35,255 matches
-
din mine ar putea supraviețui în celălalt. Puțin câte puțin, îi cedez totul, deși cunosc prea bine perversa deprindere de a falsifica ori a amplifica. Spinoza socotea că fiecare lucru are tendința de a-și păstra propria sa condiție; piatra voiește să fie veșnic piatră, tigrul să fie tigru. Eu trebuie să rămân în Borges, și nu în mine însumi (asta, presupunând că eu însumi exist), deși adevărul e că mă recunosc mai puțin în cărțile lui decât în multe altele
Din nou Borges by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14169_a_15494]
-
nu se ocupă de investiții. Poate o fi vorba de achiziții, poate de sprijin militar ne-am închipuit, văzînd știrea în mai multe ziare acum. ROMÂNIA LIBERĂ, EVENIMENTUL ZILEI, ADEVĂRUL se ocupă pe prima pagină de afacerile pe care Matser voia să le înceapă în România. Printre cei cu care maiorul olandez avea relații se numără și miliardarul român Ovidiu Tender. Prezentînd relațiile dintre cei doi România liberă lansează o bombă. O cităm fără să ne-o asumăm "Tender l-a
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14157_a_15482]
-
la dezmățul lexical al unor prozatori, să zicem, de astă dată, de teapa lui Rabelais... Se pare că acest dar al rugozității literare îl au de regulă numai scriitorii grei de substanță... Conștient de paradox, marele sud-american adaogă, precaut: "Nu voiesc să încurajez neglijențele de limbaj și nici nu cred în vreo virtute mistică a frazei stângace și a epitetului vulgar. Afirm, doar, că voluntara omisiune a acestor două sau trei desfătări - divertismentele oculare produse de metaforă, cele auditive produse de
Pagina "perfectă" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14199_a_15524]
-
materiale, economice. Atunci a apărut o nouă generație, așa-zisa „generație tînără" dintre ’30 și ’40 care rupsese complet cu tradițiile vechii generații, istoric vorbind considerîndu-le depășite. Eu am debutat în publicistică în 1930, făcînd parte din acea generație activă; voiam să punem România la același nivel cu Europa, din care făceam parte, incontestabil. Nimeni nu punea problema apartenenței noastre la Europa, mai ales din punct de vedere cultural, pentru că eram la curent cu toată mișcarea intelectuală, economică și politică de pe
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
posibilă, totul sau nimic! " și, în continuarea ideii de perfecțiune, accentuată câteva rânduri mai jos: "În limba română sunt sclavul cuvântului cizelat și al virgulei, care nu trebuie să lipsească de la locul ei chiar când nu amenință viața unui om. Voiesc același lucru și-n limba franceză și dacă nu există nimeni care să colaboreze cu mine, ei bine, renunț." Asemenea persistență ține de însăși esența creației lui Panait Istrati și de conștiința valorii sale ca scriitor, importantă pentru prototipul timpuriu
Despre pseudonime by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14224_a_15549]
-
Ceea ce nu se obține cu mîna întinsă, dar nici urzicîndu-i și mai mult pe liderii europeni supărați că România a ales să fie de partea Statelor Unite în conflictul cu Irakul. * N-a trecut anul de cînd partidul de guvernămînt nu voia să audă de retrocedarea imobilelor în care, azi sînt adăpostite spitale. Criza din Sănătate a determinat-o pe dna Daniela Bartoș, ministru de profil, să declare că spitalele aflate în clădiri retrocedabile ar putea fi desființate, asta într-un proiect
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14214_a_15539]
-
zorii acelei zile, la ora când Parisul se scoală, ceas cumplit când proletarii merg la caznă, noi eram cam afumați și, în plus, Treize era sigur drogat, habar n-am cu ce, n-aveam chef să știu. Închideam ochii, nu voiam să-i văd pe-ai lui. Am ajuns în piața Saint-Sulpice venind poate dinspre bulevardul Saint-Germain, dintr-un bistro-tabac destul de împuțit, ce se numea Old Navy și era deschis toată noaptea (mai există și astăzi, cred, dar nu mai vinde
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
corecte din punct de vedere teoretic sunt Crezul și Internaționala, susțineam eu cățărându-mă ca o maimuță, restul nu-i decât șansonetă. Făceam orice. Ne opream, mai urcam un palier, aprindeam o țigară, zbieram credo in unum Deum și sculați voi oropsiți ai vieții. Ajuns în dreptul capitelurilor cu volute, deasupra galeriei superioare, Treize a remarcat: motor ionic! Nec plus ultra. Am lăsat NASA în urmă. Tehnologia americană nu era decât un tigru de hârtie. Noi doi aveam propulsie ionică. Urma să
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
