365 matches
-
casă, țară), -ea (stea), -à (mușamà), -i (zi) și substantivele masculine terminate în ă (popă, papă, pașă, tată, agă), -ea (beizadea, prâslea) și -i (colibri). Declinarea a II-a: substantive masculine și neutre terminate în consoană (plop, scaun), în u (vocalic sau semivocalic) (codru, teatru, ateu, mausoleu), în i vocalic, semivocalic și ultrascurt (taxi, tei, bordei, unghi, unchi) sau în o (radio, flamingo). Declinarea a III-a: substantive terminate în e, aparținând la toate cele trei genuri: carte, frate, pronume. Tipuri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantivele masculine terminate în ă (popă, papă, pașă, tată, agă), -ea (beizadea, prâslea) și -i (colibri). Declinarea a II-a: substantive masculine și neutre terminate în consoană (plop, scaun), în u (vocalic sau semivocalic) (codru, teatru, ateu, mausoleu), în i vocalic, semivocalic și ultrascurt (taxi, tei, bordei, unghi, unchi) sau în o (radio, flamingo). Declinarea a III-a: substantive terminate în e, aparținând la toate cele trei genuri: carte, frate, pronume. Tipuri de flexiunetc "Tipuri de flexiune" Clasificarea tradițională rămâne nesemnificativă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
clasă de substantive variabile prezintă dezinențe specifice, în interiorul opoziției cu dezinența de singular, dezinențe condiționate fonetic (alomorfe) și dezinențe accidentale (explicabile însă prin istoria întrebuințării limbii). Substantivele masculine variabile realizează pluralul exclusiv prin dezinența -i, în diferite variante fonetice: i vocalic (codr-i), i semivocalic (ero-i) și i ultrascurt postconsonatic (pom-i). Substantivele feminine variabile realizează pluralul prin trei dezinențe generale: -e, substantivele cu singularul exprimat prin dezinența -ă (cas-ă/cas-e), i, substantivele cu -e, la singular (cart-e/cărț-i) și -le
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fagi, creangă/crengi t/ț: student/studenți, poartă/porți d/z: ied/iezi, brad/brazi, ladă/lăzi st/șt: artist/artiști l/Ø: copil/copii, porumbel/porumbei sc/șt: mască/măști s/ș: cosaș/cosași str/ștr : astru/aștri Alternanțe vocalice; caracterizează mai ales substantive feminine și, mai rar, masculine: ea/e: perdea/perdele, stea/stele ia/ie: nuia/nuiele, băiat/băieți oa/o: moară/mori, privighetoare/privighetori a/ă: mare/mări, carte/cărți Producerea alternanțelor fonetice nu anulează regularitatea flexiunii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
G.D., feminin, plural: albe, bune, frumoase, grele, negre (unei, niște, unor) case albe, frumoase Acest tip de flexiune se caracterizează prin gradul maxim de variabilitate și cuprinde majoritatea adjectivelor românești. Adjectivele prezintă la singular, masculin dezinențele -Ø (alb) și -u vocalic (negru) sau semivocalic (greu). Observații: Face excepție de la această clasă, adjectivul june (întrebuințat mai frecvent substantival), care prezintă o omonimie accidentală - masculin singular - feminin plural, ceea ce determină dezvoltarea a numai trei teme distincte 3: Tema 1: N.Ac.G.D., masculin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
considerat ca având aceeași opoziție de gen adjectivul rău: rău/rea. Concomitent cu dezvoltarea opozițiilor dezinențiale - și cauzate de natura fonetică a acestora -, între formele de masculin și feminin intervin - la nivelul rădăcinii sau la nivelul sufixului adjectival - alternanțe fonetice (vocalice), care întăresc opoziția de gen: e/ea: des/deasă, studențesc/studențească e/a: deșert/deșartă o/oa: ușor/ușoară, trecător/trecătoare ă/ea: rău/rea Rămân invariabile în funcție de gen, dar numai la singular, adjectivele din tipul VI de flexiune, cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în funcție de substantivul determinat. OPOZIȚIA DE NUMĂRTC "OPOZI}IA DE NUM|R" Dezinențele prin care se realizează opoziția singular-plural sunt relativ diferite în funcție de gen. Masculin; indiferent de dezinența de singular, toate adjectivele primesc, la plural, dezinența -i în cele trei variante: vocalic, semivocalic, ultrascurt: • -Ø/-i: alb/albi • -u/-i: negru/negri • -u/-i: auriu/aurii, nou/noi • -Ø/-i: studențesc/studențești, lung/lungi • -e/-i: subțire/subțiri Observații: La plural, adjectivul roșu, neregulat, se caracterizează prin intrarea dezinenței într-un diftong
