1,617 matches
-
două cutii mari, învelite în hârtie roșie. Pe una dintre ele scrie, cu litere de șchioapă: Mia. Se repede, dă hârtia la o parte, aproape sfâșiind-o. Da! uite o privește, albastru, minunata păpușă cu bucle blonde, cu rochiță de voal. În plus, două cărți de povești frumos ilustrate, o minge, o cutie de bomboane și o ...gutuie. Mare, perfect galbenă, ca soarele în miez de vară. - Mami, ce i-o fi venit Moșului să-mi aducă și o gutuie? Ce
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
oprit în special la sculptură mică, aceasta îmi oferea o diversitate tematica. O perioadă am reluat temele Ecoul, Germinație, Maternitate, Mireasa, siluete cucuteniene, majoritatea sunt inspirate din viața cotidiană, din natură. Îmi plac siluetele feminine, deseori le modelez cu adevărate voaluri florale, încercând să subliniez maternitatea, sensibilitatea și frumusețea. Discutăm cu Ecaterina Petrovici despre ceramică de Cucuteni. Ea făcea lucrări de grafică cu figurine umane, pe care reprezenta rombul. Am lucrat și eu siluete feminine preluând elemente decorative de pe ceramică neolitica
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
oprit în special la sculptură mică, aceasta îmi oferea o diversitate tematica. O perioadă am reluat temele Ecoul, Germinație, Maternitate, Mireasa, siluete cucuteniene, majoritatea sunt inspirate din viața cotidiană, din natură. Îmi plac siluetele feminine, deseori le modelez cu adevărate voaluri florale, încercând să subliniez maternitatea, sensibilitatea, frumusețea lor. “ Lucreția Filioreanu Dumitrașcu LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:20 PM Page 27 25 Tradiție cucuteniană teracota patinata 40x30x30cm LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
argint ce au atins clopotele care în vreme s-au stins! Recuzita teatrală Recuzita teatrală se rotește în scene în ritm albastru de desene; erau seducătoare, aveau umor când se tânguiau! Figurine de ipsos, sarcofage, turnuri argintii mărgele, rochii de voal și de mătase, nimeni nu le mai coase. Au rămas în vremea de mucava, nu mai sunt vii, aripile lipsite de voluptate sugrumă credințele ce-au fost în cetate; fără păsări, fără cer, doar un șemineu a rămas în hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
din fereastră ce așteaptă ploaia s-o mai răcorească. Așa mi-a spus Coca, vecina mea, în spovedania ei firească. Nu mai pot suporta durerea, ori unde ar sta: în haina de catifea, în pantofii de lac, în rochia de voal sau de bumbac, în inima sângerândă, că nu se mai recunoaște în oglindă... Poate ar trebui să mă plâng, ca orice nătâng din mahala! Sinceri, cu sufletul scos din teacă, așteaptă înghețul cu ninsori și promoroaca urcată până la frunte! Zăbovesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
de brumă. Pădurea și cerbii au pierit în apele negre ale ierbii, spunea Dan, poetul, au tot crescut în nămol lăsând în lumină un gol. Când bat clopotele la Athos, se înalță în cer mănăstirile, cetăți ale credinței, harfe de voal, lumini de cristal își schimbă culoarea de ceară, de opal, întunecate ca marea. Călugării și strămoșii se roagă pentru noi, rămași să scriem ce ei au uitat. Reînvie, în lumânările aprinse, credința, în straie de mucenici, înnegrite de vreme. Mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
zile de la Înălțare,/ mare sărbătoare pentru creștini!/ Sfântul duh era apa vie,era foc./ O elocventă emoție spirituală comunică dangătul clopotelor de la mănăstirile din muntele Athos: Când clopotele la Athos,/se înalță în cer mănăstirile/cetăți ale credinței, harfe de voal/ lumini de cristal își schimbă culoarea/... Degradarea existenței individuale,în timp, ireversibilitatea eternei treceri, neaderența la prezent, evadarea în vis, contemplația extatică sunt, desigur, doar câteva din motivele poemelor din acest volum al Mariei Octavian, dar sunt cele ce definesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
oprit în special la sculptură mică, aceasta îmi oferea o diversitate tematica. O perioadă am reluat temele Ecoul, Germinație, Maternitate, Mireasa, siluete cucuteniene, majoritatea sunt inspirate din viața cotidiană, din natură. Îmi plac siluetele feminine, deseori le modelez cu adevărate voaluri florale, încercând să subliniez maternitatea, sensibilitatea și frumusețea. Discutăm cu Ecaterina Petrovici despre ceramică de Cucuteni. Ea făcea lucrări de grafică cu figurine umane, pe care reprezenta rombul. Am lucrat și eu siluete feminine preluând elemente decorative de pe ceramică neolitica
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
