KorAP: Find »[drukola/base=vocalizare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 8 >

194 matches

Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000

însoțite de vorbirea adultului. În perioada preverbală se dezvoltă conduitele care la prima vedere au caracter de prefigurație a limbajului ca și conduitele de inteligență reprezentative: acestea sunt conduitele de comunicare. Copilul are astfel o reprezentare, o stare de comunicat. Vocalizările și țipătul indică starea de plăcere sau neplăcere și sunt utilizate foarte repede diverse mijloace fonatorii pentru a obține efectul dorit. Țipetele de plăcere sunt emisii nasalizate, înalte, produse cu aparatul buco - fonator întins, în timp ce vocalizările de plăcere sunt orale

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
o stare de comunicat. Vocalizările și țipătul indică starea de plăcere sau neplăcere și sunt utilizate foarte repede diverse mijloace fonatorii pentru a obține efectul dorit. Țipetele de plăcere sunt emisii nasalizate, înalte, produse cu aparatul buco - fonator întins, în timp ce vocalizările de plăcere sunt orale, profunde și relaxate. În jur de 7 luni, multe opoziții de acest gen, sunt prezente la cele de plăcere-neplăcere, mulțumire-nemulțumire, adăugându-se cele de refuz și acceptare, de surpriză și recunoaștere, de dorință și satisfacție. Aceste

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
repertoriul său, în timp ce linia melodică a vocalelor se va apropia și amplifica, secvențele devenind mai lungi, cu variații de ritm și intensitate. Holofrazele reproduc deja tipurile funcționale ale frazelor adultului: afirmația, întrebarea, imperativul (170; p.1-13). În raport cu conduitele de inteligență vocalizările comunicative, gunguritul, halofrazele constituie un pas către limbajul convențional sistemic și productiv. Copilul emite secvențe de sunete (încă aproximative) pe care le aude și în care descoperă o legătură de semnificație cu o realitate oarecare reprezentată. Apar apoi enunțurile cu

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
receptare, s-au luat în considerație și indicii stabiliți prin etalonare pe o populație de copii americani și publicați de „Doctor’s Manual of Speech Disorders” și care se referă la următoarele criterii de apreciere: 1) Dezvoltarea vorbirii normale în vocalizări și răspunsuri la sunetele vocale (până la 1 an). 2) Căile de dezvoltare ale vorbirii normale în ceea ce privește articularea și inteligibilitatea generală (1-2 ani). 3) Căile de dezvoltare normală a vorbirii expresive, a limbajului și înțelegerii vorbirii (2 -6 ani) (82; p.

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
normal, sunt numai ușor schițate la copilul rhinolalic deoarece „capacitatea vitală a pulmonului este cu ⅓ mai redusă decât la copii sănătoși, ventilația și schimbul de gaze fiind modificate” (163; p. 219; 184; p. 61-66). La copilul normal sonoritatea structurală a vocalizărilor, gânguritului și lalalizării este consecința eforturilor musculare ce determină hipertensiunea deschiderii glotei, deschidere care se face sincinetic. Apar apoi sunetele labiale, clonice, mai voluntare și treptat copilul în procesul de imitație descoperă raporturile între mișcarea buzelor, limbii și audiția sunetului

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
consecința eforturilor musculare ce determină hipertensiunea deschiderii glotei, deschidere care se face sincinetic. Apar apoi sunetele labiale, clonice, mai voluntare și treptat copilul în procesul de imitație descoperă raporturile între mișcarea buzelor, limbii și audiția sunetului. La copilul cu despicătură vocalizarea din primele luni ca reacție la vocea umană este fără intensitate, extrem de săracă, în multe cazuri inexistentă. Sunetele labiale m, p, b, nu intră în structura fonetică a gânguritului și a lalalizării ca și elementele consonantice linguo-velare c, g și

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
de la care se dezvoltă vorbirea” (112; p.251). La subiecții noștri aceste elemente au un repertoriu sărac și limitat datorat absenței plasticității organelor vorbirii, lipsind varietatea de sunete întâlnite în gânguritul copilului normal, care generează reîntăriri și repetări prin care vocalizările se organizează în limbaj. Mac Carty precizează că aici trebuie să înceapă, de fapt, explicația dezvoltării limbajului (43; p.777). Repetiția de silabe identice sau asemănătoare sunt monosilabe redublate - ma-ma - formate exclusiv din nasalele m, n și vocale chiar dacă

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
lingvistică. La copilul rhinolalic se apropie de emisia sonoră „model” prin eliminarea progresivă a erorilor și selectarea mișcărilor care dau rezultatele cele mai apropiate de cuvântul real. Și la copilul cu despicătură de văl palatin ca și la cel normal vocalizările sunt folosite ca mod de comunicare înainte ca unitățile verbale propriu-zise să fie constituite și înțelegerea apare înaintea folosirii cuvintelor, dar la copilul malformat, această perioadă este mult prelungită față de normal, toate etapele ei având anumite caracteristici (grafic 1). Perioada

