183 matches
-
la fel. O strălucire extrem de vie lumină ochii abatelui. Cu smerenie, își lăsă în jos capul. — Ei, da! recunoscu cu gravitate. Ceva asemănător mi s-a întâmplat și mie. Din spatele primelor șerpuiri ale cărării se ridicară din nou proteste și vociferări. într-o izbucnire de mânie, Balamber îi vorbi lui Khaba, poruncindu-i să se ducă să calmeze centuriile. Se întoarse apoi din nou spre călugăr: — Tu n-ai fost din totdeauna călugăr, așa e? — Nu. Am fost... multe. O vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o să asculte de tine! O brunetă grațioasă, cu niște ochi incredibili, mari și azurii, scăpă din mulțime și îi aduse un burduf cu hidromel: Ține, îi spuse, zâmbind. Măsurându-l cu admirație, în vreme ce el își potolea setea, îi strigă în mijlocul vociferărilor tovarășilor ei. De-acum, ești de-al nostru! 12 în întunericul nopții, barca tăia lent negura care, ca un văl impalpabil, plutea pe deasupra râului. Liniștea apăsătoare era spartă doar de clipocitul mărunt al vâslelor ce se afundau ritmic în apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
legalității și în condițiile precare în care am fost aduși. Anchetă a revistei 22, apărută în numărul 1 din 1993 P.S.: La ultima ședință de Consiliu (din 12 ianuarie 1993), totul a fost astfel organizat astfel încât zgomotul de fond și vociferările continue să acopere tot ce se spune împotrivă și să nu se ia nici o măsură concretă de îndreptare a lucrurilor. Ca și președintele Iliescu, președintele Dinescu nu acceptă să părăsească scaunul, în ciuda falimentului spre care a condus Uniunea. Întrucât mitul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
stă să cadă, pe care e scris cu litere galbene, scorojite, Feroviarul, și se oprește în prag. Să intre, să nu intre? O fi vreo bombă ordinară, se gîndește zgîindu-se la ușa din lemn din dosul căreia răzbat înjurături și vociferări. Cam asta este diferența, i-ar fi spus Bătrînul dacă ar mai fi fost posibil să fie împreună, și Roja se hotărăște brusc, apasă clanța jegoasă și pășește înăuntru ca venit dintr-o altă lume. La Nord era cu totul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
aproape zilnice. Cînd la Angelina, cînd la Tușica. Aceeași poveste, Părințelul și Curistul erau nelipsiți, Roja și Delfinaș veneau și plecau, însă niciodată împreună. Vecinii au început să fie înnebuniți imediat din cauza ușilor trîntite, a muzicii date prea tare, a vociferărilor care treceau prin pereți. Începeau să sune pe la Miliție, să ciocănească în țevi cu obiecte metalice, să bată la ușă din cinci în cinci minute, să amenințe. Fără nici un rezultat, atmosfera se domolea doar cînd ceilalți se hotărau să plece
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lor. Momentul de consternare trecuse și mulți boieri îndrăzniră să ridice glasul spunând despre Brâncoveanu că a fost domn bun și înțelept, iubitor de pace și credincios împărăției padișahului. Capugiul Mustafa, bumbașirul executor al hotărârii sultanului, oftă ușurat, știa că vociferările descarcă tensiunile mari, așa că trecu rapid la îndeplinirea practică a misiunii sale. Cu cei doisprezece oameni ai săi arestă seimenii lui Brâncoveanu și-i închise în clădirea corpului de gardă, după ce alese câțiva pe care-i trimise la Giurgiu în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în jurul unei căruțe. Cu incuriozitatea mea de om comod, organizată de-a lungul vremii conștient și metodic, mi-aș fi făcut loc prin mulțime, fără să cercetez cauza îmbulzelii. Dar Adela n-a ajuns încă la indiferentismul meu filozofic. Din vociferările lumii ațâțate, am reconstituit evenimentul în liniile lui generale: un țăran - aducând șefului de post suprema insultă de a nu-i recunoaște dreptul de rechiziție asupra unui purcel - zăcea galben, strivit, nemișcat, în căruța care trebuia să-l ducă la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ceai să-i storci în gură, zise bătrâna, plecând târșit mai departe. NUNTĂ îN BĂRĂGAN Sub casa cu grădină mărginită de salcâmi iarba coboară în pantă, rupându-se deasupra unui maidan. Vara, maidanul exala mirosuri pestilențiale iar seara răsuna de vociferări : acolo copiii jumuleau o minge. în locul țipetelor, într-o zi a scrâșnit un ambreiaj. De-atunci a început o forfotă care, multă vreme, ținu trează împrejurimea. Ceea ce se petrecea sub grădină, a rămas câtva timp un mister. Fum albăstrui, miros
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
