1,402 matches
-
așezau acolo, în colțul acela... De cunoscut nu-i cunosc, dar sigur i-am mai văzut. Ba chiar ieri, așa spre chindie, au trecut pe aici... Au stat un timp și au plecat cum au venit. Călări pe niște cai voinici. Călări? Asta încă îi o treabă. Deci dacă ei sunt cei care m-au lovit și mi-au luat banii, au putut să dispară în mare grabă. Mă întreb însă cum au umblat caii, pentru că pe așa o viforniță nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
proști ne cred aiștia - a comentat Cotman furios gata-gata să le aplice câte un pumn, poate chiar mai mjul ți, hoților de drumul mare. Puicuță s-a repezit la celălalt. Dintr-o lovitură l-a îngenuncheat. Unde ai aruncat pistolul voinice? Ai? Ia să-ți aud glasul, că altefel te tăvălesc prin omăt până ce ajungi sloi de gheață și te las aici să dea lupchii peste tine! L... l-am... aruncat. Unde l-ai aruncat? Hai, povestește, până nu mă supăr
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cum să umble ei fuguța după ce ne-ar fi jefuit, dacă nu călare? - a intervenit din nou Cotman. Puicuță s-a repezit pe dată în direcția din care a venit nechezatul... În scurtă vreme, s-a întors cu doi cai voinici și frumoși, cu șeile pe ei. Ia uitați-vă, fraților, ce armăsari călăresc dumnealor! Cred și eu că le convine. Jefuiesc la drumul mare și au cu ce cumpăra cai de soi. S-au poate și aceștia-s tot de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
om deosebit!... De altfel, asistenta Agneta făcea parte din categoria acelor femei cu evidente Înclinații materne care n-au născut și nu vor naște niciodată și despre care obișnuim, din acest motiv, să spunem că au un suflet bun. Era voinică, avea o față lată, cu gura mare, buzele groase și niște ochi bulbucați; vorbea tare și părea tot timpul veselă, iar firea ei sentimentală o Îndemna să urmărească cu cel mai mare interes emisiunile radiofonice Întîlnire cu Fericirea, În nopțile
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
vreau, să fiu îmbrâncit și să râdă lumea de mine, să ajung piele și os, ca să mă dărâme de pe picioare până și un strănut, sau vreau să impun respect? Cum vreau eu să arăt când o să fiu mare, slăbănog sau voinic, să ajung un om realizat sau un ratat, bărbat sau șoarece? Pur și simplu nu vreau să mănânc, răspund eu. La care, mama se așază pe un scaun lângă mine și pune mâna pe un cuțit lung, de tăiat pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
răspund eu. La care, mama se așază pe un scaun lângă mine și pune mâna pe un cuțit lung, de tăiat pâine. Are lama din oțel inoxidabil, cu niște dinți mărunți, ca de ferăstrău. Cum vreau să fiu, slăbănog sau voinic, ce vreau să ajung, bărbat sau șoarece? De ce, doctore, de ce, vai, vai, vai, de ce, de ce, de ce se repede o mamă cu cuțitul în mână la propriul ei fiu? Am vreo șase-șapte ani, de unde să știu că n-are de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și apucă să mă foarfece că de ce n-am mai dat pe la ei de cinci săptămâni (chestiune pe care aveam impresia că noi doi o lămuriserăm deja la restaurant, în timp ce maică-mea îi șoptea chelnerului să aibă grijă ca peștele „voinicului“ ei - ăsta fiind eu, oameni buni! - să fie bine prăjit), că acum o să lipsesc o lună încheiată și, una peste alta, când or să apuce ei să-și mai vadă propriul băiat? Își văd fiica și-i văd pe copilașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
verzuie a farurilor, după care veneau tufișurile cu mireasma lor de frunze ude, reținând ploaia dimineții, și o scurtă și barbară plăcere În miriște. Cât despre Isaacs, trebui să se mulțumească doar cu ce găsise, deși aceasta era o brunetă voinică și frivol Îmbrăcată, cu nasul mare și dinți proeminenți. Dar când se așeză lângă Isaacs, pe bancheta din față, se Întoarse și-i zâmbi larg, spunându-i: N-am o carte de vizită, dar mă cheamă Stein. Apoi, rebegit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
