928 matches
-
iar cei rămași, puțini, au fost asimilați de majoritatea româno-slavă din teritoriile cucerite. Unele căpetenii și ungurii de rând rămași aici au conviețuit cu populația autohtonă-conducătorii triburilor maghiare au pierdut roadele victoriei militare asupra voievozilor locali. Izvoarele bizantine susțin că voievodatul transilvan avea independență politică și militară, dar era sub protecția Imperiului și avea o situație economică înfloritoare. Acceptarea dominației politice și militare a pecenegilor era consecința noii conjuncturi istorice din Europa de răsărit. În secolele X-XI, în afară de forța Imperiului bizantin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
60 de familii de pecenegi au fost colonizate în Panonia. După moartea regelui Ștefan, în 1038, regatul arpadian a trecut printr-o criză acută datorită luptelor pentru succesiune la tron și revoltei anticreștine din anii 1046 și 1060-1063. De aceea, voievodatul Transilvaniei s-a separat de regat astfel că, în 1068, este amintit la Alba Iulia, ducele Gyula IV, care organizează o incursiune în Ungaria. Regele Solomon, împreună cu principii Geza și Ladislau, pătrunde, la rândul lui, pe teritoriul Transilvaniei, apoi, la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și Ladislau, pătrunde, la rândul lui, pe teritoriul Transilvaniei, apoi, la Chiraleș, se dă lupta principală între unguri și pecenegi. Abia spre sfârșitul secolului al XI-lea, după 1075, se consolidează treptat stăpânirea regatului ungar asupra Transilvaniei.22 Un alt voievodat, cel al lui Glad din Banat, avea hotarele delimitate de Mureș, Tisa, Dunăre și Carpați, și avea ca reședință Orșova ("castrum Urscia"), dar deținea și alte fortificații ca Horom (Palanka), Keve (Cuvin), Morisena (Cenad). În cronică nu se precizează cine
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lui Glad din Banat, avea hotarele delimitate de Mureș, Tisa, Dunăre și Carpați, și avea ca reședință Orșova ("castrum Urscia"), dar deținea și alte fortificații ca Horom (Palanka), Keve (Cuvin), Morisena (Cenad). În cronică nu se precizează cine erau locuitorii voievodatului, dar conducătorul său Glad (Vlad) luptă împotriva cuceritorilor unguri, cu ajutorul românilor, pecenegilor și bulgarilor-deducem că ei alcătuiau populația acestei formațiuni, în secolul al X-lea. Conflictul voievodului Glad cu ungurii s-a încheiat cu cedarea castrului Keve și pierderea cetății
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
voievodului, fiind întreținută din dările și prestațiile locuitorilor de rând ai obștei și este credincioasă voievodului ca persoană. Cetele înarmate ale voievodului Transilvaniei, spunea Anonymus în cronica sa, alcătuiau un aparat militar bine închegat, permanent, care să apere comunitatea respectivă, voievodatul, de primejdia dinafară. Și conducătorii formațiunilor prestatale din nordul Dunări, în secolul al X-lea, menționați de scriitorii bizantini, aveau oști (cete militare) însemnate, cu fortificații de apărare, iar cei din Dobrogea erau destul de puternici ca să înfrunte pe bizantini. Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
geografică a formațiunilor politice de la sfârșitul secolului al X-lea și începutul secolului al XI-lea, astfel, stăpânirea lui Ahtum cuprindea teritoriul mărginit de Tisa, la apus, Dunăre, la sud, Crișul Alb, la nord, și Țara Hațegului, la est. Centrul voievodatului era orașul de pe Mureș (urbs Morisena) Cenad, un oraș-cetate, un "grad" (gorod). Ahtum era urmaș al lui Glad. Țara Transilvaniei ("Terra Ultrasilvana"), stăpânită de Gyula, era mai întinsă decât voievodatul lui Gelu, fiind cuprinsă între Poarta Meseșului și Mureșul mijlociu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Crișul Alb, la nord, și Țara Hațegului, la est. Centrul voievodatului era orașul de pe Mureș (urbs Morisena) Cenad, un oraș-cetate, un "grad" (gorod). Ahtum era urmaș al lui Glad. Țara Transilvaniei ("Terra Ultrasilvana"), stăpânită de Gyula, era mai întinsă decât voievodatul lui Gelu, fiind cuprinsă între Poarta Meseșului și Mureșul mijlociu, și avea reședința la Bălgrad-Alba Iulia, un oraș-cetate. În aceste țări-voievodate, existau mai multe cetăți, centre militare, dar și economice: Cluj, Țeligrad (Blandiana), Bălgrad (Alba Iulia), Morești, Moigrad, Morisena (Cenad
