1,651 matches
-
înfricoșat pe viață. Tânărul tehnician care mă însoțea m-a purtat prin culoare piezișe, generatoare de claustrofobie, scunde și înguste de parcă umblam printre picioarele unor scaune... Însoțitorul se amuza de teama mea, pe când treceam pe sub bârne frânte; el le bătea, voios, cu palma: ŤAstea sunt cele mai de încredere, s-au înțeles cu greutatea pământului!...ť ŤPorțileť, poem care ulterior vorbește despre maturitate ca Ťrăstignire în cruceť (ca triumf vremelnic al unui gimnast la inele), se deschide cu obsesia de sorginte
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]
-
mod relativ sofisticat, păstrează impresia de nevinovăție din copilărie. De altfel, simfonia se bazează pe opt teme, fiecare parte fiind structurată pe câte două dintre acestea. Publicul a rămas încântat de pizzicato-ul jucăuș din partea a doua, datorită caracterului său voios, cu momente de muzicalitate excepțională. O subliniere specială merită făcută prezentatorului Cătălin Sava, care, pe tot parcursul recitalului, ne-a oferit informații prețioase despre lucrările muzicale prezentate. Întreg programul a fost răsplătit cu aplauze din partea publicului, care își va aminti
Centenar Benjamin Britten by Adina Mariana POPESCU () [Corola-journal/Journalistic/83422_a_84747]
-
macara" și retoricul "Vas în furtună" sunt piese realist-socialiste, insignifiante. Ecoul din Leopardi "Valuri spre lună" îmi pare, azi, un palid exercițiu. De un succes derutant s-au bucurat cele două catrene ce compun "Somn", onorate și de o parodie voioasă a amicului Marin Sorescu în Singur printre poeți; pe aceasta din urmă mi-e drag s-o retranscriu: "Prea mult îmi ia, prea mult încearcă/ Fragila mea alcătuire / Din plasmă, gânduri și din oase/ Această quasiadormire.// Când moțăi crâncen, prin
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
pișat" ș...ț. Uliana Vladimirovna, care dobândise la Moscova o diplomă de absolventă a unei facultăți, dar nu lucrase nici măcar o secundă în specialitatea sa, îi turnă Kîsenkăi în farfurioară mâncare pentru pisici "Royal canin persian". Animalul începu să ronțăie voios grăunțele astea tari, maronii, urât mirositoare. Uliana Vladimirovna își făcu un sandviș cu icre negre, sorbi din nou din pahar, deschise din nou ziarul. "... respectatul regizor de film Nikita Mihalkov, fiul lui Mihalkov, a plecat în Africa." (Bine ar fi
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
atîta mai mult omul se uită în urma sa, și din căutătură în căutătură se oprește cu plăcere la cele mai departate aduceri-aminte, aducerile-aminte a tinereții și a copilăriei? Nu-i soarele frumos și astăzi? păsăruicile nu cîntă tot aceleași cîntice voioase sau jalnice? frunzele nu au același freamăt? pădurile nu înverzesc ca odinioară? florile nu au același miros? cîmpiile, dulcele priveliști duioase ce aveau? Nu: dar nici un soare nu lucește frumos, nici o floricică nu are dulce miros, nici un fluier pe coasta
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
și Derevlean stau eu). Obsedantul Lobonțiu are, în cazul de față, dreptate. Nici măcar bețiile nu sunt tragice în Mănăștur Story. Față de colegii lui de generație din anii mai mari, viscerali și profetici, Andrei Doboș face figură de copil cuminte și voios, înconjurat de bunoace cu sânii mari, sub un cer "limpede ca țuica". Palinca ar fi fost prea tare.