fidel unei singure femei, Elenei Lupescu; iar spoliatorul poporului român a dus în exil o viață modestă, uneori aproape de indigență. Unde s-au evaporat atunci averile Regelui? Mister. Nici legionarii, nici politrucii-istoriografi nu-și băteau capul cu asemenea detalii, cînd voiau să deseneze o caricatură. Pînă tîrziu, în plin naționalism ceaușist, cărți oficiale, precum Monarhia de Hohenzollern văzută de contemporani (penibila însăilare a unui impostor numit Popescu-Puțuri) ori Fapte din umbră de Cosma Neagu și Dumitru Marinescu au repetat pînă la
Scrisori portugheze - Carol II by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14239_a_15564]
-
Valea Prahovei, a barocului stalinist este dovada dependenței totale și a servilismului față de Moscova pe care-l adoptaseră potentații comuniști români. A doua perioadă s-a pretins națională și patriotică: conducerea ceaușistă se declara independentă față de Moscova. Casa Poporului se voia și simbolul independenței: cu greu vom putea găsi asemănări între ea și clădiri sovietice. Și totuși ea este o expresie mai puternică a intervenției bolșevice decât Casa Scânteii: cultivarea gigantismului, a spiritului faraonic, atât de contrar spiritului românesc, însemna o
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
respectat. - V-a fost un model? - Când am spus că l-am respectat, mă refeream la o treaptă mai jos; de pildă, când îi ceream bani, îmi dădea întotdeauna, dar nu prea îndrăzneam, preferam să-i cer mamei care însă voia să știe întotdeauna pentru ce, dacă nu-mi ajung mai puțini. El nu întreba nimic, dar aveam o jenă; altfel, eram foarte apropiați și-mi amintesc că mă lăsa să citesc orice carte din bibliotecă, însă cu o condiție: s-
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
aproape trei ani am scris între unul și trei articole zilnic. A fost pentru mine un antrenament extraordinar, asemănător celui al unui sportiv de performanță. Din păcate, ziarul nu mergea. N-avea difuzare. De pildă, la Gara de Nord, dacă un vânzător voia să-l pună pe tejghea era amenințat că va fi înjunghiat de către cel care conducea mafia difuzorilor de presă din gară. - Era vremea când din trenuri se aruncau în plin câmp publicațiile neconvenabile guvernanților. - La un moment dat, Petre Stoica
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
dintre care una era Martha Bibescu, refuz transmis de menajera sa: «Domnul se teme foarte mult de parfumul prințeselor...» - a adăugat Céleste. Te face să visezi îndelung această frază. Nu teama, nu idiosincrazia astmaticului, nici rușinea celui ce nu se voia surprins în «tricourile sale jegoase...». Toate acestea țin de o tristă realitate. Nu, altceva te face să visezi la groaza scriitorului de o agresiune diafană. Nu tulbura, oare, suavul parfum insinuant, singurul miros de bună mireasmă spirituală pe care, învăluit
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
cei din jur. Cînd i-a venit timpul să moară a nimerit, pe drumul cel mai scurt, în iad. Dar, ca toată lumea, avea și ea un apărător în viață și în moarte și acesta era îngerul ei păzitor, care nu voia cu nici un chip s-o lase acolo unde s-ar fi zis că îi e locul. Îngerul ei s-a dus așadar la Dumnezeu și s-a rugat pentru sufletul pe care-l cunoștea mai bine ca alții. A făcut
Firul de ceapă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14286_a_15611]
-
fi pus la cale o joacă de-a pedeapsa. Prunea se cădea penalizat pentru că l-a atacat pe dl Dragomir: asta, dl Dragomir n-o neagă. Dar cum d-sa era prieten cu președintele clubului unde era Prunea portar, nu voia să-i prejudicieze echipei returul de campionat, suspendîndu-i portarul. Președintele F.R.F. (care între timp a negat cu jumătate de gură că a participat la întîlnire) nu voia nici el acest lucru. Așa că cei trei muschetari au simulat mai întîi o
Sfînta mare nerușinare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14294_a_15619]
-
cum d-sa era prieten cu președintele clubului unde era Prunea portar, nu voia să-i prejudicieze echipei returul de campionat, suspendîndu-i portarul. Președintele F.R.F. (care între timp a negat cu jumătate de gură că a participat la întîlnire) nu voia nici el acest lucru. Așa că cei trei muschetari au simulat mai întîi o suspendare pe 9 luni, apoi una pe doar 6, apoi o amendă. Totul, stabilit de la începutul începutului. Și pedeapsa, și iertarea. Dar comisiile abilitate să sancționeze? Ele
Sfînta mare nerușinare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14294_a_15619]
-