formând o comisie propie pentru a evalua din nou lucrul executat În timp ce lucrătorii speriați se Îmbulzeau la șantier cerând explicații fiind timorați de cele ce vor urma și vor fi forțați să restitue sumele de bani Încasate. Se produse agitație, vociferări. În această jalnică situație a lui Tony Pavone, comisia ordonată Își Începu activitatea de investigații și măsurători la platforma betonată Afumați. Peste patruzeci de Înalți funcționari isteric dirijați, urmăreau pe un soare dogoritor ce - ți tăia răsuflarea, cum doi-trei muncitori
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lumânarea, nici la comandă nu ți-l face nimeni!...“ Asta... asta chiar că n-o mai înțeleg! strigă Ivan Feodorovici, ajuns la cel mai înalt grad de indignare. — Încetează, Kolea! strigă prințul pe ton implorator. Din toate părțile se auziră vociferări. — Citește! Citește orice-ar fi! le-o reteză Lizaveta Prokofievna, care se vedea că se stăpânește doar cu mari eforturi. Prințe! Dacă nu mai citește, ne certăm! Nu mai era nimic de făcut. Kolea, înfierbântat, roșu, tulburat, continuă lectura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
va trebui să o vadă cu ochii lui... Iulia Caelis îl face atent. Parthenicus arată cu degetul spre ei și spune cu voce tare: — Trio Fulcinius! Cel strigat se clatină. I se taie picioarele. Înaintează tras de Caelis, insensibil la vociferările mânioase cu care este întâmpinată alegerea cubicularului. — Au ajuns senatorii să dea întâietate fiilor de liberți...! — Uite-i cum se fudulesc de când au voie să poarte inele de aur și pot intra în rândul cavalerilor! — Eu am venit cu probleme
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e proastă, va fi ușor de strunit și se va integra. Se pregătește să-i vorbească despre templu și despre viața lor de aici când, pe neașteptate, două preotese cad grămadă peste ele. Vântură din brațe să-și păstreze echilibrul. Vociferări mânioase o înconjoară din toate părțile. Chiar înainte de a-i simți mirosul caracteristic, al șaselea simț o avertizează că Asinia e din nou prezentă printre ele. Cum de a scăpat de sub supravegherea Corneliei? Și unde vrea să ajungă? La rex
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
l-a apucat azi? După câteva minute, Vittelius pare că se decide. Adoptă o poziție marțială și spune cu glas bubuitor: Aveți grijă cum luptați! Scade tonul: — Știți doar că prezidează Drusus, fiul lui Tiberius Nero. Din piepturile luptătorilor urcă vociferări nemulțumite: — Data trecută a pus să fie uciși până și cei care se împie dicau și cădeau din greșeală. — Ba a și coborât în arenă să le observe chipul când își dă deau sufletul. — Nu e treaba noastră să discutăm
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Miller, cretinule! Vecinul lui Duncan, Quigley, Începu să bată cu ceva - probabil cu solnița lui - În podeaua celulei. Taci, urla el, Împuțitul naibii! Miller, curvă nerușinată! Te-am visat ca pe-un astru... Dar Miller continuă să cînte, peste toate vociferările, peste mugetul depărtat al raidului, și partea cea mai proastă era că, inițial, acest cîntec era, de fapt, foarte melodios. Unul cîte unul, oamenii tăcură de parcă l-ar fi ascultat. Chiar și Quigley Își aruncă solnița și nu mai urlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cât de mult suferă, n-are nici un sens, poate doar se preface, dar și prefăcătoria este o boală, așa că trebuie să îți faci la fel de multe griji, cum să mă lupt cu toate astea, până când se aude vocea compasiunii, înfrângând demonul vociferărilor, care se îndepărtează și dispar, rușinate de ele însele, iar ea strigă, umplând întreaga casă, este bolnav, este bolnav, boala vine și îl ia cu ea, îl târăște în abisurile ei. Îmi pun pe mine un halat de baie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spre centru! De la I.M.G.B., „23 August”, din Militari...”. Eram prea obosit ca să înregistrez această informație, așa că m-am culcat destul de liniștit, pe patul de campanie din birou. După un timp, am fost trezit de zgomotul unor pași repezi și de vociferări învălmășite. Aveam să aflu că tocmai revenise la unitate grupul de anchetatori ce fusese trimis la Jilava, dar rechemat înainte de a ajunge la destinație. M-am încălțat, mi-am luat haina și am ieșit. Mai toți colegii erau îngrămădiți în
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
spre piață cu coșuri cu legume timpurii. Țigăncile cărau pe umeri snopuri de flori. Cerul era portocaliu-roșiatic și răcoarea nopții nu se risipise. Oameni la început rari apoi din ce în ce mai mulți, grăbindu-se, grăbindu-se. Și deodată, glasurile, respirațiile, pașii, claxoanele, vociferările, zgomotul obloanelor ridicate, scrâșentul frânelor, clopotele tramvaielor, strigătele treptat înmulțite s-au adunat închegate în respirația colosală a orașului care nu mai dormita. Devenise din nou un stup colcăitor, amenințător. Ca o mașinărie fantastică și uluitoare care înghite orice ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