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
având anumite caracteristici (grafic 1). Perioada preverbiajului este întârziată față de normal cu circa 2-3 luni manifestându-se prin sunete fără rezonanță orală, lipsite de inflexiuni tonale și sărace în ceea ce privește repertoriul posibilităților de emisie. Lalalizarea este de fapt o continuare a vocalizării anterioare în care emisiile consonantice sunt velare, difuze, înlocuite prin alte emisii consonantice posibile (pa-pa-pa sunt înlocuite cu ma-ma-ma). Deși procesul de selectare conform modelului lingvistic prezentat de anturaj începe, realizarea sonoră este neconformă cu modelul primit prin

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
interesate în articulare cu consecințe pe plan psiholingvistic. O serie de factori psihosociali contribuie de asemenea la amânarea activității de manifestare verbală deoarece familia subapreciază posibilitățile copilului de a învăța vorbirea și renunță să-i vorbească, să-l imite în vocalizare, să-l stimuleze în efectuarea emisiilor sonore, pentru a-i crea o stare psihofiziologică activă, favorabilă vorbirii. Adesea micul handicapat este considerat un bolnav irecuperabil. Starea afectivă creată paralizează atât mecanismele vorbirii cât și procesele de gândire și inteligență. Repertoriul

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
în domeniul simbolismului sunetului, în strânsă legătură cu ipoteza gestului gurii și în prezent continuată de psiholingviști, sprijină noțiunea că există anumite „universalii” fonetice, semantice, care au aceeași origine pregesturală și care ar fi condiționat vorbirea articulată mai direct decât vocalizările emoționale ale caracterelor primare neumane (Taylor, Holland și Wertheimer, citați în discuțiile purtate de Gordon) (73; p.5-32). În general, putem afirma că vorbirea copiilor cu despicături congenitale labio-maxilo-palatine se caracterizează printr-un sistem fonologic dislalic polimorf, pe un fond

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
luni, programând apariția și dezvoltarea elementelor vorbirii corecte după modelul normal. În această etapă factorul de legătură este mama care învață cum să stimuleze vorbirea printr-o serie de jocuri în scopul de a exercita puterea suflului bucal, respirația nasală, vocalizările, gimnastica obrajilor, buzelor, limbii, vălului palatin, accesibile copilului între vârsta de 2 ani - 4 ani. Gradul de stabilizare a stereotipiilor verbale în momentul tratamentului complex, determină conținutul muncii logopedice și durata ei. Sistemul particular de autoaferentație a actului fonator, folosit

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
de mișcare a buzelor, obrajilor și a limbii, demonstrate în oglindă. Apariția și dezvoltarea vorbirii este astfel dirijată prin exerciții preliminare programând formarea elementelor constitutive ale actului fonator printr-o serie de jocuri care exercită puterea suflului bucal, respirația nasală, vocalizările, miogimnastica obrajilor, buzelor, limbii, vălului palatin operat, accesibile copilului între vârsta de 1 an și 6 luni și 3 ani. 4. Crearea unui mediu psiho-afectiv, de intercomunicare în care copilul să fie solicitat - prin jocuri, imagini, manevrare de jucării, să

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299

ediția a III-a, Dunod, Paris, 2005. Nagy, W.E.; Anderson, R.C., „How Many Words are there in Printed School English”, Reading Research Quaterly, nr. 19, 1984, pp. 304-330. De ce este bine să vocalizăm atunci când învățăm, chiar dacă nu suntem papagali! Vocalizarea și eficiența memorării Câte nu s-au spus despre repetare, despre învățarea pe de rost (papagalicește)! De fapt, o supraveghere zilnică a școlarilor pare să discrediteze această practică. Un elev citește cu voce tare un text; o face perfect, însă

[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
citește cu voce tare un text; o face perfect, însă dacă îl întrebăm apoi ceva, ne dăm seama că nu a înțeles din el nimic... L-a citit papagalicește. De asemenea, observăm frecvent cum copiii își mișcă buzele citind; această vocalizare tăcută este numită de cercetători „subvocalizare” și s-a remarcat că ea se manifestă fie în timpul citirii, fie în timpul memorării. Fără să fie mereu conștient, adultul procedează la fel, dar subvocalizarea este atât de bine interiorizată, încât mișcarea buzelor este

[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
cu voce tare la școală și care de-acum nu mai slujește la nimic sau este un mecanism util memorării? Cu ajutorul unor experimente complicate care necesitau o aparatură fiziologică, canadiana Betty Ann Levy a pus în evidență scăderea memoriei atunci când vocalizarea este împiedicată printr-o tehnică simplă de concurență vocală: în timpul prezentării vizuale (lectură) sau auditive (audiție), subiectul este pus să repete cu voce tare o secvență vocală repetitivă, de exemplu, hi-ya (Levy, 1971; 1975) cifrele de la 1 la 9 (Peterson

[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
sau auditive (audiție), subiectul este pus să repete cu voce tare o secvență vocală repetitivă, de exemplu, hi-ya (Levy, 1971; 1975) cifrele de la 1 la 9 (Peterson și Johnson, 1971) sau la, la, la (Lieury și Choukroun, 1985) etc. Suprimarea vocalizării duce la o puternică scădere a memoriei. Scăderea eficienței memorării atunci când vocalizarea este suprimată (după Betty Ann Levy, 1971) Reamintire Recunoaștere Control 26% 73% Suprimare 15% 59% Astfel, în cadrul unui studiu realizat de Levy, reamintirea și recunoașterea listelor de cuvinte