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
stângace, fetiță/fetițe precoce. Se impune ca marcă definitorie în mod absolut pentru genul feminin corelația dezinențială -ă (singular)/-e (plural) și dezinența -le de plural. În desfășurarea flexiunii, opoziția dezinențială de număr este însoțită și întărită de alternanțe fonetice (vocalice și consonantice), pe care le provoacă dezinențele de plural. Alternanțe consonantice c/¥: mic/mici; mică/mici l/Ø: gol/goi g/©: lung/lungă/lungi x/cș: mixt/micști d/z: crud/cruzi sc/șt: studențesc/studențească/studențești, brusc/bruști, bruscă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gol/goi g/©: lung/lungă/lungi x/cș: mixt/micști d/z: crud/cruzi sc/șt: studențesc/studențească/studențești, brusc/bruști, bruscă/bruște s/ș: frumos/frumoși st/șt: trist/triști z/j: viteaz/viteji str/ștr: albastru/albaștri Alternanțe vocalice: ea/e: neagră/negre, rea/rele, grea/grele, studențească/studențești ă/e: proaspătă/proaspete, vânătă/vinete, tânără/tinere î/i: vânătă/vinete, tânără/tinere. OPOZIȚIA DE CAZTC "OPOZI}IA DE CAZ" Ca și flexiunea substantivului, numai la feminin singular se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al doilea din alcătuirea lor: t/ț. Feminin -ă-/-e-: aceasta/acestea; -Ø/-le: aceea, aceeași/acelea, aceleași -ă-(-Ø)...-ă/-e-...-e-: ceastălaltă/cestelalte, cealaltă/celelalte Flexiunii interne, întemeiată pe dezinențele -ă-(-Ø)/ -e(-le-), i se alătură alternanțe vocalice, provocate de dezinențe: ea/e. Cazultc " Cazul" Cazul pronumelui demonstrativ este independent de cazul substantivului pe care îl reia anaforic sau în locul căruia este întrebuințat autonom. El își are originea în funcția sintactică pe care o realizează pronumele în text
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aceeași rădăcină, cu aceleași variante fonetice, tema de plural a prezentului (be-m, să be-ți etc.), tema imperfectului (foarte puțin frecventă: bea-m, bea-i etc) și tema infinitivului (bea), în cazul cărora sufixul tematic se va fi suprapus peste elementul vocalic final al rădăcinii. O a doua rădăcină apare în structura temei perfectului: bă(bă-ui, bă-uși, bă-usem etc., bă-ut), o a treia, în structura temei gerunziului: b(b-înd). Din prima perspectivă a conceperii rădăcinii (ceea ce rămâne după înlăturarea flectivului), rădăcina bar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
când cu persoana a III-a singular, când cu persoana I singular). • La tema de plural a prezentului, sufixul tematic prezintă o alternanță fonetică: -ă/-a: cântă-(m), cânta-(ți). • Sufixul-variantă -ădevine -edin cauze fonetice (printr-un fenomen de asimilație vocalică) în structura tematică a verbelor a căror rădăcină se termină în vocala -i-: apropie-(m) sau într-o consoană palatală (sau palatalizată): veghe-(m), îngenunche-(m). • De la tema primară a perfectului se constituie alte trei teme, secundare: cu sufixul-Ø, tema
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Dezinența generală a verbelor, pentru persoana I singular, la tema pezentului (indicativ și conjunctiv) este -Ø: cânt, lucrez, sosesc, cobor, urăsc, par, vând, prind etc. În anumite condiții fonetice, însă, la aceeași persoană mai apar alte trei dezinențe concrete: U (vocalic), -® (semivocalic) și (semivocalic). Primesc dezinența -U (vocalic): • verbele a căror rădăcină se termină într-un grup consonantic, în structura căruia ultima consoană este lichida l: -mbl(a umbl-a - umbl-U), -mpl (a umpl-e - umpl-U), -mfl(a umfl-a - umfl-U), -fl (a afl-a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