după pedepsirea conspiratorilor. Imaginea Îmi este Încă vie În minte ca o rană deschisă... Domnule colonel, dacă astfel arată conspiratorii dumneavoastră, precum fetița aceea...“ (Lăsați-l să termine! Domnilor, puțină toleranță)... „și dacă ăsta este prețul pe care Rusia trebuie...“ - vociferări, proteste, rumoarea Întrerupe vorbele și șirul amintirilor. („Domnilor, este timpul să mergem la culcare. MÎine ne așteaptă o zi grea... Domnilor, permiteți-mi să vă atrag atenția, afară s-a crăpat de ziuă.“) CÎnd X Închidea cartea - acum deja subliniată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu poftă. Când începusem a ne sătura, nu știu care dintre noi a făcut o glumă pe tema postitului de noapte, care a declanșat hohote de râs. De fapt, pe măsură ce ne-am potolit foamea, ne-a cuprins o stare de euforie, cu vociferări și glume cam nepotrivite pentru sfântul locaș, în care ne găseam, deși nu am băut fir de alcool. Furați de buna noastră dispoziție, am depășit se vede ora la care călugărul ne-a invitat la slujbă si deodată auzim pe
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
zbir care a sfârșit osândit pentru delapidare -, comisarul Coemgiopolu, un Ercule, înalt de doi metri, ofițerul de sergenți Chipiliu, celebrul Mischiu, alt ofițer de sergenți etc. Venirea noastră a reîncurajat pe mediciniștii înghesuiți prin celule și coridoare. O explozie de vociferări izbucnește. Mediciniștii - în parte - reapar în curte, o scurtă învălmășeală urmează, dar liniștea se restabili. Emil Frunzescu, Petre Inotescu și Leon Constantinescu fură arestați. Procurorul Chiru Economu veni la spital și arestă pe Emil Frunzescu, care fu personal desemnat de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
ne așteptam, noaptea, la alarme aeriene și tata ne interzicea accesul la pijamale; delicat, am stins lumina și mi-am scos, cu aceeași grijă, ca să nu-l trezesc, sandvișurile, mâncându-le în întuneric; așteptam Kievul, a sosit, am auzit multe vociferări, în rusă, de afară, a durat mult până am plecat, eu începând - ca prostul, ca lașul deodată liniștit, ca micul idiot ieșit întreg dintr-un adăpost după încetarea alarmei - să mă joc cu două cuvinte: „Babi Yar, Babi Yar”, transformându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
unele pe altele, postează link-uri, pagini, youtuburi, articole, intimități, stupidități, blogăreli, god knows what else too. Scroll down la infinit.“ Câteva luni s-a simțit ca un pacient la psihiatrie. „Un schizofrenic ce nu poate filtra informația, vocile și vociferările, nici măcar propriile gânduri.“ Apoi, a găsit soluția. și-a făcut pagină separată, pagina fotografului Miri Bratu. S-a gândit că astfel îi va putea ține la curent pe cei interesați de pozele sale, iar în contul personal va rămâne cu
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
clujencelor, Alexandru Dezmeri, a spulberat mitul ardelenilor calmi, protestând vehement la deciziile arbitrilor, în condițiile în care echipa sa era condusă la 9 goluri diferență. În consecință, după ce inițial i s-a arătat cartonașul galben, tehnicianul clujean și-a continuat vociferările și arbitrii au dictat eliminare la bancă. În semn de protest, Alexandru Dezmeri și-a lipit gura cu o bandă de leucoplast, din minutul 25 și până la finalul meciului ! 24 MAI La final de sezon handbalistic 2009-2010, Bacăul Sportiv realizează
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
liceele. A fost o competiție reușită, necesară și care s-a desfășurat într-un spirit de fair-play deosebit. Pe parcursul celor trei zile ale turneului final, nu am auzit nici din partea profesorilor și nici din partea jucătorilor, înjurături, proteste la adresa arbitrilor sau vociferări. Toată lumea a rămas în relații de prietenie, nu au existat niciun fel de animozități la festivitatea de premiere și exact asta ne-am dorit să realizăm. Să nu uităm că acești tineri vor fi jucătorii și spectatorii de mâine ai
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
Bineînțeles, mă aștept că savanții să-și unească eforturile pentru a încerca să se împotrivească planului meu. Vă previn, însă, că orice împotrivire ar fi zadarnică. Spunând acestea, Grosvenor întrerupse legătura cu puntea de comandă, fără a se sinchisi de vociferările oamenilor. 26 Cam la o oră după ședință, Grosvenor îl văzu pe ecranul videocomunicatorului pe McCann: - Aș dori să vin să te văd. - Poftește! îi răspunse Grosvenor, vesel. Geologul păru să șovăie: - Presupun că ai pus capcane pe coridor. - Mda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]