[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
secvență vocală repetitivă, de exemplu, hi-ya (Levy, 1971; 1975) cifrele de la 1 la 9 (Peterson și Johnson, 1971) sau la, la, la (Lieury și Choukroun, 1985) etc. Suprimarea vocalizării duce la o puternică scădere a memoriei. Scăderea eficienței memorării atunci când vocalizarea este suprimată (după Betty Ann Levy, 1971) Reamintire Recunoaștere Control 26% 73% Suprimare 15% 59% Astfel, în cadrul unui studiu realizat de Levy, reamintirea și recunoașterea listelor de cuvinte (sau de fraze) sunt mai puțin eficiente atunci când subvocalizarea este suprimată în

[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733

neuitată, nămeții rozalbi de meri și de caiși Înfloriți rostogolindu-se până În satul româ nesc urgisit dincolo de zidurile Cetății. Rezemați de stela funerară a sasului răposat acum două sute cincizeci de ani, ascultam Îmbrățișați, prin ceața matinală a zilelor de mai, vocalizările latine ale valahilor noștri din vale, lătratul Înăbușit al câinilor, mugetul prelung al vitelor duse la pășune, trâmbițatul Încrezut al cocoșilor, vesela Întrecere a cio canului pe nicovala meșterului, toată larma virgiliană a satului românesc, cu lumea lui gureșă la

Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie (2014) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632

secolul al X-lea d.Hr. - simplific lucrurile de dragul clarității - câteva generații de specialiști, numiți masoreți, punând la punct un sistem special de semne reprezentând vocalele, au ajuns la fixarea și stabilizarea textului ebraic. La origine, existau două sisteme de vocalizare: sistemul babilonian, În care punctele-vocale se puneau deasupra literelor, și sistemul tiberian (inventat și practicat În provincia Tiberiadei), În care punctele-vocale se așezau dedesubt. Ultimul a devenit universal. Textul exemplar al Bibliei folosite de evrei este Diqduke ha-teamin, stabilit de către

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183

prin poziția de plasare a limbii, similară cu cea adoptată la articularea fonemului t, dar explozia este înlocuită de o fricțiune nesonoră, similară articulării consoanei ș. Caracterul surd este conferit prin sunetele t, ș. Complexul sonor se termină cu o vocalizare în e, respectiv i, care îi conferă caracterul unui sunet mixt. Poziția sistemului articulator și emisia fonemelor ce, ci Limba realizează ocluzia pe o arie largă, plasată fiind pe palatul dur, cu vârful ridicat spre alveolele superioare, iar marginile sprijinite

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
celui utilizat în articularea fonemului ș. Imediat mandibula coboară, buzele iau o poziție de ușoară propulsie, iar limba se retrage și se așează în poziția de emitere a sunetului e sau respectiv i. Prin succesiune rapidă a ocluziei, fricțiunii și vocalizării, sunete t, ș, e sau t, ș, i nu se rostesc distinct unul față de altul, ci deodată, scurt, prin contopirea lor într-un singur sunet: ce sau ci. Logopatul trebuie să vizualizeze și să intuiască într-o mișcare lentă și

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
pronunției corecte a sunetelor d, j cu sonoritate deplină, la care se adaugă rostirea limpede a vocalelor e, i. Ca și omorganicele lor ce, ci, aceste sunete se rostesc scurt, într-o contopire perfectă a sunetelor d, j, urmate de vocalizarea conferită de fonemele e și i. Într-o primă etapă se reamintește articulare sunetelor d, j, care se rostesc separat, folosind o vibrare accentuată a corzilor vocale, și se repetă și articularea vocalelor e și i. Se urmărește ulterior obținerea

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
se poate realiza. Dacă nu se poate recâștiga sonorizarea prin evocarea cuvântului primordial, corecția defectului impune revenirea la recăpătarea sonorizării sunetelor d și j prin tehnica palpării vibrațiilor laringiene. Ulterior se obține fuziunea consonantică semiocluzivă dj la care se adaugă vocalizarea sunetelor e și i. O tehnică specială pentru deprinderea sonorizării laringiene o constituie articularea sunetului î într-o manieră continuă de tip mârâit „îîîî'. Transformarea t în d se face prin înmuierea exploriei articulatorii pentru t cu coborârea mai largă

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
O tehnică specială pentru deprinderea sonorizării laringiene o constituie articularea sunetului î într-o manieră continuă de tip mârâit „îîîî'. Transformarea t în d se face prin înmuierea exploriei articulatorii pentru t cu coborârea mai largă a mandibulei și antrenarea vocalizării lui î. Aceeași tehnică este utilizată pentru transformarea lui ș în j pe fondul vocalizării lui î. Redobândirea lui d și j permite să recurgem la exerciții mecanice de articulare a sunetelor d, j, e sau d, j, i, în

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]