377 matches
-
o „trupă națională extraordinară”. Reprezentațiile vor dura două luni, bucurându-se de o entuziastă primire din partea publicului. Personaj vanitos, dacă nu grandoman, brăileanul își va face un titlu de onoare din a fi adus aici pe scenă, pentru prima oară, vodevilul național. În 1850 și 1851 face parte din trupa lui Costache Caragiali. La Pitești, în stagiunea 1852-1853, se ocupă de regia unor spectacole. Institutor la Ploiești timp de mai mulți ani, din 1869 dă și aici un impuls teatrului de
HALEPLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287399_a_288728]
-
ianuarie 1846) și Jignicerul Vadră sau Provincialul la Teatrul Național (jucată în februarie, același an), care nu era doar o „scenă de haiduci”, ci, după spusele autorului, și o satiră a melodramelor ce invadaseră scena. A făcut și prelucrări de vodeviluri franțuzești. Lucrarea Șezătorile la țară s-a pierdut, la fel ca și Réflexions politiques, écrites dans la prison d’Edimburg. Miezul ideilor sale despre literatură stă - în spiritul „Daciei literare” - în credința că, trăgându-și sevele din istorie, din realitatea
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
Societății Dramatice, figurează între primii societari clasa I (1879). Aflat la început sub înrâurirea lui Matei Millo, L. își conturează treptat un mod propriu de interpretare, un stil burlesc, șarjat, din specia comicului naiv. A jucat în toate comediile și vodevilurile lui V. Alecsandri, fiind, printre altele, creatorul rolurilor Clevetici și Sandu Napoilă. A făcut, fără pic de înzestrare, multe traduceri (între care Avarul de Molière) și prelucrări de farse și vodeviluri din repertoriul francez al vremii - Émile Boyer, Victorien Sardou
LUCHIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287877_a_289206]
-
specia comicului naiv. A jucat în toate comediile și vodevilurile lui V. Alecsandri, fiind, printre altele, creatorul rolurilor Clevetici și Sandu Napoilă. A făcut, fără pic de înzestrare, multe traduceri (între care Avarul de Molière) și prelucrări de farse și vodeviluri din repertoriul francez al vremii - Émile Boyer, Victorien Sardou, Eugène Labiche, Paul de Kock, Ludovic Halévy, Victor Bernard, Henri Murger și foarte mulți alții. - rămase în manuscris. Repere bibliografice: Massoff, Teatr. rom., I, 459-466, II, 145-151, 285-294, passim; Olga Flegont
LUCHIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287877_a_289206]
-
incomod, făcând oarecare concurență Teatrului cel Mare de la Copou. Poate și din cauza unor șicane, se strămută la Focșani, unde construiește un teatru, deschis în 1873. Sărăcit, cu sănătatea șubrezită, moare de cancer. L. a scris mult, mai ales farse și vodeviluri (în parte, traduceri și localizări), canțonete și „cânticele comice”. Cu unele a obținut succese mari, de pildă cu vestita, în vremea ei, comedie Vlăduțu mamei (1875). Piesa, cu muzică de Eduard Caudella, i-a inspirat lui Avram Goldfaden comedia Șmendrik
LUPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287929_a_289258]
-
nuvele istorice, traduceri, dar obține și colaborarea poeților Gh. Tăutu, N. Nicoleanu, N. Roiu, V. Gr. Pop. El reproduce, de asemenea, din versurile lui Dimitrie Petrino, N. Pruncu, fabule de C. Stamati și tipărește scrieri teatrale aparținând lui Teodor Boian (vodevilul Teatrul la țară) și Șt. Mihăileanu (tabloul în versuri Blestemul unui țăran murind, jucat în 1868 la Teatrul Național din București). N. Nicoleanu traduce din Alfred de Musset (poezia Nu mă uita), iar I. V. Adrian din Théophile Gautier (poezia
STELUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289919_a_291248]
-