în cuvîntul Poetului" (natural, grafiat cu majusculă), se oglindesc în conștiința eseistului cu deplină înțelegere: "Explorarea e sistematică și meticuloasă. Poemele meteorologice-cosmice ale lui Perse abundă în înregistrări de elemente și fapte concrete. Un apetit enciclopedic sălășluiește în poetul care, voindu-se pe sine cosmic, nimic din ce e în cosmos nu-i e străin. Căci el nu urmărește în poemul său doar realul, de la viețuitoarele mării la uneltele oamenilor mării, ci și oglindirea acestui real în cultura umanității întregi. Marea
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
Patrichi, dăruită și frenetică, era întotdeauna așa cu partenerii ei masculini, îi reproșa: "Dodo, (așa îl alinta ea), tu nu vezi cât ne zdrobim noi, femeile, să ne facem rolurile? Tu nu te omori deloc!", "Gina, (răspundea el), omorâți-vă voi, o să vedeți că tot eu o să iau aplauzele. Eu nu vreau să joc, eu vreau să spun vorbele, pentru că simt ceea ce spun". Și așa a fost. Monologul lui despre dimineața pierdută a istoriei noastre, rupea sala. În Copilul îngropat s-
VICTOR REBENGIUC, sărbătorit by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14288_a_15613]
-
fi fost el, poezia lui nu devenea credibilă. Alți poeți nu și-au permis astfel de acte de vehemență în scris, dar au pagini cu mult mai valoroase. Aceste strigăte de revoltă veneau, în general, din partea unor autori mediocri care voiau să iasă la suprafață pe această cale, pentru că a fi contra însemna, poate, o speranță de a beneficia de norocul de a fi pus în discuție și nu interzis și de a ajunge în primele pagini ale unor reviste din
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
și revenise în România. Publicase Confession pour vaincus, în cadrul trilogiei Vers l'autre flamme, și, dincolo de cunoscutul scandal, aceasta însemnase și pierderea prieteniei lui Romain Rolland. Întors în România, cu gîndul de a se stabili la Baldovinești (lîngă Brăila) - unde voia să-și întemeieze o "gospodărie țărănească" - și-a văzut planurile date peste cap de autorități și de rude. Sentimental, era în pragul prăpastiei: Bilili îl părăsise, după ce îi promisese că vor trăi împreună în casa pe care Istrati tocmai o
O relație puțin cunoscută by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14285_a_15610]
-
căprioară, ca s-o salveze, a bătut din palme, cu satisfacție, exclamând ca o urziceneancă: Al naibii, tacsu! și era gata-gata!... În ultimii ani ai vieții - a murit la 86 de ani - citea cu un singur ochi, toată ziua. Când voia să pună la punct pe câte cineva, avea obiceiul să spună: Pe mine să mă lași în pace că eu sunt mamă de scriitor! (va urma)
Coana Ifigenia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15026_a_16351]
-
lăsat totul pe masă și s-a așternut din nou la vorbă cu bunicul. Fata a ieșit, iar eu am rămas să ascult ce vorbeau. Bărbatul a spus că e profesor și că venise să caute vestigiile altor vremuri. Că voia în primul rând să fotografieze picturile din peșteră. A mai băut o bere, de data asta fără grabă, apoi a adăugat că îl interesau mai ales lucrurile inexplicabile, fenomenele care la prima vedere nu au o explicație naturală. Că, după
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
lacul, stânca aceea uriașă în care se deschidea arcul cenușiu de la intrarea peșterii părea un monument construit pentru o comemorare veșnică. Am descărcat lângă colibă ștergarul cu merinde, păturile, sacii și cortul și fără să zăbovim - deoarece căutătorul de minuni voia să ajungă la peșteră fără întârziere - am reluat urcușul. Când am ajuns sus, l-am ajutat să dea jos samarele și să care bagajele până la gura peșterii. Soarele ardea acum destul de tare și, peste plaiurile unduitoare ce se pierdeau în
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
mai înalt aici decât la intrare, iar lumina cădea pieziș, făcând să strălucească stânca umedă ca argintul și să se profileze în fund, ca niște colți uriași de fildeș, primele stalactite. Chiar în gura peșterii, o tufă de romaniță parcă voia să marcheze contrastul dintre lumea exterioară și acea întunecime umedă. Eu le-am fost călăuză. Le-am explicat plin de mândrie că fusesem unul dintre descoperitorii picturilor, într-o excursie cu școala pe care-o făcusem cu Don Froilán. Le-
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
deloc un contact cu terenul. La acel congres internațional, la care eram foarte numeroși, vorbind în particular cu Mihai Pop, i-am spus că acum, când aveam o grea sarcină administrativă, de director, și multe teze de condus, dacă nu voiam să mă scufund în administrația universitară, trebuia neapărat să lucrez pe teren. Atunci, Mihai Pop mi-a deschis brațele și mi-a spus: "Veniți la noi și veți vedea! Tot ce ați observat în Franța, toate colecțiile pe care le
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]