oprit în special la sculptură mică, aceasta îmi oferea o diversitate tematica. O perioadă am reluat temele Ecoul, Germinație, Maternitate, Mireasa, siluete cucuteniene, majoritatea sunt inspirate din viața cotidiană, din natură. Îmi plac siluetele feminine, deseori le modelez cu adevărate voaluri florale, încercând să subliniez maternitatea, sensibilitatea, frumusețea lor. “ Lucreția Filioreanu Dumitrașcu LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:20 PM Page 27 25 Tradiție cucuteniană teracota patinata 40x30x30cm LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
purtasem mulți ani și nu mă puteam dezlipi de el de drag ce-mi era. M-am visat îmbrăcată în el la câțiva ani buni după ce-l dădusem mai departe. Apoi m-am visat într-o rochie de mireasă fără voal - lungă, alb strălucitor, elegantă, dantelată. Până la aceasta pe care mi-a dat-o bunica, m-am mai visat, împreună cu soțul meu, în curtea de la Frasin, chiar pe locul unde o visasem pe Măicuța, dar eram amândoi îmbrăcați în gri destul de
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
se țin de mână? “Mulți, până nu-și înțeleg greșelile, se cred curați, zicând că ei nu au păcate, n-au omorât, n-au dat foc, n-au stricat casa nimănui. De fapt, ei sunt închiși la minte cu un voal de întuneric, care nu se sparge altfel decât izbindu-le păcatele în obraz.” (Părintele Arsenie Boca - Lupta duhovnicească cu lumea, trupul și diavolul - Ed. Agaton - 2009, pg. 27). Aș fi vrut să descriu societatea românească cu alte cuvinte, mai pline
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
la el cum se bucură că așteptăm sfârșitul. Și chiar așteptam. — ...așa că, până la urmă, l-au dus la ea. Ea avea un văl pe față, ca să nu-i bulească pe toți în jur cu nurii ei. Ăștia i-au ridicat voalul numai cât să-i vadă el o mână. Și... Gesticula ca un dement, arăta cum s-a candrit prințul. — De legat, mă băieți, de legat a ajuns. Pe loc și-a ieșit din minți, uite-așa. Făcea niște zgomote scârboase
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
să o privească, în timp ce saxofonistul se opri pentru câteva secunde, sorbi o gură de apă dintr-un pahar, apoi reîncepu să mângâie clapetele instrumentului (mâna sa pe spatele ei, mâna ei strângând ușor mâna sa) și o altă melodie întinse voaluri fine peste mese... La finalul programului, o văzu ridicându-se. O femeie înaltă, îmbrăcată în rochie verde, cu păr lung, negru, ondulat, o femeie care fuma mult, cu degete lungi, intangibilă și îndrăgostită iremediabil de altcineva (își spuse asta cu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
câteva etape: luatul zestrei, iertăciunea și drumul spre casa mirelui; - A doua secvență este dominată de sentimentul trecerii, de constiința schimbării modului de comportament. Fata își părăsește podoabele (inelul, cerceii), păstrânduși doar mărgelele. Deshobotatul miresei constituie o durere pentru mireasă, voalul (hobotul) este înlocuit cu un tulpan și purtat obligatoriu, demonstrând trecerea ei spre menirea de nevastă; - A treia secvență este dominată de sentimentul de integrare în noua stare, un sentiment aproape tragic, implicând resemnarea totală față de bucuriile vârstei tinere. De
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
miresei avea loc duminică dimineața, eveniment așteptat cu emoție de întreaga asistență. Mireasa împărțea batiste fetelor în semn de despărțire de viața de fată în casa părintească. Cu aceste batiste și cu ramuri de pom cu fruct dulce, fetele chiuiau voalul miresei, prilej pentru alte strigături: „U, iu, iu pe dealul gol Că mireasa n-are vol Ș-o să-i facă mirele Când o tunde cânile Și cânile e flocos Ș-o să ias-un vol frumos.” Nașa începe să-i așeze voalul
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
voalul miresei, prilej pentru alte strigături: „U, iu, iu pe dealul gol Că mireasa n-are vol Ș-o să-i facă mirele Când o tunde cânile Și cânile e flocos Ș-o să ias-un vol frumos.” Nașa începe să-i așeze voalul pe cap, în timp ce fanfara cântă: „Ia-ți mireasă ziua bună De la tată, de la mumă, De la frați, de la surori, De la grădina cu flori. Plângi mireasă nu tăcea C-așa bine n-ai avea Cum ai avut la maică-ta. De-ai
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
capabilă să țină sub control vocabulele ce tind să se revolte: "... cu umbre, lande, doamne în crinolină albă. (În crin, o lină, albă, zadarnică ardoare.) Cu umbre, lan de doamne. (În crinolină albă: za darnică, ard oare?) Cu doamne-n voal (ten palid, ovaluri împetrite!) Cu doamne-n-voalate ('n palid, o, valuri împietrite!)" (p. 31). De tot hazul este proza In care debutează în stilul unui discurs critic modern sufocat de cuvinte alcătuite cu prefixul "in" (ineficace, inactual, inacceptabil, inconsistent, inutil, inalterabil