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fixat în vârful unui bici de luptă-în general, acesta era armamentul folosit în aceste secole. În concluzie, perioada din preajma Anului 1000 marchează o nouă etapă și în ceea ce privește organizarea politică și militară a societății românești, prin cristalizarea instituțiilor prestatale, în cadrul țărilor, voievodatelor, diferențiate după zona geografică și organizarea politică.Unele dintre aceste formațiuni erau întinse ("țări"și voievodate), altele aveau aspectul unor formațiuni politice mai mici ca suprafață și grad de evoluție social-politică. Noile organisme teritorial-politice aveau un caracter statal în curs
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Reședința sa se afla la Biharea, în apropiere de Oradea, și tot acolo rezida episcopul său. Anonymus, în Gesta Hungarorum, afirmă explicit că Menumorut invoca suzeranitatea împăratului bizantin, în tratativele cu solii cu Arpad. Din relatarea sa se deduce că voievodatul din Bihor avea legături strânse, pe toate planurile, cu Bizanțul. Supoziția că la Biharea a rezidat un episcop ortodox se sprijină și pe faptul că în reședința (cetatea) aceasta ungurii au stabilit centrul comitatului Bihor, înființat ulterior (1111) și tot
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se sprijină și pe faptul că în reședința (cetatea) aceasta ungurii au stabilit centrul comitatului Bihor, înființat ulterior (1111) și tot aici a fost înființată o episcopie latină, în locul celei ortodoxe. Și la Alba Iulia, unde se afla reședința unui voievodat românesc în sudul Transilvaniei, a putut să existe o episcopie. Descoperirea sub actuala catedrală catolică a orașului a unei "rotonda ecclesia" confirmă odată mai mult susținerea noastră. În secolul al XII-lea, regatul ungar în expansiunea sa în Transilvania, a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o episcopie. Descoperirea sub actuala catedrală catolică a orașului a unei "rotonda ecclesia" confirmă odată mai mult susținerea noastră. În secolul al XII-lea, regatul ungar în expansiunea sa în Transilvania, a înființat și un comitat al Albei în locul vechiului voievodat. În același timp, a fost înființată o episcopie catolică ungurească-așadar, ca și la Biharea, peste organizarea bisericească ortodoxă s-a suprapus cea catolică.32 În Banat, în secolul al X-lea, exista un voievodat condus de Glad, cu reședința în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
un comitat al Albei în locul vechiului voievodat. În același timp, a fost înființată o episcopie catolică ungurească-așadar, ca și la Biharea, peste organizarea bisericească ortodoxă s-a suprapus cea catolică.32 În Banat, în secolul al X-lea, exista un voievodat condus de Glad, cu reședința în cetatea Cuvin (Keve), iar oastea sa era alcătuită din vlahi, bulgari, pecenegi. Nu știm dacă pe teritoriul voievodatului său exista o episcopie, dar este cunoscut faptul că în apropiere se afla scaunul episcopal de la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ortodoxă s-a suprapus cea catolică.32 În Banat, în secolul al X-lea, exista un voievodat condus de Glad, cu reședința în cetatea Cuvin (Keve), iar oastea sa era alcătuită din vlahi, bulgari, pecenegi. Nu știm dacă pe teritoriul voievodatului său exista o episcopie, dar este cunoscut faptul că în apropiere se afla scaunul episcopal de la Bononia (Vidin), unde probabil a fost botezat Glad. La începutul secolului al XI-lea, în Banat stăpânea un urmaș al lui Glad, Ahtum (Ohtum