singular, la tema pezentului (indicativ și conjunctiv) este -Ø: cânt, lucrez, sosesc, cobor, urăsc, par, vând, prind etc. În anumite condiții fonetice, însă, la aceeași persoană mai apar alte trei dezinențe concrete: U (vocalic), -® (semivocalic) și (semivocalic). Primesc dezinența -U (vocalic): • verbele a căror rădăcină se termină într-un grup consonantic, în structura căruia ultima consoană este lichida l: -mbl(a umbl-a - umbl-U), -mpl (a umpl-e - umpl-U), -mfl(a umfl-a - umfl-U), -fl (a afl-a - afl-U) sau vibranta r: -cr (a consacr-a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ultimului fonem al rădăcinii, dominându-l. La persoana a II-a singular, în afara lui -¹, ultrascurt (asilabic), cu frecvența cea mai ridicată, cânțI, lucrezI, coborI, soseștI, parI, vinzI, prinzI, în funcție de structura fonetică a rădăcinii, dezinența poate fi reprezentată de un I vocalic sau de un semivocalic. Primesc -I vocalic verbele care la persoana I prezintă dezinența U (vocalic): umbl-U, afl-U, umfl-U, umpl-U, consacr-U etc. / umbl-I, afl-I, consacr-I etc. Primesc semivocalic verbele care au la persoana I dezinența -® semivocalic: ști-U, scri-U, da-U
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
persoana a II-a singular, în afara lui -¹, ultrascurt (asilabic), cu frecvența cea mai ridicată, cânțI, lucrezI, coborI, soseștI, parI, vinzI, prinzI, în funcție de structura fonetică a rădăcinii, dezinența poate fi reprezentată de un I vocalic sau de un semivocalic. Primesc -I vocalic verbele care la persoana I prezintă dezinența U (vocalic): umbl-U, afl-U, umfl-U, umpl-U, consacr-U etc. / umbl-I, afl-I, consacr-I etc. Primesc semivocalic verbele care au la persoana I dezinența -® semivocalic: ști-U, scri-U, da-U, continu-U etc. / ști-I, scri-I, da
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu frecvența cea mai ridicată, cânțI, lucrezI, coborI, soseștI, parI, vinzI, prinzI, în funcție de structura fonetică a rădăcinii, dezinența poate fi reprezentată de un I vocalic sau de un semivocalic. Primesc -I vocalic verbele care la persoana I prezintă dezinența U (vocalic): umbl-U, afl-U, umfl-U, umpl-U, consacr-U etc. / umbl-I, afl-I, consacr-I etc. Primesc semivocalic verbele care au la persoana I dezinența -® semivocalic: ști-U, scri-U, da-U, continu-U etc. / ști-I, scri-I, da-I, continu-I etc., verbele care au dezinența semivocalic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
flexiune al verbului; altele, cele de persoana I singular, depind de structura fonetică a temei verbale. Rămân comune tuturor verbelor celelalte dezinențe. Singular: • persoana I: -Ø: cânt, lucrez, dorm, sosesc, cobor, urăsc, par, vând, prind; îndoi, târâi, sui etc., -u (vocalic); verbele a căror rădăcină se termină în grupurile consonantice -mbl, -mpl, -fl, -cr-: umbl-u, umfl-u, umpl-u, afl-u, consacr-u; -u (semivocalic); verbele a ști, a scrie (și compușii): ști-u, scri-u etc., verbul a continua: continu-u; parte din verbele neregulate: da-u
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-i (semivocalic);verbele care primesc la persoana I -u (semivocalic) și parte din verbele care au rădăcina terminată în consoana n (palatalizată, la persoana a II-a, până la dispariție): ști-i, scri-i, continu-i, vi-i, rămâ-i etc. -i (vocalic); verbele care primesc -u (vocalic) la persoana I: afl-i, umbl-i etc. • persoana a III-a: două dezinențe, în funcție de tipul de flexiune al verbelor și de structura lor fonetică: -ă; la verbele din tipul I de flexiune și din tipul II
