597 matches
-
pe picioarele lui, atîrnînd mereu de o statuie împotriva căreia lupta. În al doilea rînd, modă prefixelor cu alura docta, al căror sens e croit sec printr-o mecanică alăturare de particule snoabe, modă aceasta s-a răsuflat. E cazul vocabulelor care, banalizate prin răspîndire și tocite prin abuz, șunt sterpe în sugestii și goale în consecințe. Anti-urile și isme-le și-au vlăguit prospețimea. În al treilea rînd, în ciuda voinței autorului, care caută să te convingă că termenul „antimodern“ e
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
sau Vasile Lucaciu, privirea cititorului se lovește de șantierul primordial al unei limbi care, la acea vreme, se străduia să capete virtuți abstracte. De aceea, satisfacția pe care o capeți parcurgîndu-i paginile vine din farmecul pe care îl resimți în fața vocabulelor de vetustețe irecuperabilă. Îți plac fiindcă sînt croite în afara regulilor și nu poți rămîne impasibil cînd dai peste alcătuiri ca „Dumnezeu e întîia începătură a toată cunoștință" și „ființa apururea fiitoare", sau cînd îi contempli, cu o plăcere ce trece
Un duios iremediabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6480_a_7805]
-
de bază pe care se sprijină structura limbilor, pentru ca apoi, prin mijlocirea lor, să emani puterea sedimentată în etimologia lor. Așa se face că, în ciuda aparenței aride a teoriilor semiotice, imboldul care le hrănește e unul mistagogic: credința că, prin vocabule, te poți iniția în misterul existenței. Nu e spirit pasionat de logică, de filologie sau literatură care să nu fi suferit la un moment de superstiția limbii resimțite ca receptacul al tainelor universului. Fatalitatea acestei superstiții e cu atît mai
Gorgona semiotică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6402_a_7727]
-
prinț care este atît de răvășit de minunățiile găsite în propriul castel încît nu mai simte nevoia să deschidă poarta spre a vedea unde se află castelul. Consecința virtuții cuvintelor de a fi demiurgice și nu distrugătoare face ca fiecare vocabulă să fie o res memoranda, o stihie care poate fi memorată și care în același timp ajută la memorare. Toate procedurile mnemotehnice se sprijină pe această virtute. Asta înseamnă că nimeni nu poate folosi cuvintele ca să uite ceva, dar în
Gorgona semiotică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6402_a_7727]
-
urmarea fiind o suită de digeste comune, conținînd meditații plate. Cititorul rămîne indiferent la sunetul lor, și asta fiindcă Pătulescu e un eseist a cărui sensibilitate îi depășește putința de exprimare, sentimentul luînd-o înaintea cuvintelor și făcîndu-le specioase: dîre de vocabule umflate. Oricum, Petru Pătulescu e un intelectual imun la sugestii, formula sa interioară de creație rezistînd la orice somație critică, motiv pentru care rîndurile de față nu vor avea nici influență asupra viitoarei sale cărți.