Drept din București și își continuă studiile la Paris, începând din 1858. Magistrat, apoi avocat, a fost în două legislaturi deputat liberal de Vlașca. Scriind, L. trece cu ușurință de la teatru la poezie, de la proză la cronica literară și dramatică. Vodevilul George sau Un amor românesc (1851), piesă convențională despre triumful dragostei asupra moravurilor „moleșite”, este influențat de vodevilurile lui E. Scribe și Mélesville, după cum Sanuto (1851), o dramă emfatică, plasată în Veneția secolului al XVI-lea, pare mai curând tradusă
LAZARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287759_a_289088]
-
două legislaturi deputat liberal de Vlașca. Scriind, L. trece cu ușurință de la teatru la poezie, de la proză la cronica literară și dramatică. Vodevilul George sau Un amor românesc (1851), piesă convențională despre triumful dragostei asupra moravurilor „moleșite”, este influențat de vodevilurile lui E. Scribe și Mélesville, după cum Sanuto (1851), o dramă emfatică, plasată în Veneția secolului al XVI-lea, pare mai curând tradusă ori cel puțin prelucrată. Alte lucrări dramatice sunt Massim pictorele (1858) și Boierii și țăranii odinioară, piesă reprezentată
LAZARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287759_a_289088]
-
piese sunt „dramatizări” ale unor episoade biblice sau ale unor momente istorice reconstituite fantezist - Abraam, Ciceron, Traian și Dochia, Bogdan I sau Întemeietorul Moldovei, Alexandru cel Bun. Altele sunt comedii (într-un act), cu sau fără cântece, vădit influențate de vodevilul francez, reiterând în forme extrem de stângace mici și banale intrigi familiale și amoroase, încheiate cu inevitabile busculade și/sau căsătorii. Câteva dintre versiunile lui după piese de autori celebri sau la modă au fost folosite în reprezentațiile Teatrului Național din
BOGDAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285786_a_287115]
-
morților, jucată în 1854, Banul Craiovei, dramă istorică, Treisprezece septembrie 1848 (sau Santinela română, 1861), „tablou național”, Fanarioții, Dreptatea lui Mircea Vodă, pusă în scenă în 1865 de trupa Tardini-Vlădicescu. A tradus și localizat un mare număr de piese și vodeviluri, ca Pălăria de paie de Italia (Eugène Labiche și Marc-Michel), Moștenitorii (Adolphe Belot), Peticarul din Paris (Félix Pyat), Curierul din Lyon (Adolphe Philippe D’Ennery), Bertan matelotul, Benvenuto Cellini, Lady Melville, Mama vinovată, Cum vine mintea la copii, Fata regimentului
STANCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289863_a_291192]
-
din casă), iar un volum de proză, Amintiri despre o vânătoare în Basarabia, a apărut la Odessa, în 1854. S.-C. a scris mai întâi în rusește, pentru că „în toată Rusia nu există - spunea - o tipografie română”, dar operele sale - vodeviluri, farse, comedii: Pariurile sau Femeia coace, iar dracul face și Creditorii, prelucrări după V. Alecsandri, Parvenitul, Mademoiselle Méphistophélès, Singurătatea unui holtei, Logodnicul superstițios sau Rotirea meselor, drame: Scotofil sau Victima pasiunii, Jocul sorții, Copiii condamnatului, Silven, legende: Zâna din Nipru
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
norma bunului-simț, și un tineret superficial, interesat numai de avere și de modă, sunt la S.-C. - ca la părintele său, Costache Stamati - ținta atacurilor în comedie (Parvenitul, Un unchi și trei nepoate, Trei bunici și un nepot). Farsa și vodevilul ridiculizează manii, absurdități, metehne, cum ar fi snobismul (Fricosul, Bacilul amorului, Cânofilul). Cam silite și artificial demonstrative, situațiile nu sunt lipsite de încărcătură comică, de altfel ca și limbajul, când nu e prea căutat și când scriitorul reușește să intre
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
de teatru și muzică devenind numeroase, la orașe și la sate. Era o acțiune propagandistică și de aceea criteriul selectării pieselor era cel etico-național. S-au pus în scenă piese accesibile, de obicei comedii inspirate din viața satului, scenete umoristice, vodeviluri, melodrame și, mult mai târziu, drame și tragedii. Autorii cei mai gustați sunt Vasile Alecsandri și Iosif Vulcan. Au fost jucate și O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale, Ovidiu și Despot-Vodă de V. Alecsandri. După o perioadă de stagnare, între