Căminul liric by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8399_a_9724]
-
și se stabiliră definitiv la București, spre marea mea fericire. Îmi venea tare greu să trăiesc departe de sora mea mică, cu atât mai mare îmi fu bucuria când o văzui iar aproape de mine. În acești ani și triști și voioși, am avut mai multe concerte în țară și chiar și în străinătate. În anul 1939 tebuia să plec la Praga, Budapesta și Varșovia, însă din cauza marilor evenimente politice ca intrarea neașteptată a lui Adolf Hitler în Praga, și ocuparea acestui
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
pe cine știe ce potecă, te îndeamnă spre Prima carte cu Apolodor. Întîiele ei versuri au făcut istorie, ca un do-re-mi din cuvinte, refren care zgîndăre, involuntar (suprarealismul, deh!), cine știe ce muzici interioare: "La circ, în Tîrgul Moșilor,/ Pe gheața unui răcitor,/ Trăia voios și zîmbitor/ Un pinguin din Labrador./ - Cum se numea? - Apolodor/ - Și ce făcea? - Cînta la cor." Un pinguin mulțumit, "grăsuț, curat, atrăgător/ În fracul lui strălucitor." Dar există, vezi bine, și pentru craii zăpezilor, o Vale a Plîngerii. În care
E corul de Crăciun by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7776_a_9101]
-
pe care și-i pune ca brățări la mâinile sale. Vaca în admirație, printre regi. Calul, stupefiat de eveniment. Câinele cu botniță și cu o salbă de aur. Sala Botticelli. Faunul care tocmai prinde o nimfă. Femeie cu o cruzime voioasă pe față... * Nicholas Froment. Niște domni bine îmbrăcați care își astupă delicat nările înaintea putrezitului Lazăr, care se uită la ei cu o mutră speriată parcă de învierea lui, de ieșirea din putrefacție... * îngerul cel mai sever din toate Bunavestirile
Bunevestiri la Uffizi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7996_a_9321]
-
dorește să învețe resemnarea turcilor în fața morții, detașarea tipic orientală față de cele lumești. O mică proză poetică din tinerețe, intitulată O primăvară ca toate, ni-l arătase pe autor animat de suflu panteist: "Firea se desfășura, închipuind întîia zidire.(...) Lumină voioasă și junețe se revărsa preste tot. Păsările flutura molatic, despufînd. Ierbile toate cuprindea cîte o fioroasă sclipind lacrămă. Din copaci ploua nectarul zorilor ca o picurare de perle scumpe. O fire, izvor nesăcat de milă! Pîn^ și tăcerea ta vorbește
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
împlinească trei sute de mii. La împărțirea Cehoslovaciei exact bucățica în chestiune ne fusese oferită - firește refuzasem. Mai cu seamă în prima fază a războiului antisovietic, articole de presă vorbeau de Româniile imperiale de mâine. împingeam hoardele bolșevice spre Stalingrad, suiam voioși pe Vladikavkaz, la radio se cânta "aolică, mă Staline, dau oltenii peste tine", ne aștepta o etapă în Urali, alta la Vladivostok. Brusca spulberare a mitului victoriei a așternut un lințoliu pe multe conștiințe candide. Trăim într-un univers în
Să nu-ți faci iluzii... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8115_a_9440]
-
și răcnea: În memoria morților noștri, pentru onor!" Unica trompetă din sat răsuna. Se înșirau cele treizeci și două de nume, urmate de "Mort pentru Franța!", se depunea o coroană de flori, școlarii intonau Marseieza, după care lumea se risipea voioasă prin cârciumi. Pe 11 noiembrie 1979, Jean Foyer fiind absent, mi-a revenit onoarea, ca prim-adjunct, să prezidez ceremonia. Care, de data asta, s-a consumat fără apel sforăitor al morților și fără trâmbițe. "Vă invit să păstrăm un
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
grecesc era atît de mic încît n-avea nume, ci doar un număr. Cînd se lipește de cheu 127 și coboară pasarela, se urcă Sarkis la bord și întreabă de marfa pe numele lui, cu inima ca strînsă. Un grec voios, care părea să fie chiar căpitanul strigă ceva marinarului care lăsase pasarela pe mal. Marinarul se duce agale cu mîinile priponite în șolduri în cabina timonierului, iese de acolo cu un sac în spate și îl trîntește la picioarele lui
Arabica de război by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6984_a_8309]
-
A.S. Pușkin (Ed. ALL, 17,90 lei); Dan Brown - Codul lui Da Vinci - ediție nouă (Ed. RAO, 39,90 lei); Andrei Șerban - O biografie (Ed. Polirom, 24,90 lei); Carlos Fuentes - Constancia (Ed. Humanitas, 9,5 lei); Friedrich Nietzsche - Știința voioasă (Ed. Humanitas, 24 de lei); Lazăr Cîrjan, Mircea Gheorghe Manole - Catalogul timbrelor poștale (Ed. RAO, 74,90 lei). l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Povestea tatuajelor Fiecare tatuaj spune o poveste. Despre cel
Agenda2006-21-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284993_a_286322]
-
sunt îndoielnice, dacă nu de-a dreptul mincinoase. E aceeași goană după un senzațional care se consumă în câteva secunde, până la următoarea informație. Toată gama de posibilități care se oferă consumatorului îi stă la dispoziție: reaua-credință, mitocănia, șmecheria sunt exprimate voios și trufaș peste tot, pe Internet, la televiziune, în presă, iar oamenii, ca să-și satisfacă nevoia de a fi împreună cu alți oameni, preferă restaurante și cluburi, dacă au bani, mai puțin teatrul. Lumea nu mai merge și la teatru, dar
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4261_a_5586]
-