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la persoana I -u (semivocalic) și parte din verbele care au rădăcina terminată în consoana n (palatalizată, la persoana a II-a, până la dispariție): ști-i, scri-i, continu-i, vi-i, rămâ-i etc. -i (vocalic); verbele care primesc -u (vocalic) la persoana I: afl-i, umbl-i etc. • persoana a III-a: două dezinențe, în funcție de tipul de flexiune al verbelor și de structura lor fonetică: -ă; la verbele din tipul I de flexiune și din tipul II, clasa 2.a.: cânt-ă, lucreaz-ă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
metodele generale și specifice de tip ortofonic. În sprijinul celor afirmate mai sus, voi prezenta câteva dintre aceste metode, adaptate și folosite de mine, în activitatea desfășurată în cabinetul de terapie specifică de compensare . Astfel, pentru consolidarea/automatizarea pronunției fonemelor vocalice și consonantice am utilizat cu succes metoda „Caligramei” și metoda „Ciorchinelui”, iar pentru stimularea comunicării verbale am accesat metode precum „Explozia stelară”, „Metoda Cubului”, „Știu/Vreau să știu/Am învățat”, „Ciorchinele”, „Diagrama Venn”. Exemplificând, pentru consolidarea pronunției grupurilor de foneme
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
identificabile, alcătuiește propoziții formate din 2-3 cuvinte clar identificabile. Dificultățile în pronunție s-au redus considerabil, există încă probleme în pronunția lui ț, che, chi, ghe, ghi; iar r este emis ușor uvular. Uneori substituie pe G cu D, coarticularea vocalică este corectă, coarticularea consonantică se realizează cu dificultate încă. Evaluarea relizată cu bateria EARS (fig. 4) relevă diminuarea greșelilor de identificare a cuvintelor, precum și dezvoltarea capacității de identificare a cuvintelor familiare coarticulate în cadrul structurilor simple. Are capacitatea de înțelegere întrebărilor
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
metodele generale și specifice de tip ortofonic. În sprijinul celor afirmate mai sus, voi prezenta câteva dintre aceste metode, adaptate și folosite de mine, în activitatea desfășurată în cabinetul de terapie specifică de compensare . Astfel, pentru consolidarea/automatizarea pronunției fonemelor vocalice și consonantice am utilizat cu succes metoda „Caligramei” și metoda „Ciorchinelui”, iar pentru stimularea comunicării verbale am accesat metode precum „Explozia stelară”, „Metoda Cubului”, „Știu/Vreau să știu/Am învățat”, „Ciorchinele”, „Diagrama Venn”. Exemplificând, pentru consolidarea pronunției grupurilor de foneme
Integrarea metodelor activ-participative ?n activitatea de educare a limbajului a elevilor deficien?i de auz by L?cr?mioara Ursache () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84354_a_85679]
-
9 I. NIVELUL FONETIC/ FONOLOGIC AL LIMBII ROMÂNE / 11 Repere teoretice / 11 I.1. Unități fonetice/ fonologice / 11 I.2. Sunetele limbii române / 14 I.3. Corespondența sunet/ sunete literă/ grup de litere / 17 I.4. Grupurile de sunete/ grupurile vocalice / 18 I.5. Silaba. Despărțirea cuvintelor în silabe / 19 I.6. Semnele de ortografie și de punctuație / 20 I.7. Principiile ortografice ale limbii române actuale / 26 I.7.1. Principiul fonetic/ fonologic / 26 I.7.2. Principiul etimologic/ tradițional-istoric
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
forma singure silabe). Vocalele sunt singurele sunete produse de laringe și modificate în rezonatorul cavității bucale 15. Vocalele limbii române sunt: a, e, i, o, u, ă, î/ â. Dintre acestea, doar trei (a, ă, î/ â) au întotdeauna valoare vocalică, celelalte putând avea fie valoare de vocală, fie valoare de semivocală: fe-e-ri-e (e, i = vocale), seară (e = semivocală), vrei (i = semivocală), no-u-ta-te (o, u = vocale, alături de a, e, din ultimele silabe), floare (o = semivocală), e-cou (u = semivocală). "Citind" pe orizontală
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]