SOCIETATEA PENTRU FOND DE TEATRU ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289765_a_291094]
-
Hippolyte Taine, iar Spiru Prasin schițează portretul lui Catulle Mendès. Din Alphonse Daudet este selectată schița Prima mea piesă (tradusă de N. Livescu), iar V. Podeanu tălmăcește poezia O lacrimă de Sully Prudhomme. Încercarea de a deplasa atenția publicului de la vodevil și melodramă spre „piesele serioase, clasice ori moderne, dar nesenzaționale” este exprimată în articolul Curentul german în teatrul nostru, semnat Naid Lireanu (probabil un pseudonim). Mihail D. Paleologu și N. Vaschide trimit materiale legate de viața teatrală din Paris: O
SCENA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289547_a_290876]
-
bucuriile și neplăcerile inerente), comediile sale dezinvolte, de o anume grație, vădesc și meșteșug, ceea ce le-a asigurat succesul. Tipărită postum, în volumul Opere complete (1920), piesa La 30 de ani - poate după Paul-Bernard Rosier -, un amestec de farsă și vodevil, s-a jucat stagiuni de-a rândul. Tonul surâzător, de badinerie, este acela care convine cel mai mult comediografului, cum se întâmplă în sprințara idilă Dragoste de cioban. În schimb, Lizi („Convorbiri literare”, 1894) este o melodramă întocmită după regulile
POLIZU-MICSUNESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288876_a_290205]
-
datinilor strămoșești. Beletristica inserată se circumscrie acestui program. Th. Alexi este autorul unor nuvele istorice prolixe, al unor comedii (Vistavoiul Marcu), pe care le traduce și le localizează fără a indica sursa, al unei tragedii (Domnul Tudor) și al unui vodevil, Lăcustele, în care printre personajele principale figurează Al. I. Cuza și Moș Ion Roată. Alături de Th. Alexi, cu poezii de valoare modestă colaborează George Simu, I. P. Coman, Valentin Dioniu și Iuliu I. Roșca. Învățătorii A. Hodârnău, Z. Florian ș.a. trimit
POSTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288983_a_290312]
-
cu interpretări pline de nerv în roluri de primă ingenuă, mai întâi, iar în zenitul carierei, de femei pasionale, etalând o întreagă gamă de exaltări. Cu o intuiție suplă, căutând să pătrundă în tainițele sufletești ale personajelor, trecea ușor de la vodeviluri la melodrame și drame psihologice ori la partituri din repertoriul clasic și romantic. Aici, îndeosebi, se manifesta la cote înalte jocul ei fremătător. O avantaja și silueta cu atribute statuare. Din sutele de creații, au rămas multă vreme în amintirea
PRUTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289058_a_290387]
-
carieră administrativă lipsită de strălucire, mai mereu fără bani, s-a dedicat compensatoriu scrisului. De-a lungul anilor, începând cu Poezii fugitive (1846), publică o puzderie de opuri cuprinzând versuri lirice și epice, impresii de călătorie, nuvele, romane, tragedii, melodrame, vodeviluri ș.a. E o literatură de fundal, ilustrând, și dincolo de limita cronologică, tendințe ale epocii pașoptiste. Autorul, care scria în 1845 la „Vestitorul românesc”, iar în 1848 la „Pruncul român”, și-a exprimat, fără orgoliu, doar credința exaltată în puterea literaturii
PELIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
excepțională, M. a fost un creator de școală, un reformator care, luând ca model adevărul vieții și natura, s-a impus prin interpretările sale realiste asupra manierei emfatice a rivalilor. Susținând ideea unui repertoriu național axat pe comedii satirice și vodeviluri, a contribuit într-o măsură și la impulsionarea creației dramatice originale. V. Alecsandri a făurit pentru el scene și tipuri, cărora M. le-a dat viață cu vivacitatea și proteismul lui. A început să scrie, de timpuriu, piese ușoare - vodeviluri
MILLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288146_a_289475]
-
vodeviluri, a contribuit într-o măsură și la impulsionarea creației dramatice originale. V. Alecsandri a făurit pentru el scene și tipuri, cărora M. le-a dat viață cu vivacitatea și proteismul lui. A început să scrie, de timpuriu, piese ușoare - vodeviluri, scenete comice în versuri. Cu feeria Baba Hârca (1851), prima operetă românească, cu muzica de A. Flechtenmacher - jucată în premieră în decembrie 1848 -, M., interpret al rolului titular (el este primul actor român care încearcă travestiul), obține un triumf cum
MILLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288146_a_289475]
-
la carantină reapare, sărăcit în haz, popularul personaj al lui Alecsandri, de care M. este influențat covârșitor nu doar în „cânticelele comice” și cu care a colaborat (Lipitorile satelor în Moldova, Nunta țărănească în Moldova). E greu de spus dacă vodevilul feeric Zavistia, comedia Danga sau Influenza, satira Cuconița doarme sunt scrieri originale. Vor fi fiind localizări, așa cum M. - asociindu-se, când și când, cu G. Sion, Grigore Manolescu, Mihail Pascaly - a făcut nenumărate: după Lambert Thiboust (Prăpastiele Bucureștilor), Eugène Scribe
MILLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288146_a_289475]
-
și cronică teatrală, s-a făcut cunoscut și prin transpunerea în românește a libretelor unor opere și operete (Carmen de Georges Bizet, Gioconda de Amilcare Ponchielli, Andrea Chenier de Umberto Giordano, Clopotele din Corneville de R. Planquette) și a unor vodeviluri. În poezie, a tălmăcit din Berta Galeron de Calonne, Béranger, Schiller ș.a. Tălmăcirile sale sunt din franceză și italiană, germană și engleză, ceea ce denotă cultură. SCRIERI: Singurătate, Craiova, 1892; Din vravuri, București, 1894; Doine oltenești, Craiova, 1896; Lew, Craiova, 1899
BURLANESCU-ALIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285960_a_287289]
-
original, A. înțelege să-și pună teoria în practică. Astfel, transpune în românește piese de Victor Hugo, A. D’Ennery, Victorien Sardou, Henri Monnier, Edouard Pailleron, Philippe Dumanoir, Eugène Scribe și Mélesville, Théodor Barrière și Léon Beauvallet, dar în special vodeviluri de Eugène Labiche, Delacour, François-Antoine Jolly, Paul-Bernard Rosier, Paul Siraudin, Gustave Vaez, Varin ș.a. A mai transpus libretele unor opere și operete. Traduceri: [Autor neidentificat], Coaliția, Iași, 1860; A. Ghislanzoni, Celesta, București, 1891. Repere bibliografice: Massoff, Teatr. rom., II, 352-358
ASLAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285468_a_286797]
-
Național din capitală de Ion Șahighian, reprezentată la Cluj, Iași și Timișoara, dar și în Germania. Folosind pigmentul de autenticitate al unui fapt divers, autorul combină elemente ale comediei de situație și de moravuri cu cele de farsă bufă și vodevil pentru a satiriza pe cei ce vor să provoace destinul în mod artificial. Fără semnificație dramatică deosebită, cele patru „tablouri” impun o tipologie de pitoresc provincial, într-o desfășurare scenică alertă. Calități de comediograf vădesc și revistele lui A.: Țara
ASLAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285467_a_286796]
-
Ada Negri, Duiliu Zamfirescu, din Leopardi și Carducci, T. G. Djuvara, din Heine. Ciru Oeconomu publica romanul istoric, cu subiect din vremea Imperiului bizantin, Răzbunarea lui Anastase, iar Duiliu Zamfirescu, însemnări de călătorie străbătute de o subtilă ironie. Cu un vodevil intitulat În pragul scenei colabora I. D. Malla. Scarlat I. Ghica traduce și publică în A.r. tragedia Iuliu Cezar a lui Shakespeare. Un fragment din studiul monografic despre V. Alecsandri de N. Petrașcu apărea la rubrica „Litere”, alături de articole scrise
ATENEUL ROMAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285487_a_286816]