu un ultim efort a reușit să bâiguie: -Îmi dau demisia, acum lăsați-mă! Am ajuns mai rău decât atunci când am organizat căderea
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1489388677.html [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]
-
parcă se întoarce aduce dintre neguri neconsolat venin, lovește și lovește, renaște iar ne paște urgia ce aduce amarul plin de spleen. Nu ești vinovat, tu mai lucești în falduri mai sunt Români ce te respectă și nu cer rodul, vlaga, zborul... ei te iubesc pentru un lucru simplu: s-au născut cu a ta căldură, tricolorul. Referință Bibliografică: Drapelul / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1638, Anul V, 26 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Petru Jipa
DRAPELUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 by http://confluente.ro/petru_jipa_1435301995.html [Corola-blog/BlogPost/352970_a_354299]
-
de teorii, găselnițe pur logice, cu definiții peste definiții, care mai de care mai abstracte și mai ciudate. Și, apoi, marea joacă de-a teoremele și raționamentele! Așa încât, la ora prânzului, când plecam spre cantină nu mai aveam pic de vlagă. Mâncam cu mâhnire felia de pâine și polonicul de ciorbă dobândite și acelea cu chinuri pe la nesfârșitele cozi de așteptare!... Drept să zic am urât mereu chinurile imaginate de unii pentru a face din studenție o muncă grea, stresantă, lipsită
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1460539158.html [Corola-blog/BlogPost/368955_a_370284]
-
prea suporta razele soarelui. În schimb, noaptea se afla în largul său, nu avea somn și colinda fără teamă ulițele satului și adâncurile pădurilor, indiferent că era lună sau întuneric. Doar ziua îl cuprindea somnolența și se simțea sleit de vlagă. Dar iată că într-o bună zi stăpâna conacului, de durerea soțului pierdut, se stinse și ea, iar la moșie se întoarse de la oraș unul din ginerii săi, un bărbat încrezut și hapsân. De cum sosi, acesta băgă spaimă în locuitori
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1422866454.html [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
văzut-o pe Genny dezbrăcată și de lenjeria de corp, în pielea goală, căutându-și prin șifonier schimburile, am luat-o în brațe și am purtat-o direct în pat. La început a fost surprinsă și protesta țipând ușor, fără vlagă și dând din picioare, dar văzându-se întinsă pe pat și asaltată de febrilitatea mâinelor mele harnice la pipăit și avântul buzelor mele la sărutat, s-a lăsat abandonată în dezmierdările și sărutările mele. Deja intrase în rolul de parteneră
LUNA DE MIERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1444995235.html [Corola-blog/BlogPost/343281_a_344610]
-
încleștat mâinile în pătură ca într-un scut. Baba 1: Nu mai are putere! O să scape pătura din mână. (Muribunda abandonează pătura.) Baba 1: V-am spus. Se vede pe mâinile ei că e sleită de puteri, nu mai are vlagă. E gata. Mult nu o mai duce. Poate să fie vorba de câteva minute, cel mult câteva ceasuri. Nu o să mai apuce ziua de mâine. Baba 9: Pentru ea nu va mai răsări soarele. Baba 2 (către babele de pe scaun
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1448471704.html [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
care era atât de aproape de ură încât nici nu trebuia să o atingi ca să alunece. Despărțirile sunt iremediabile. Uneori visez că facem dragoste ca și în vremurile bune. Nimic nu e schimbat, peste timp focul nu și-a pierdut din vlagă Ne iubim furtunos ,iresponsabil, neutri față de ceilalți doar iubirea noastră ,ca un vulcan care nu se poate stinge. Dimineața mă trezesc, îmi aprind o țigară și râd inimile, inimile nu se pot despărți niciodată ele continuă să se întâlnească ieșite
STATORNICIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Statornicie.html [Corola-blog/BlogPost/340804_a_342133]
-
nr. 571 din 24 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Sunt un dezamăgit, știu; sunt un bătrânel dezamăgit, care dă din cap cu oarecare tristețe. Pentru că, de protestat, nu mai are el, la vârsta asta și la experiența asta de viață, vlaga să protesteze. Și, pesemne, nici prea mult chef, mulțumindu-se, ca orice bătrân, dacă se mai poate mângâia cu mici și puțin costisitoare tabieturi. Dar, oare numai bătrânii se mulțumesc dacă li se respectă cât de cât tabieturile care le
