360 matches
-
r" și "l" nu sunt dezambiguizate, nici nu există o dezambiguizare pentru categoriile fonetice grecești sonor/mut (cu excepția dentalelor "d", "t") și aspirat/neaspirat; "l", "m", "n", "r", "s" de la sfârșitul silabelor sunt omise. Sistemul de scriere diferențiază cinci calități vocalice "a", "e", "i", "o", "u", semivocalele "w" și "j" (transcris și ca "y"), trei sonante, "m", "n", "r", o siflantă "s" și șase oclusive, "p", "t", "d", "k", "q" (transcrierea obișnuită pentru toate labiovelarele) și "z" (care include sunetele , și
Limba miceniană () [Corola-website/Science/307310_a_308639]
-
cărei rămășițe fragmentare se mai găsesc astăzi și cari pe zi ce merge se împuținează. Anecdotele au îndealtmintrelea proprietatea de a se schimba cu timpul și de a se adapta actualității; multe pot fi de tot moderne. Bogăția consonantică și vocalică a limbii îi dă înlesnire românului de-a imita cu ușurința pronunția altor popoare, pe când celelalte cu greu deprind fonologia limbii noastre. Reproducând aceste anecdote nădăjduim că autorul lor [î]și va continua lucrarea, în care arată talent, și se
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
fiind unicul copil la părinți. Antecedente personale: sarcina a decurs normal, fără probleme majore, la fel a decurs și nașterea. În primele luni de viață nu au fost semnalate probleme de sănătate, a fost un copil liniștit, a avut emisii vocalice, deficiența a fost confirmată la vârsta de 9 luni, din acel moment părinții făcând demersurile pentru obținerea unui implant cohlear. Este purtător de implant cohlear de la vârsta de 1 an și 2 luni. Examinarea audiologică: prima audiogramă după obținerea implantului
Rolul echipei audiolog-psiholog-p?rinte ?n evaluarea copilului cu implant cohlear-studii de caz by Adriana Conea () [Corola-publishinghouse/Science/84050_a_85375]
-
de proliferare, la o fază de unificare, prima referindu-se în mod deosebit la textul consonantic, iar a doua la „ajutătoare în lectura” acestui text (vocale, accente, masora). Dacă prin masora 4 înțelegem sistemul de note critice, accente și semne vocalice care însoțesc forma exterioară a textului ebraic, perioada premasoretică se referă la timpul în care această sistematizare nu se regăsește încă în textele disponibile 1. Caspar Levias, de la care am preluat definiția conceptului de masora, crede chiar că începuturile activității
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Datorită diversității formelor textuale existente la acea vreme și a procesului de stabilizare a acestor forme, putem spune că textul biblic ebraic era caracterizat de o anumită fluiditate. Istoria textului consonantic al Bibliei ebraice, ca de altfel și istoria textului vocalic, presupune trecerea treptată de la o fluiditate către o uniformitate textuală. Din moment ce versiunea Septuaginta și manuscrisele de la Qumran ne permit să ne facem o imagine clară despre evoluția transmiterii textelor Vechiului Testament în ultimele trei secole ale erei precreștine, imagine potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
plin este tot pământul de slava Lui!” (Is. 6,3). 6. La un anumit moment, scribii au început să ofere „sprijin” cititorilor prin introducerea „literelor-vocală” în textul consonantic. Nu este exclusă posibilitatea ca în timp, scribii să socotească aceste semne vocalice ca părți ale textului consonantic, să vocalizeze „noul” text consonantic și, astfel, să se ajungă la noi cuvinte, cu noi înțelesuri. Uneori, întrucât astfel de texte nu aveau nici un sens, scribul se simțea obligat să indice pe margine că ar
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
etapă a procesului de vocalizare babilonian și sistemul de vocalizare sirian. Singura deosebire este că în timp ce sistemul de vocalizare sirian se baza pe șapte semne provenind din litere grecești, sistemul babilonian, în prima sa fază, se baza pe șase semne vocalice provenind din litere ebraice 2. În ambele cazuri, vocalele-semn sunt plasate deasupra consoanelor, în partea stângă, motiv pentru care acest sistem de vocalizare se numește supralinear 1. În cadrul primei etape, vocalele erau redate prin două tipuri de semne: - tipul babilonian
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
rafé și mappiq lipsind întru totul. Etapa a doua a sistemului de vocalizare, cea complicată, prezintă trăsături net diferite de prima. De data aceasta, patru consoane ale alfabetului ebraic: a, w, y și u sunt folosite drept bază a semnelor vocalice; acestea erau scrise, într-o formă mai mică, deasupra consoanelor la care făceau referire. Aceste consoane, cărora li s-au adăugat alte două semne, împrumutate, cel mai probabil din sistemul nestorian, constituiau o notație superioară. În orice caz, procesul de
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
două ar fi variante ale aceluiași semn4. Pe lângă aceste vocale, sistemul palestinian, esențial fonetic, prezenta semne diacritice, constând în special dintr-un punct, menite să marcheze pronunțarea diferită a literei șin. Semnele care marcau accentele textului se deosebeau de semnele vocalice, în sensul că nu păreau controlate de reguli fixe; astfel, accentele disjunctive erau indicate prin puncte plasate în anumite părți ale literelor. În ceea ce privește împărțirea textului în versete, nu există nici o diferență între manuscrisele palestiniene și textul tiberian. 3.4.3