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
că semăn cu el). La Tântava toți vorbeau în graiul muntenesc pur, care pare agramat și brut pentru că nu seamănă cu limba literară. Dezacordul dintre subiect și predicat, cuvintele deformate regional («Mă doare picerele, maică», zicea câte o bătrână), primitivismul vocabulelor «dă» și «pă», dar mai ales diferențele de accent, repezeala discursului, naivitatea «mexicană» a inflexiunilor mă uimeau și mă încântau când eram copil. Unde unii ar fi văzut caricatură, eu vedeam expresivitate și forță. Nimic nu-mi plăcea mai mult
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
adică termeni polisemantici. Și totuși, Bogdan Mincă vrea să facă în română ceea ce fac nemții în limba lor: să nască un idiom compact, bine întrețesut lăuntric, în care familiile de cuvinte cresc organic, într-o legare firească în virtutea căreia fiecare vocabulă trimite la alta. Numai că limba română nu are mlădirea flexionară a germanei, ea nefiind un aluat apt a se lăsa modelat ca o plastilină. Colorată și intuitivă, româna e improprie pentru desfășurarea unor calupuri conceptuale de tip chistic, rezultatul
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
o face mai puțin falsă: poetul Heliade începe să-și desfășoare întregul său talent abia după 1840 și atinge maxima dezvoltare în a doua parte a vieții. În peisajul lingvistic încă incert al epocii pașoptiste, autorul Zburătorului a observat că vocabulele neolatine posedă o aură poetică proprie, o sonoritate stranie, care poate fi valorificată poetic. Nu ne învățase Heliade însuși, încă de la primul său studiu din 1831 (Regulile sau gramatica poeziei), că poezia posedă o limbă proprie, superioară limbii vulgului, și
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
scrupulos față de personaje, față de fiecare detaliu și față de fiecare cititor. Prin muzica ei, o literatură care poate părea dificilă datorită arhitecturii sale complexe dobândește o simplitate arhetipală. De o veritabilă frumusețe, în pofida infernului pe care îl înfățișează.“ Le Monde „Fiecare vocabulă din romanele lui Lobo Antunes are aceeași valoare citită individual sau într-o frază, fiecare cuvânt este dăltuit până la epuizare, un travaliu aproape tăcut care nu scapă ochiului nimănui. Înțelegi că acolo unde se află acel verb nu ar putea
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
Ion Mureșan are o puternică marcă matricial-rurală. Chiar structura lexicală a poemelor, dar și sintaxa, tonul frazelor, de asemenea, posedă încărcături ale unei memorii existențiale venite din originaritățile copilăriei. Drept e și faptul că oralitatea rurală și memoria semantismelor unor vocabule transmit poemelor forța versetelor. Impresionant e că, deși poemele sînt scrise prin provocarea unor transe metodice, domină senzația de fatalitate. Procesul transei, odata provocat, face din subiectul transei o victimă. Ar trebui sa citez pentru ilustrare aproape întreaga carte. Mă
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
zidari, schele etc.) și nici de acel „prozaism ritmat” atât de impropriu exprimării lirice propriu-zise. Sunt locuri comune, sunt ticuri ale întregii producții poetice a momentului 1960 pe care tinerii de atunci încercau să le mascheze apelând la „răsfățuri de vocabule și versificație”, nereușind mai mult decât performanțe tehnice. Ilie Constantin e un analist lucid al poeziei din epoca începuturilor și este cu el însuși parcă mai necruțător decât cu alții, sever până la autoflagelare: „Un nesuferit retorism compromite poemul Pierdere; ca
„Egalul celor mai buni“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5604_a_6929]
-
excesul de ghilimele, divagațiile teoretice și amintirile personale. Ghilimele sunt folosite pînă la sațietate pentru a face uz de cuvinte pe care, atribuindu-le spiritului epocii, autorul nu și le asumă. Drama e că jumătate din carte e scrisă cu vocabule prinse în ghilimele, de unde și impresia de colaje supărătoare la care scriitorul ar fi putut să renunțe. În al doilea rînd, pradă pletorei verbale care îi caracterizează romanele-fluviu, Breban nu-și poate înfrîna patosul unor asociații de idei care nu