măsură să genereze capitalul necesar cumpărării întreprinderii de către angajați. Lichidelor simbolice ale martirizării clasei muncitoare, sudoarea și sângele, li se mai adaugă unul, legat însă mai puțin de virtuțile eroice, cât de cele erotice, în care liderul sindical excelează, copulând voios cu personalul feminin al întreprinderii în ceea ce are el mai atractiv. Manuela (Monica Bârlădeanu), secretara bovarică a directorului, vorbitoare de spaniolă, este noua sa achiziție, iar idila care se înfiripă între aceasta și unul dintre investitori relevă probabil singurul capital
După melci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4295_a_5620]
-
la înțelesul lui, că m-au și înșfăcat de brațe și m-au dus înainte cu toată puterea. Totul a pălit în fața ochilor mei, de parcă aș fi fost cufundat într-o apă. În urechi mi-a răsunat deodată un strigăt voios: - S-a născut! Am deschis ochii și-am văzut că tot corpul mi-e înmuiat într-un lichid lipicios și că stau culcat lângă bucile unei măgărițe. Cerule! Cui i-ar fi trecut prin minte că Ximen Nao, un domn
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
cercul nostru prin octombrie. A venit o singură dată la repetițiile care se țineau în clădirea Casei de Cultură. În rest, o întâlneam doar la spectacole. Își făcea numărul cum numai ea știa să-l facă, ne saluta pe toți voioasă, cu privirea scânteietoare, apoi dispărea. Prezența ei printre noi născuse controverse. Băieții parcă își pierduseră mințile, văzând-o ca pe o muză, ca pe iubita desăvârșită, ca pe amanta dezinvoltă, fără scrupule, fără regrete. Fetele o devorau din priviri, îi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de la dilema stomatologică, eu și tataie urma să facem o pau ză până a doua zi, pentru că bunica îl aștepta acasă. Ca orice tataie iubitor, i-a făcut mamei, proaspăt sosită de la serviciu, un update în privința situației mele: mâncat, sănătos, voios, voinic, dar cu o singură problemă de mentenanță, cea a dintelui. — Hai să îl scoatem totuși. Vrei cu ața? Ața? întreb eu. Știa și el că nu m-ar fi tentat metoda cu pricina, dar și eu am înțeles că
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
au învățat părinții de mic. și pentru că „Dumnezeu nu întârzie niciodată”, vei primi cu siguranță, la ceas potrivit, răsplata strădaniei tale. Dar pentru asta cere muncă, pentru tine și pentru alții, muncă în folosul tuturor; și „ nu uita când ești voios, române, să fii bun!” Vedeți dumneavoastră, înalte fețe bisericești, în mâna sfințiilor voastre este puterea de a transforma biserica în ceea ce trebuie ea să fie cu adevărat pentru tot omul. Nu mai negați experiențele și scrierile spiritist-științifice, existente pe întreg
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
o farsă, o tragi-comedie "bălțată și barocă". Și, oroare maximă!, tot la capătul acestui drum, se regăsește, dezavuat, pe sine. Aventura în afară îl conduce spre același spațiu al interiorității subminate, deșănțate și haotice. Mă despart cu trist entuziasm, cu voioasă părere de rău de ceea ce eminenții, spiritualii și toate sorbonele din lume numesc "viață interioară", delimitând, s-ar zice, prin această numire, un loc geometric, țarcul. Dar, în fond, un loc al nimănui și al tuturor, o țară a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Mulțumesc mult pentru iubire și pentru toate darurile cu care am fost binecuvântată de sărbători. Toată familia mea, toată, s-a întâlnit la noi în casă. De multă vreme n-am mai trăit un sentiment așa frumos. Toți au venit voioși și cu bună voire, a fost o împăcare generală tacită, frumoasă, luminoasă. Ne au ajutat toți: Domnul, Măicuța, Vasile, Andrei și ceilalți Luminoși. A fost un du-te-vino așa de plăcut în casă, era așa multă Lumină și Iubire. A fost
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
lor și, dacă la sfîrșit va mai fi cineva care nu a înțeles bine a cui a fost vina, vom sta altfel de vorbă. Deci, nu după multă vreme de la intrarea în adîncurile pădurii, au ajuns la mlaștină. Toți erau voioși și nimănui nu i-ar fi dat prin minte că pot interveni pricini de harțag din te miri ce. Locul unde ajunse grupul era aproape în permanență pustiu. Adică pe acolo nu trecea nici un drum, nici măcar o cărare. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
jale-n casă. Privighetori din alte țări Vin doina să ne-asculte, La noi sunt cântece și flori Și lacrimi multe, multe. ...Din vremi uitate de demult. Gemând de grele patimi, Deșertăciunea unui vis. Noi o stropim cu lacrimi. Neliniștile voioase ale lui George Topârceanu: neliniștea "hotentotei părăsită de amant" (Cioara); neliniștea chiriașului grăbit, nevoit să se mute mereu: Rămâi sănătoasă, cucoană,/ Că-mi iau geamantanul și plec"; neliniștea greierului mic pe care îl prinde Crăciunul fără nici o rezervă de grăunțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mereu altundeva: ...Dintr-odată la această oră și în cerul serii Pe vastul abis, izbucnirea, fulgerul sunetului Care lunecă aerian de la un capăt la altul: O, nour de Lebede ! Aripile voastre îmbătate de duhul furtunii Supuneau cerul cu râsul lor voios și sălbatic Și trezeau valuri de uimire în oceanul văzduhului ! Se părea că mesajul aripilor Pentru o clipă aducea o sete nebună de mișcare În inima munților mereu neclătinați. Colinele deveneau nouri plutind fără țintă prin Baiçakh, Șirurile de arbori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]