născut. I-a pus copilului numele Lila Slingsby și vrea să vii și tu la botez. E la vreo zece zile după ce ajungem Înapoi acasă. Pe neașteptate, Lauren sări de pe scaunul Înalt de la bar și exclamă: —Gerski! Un rus destul de voinic, Îmbrăcat cu o jachetă subțire din piele neagră, se Îndrepta cu pași mari spre noi. Pășea de parcă ar fi luat cu asalt o mică țară. Când ajunse lângă noi, Lauren Îl sărută pe amândoi obrajii și Îl Îmbrățișă Îndelung. —Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Întinzîndu-i șase pence. Poftim, cu plăcere. — Ei bine, cozonacul cîntărește patru funți și opt uncii jumătate. Aceste cuvinte fură urmate de o tăcere ciudată, ca și cum ar fi fost așteptate toată ziua, dar nu tocmai din gura lui. Deodată, o femeie voinică, din marginea grupului de privitori, spuse, rîzÎnd cu poftă: — Aiurea! Se vede cît de colo că-i burlac! — De fapt, domnul a cîștigat, Îi replică tăios femeia de la tarabă. A ghicit aproape exact, cu o diferență de cîteva grame. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
apoi ascensorul Își continuă urcușul lin. Pe o ușă de la etajul al șaptelea, Rowe putut citi: „Ajutoare pentru mamele din națiunile libere. Informații“. Începuse să creadă că, la urma urmelor, domnul Rennit avusese dreptate. În fața lui se afla o femeie voinică și destoinică, vizibil incoruptibilă În calitatea ei de dactilografă nesalariată - calitate subliniată de mica insignă ce-o purta la butonieră. — Ce doriți? Întrebă femeia, cu un glas aspru. Toată furia și orgoliul Îi dispărură ca prin farmec. Încercă să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Cum arăta, l-a Întrebat ea pe Întuneric. Semăna cu tine? El n-a răspuns. Trăsăturile lui Johan nu-i reveniseră Încă, dar ce Își amintea e că nu semăna deloc cu el, era mai Înalt, mai arătos și mai voinic. O față migdalată, veșnic În penumbră. Pentru mo ment, asta-i tot ce-și amintea. Îmi pare rău, a spus Zubaidah, trebuie să fie dureros să-ți amintești toate astea. Nu, a răspuns el. Dacă cineva Îți e adesea În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-o cu amândouă, dar n-a spus nimic. 33 — Johan, unde te duci? l-a strigat Adam. Așteaptă-mă și pe mine! Johan o luase binișor Înainte, iar el se străduia să-l ajungă din urmă, pentru că Johan era mai voinic și mai Înalt decât el. Ajunseseră departe de orfelinat, În drum spre mare, pe dealurile joase, stâncoase, adăpostite de copaci care nu creșteau niciodată prea Înalți din pricina apei de mare și a solului sărac, nisipos. Era Întuneric și Adam nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a spus omul și a înaintat surâzător în bucătărie. Copiii din ziua de azi îs grăbiți, ce să facem, de acum trebuie să ne luăm după dânșii. Fusese probabil, în tinerețe un bărbat frumos, avea în el ceva falnic, era voinic, cu părul albit tot, cu ten roșiatic și ochii albaștri. Avea un dinte lipsă într-o parte și la unele sunete scotea câte un șuierat caraghios. Femeia lui era lată în șolduri, aproape deformată cu picioarele groase, umflate de varice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
liniștea nopții. Mirosea plăcut a beznă și a apă. Urcară trei trepte sub formă de semicerc. Acum erau sub cupola de lumină, punctată de gâze de noapte, împingeau ușa grea din stejar. În hol îi aștepta un bărbat scund și voinic, cu fața umflată de somn, Carmina își spuse că, desigur, omul acela avea probleme serioase cu rinichii, un început de chelie se arăta în creștetul capului, ca o insuliță rozie. Bărbatul urcă împreună cu ei scările de lemn care scârțâiau prelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de frumos este în lumea poveștilor! În lumea aceasta minunată, poți pătrunde numai citind. Acolo, întâlnești multe personaje cu care te poți obișnui și pe care începi chiar să le iubești. Zmeii, balaurii, nu sunt greu de învins de cei voinici și drepți ca Feți-Frumoșii. Ilenele Cosânzene se trezesc din visul cel urât, atunci când ei îi înving pe zmeii cei răi. Când un personaj îndrăgit moare, închid cartea și încep a mă gândi cum ar putea el să se trezească și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
citești. Și, nimic din lumea asta nu-i mai frumos decât basmele pe care le citești cu atâta răbdare. Dar, dintre toate acestea un singur personaj lam iubit Robin Hood, neînfricatul pădurar, copil adoptat de cei mai curajoși oameni. Acest voinic pădurar cu inima și sufletul alături de arcul cu săgeți cu care-și apăra onoarea, este unul dintre așa-zisele personaje perfecte. Acest prinț care dovedește curajul, merită într-adevăr dragostea părinților adevărați, dar pe care, din păcate, nu-i cunoaște