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
formațiuni politice românești. Nu știm numele acestora, dimensiunile și situarea geografică, dar românii (blahii) trăiau în sate și orașe, în unități teritoriale mai întinse, cnezate și voievodate, în tot spațiul carpato-nistrean. Cronicarul polon Dlugosz face referire la "Țara Șepenițului", un voievodat situat în nordul Moldovei, în partea sudică a regatului polon, iar D. Cantemir, în Descriptio Moldaviae, vorbește despre trei ținuturi vechi ale Moldovei, adevărate republici țărănești, în Câmpulung, Vrancea și Tigheciu. Alte posibile formațiuni erau în estul Moldovei, în părțile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
p. 178-179. 15. P. P. Panaitescu, Introducere..., op. cit., p. 179-181. 16. Șt. Olteanu, Societatea românească la cumpăna de milenii (secolele VIII-XI), Bucuirești, 1983; Istoria Românilor, vol. III, p. 212-213. 17. Istoria Românilor, vol. III, p. 213-221. 18. I. Bogdan, Originea voievodatului la români, în Scrieri alese, București, 1968; I. Moga, Voievodatul Transilvaniei. Fapte și interpretări istorice, în AIIN, 1, 1945, p. 55-148; Istoria României (tratat), București, 1962; Șt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. I, Cluj, 1972; Istoria Românilor, vol. III, p. 229-231
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
16. Șt. Olteanu, Societatea românească la cumpăna de milenii (secolele VIII-XI), Bucuirești, 1983; Istoria Românilor, vol. III, p. 212-213. 17. Istoria Românilor, vol. III, p. 213-221. 18. I. Bogdan, Originea voievodatului la români, în Scrieri alese, București, 1968; I. Moga, Voievodatul Transilvaniei. Fapte și interpretări istorice, în AIIN, 1, 1945, p. 55-148; Istoria României (tratat), București, 1962; Șt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. I, Cluj, 1972; Istoria Românilor, vol. III, p. 229-231. 19. Al. Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, Cluj, 2001
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
17. Istoria Românilor, vol. III, p. 213-221. 18. I. Bogdan, Originea voievodatului la români, în Scrieri alese, București, 1968; I. Moga, Voievodatul Transilvaniei. Fapte și interpretări istorice, în AIIN, 1, 1945, p. 55-148; Istoria României (tratat), București, 1962; Șt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. I, Cluj, 1972; Istoria Românilor, vol. III, p. 229-231. 19. Al. Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, Cluj, 2001; K. Horedt, Contribuții la istoria Transilvaniei în secolele IV-XIII, București, 1958; Istoria Românilor, vol. III, p. 231-232. 20. I.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cărora se afla centrul de schimb și de apărare-reședința voievodală. Aici veneau și negustori străini ce-și vindeau mărfurile și tot aici s-au închegat primele orașe. Unele din ele au nume dublu: unul al așezării, altul al funcției în voievodatul văii (Hârlău, Baia). Aceste târguri de văi s-au născut, mai întâi, în regiunea deluroasă (superioară a văilor), iar mai târziu, și în regiunea de câmpie-de pildă, Tg. Jiu, apoi Craiova, Curtea de Argeș, apoi Pitești. Târgurile de văi sunt mărturia unei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de uniuni de obști. Chiar și în secolul al XVIII-lea, banul Mihai Cantacuzino putea afirma că Țara Românească cuprindea 17 ținuturi (județe), adică 17 "voievodaturi"! El echivala, în cunoștință de cauză, unitățile administrative existente (județele) cu vechile formațiuni politice, voievodatele.32 Situația social-politică la sud de Carpați Diploma Ioaniților După încercarea regalității de a organiza banatul de Severin, în 1233, se face deja simțită acolo propaganda catolică, după cum rezultă din scrisoarea papei adresate dominicanilor și celor convertiți, în 1237 (Doc