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
Ștefănescu și al lui Sylvain Groud era, tot timpul, un joc al eului cu propria memorie, era tatonare, seducție, abandon, era ludicul tensionat, ritualic între pașii succesivi ce conduc către logodnă, mariaj, eu, tu, uitare, repere, viață. Miresele își flutură voalurile. Și se ridică pe acoperișurile lumii. Habar nu aveam atunci că drumul spre confesiune va continua. Că după "Uitarea" de la Cluj a venit "Odihna" de la Tîrgoviște și va sosi, cîndva, "Noaptea". Un triptic existențial. Un triptic teatral. Trei ipostaze ale
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
fii, cu rochie lungă și subțire care să fluture la fiecare mișcare. Cum a văzut ea o rochie de mireasă când s-a dus odată la doamna Barbu. Ce frumoasă era! O întinsese pe canapeaua din sala de probe alături de voalul prins cu beteală argintie de o cunună de flori albe făcute din catifea. Categoric, Eugenia Ionescu avea comportamentul unei fetițe perfect normale de 10-11 ani, cu pasiunile și dorințele inerente vârstei. Dar, vorba însemnării de pe coperta caietului, trebuie să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
zeci de grade cu minus În Înălțimile acelea... Da, știu, ar trebui să raportez totul la ”planul liric al existenței”, cum ne spunea profa’ de română. La spirit. La... bull shit-uri. Nu e decât o prostie. O mare farsă. Un voal urât mirositor peste ochii noștri bovinici. Peste sufletele noastre deformate și speriate. Nicio speranță. Nimic! Un mare gooooool totul... Ze rooooo... și nimic altceva. Nimic! Îmi aprind o nouă țigară tremurând, dar nu pot trage decât trei - patru fumuri și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
asta n-am mai ezitat. Am luat un cuțit cu mâner de os, care se afla în alcov. Mai întâi am tăiat cu infinite precauții veșmântul subțire și negru care, ca o pânză de păianjen, Îi făcuse corpul prizonier, singurul voal ce O acoperea. Părea să fi crescut, talia era mai înaltă ca de obicei. Apoi i-am tăiat capul; din gât îi curseră câteva picături de sânge închegat și rece. Au urmat brațele și picioarele. Am așezat trunchiul și membrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
păru că întreaga mea ființă atârnă de un mic cârlig, în fundul unei fântâni adânci și tenebroase. Apoi, m-am desprins. Alunecam, mă îndepărtam, fără să întâlnesc nici un obstacol. Era un abis fără limite, în sânul unei nopți eterne. În sfârșit, voaluri vagi, imprecise, se succedară prin fața ochilor mei. O clipă am traversat uitarea absolută. Când mi-am revenit, mă aflam din nou într-o cameră strâmtă. Mă mențineam într-o stare deosebită, care mi se părea insolită și, totodată, naturală. Climatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
începea și el să se simtă rău. Cum se spune, era ca două jumătăți ale unui măr. Pe scurt, se apucară de comerț. La douăzeci de ani, se duseră în India, pentru a vinde specialități de Rey: stofe, pânze imprimate, voaluri înflorate, stambe, paltoane, ace, șaluri, ceramică, argilă de spălat părul, piei pentru truse de scris. Tatăl meu se instala la Benares, iar pe fratele său îl trimise să umble prin alte orașe ale țării în scopuri comerciale. În curând, tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mă căsătorisem cu ea pentru că semăna cu mama ei, pentru că avea o vagă asemănare cu mine. Nu numai c-o iubeam, dar o dorea fiecare bucățică din trupul meu. Mai ales mijlocul. Nu vreau să disimulez adevăratele mele instincte sub voalul unor termeni vagi ca „dragoste“, „afecțiune“ sau „afinități spirituale“. Simbolurile literare nu sunt partea mea tare. Credeam că un fel de iradiere sau aureolă, asemănătoare celor care se conturează în jurul capului profeților, vibra la mijlocul trupului meu, și o alta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de-a v-ați ascunselea pe malul Surenului? Fetița asta cu aerul dezinvolt, copilăros, fulgurant, ale cărei glezne senzuale se vedeau de sub pulpana veșmântului ei? Până acum n-o privisem niciodată cu atâta atenție. Ca și cum mi-ar fi căzut un voal de pe ochi. Dar eu m-am gândit involuntar la oile atârnând în prăvălia măcelarului. Târfa îmi făcea impresia unei bucăți de carne dezosată. Toate farmecele ei dispăruseră. Nu mai era decât o femeie bine pusă la punct, grea și fardată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]