Hybrisul românesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5634_a_6959]
-
se înroleze în corul celor care se agită pentru destrămarea Imperiului Austro-Ungar, arătând că, dimpotrivă, sub austrieci dezvoltarea națională a românilor din Transilvania a fost încurajată, problemele apărând odată cu dualismul și cu pretenția maghiarilor de a transforma Ungaria „poliglotă” (e vocabula lui) în stat național maghiar. În chestiunea Unirii, poziția lui e, într-adevăr, ambiguă, dar nu pentru că nu dorea binele românilor, ci pentru că, fire prudentă, nu credea că sosise momentul. Ideea sa este că, atâta timp cât Europa nu a ajuns la
Noi revelații despre Publicistica lui Slavici by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3447_a_4772]
-
e silă să povestesc. Să iau de la capăt gestul «creator» al ăluia. Omul este liber, nu însă și prin ceea ce e profund în el. La suprafață, face orice vrea; în straturile cele mai ascunse ale ființei sale, voința este o vocabulă fără sens. Sunt distrat de toate senzațiile mele. Nu reușesc să înțeleg cum. Nu reușesc să înțeleg nici măcar cine le încearcă. Și apoi, cine e acest eu la care mă refer?!” (p. 160). Aceste panseuri (nici suficient de ridicole, nici
Abăza dezlănțuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3668_a_4993]
-
este, așadar, scopul rîndurilor ce vor urma. Geneza acestei intervenții diletantistice este lectura atentă a primului volum de memorii ale lui Mircea Eliade în limba franceză: Fragments d'un journal (traduit du roumain par Luc Badesco, Gallimard, 1973). Una din vocabulele care revin adesea în scrisul lui Mircea Eliade este verbul a fascina, care capătă caracterul confesional la forma participială "fasciné". Am subliniat-o de fiecare dată, amintindu-mi de vechiul sfat al neuitatului meu profesor de la École Pratique des Hautes
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]
-
puțin decât în Revue des Études Sud-Est Européennes din București. Mai apare revista? Cine o conduce acum? Ar mai tolera ca numele de român (sper că se va reveni la scrierea cu majusculă!) să fie pus între ghilimele, ca o vocabulă dubioasă? (Vezi extrasul meu, pagina 188, nota 21.) Să nu pierdem nădejdea. Libertatea care a spintecat întunericul la 22 decembrie va aduce și triumful dreptății. Sper de asemeni că onorata cenzură, care nu se cuvine să stea împotriva democrației, adică
Câteva însemnări despre Emil Turdeanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5540_a_6865]
-
ales, specialistului de azi. Astfel înfățișată, monografia lui Augustin Bunea devine un dublu document: 1) al unei epoci capitale pentru nașterea națiunii române moderne (episcopul Ioan Inochentie Micu-Klein fiind primul intelectual care a întrebuințat, pentru a-i denumi pe români, vocabula națiune), și 2) al mediului cultural blăjean la începutul secolului XX, după ce epocile de strălucire dintre 1754 și 1848 trecuseră. În ambele ipostaze, cartea lui Augustin Bunea este demnă de atenție. Ca reconstituire a vieții și operei episcopului-martir, ea revelă
Istoria luptelor și suferințelor lui Ioan Inocențiu Micu-Klein by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3763_a_5088]
-
a istoriei noastre recente.” (p. 12) Nu este aici locul discuției despre această recuperare a istoriei, pe care deocamdată părem, din păcate, să o fi ratat. Din punctul de vedere al cronicarului, contează la fel de mult faptul că modul „dulce” (e vocabula Irinei Nicolau) în care cei doi editori au condus dialogurile cu Elisabeta Rizea și Cornel Drăgoi a scos mărturiile din contextul emoțional al începutului anilor ’90, când redescopeream, cu uimire și oroare, crimele comunismului. Confesiunea - Gabriel Liiceanu spune, mai plastic
O carte întemeietoare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3165_a_4490]
-