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
textelor. Entuziasmul și simțul urgenței care, cu șapte sau opt secole în urmă făcuseră posibilă închegarea canonului ebraic al Vechiului Testament și stabilirea acelui textus receptus consonantic, erau acum canalizate în vederea fixării, odată pentru totdeauna, a pronunțării exacte, prin intermediul semnelor vocalice, a Scripturii ebraice. Deși ebraica devenise o limbă moartă, rămânea în continuare, poate mai mult ca niciodată, limba ritualului prin care se păstra vie legătura poporului cu Dumnezeu. În comparație cu textele palestiniene, textele masoreților tiberieni indică pronunția într-un mod mult
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
proces de dezvoltare dintr-o varietate de forme textuale, tot astfel, vocalizarea tiberiană s-a definitivat în urma mai multor dispute între școli masoretice tiberiene rivale. În ansamblu, se poate spune că sistemul tiberian, numit și infralinear datorită faptului că semnele vocalice sunt plasate în majoritatea cazurilor sub consoane, își are originile spre sfârșitul secolului al VIII-lea, a fost definitivat în jurul anului 900 d.Hr. și reprezintă rodul muncii a două mari familii de masoreți 1. Prima este familia lui Ben
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
diferite de transmitere a textului biblic. Deși rămân încă aspecte nelămurite, rezultatele cercetărilor efectuate de către Kahle asupra fragmentelor de manuscrise descoperite în secolul trecut în genizah din Cairo, au contribuit la o mai bună cunoaștere a evoluției procesului de sistematizare vocalică. Potrivit lui Revell 1, diferențele dintre vocalizarea palestiniană și cea tiberiană reflectă diferitele dialecte palestiniene; ele nu trebuie atribuite neapărat diferitelor sisteme masoretice. În plus, nici chiar tradiția Ben Așer nu este uniformă. În general, edițiile moderne ale Bibliei ebraice preferă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Septuaginta urmează uneori forma qere, alteori forma ketiv, fără o tendință bine definită. Același lucru se poate spune și despre manuscrisele de la Marea Moartă. În câteva ediții moderne ale Bibliei ebraice 1, formele ketiv sunt trecute în text fără semne vocalice, din moment ce vocalizarea lor nu s-a transmis. Gordis discerne două etape în dezvoltarea formelor qere; la început, acestea aveau rolul de a atrage atenția celui ce citea în public textul biblic asupra anumitor aspecte, cum ar fi, de exemplu, evitarea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Templu iudaic, adică de mărturiile ebraice descoperite în regiunea Mării Moarte și de citatele din literatura rabinică (până în perioada talmudică); al treilea aparat este consacrat manuscriselor medievale și celor descoperite în genizah de la Cairo 1, iar al patrulea recenzează variantele vocalice și punctuația 2. Spre deosebire de BHK și BHS, HUB nu conține amendamente conjuncturale și nu își asumă nici o poziție față de valoarea diferitelor variante textuale 3. Până în prezent, în cadrul proiectului inițiat de către Universitatea Ebraică din Ierusalim a fost publicată primul facsimil din
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
versiune specială a scrierii ebraice primare, așa cum a fost ea păstrată de către comunitatea samariteană de-a lungul secolelor. Textul se prezintă sub formă consonantică, tradiția citirii acestui text rămânând numai la stadiul oral. Cu timpul, samaritenii au dezvoltat și semne vocalice, însă arareori - și destul de inconsistent - acestea au fost introduse în manuscrisele mai târzii. Abia aproape de zilele noastre samaritenii au scris câteva manuscrise vocalizate în întregime, spre a fi folosite în afara comunității. Tradiția citirii acestor manuscrise se reflectă și în traducerile
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
sau chiar omisiuni. Dacă ritmul este corect, atunci aceste greșeli nu reduc inteligibilitatea vorbirii; ex: cuvântul „ Îmbrăcăminte” pronunțat greșit, dar cu un ritm corect, devine inteligibil. In clasele mari, educarea ritmului se completează cu formarea și consolidarea autocontrolului asupra inflexiunilor vocalice cerute de intonație și modularea conștientă a vocii pentru a reda anumite stări. Ritmul, accentul și intonația sunt dependende de durata pronunțării și de ritmica respiratorie. Pentru a nu altera pronunția și prin urmare sensul cuvintelor trebuie să se stabilească
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