PROLOG LA VOLUMUL „CÂINELE ÎNŢELEPTULUI” de CORNELIU LEU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 by http://confluente.ro/Ncorneliu_leu_prolog_la_volumul_ca_corneliu_leu_1343187770.html [Corola-blog/BlogPost/355107_a_356436]
-
speriat rău și am fugit înnebunită de frică în restaurant. L-am căutat pe la tatăl meu și i-am spus ce se întâmplă. Desire plângea șocată, de cele ce-i povestea Anca și îngăima cu voce disperată și lipsită de vlagă: - Nu,nu, nu! Ooof Doamne, trăiesc un coșmar! - Îmi pare foarte rău că trebuie să vă contrazic, însă e numai adevăr în cele ce vă spun. M-am asigurat că erați dv, apropiindu-mă pe furiș după ce el a plecat
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1468413460.html [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
văzut-o pe Genny dezbrăcată și de lenjeria de corp, în pielea goală, căutându-și prin șifonier schimburile, am luat-o în brațe și am purtat-o direct în pat. La început a fost surprinsă și protesta țipând ușor, fără vlagă și dând din picioare, dar văzându-se întinsă pe pat și asaltată de febrilitatea mâinelor mele harnice la pipăit și avântul buzelor mele la sărutat, s-a lăsat abandonată în dezmierdările și sărutările mele. Deja intrase în rolul de parteneră
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1399829280.html [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
de sânge s-au rostogolit în morminte Și străpung adânc prin oseminte. Mumiile beau sânge de înger Suflete cad străpunse de fulger Oceanele ard în scântei de foc Inima-i scoasă, nu mai are loc. Că viața e stoarsa de vlaga și piere Un mut chinuit încearcă să zbiere Credință se-mbata cu jar de minciună Speranța se pierde printre pași de arsură. Luminile cad în dizgrația lunii Si-ntuneca toate privirile lumii Spinii-n coroană țin loc de lauri Trupuri
INTUNERICUL LUMINII de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 by http://confluente.ro/Intunericul_luminii_angheluta_lupu_1340371359.html [Corola-blog/BlogPost/358337_a_359666]
-
-și toamna ce usucă în tăcere Frunza care încă trează se ucide în confuzii. Printre umbre așternute peste pajiști ce nu sunt Călătorul - un străin ce venea din amăgire Barba sa - povara vieții, părul său, - demult cărunt Poposea lipsit de vlagă cu ochii spre nemurire. Nu mai chinuie abstracte, nu mai tinde spre migrare Glasul nopților îngână setea de necunoscut Și străinul nu-l pricepe obosit de căutare Doar durerea amăgirii: iată ce a priceput. Undeva, copiii nopții-mbrățișați la poarta
MOARTEA CĂLĂTORULUI, IOAN GROŞARU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Moartea_calatorului_ioan_grosaru.html [Corola-blog/BlogPost/356951_a_358280]
-
inima muntelui. Săgeata de Argint însă l-a ajuns și lupta dintre cele două sălbăticiuni se vădea tragică. Fiara rănită adânc de săgeata prințului, încolțită de iscusința șoimului cu gheare de oțel care îi țintea vena gâtului secătuindu-i ultima vlagă, lupta cu ultimele forțe pentru viața sa care era pe sfârșite. În timp ce lupul alb își dădea ultima suflare și prințul se pregătea să-și ducă cu sine trofeul, privirile i se înălțară involuntar atrase de ceva, către platoul de deasupra
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1463254905.html [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
adâncuri, mergi în lumi uitate, Lasă-mi noaptea liniștită să-mi cetească-o carte! Pleacă, du-te, ia-ți și stropii, chiar și frigul rânced! Frunzele tercite, ude, plâng în icnet lânced; Lasă glodul să-și usuce trupul stors de vlagă Noaptea-i scurtă, zorii cântă și nu știi de șagă. Referință Bibliografică: DU-TE PLOAIE, IA-ȚI ȘI STROPII! / Ciprian Antoche : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2289, Anul VII, 07 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ciprian Antoche
DU-TE PLOAIE, IA-ȚI ȘI STROPII! de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ciprian_antoche_1491561396.html [Corola-blog/BlogPost/375887_a_377216]