accentele latinești o suferă odată cu trecerea în tipar românesc, va constata schimbarea izbitoare a temperaturii estetice. Deși neoromanică, româna are căldura senzuală a stihiei slave, de aici însuflețirea aproape viscerală pe care o capătă sunetele cristaline, de boltă luminoasă, a vocabulelor latinești. E uimitor contrastul dintre ecoul de mausoleu al originalului și colcăiala de șerpi a românei. Noțiunea latinească își îndulcește muchiile, iar cristalul se topește și curge. „Scilicet ab aestu carnalium desideriorum refrigeratio“ devine „și anume răcorirea văpăii dorințelor carnale
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
e exact ceea ce dumneavoastră aveți în vedere cînd spuneți „sol” sau „piedra”. Rezultă de aici că e important pentru poezie, pentru poezia fiecărei națiuni, pentru poezia fiecărei limbi, să știe că există și alte limbi în afara limbii sale. Prin aceste vocabule fundamentale, o limbă înseamnă o abordare particulară a realității, cu intuiții ce pot ajunge țintă la adevărul vieții, dar care, de asemenea, se pot lăsa obnubilate de amăgiri; prin urmare, orice limbă dintre cele care există poate constitui, pentru oricare
„Ce bine că Turnul Babel s-a prăbușit!“ () [Corola-journal/Journalistic/2925_a_4250]
-
cu poezia. Ce anume îi datorez spaniolei? Ei bine, o bună parte din această perspectivă asupra importanței cuvintelor, pe care tocmai am formulat-o în fața domniilor voastre. Ce m-a frapat de la bun început la limba dumneavoastră a fost frumusețea marilor vocabule, la piedra, el viento, el fuego, la sierra, sau soledad, sau dolor, ca să reiau termenii unui faimos sonet din Secolul de Aur despre ruinele anticei Italica. Eu simt ca pe poezia însăși aceste cuvinte ce par a face corp comun
„Ce bine că Turnul Babel s-a prăbușit!“ () [Corola-journal/Journalistic/2925_a_4250]
-
Abbeatici, Spinazzola), dar dicționarul, în parte și datorită stadiului în care se află vocabularul limbii române, păcătuiește printr-o exagerare de această natură, reflectată adesea, chiar și atunci cînd limba română posedă corespondentul termenilor italieni, într-o simplă autohtonizare a vocabulei italiene. De cele mai multe ori, prezența seriei sinonimice atenuează impresia de exagerare (acuminato = ascuțitu, acuminatu; adornare =a adorna, a orna, a împodobi, a înfrumuseța, a găti, a face onoare, a da lustru; ascesa = ascindere, suire, rîpă, suisu, urcusu; astuto = astutu, astutiosu
Un dascăl uitat: Gian Luigi Frollo by Dumitru Cârstocea () [Corola-journal/Memoirs/17919_a_19244]
-
poeziei mazilesciene, pe care o și fixează, succint, dar exact, în cadrul istoric al epocii dintre 1968, anul debutului, și 1984, anul prea grăbitei plecări a poetului dintre noi. Mi-a plăcut finețea cu care criticul a jonglat cu conotațiile unor vocabule ca putere și curaj. Este vorba în studiul său, evident, despre puterea artistului de a fi el însuși și de curajul estetic. Însă, într-o epocă totalitară și depersonalizantă, cum a fost perioada comunistă, puterea de a-ți păstra identitatea
Opera lui Virgil Mazilescu, într-o nouă ediție by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3247_a_4572]
-
dovedit științific tăria de oțel a firului țesut de arahnide. 8 Cf. Dicționar de simboluri, Editura Artemis, București, 1995, vol. 3, literele P-Z. 9 "E destulă metafizica în a nu gîndi la nimic" crede poetul lusitan Alberto Caeiro. 10 Vocabulele "caleidoscop" și "arabescuri" ("vedenii arăpești"), tratate (al)chimic corespunzător, vor precipita, ipso facto, o artă poetica. 11 Într-un moment de empatie, J'ai ri, me voilà désarmé(e)!
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/15025_a_16350]
-
dacă pulsul mi s-ar preface într-o vâlvătaie sălbatică, aș învia în limba unui popor de zei... Doar lepădarea de mica mare lașitate mă va spăla: o propoziție cu gheare se va forma din ce-am răcnit - săgeata unei vocabule o să străpungă tăcerea - și mă voi salva salvând-o. Sonetul II Nu scormoni în infinit cu ochii! Sub omoplatul tău, pe limba încă scrumită de dulceața mierei, într-o măruntă cută a durerii tale de cap - acolo se-vârtesc planeții. Răspundem
Șapte sonete fără rimă by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Imaginative/16209_a_17534]