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
existente sau a celor viitoare, iar cavalerii trebuiau "să lase neatinse cinstea și drepturile înaltului cler, ale arhiepiscopilor și episcopilor, pe care se știe că le au". Veniturile de la mori, existente sau viitoare, exceptându-le pe cele din "țara Litua" (voievodatul lui Litovoi), ca și alte clădiri, semănături, fânețe și pășuni pentru vite și oi rămân cavalerilor. Se împart în două veniturile din pescării și iazuri, cavalerii având "în plus, permisiunea să strângă, pentru ei, jumătate din veniturile și foloasele regale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
istoric general. Astfel, se confirmă, în primul rând, că teritoriul românesc de la sud de Carpați era împânzit de "țări" ce dăinuiau acolo din vechime, de multe generații (secole), înainte de 1247. Aceste "țări" aveau un anumit statut politic-juridic: erau "cnezate" și "voievodate", conduse de cneji și voievozi cu nume precise. Cnezatele erau supuse coroanei ungare, iar voievodatele își păstrau autonomia politică, voievozii fiind vasali ai regelui. Strict geografic, se vădește că partea aflată la apus de Olt, situată în orbita Țării Severinului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
era împânzit de "țări" ce dăinuiau acolo din vechime, de multe generații (secole), înainte de 1247. Aceste "țări" aveau un anumit statut politic-juridic: erau "cnezate" și "voievodate", conduse de cneji și voievozi cu nume precise. Cnezatele erau supuse coroanei ungare, iar voievodatele își păstrau autonomia politică, voievozii fiind vasali ai regelui. Strict geografic, se vădește că partea aflată la apus de Olt, situată în orbita Țării Severinului, era fărâmițată teritorial în patru formațiuni politice distincte. Stăpânirea lui Litovoi, situată dincolo de Olt, se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nord-vest a Munteniei. Ea cuprindea ținutul istoric Argeș-Muscel, dar se extindea și pe versantul nordic al Carpaților, până la Olt, asupra Țării Făgărașului, includea și Țara Loviștei, la nord, iar la sud, se întindea până în Vlașca și Teleorman. Centrul acestui mare voievodat era valea superioară a Argeșului, fiind o veche țară românească. Seneslau moștenise curtea veche ctitorită anterior, în secolele XI-XII, de înaintașii săi la conducerea voievodatului. Cele două voievodate, aflate de o parte și de alta a Oltului, erau realități social-politice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Loviștei, la nord, iar la sud, se întindea până în Vlașca și Teleorman. Centrul acestui mare voievodat era valea superioară a Argeșului, fiind o veche țară românească. Seneslau moștenise curtea veche ctitorită anterior, în secolele XI-XII, de înaintașii săi la conducerea voievodatului. Cele două voievodate, aflate de o parte și de alta a Oltului, erau realități social-politice românești de mult constituite și consolidate. Pentru teritoriile situate la est de Carpați, pentru realitățile etnice și politice din aceste secole, avem puține informații provenite
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu cele 80 de sate românești, să intre în stăpânirea episcopiei de Oradea. Stadiul de organizare politică și instituțională a acestor "țări" românești, în secolele XII-XIII, reprezintă în istoria noastră medievală, etapa premergătoare a constituirii statului. "Țările" aveau dimensiunea unui voievodat și erau alcătuite din mai multe "cnezate de vale", vechile uniuni de obști. "Țările" mai mici, Oașul și Amlașul, nu au fost voievodate. Astfel, conform documentelor, la începutul secolului al XIV-lea, voievodatul (țara) Maramureșului era alcătuit din șapte "cnezate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]