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-i frate cu hulpavu’ ista de Ghiță Ochiană, căruia nu-i mai ajunge pământu’ odată! Gheorghe (Ghiță, cum Îi spuneau oamenii satului) era cel mai avut și mai bine situat om din Împrejurimi, om năvalnic și mândru, frumos și foarte voinic, puțini rezistându-i la vorbe și fapte. Isidor Ochiană, bunicul rămas necunoscut lui Va, fusese un om așezat și domol, interiorizat și cu aplecare spre Învățătură, s-a Îndreptat spre mai puțin costisitoarea școala a CFR-ului, lucrând printre liniile
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
În sus pentru a fi luat În brațe și ferit de adâncul fioros al râpei, gest disperat căruia Victor Olaru i se conformă imediat, ridicându-l, ascunzându-l și spunându-i părintește: Nu-ți fie frică! De-acum ești flăcău voinic și tăticu’-i cu tine! Au! Au! Au!, striga copilul ce era purtat de brațele puternice pe o cărărușă de lățimea unui pantof și săpată direct În malul mult mai Înalt decât un om. De aici, urcară un deal mic
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
animal cum se Îndrepta către locul de unde tocmai plecase el, așa procedă și Va, și de-odată a Încremenit, a rămas fără glas și nu știa cum să procedeze, primul gând a fost acela dureros că nu este mare și voinic ca Victor, apoi a găsit mai nimerit să apeleze la singurul salvator posibil, Vizanti! Îi era tare frică, dar știa cum să-l „descătărămeze” la gât, așa cum l-a Învățat bunicu’ Ghiorghi care-i spusese: Măi, Hasmațuchi, nepoate, iată așa
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
zi. Fiecare s-a Închinat și a cerut În felul său câte ceva Celui de Sus: Te rog, Doamne, să ai grijă de diamantul meu, fă să nu mi-l poată lua cei de la Cățălești, adu-mi-l sănătos Îndărăt, mai voinic și mai frumos, ajută-mă să-mi termin casa și apără-ne pe toți de răutățile celor răi!, Îngâna Victor, iar Va mormăia imperceptibil: Doamne, fă-mă mare și deștept ca ticuțul meu și alișpranchi ca nenea Ionel, ajută-mă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
un zîmbet, deschide portiera mașinii Lui, ca să-l servească. Vîntul nu știe de glumă. A prins portiera și a deschis-o cu o forță teribilă. Parpanghel, speriat, scoate un picior afară ca să ajute "viitorul primar" la reînchis portiera. Numai că voinicul cîrciumar reușește să facă singur acest efort și izbește, ajutat și de o rafală, ușa la loc. Singura oponență a venit doar de la piciorul Lui. Tu-ți Dumnezeii mă-tii de neisprăvit! țipă El. Oamenii sar în ajutor, analizează pagubele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dăm de băut, le trombonim și poate ne alegem cu ceva, gîndeau băieții mai îndrăzneți. Nu-i lăsăm noi chiar trei zile singuri, au decis unii dintre părinți. Toată lumea avea gînduri de rezervă și cam ascunse, pînă și băieții mai voinici din satul Voinicii de Sus doreau o cafteală cu pîrliții de Jos. Hramul satului Pîrliții de Jos era tot de Sfînta Maria Mică, adică pe 8 septembrie. Să nu rămînă măcar bucătăreasa, mamă? întreabă mama Ralucăi. Ne descurcăm, fii fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
puțin timp de vorbit, fiindcă doar un ceas din noaptea cea sfântă animalele și oamenii și tot ce viețuiește pe pământ se pot înțelege unii cu alții. Ce să vă mai spun ? Pe moșul meu așa-l chema, Mițosul, era voinic și frumos și niciodată nu mușcase pe nimeni doar lătra și cei răi fugeau care-ncotro. Asta mi-a povestit el mai demult. ...Parcă nu v-aș spune ce s-a întâmplat după aia, e târziu, dar... cine știe dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
interesat să cumpere o casă. Lascăr Anton locuia împreună cu tânăra lui soție, Margareta, învățătoare și ea, chiar în incinta școlii, într-o căsuță cu două camere, construită cândva de un primar liberal pentru luminătorii satului. Basarabean înalt și bine legat, voinic ca un taur, cu părul roșcovan și un început de chelie, directorul școlii se deprinsese cu oamenii și cu locurile și nu avea de gând să mai plece. În momentul când Stelian păși pe poartă, mai marele peste așezământul școlar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]