Limbajul vine de la Tatăl, ca și legea: digital, consonantic, distanțat. Dumnezeul abstract al lui Israel, curățat de aparențe, Cuvânt pur. Iar sinagoga cu portaluri gotice va fi o femeie cu ochii legați. Imaginea, mai barbară, ne vine de la Zeița-Mamă: analogică, vocalică, tactilă. Creștinul ajunge la Fiul Omului prin mamă, la Sens prin Vedere. La Logos prin Icoană, dacă preferăm. Yahve se ascunde complet în spatele Cărții, cameră obscură a simbolicului. Isus și Fecioara Maria apar în planul secund, în staul, mângâiați de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și polul "scrisului linear", extremitatea "desen" fiind punctul de plecare al unui parcurs care se încheie cel puțin provizoriu, atâta vreme cât nu vom reveni la "ideografia dinamică", această nouă scriitură prin imagine pe care ne-o anunță Pierre Lévy cu alfabetul vocalic care notează sunetele. Imaginea a fost primul nostru mijloc de transmisie; Rațiunea grafică, mama științelor și a legilor, a rezultat lent dintr-o Rațiune iconică. Așa cum fabula a precedat cunoașterea, iar epopeile ecuațiile, glifa are un avans de zeci de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cărei cifru nu-l cunoaștem), această primă desprindere mediologică în pragul logosferei marchează nașterea "artelor plastice". Dacă primele urme de scriere apar la mijlocul mileniului al IV-lea în Mesopotamia, primele alfabete consonantice, feniciene, datează din jurul anilor 1300 ÎdC, iar alfabetul vocalic, grec, aproximativ din secolul al VII-lea. Or, între secolele al XII-lea și al VIII-lea, Grecia nu cunoștea nici scrierea, nici figurarea. Ieșind din acest tunel, ea le descoperă pe amândouă în același timp. Ca și cum abstracția simbolului scris
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Ivănescu, Skok, Georgiev) resping părerile menționate anterior și consideră că numele originar este moștenit de la tracii romanizați, forma fiind preluată ulterior de goți, slavi și greci. Evoluția Danuvius, Danuvis la Dunavis nu este o transformare fonetică, regulată, ci o metateză vocalică (a - u > u - a). Vl. Georgiev afirmă că pentru cursul inferior al Dunării exista o denumire daco-moesică *Donavis, *Donais (v a dispărut în daco-moesică, precum Potavissa > Potaissa), care a putut intra într-o formă compusă cu apelativul *vari, avînd sensul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
formantului secund ar fi fost să’vodu (ca sfîrși, alături de sîvîrși < sŭvrŭșiti). Nasă‘vodu s-a putut transforma fonetic în *Năsă‘vodu (prin închiderea lui a neaccentuat la ă), apoi în Năsă‘ŭud (prin evoluția labialei consonantice v la labiala vocalică ŭ) și, în final, Năsăud (prin elidarea semivocalei ŭ). Instituția juridică a săvod-ului, specifică slavilor, pare a fi fost cunoscută și romînilor, care au un vechi apelativ sodăș, sodîș, sodeaș, solduș, „chezași“, „copărtaș“, „răzeș“, venit prin maghiarul svovados (szvodos, szavatos
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
forma Vercserova. Atestările, începînd cu secolul al XV-lea, au, în pe nul tima silabă, cînd o, cînd e, cînd a (Worchorova, Verchiorova, Varcziorova, Varcharowa). Formele Worchorova, Varcharo va și altele cu aceeași vocală în primele silabe sunt urmarea armoniei vocalice, obligatorie în limba maghiară. Formele Verchiororova, Varcziorova, Vircherova redau probabil grafic o variantă romînească veche, *Vîrcerova, din care, printr-o asimilare regresivă, a rezultat actualul Vîrciorova. Zonele în care se află toponimele menționate sunt înțesate de oiconime slave (Orșova > Rîșava
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
limbi istorice într-un tip sau altul este de natură cantitativa și comparativa. În această tipologie se vorbește de limbi predominant sintetice vs predominant analitice sau de limbi mai analitice vs mai sintetice decît altele; se vorbește despre limbi predominant vocalice vs predominant consonantice sau despre limbi mai vocalice vs mai consonantice decît altele etc. 4. Conceptul de tip lingvistic pur nu există decît în planul abstracțiilor teoretice și este stabilit printr-un raționament de tip deductiv. Din această perspectivă tipul
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de natură cantitativa și comparativa. În această tipologie se vorbește de limbi predominant sintetice vs predominant analitice sau de limbi mai analitice vs mai sintetice decît altele; se vorbește despre limbi predominant vocalice vs predominant consonantice sau despre limbi mai vocalice vs mai consonantice decît altele etc. 4. Conceptul de tip lingvistic pur nu există decît în planul abstracțiilor teoretice și este stabilit printr-un raționament de tip deductiv. Din această perspectivă tipul este un construct asemănător variantelor lingvistice, el actualizîndu-se
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
sporadica și de către lingviștii români a concepției coșeriene asupra tipului lingvistic provine, în primul rînd, din dificultatea aplicării ei. 4.3. Încercare de sinteză a clasificărilor tipologice 165 4.3.1. Criterii fono-prozodice Din perspectiva fonetica limbile pot fi predominant vocalice (de pildă hawaiana, ca și alte limbi polineziene, are 10 vocale și 8 consoane) sau limbi predominant consonantice (că limbile caucaziene, unele cu 60-70 de consoane). Armonia vocalica este caracteristică limbilor aglutinante, concretizîndu-se în iterări vocalice în silabe succesive. În
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]